31-07-2009, 07:51 PM
Capitolul 35….partea a treia (si ultima)
Brusc un telefon suna si Ayaka raspunse.
-Da? Venim acum! rosti apoi inchise .
Se intoarse spre ei zambind:
-Se pare ca au inceput contractiile mai puternice. Copiii vor veni pe lume curand. Vreti sa asistati la nastere?
Shuichi vru sa spuna ca da, dar privire lui Yuki il opri.
-Nu vreau sa vad cum arata acea femeie … stiu ca sunt cinic,dar e mai bine sa nu o vedem si sa ne nu vada.
-A… pai nu o veti vedea si nu va va vedea. Asa a fost stipulat in contract. Ea nu va vadea niciodata copiii sau pe voi. Nu stie cine sunteti si doar pe mine ma cunosc. Puteti asista la nastere dintr-o sala cu un perete de sticla.
-Perfect. Atunci putem merge.
Ayaka i-a condus in salonul din care pot asista la nasterea copiilor. Putin dupa ce au ajuns acolo Shuichi a simtit o durere ciudata . Simte ca ceva se rupe in trupul lui. Chipul lui se albi si se prinse cu mana de spatarul scaunului in spatele caruia sta . Durerea deveni ingrozitoare . Deschise gura, dar durerea este atat de intensa incat nu ii lasa nici macar puterea sa tipe. Eiri vazu ca se intampla ceva cu el si ii cuprinse umerii cu bratul.
-Ce este cu tine?
Il privi cu ochi mari si plini de groaza.
-Nu… nu… stiu … sopti.
Blondul il lua in brate. Il intinse pe patul din salon. Fruntea ii este acoperita de sudoare si corpul parca cuprins de spasme.
Ayaka fugi si chema un medic.S huichi a fost intins pe pat , dar durerile au incetat. Medicul este complet nedumerit. Priveste chipul transpirat al tanarului din fata sa si n stie ce sa zica. Nu poate intelege de ce acum cateva minute aproape lesinase de durere. Ii conecta la un aparat care monitorizeaza paramertrii de functionare a organizmului. Brusc trupul micut se crispa si aparatele o luara razna. E clar ca durererile sunt ingrozitoare. O asiastenta medicala intra in salon si privi mirata monitoarele, apoi se uita prin peretele de sticla in sala de nasteri. E din ce in ce mai intrigata de ce se intampla.
-Domnule doctor, spuse ea nedumerita,c red ca aparatele de monitorizare sunt conectate invers.
-Poftim…f acu medicul nelamurit.
-Priviti, monitorul de aici inregistreaza contractile pe care le are doamna care naste alaturi…
Toti privesc uluiti . Se pare ca femeia are dreptate. Cea care ar trebui sa aiba durerile ingrozitoare este femeia care naste copiii , nu tanarul intins pe pat. Si totusi … nu se intampla asa.
In mintea lui Eiri vin tot felul de imagini :chipul tatalu sau la ceremomia de casatorie si vocea cu care spuse:’’Esti copilul meu si ma bucur ca esti fericit, dar as fi eu, daca planurile tale ar fi inclus o persoana pe care sa n-o iubesti atat de mult, dar care sa poata darui familiei noastre un mostenitor.’’Apoi lacrimile de pe chipul lui Shu si cuvintele lui de atunci’’ Ai merita sa ai o familie adevarata si copii. Eu, oricat de mult te iubesc, nu-ti pot oferi mostenitorul pe care il merti’’. Shuichi isi dorea din toata inima sa poata avea un copil cu el si sa nu mai porvoace discutii in familie.’’Isi doreste cu adevarat... Isi doreste cu adevarat... Isi doreste cu adevarat... ’’cuvintele astea se plimba in mintea lui iar si iar, apoi un alt chip, neverosimil de frumos si o voce care spune: ’’ Daca iti vei dori cu adevarat se va implini orice! ’’Cine spusese acest lucru? Nu mai stie... Parca in Italia fusese... sau ... nu isi mai aminteste, memoria ii joaca feste. Nici nu conteaza, da fapt. A inteles ca asta isi dorise iubitul lui si cumva dorinta lui se implinise, copii nu erau in trupul lui dar durerea aducerii lor pe lume o simtea el. Indeparta cu un gest medicul si asistenta de langa pat.
-Duceti-va dincolo... copiii trebuie sa se nasca cu bine. Aici raman doar eu.
Mika Facu un pas spre el,dar el o opri.
-Si tu...Toti , am spus!
Privirea lui este graitoare... Nimeni nu are curajul sa spuna un cuvant. Au iesit din camera. Eiri indeparta electrozii si perfuziile de pe trupul iubitului sau. Il lua in brate si se aseza pe un pat . Ii simte trupul tremurand si ii simte mainile cum se agata disperate de el. Il strange la piept si isi lipeste obrazul de parul lui, pentru ca micutul cantaret sa nu vada lacrimile ce-i curg pe fata. Suferinta ar fii mai mare daca ar stii ca el plange. Stie ca ochii violet sunt plini de lacrimi care aluneca usor pe obrazul palid, dar si ca Shu nu vrea sa planga.
El , plangacioasul, ar vrea sa nu planga acum. Nu vrea sa-l ingrijoreze, si ar dori sa-i zambeasca, dar trupul lui nu il asculata. Valuri de durere il cuprind si il fac sa tremure. De pe buzele lui nu iese nici un geamat macar. Ar vrea sa-i spuna iubitului lui ca totul este bine. Si nici macar nu ar mintii. Si-a dorit atat de mult copiii acestia , a vrut din tot sufletul imposibilul: sa simte acele fiinte in trupul lui si sa stie ca le da viata cu adevarat. Daca nu ar vedea disperarea lui Yuki totul ar fii bine, el ar indura orice pentru a avea ceea ce isi doreste .
Scriitorul se simte complet neputincios. Nu stie ce sa faca, cum sa inlature durerea iubirii lui. Fusese atat de fericit cand aflase de copii, dar acum nici macar nu si-i mai doreste . Vrea doar ca durerea sa inceteze . Nu stie ce sa faca , asa ca pur si simplu face ceea ce este mai bine. Il strange in brate, il mangaie si ii sopteste cele mai dulci cuvinte de iubire . Durerea disparu brusc. Isi simte mana luata in palma micuta si tremuratoare. Simte sarutul dulce depus pe degetele sale si iubirea declarata prin el si, spre uimirea lui simte si fericirea in cuvintele pe care cea mai dulce voce la spune la urechea sa:
-Sunt ai mei... copiii mei si ai tai... asa cum am dorit.
Il indeparteaza o clipa si il priveste in ochi. Abia acum vede ca in ei durerea se impleteste cu o imensa bucurie.
-Tu chiar esti fericit, Shu-chan?
-Da,iubire... vom avea doi copii... ce poate fii mai bine? Dorinta ta s-a implinit...
Vru sa-l sarute, dar un val nou de durere ii scutra trupul plapand. Cateva zeci de secunde tinu ochii inchisi, apoi ii deschise si zambi.
-Vezi, iubire? Nu este atat de rau , m-am obijnuit deja...
Ridica mana si ii sterge lacrimile de pe obraz .
-Nu plange... tu nu plangi niciodata...
Un nou val de durere ii intrupse cuvintele, si de data asta durerea se dovedi a fii mai puternica. Deschise gura dar ,surprinse privirea disperata a lui Eiri si nu scoase nici un sunet macar. Isi infipse degetele in umarul lui si respiratia ii deveni sacadata. Intensitatea durerii crescu pana la paroxism , apoi disparu. Se lasa moale in bratele lui si respira fericit ca s-a terminat, dar acea durere reveni , la fel de mistuitoare. Are impresia ca in trupul se va dezmambra complet. Nici macar nu isi da seama cat de tare stramge in maini umerii iubitului. Dar nici acesta nu simte durerea. Drea doar ca ceva sa se intample si durerea din ochii pe care ii adora sa dispara.
Si durerea disparu .Shuichi a proape lesina. Zace cu ochii inchisi , dar respiratia este acum egala si linistita. Pe buze are cel mai dulce zambet din lume. Il aseaza cu grija pe perne si il saruta pe frunte. Iubirea pe care o simte pentru el este mai mare ca oricand.
Usa se deschise incet si Mika intra :
-Copiii s-au nascut, spuse ea incet.
-Mi-am dat seama. Femeia aia nu a simtit nimic, nu-i asa?!
-Nu, nu a simtit. Medicii sunt uluiti… Dar nu asta conteaza. Copiii sunt sanatosi… perfecti. Vrei sa le faci tu prima baita?
-Cum?!
-Esti tatal lor… Asa se obijnuieste aici. Da… si trebuie sa-i declar. As vrea insa sa stau cu el. A suferit cumplit…
Shuichi il prinse de mana si il stranse usor.
-Du-te la ei. Eu nu pot cum…Te rog!
Se apleca si il saruta lung pe buze. Il mangaie apoi pe par.
-Bine. Odihneste-te, am eu grija de tot.
Apoi se intoarse spre sora sa:
-Ai grija de el pana ma intorc.
Intra incet in sala de nasteri si vazu cele doua finte micute, care se agita si dau din manute si picioare plangand. Lua in brate unul dintre copii si ii privy chipul micut,apoi urma indrumarile asistentelor si il spala cu grija.Il aseza in patut,apoi facu prima baie celuilalt copil. Ii lua usor in brate si ii privi zambind. Sunt rodul unei iubiri atat de ciudate… unei iubiri ce a invins boala, moarte, dusmanie. Sub privirile personalului medical iesi din incapere . Pe hol prietenii si familia se repezira curiosi spre el, dar o privire severa ii opri. Intra in salonul in care se afla Shuichi. Acesta a adormit epuizat . Eiri priveste ingrijorat copiii care plang fara incetare. Shuichi deschise incet ochii, exact cand blondul vrea sa iasa pe usa cu copiii.
-I-ai adus la mine… vreau sa-I tin in brate.
-Te-au trezit…
-Nu conteaza.
Ii aseza usor in bratele intinse , iar cantaretul ii stranse bland la piept. In acel moment plansul inceta si un gangurit dulce ii lua locul. Cateva minute mai tarziu dormeau toti trei zambitori.
Shuichi se trezi din somn incet . Stie ca adormit cu copii in brate si deschise speriat ochii simtind ca nu mai sunt langa el. Dar in fata ochilor ii apru cel mai iubit chip din lume. Se ridica incet de perne si saruta buzele celui ce sta aplecat peste el. Acesta il cuprinse in brate si il saruta indelung. Pentru cateva minute timpul se topi pentru ei.
-Te iubesc!sopti.
-Si eu.
-Si tu… ce?
-Te iubesc!
Zambi fericit si se ghemui in bratele lui. Nu mai este in spital, ci in dormitorul din casa de plaja.In partea cealalta a camerei se afla un pat dublu de bebelus din care se aud gangurituri.
-Cand am ajuns aici?
-Medicii au spus ca si tu si copiii sunteti in stare perfecta,asa ca nu avea rost sa ramaneti acolo.
Ii zambi si se ridica din pat.s-a apropiet incet de locul in care sunt copii.Sunt amandoi inbracati in costumase albe.Ganguresc si dau din manute .Se apleca si ii saruta pe frunte pe fiecare in parte.
-Arata exact ca in visul meu.Stii…am visat ca…
-Ca ai doi copii frumosi ca ingerii…stiu.Vorbeai prin somn.
Shuichi il privi si brusc intelese ca nu stia ceva.
-Cum ii cheama?
Eiri incepu sa rada si il lua in brate.
-Am uitat sa-ti spun…Cand tu ai auzit ce spunea Ayaka ai spus „vis…noapte„.M-am gandit ca ar fii frumos sa-I cheme asa:Yoru si Yume.
-Uesugi Yoru si Uesugi Yume…suna minunat!
-Acestea sunt numele japoneze…m-am gandit ca s-au nascut aici si ar trebui sa poarte si nume americane.Fetita poarta si numele Sydney,iar baiatul Michal.
In ochii lui Shuichi sunt lacrimi .Sopti incet:
-Stiai ca mama mea se numea Sydney…
-Da.
Bratele cantaretului se incolacira in jurul gatului scriitorului,iar buzele lor se unira intr-un lung sarut.
Au trecut cateva saptamani.Camera de oaspeti din apartamentul din Tokio a fost transformata in camera pentru Yoru si Yume.Dupa ce doi micuti au adormit,Shuichi sta langa balustrade si priveste orasul .In mana tine o foaie de hartie pe care a schitat versurile unui nou cantec.Se auzi un zgomot usor si se intoarce zambind.O pala de vant ii infoie parul si ii smulse din mana hartia,pe care o purta spre cel care tocmai a intrat pe terasa.Acesta o prinse cu mana sigura si zambi.Cantaretul se repezi sari de gatul iubitului sau.Eiri il lua in brate si-l saruta.
-Vantul aduce intotdeuna in bratele mele un inger
-Inger ?!
-Da…atunci…intr-o noapte…pe aripi de vant iubirea a hotarat sa-mi trimita un inger care sa ma invete sa rad…sa plang…si,in primul rand sa iubesc!
Tu…esti ingerul iubirii!
SFARSIT
Acum vin multumirile:
Le multumesc tuturor celor care m-au incurajat sa scriu in continuare atunci cand ,la inceput am fost umilita si acuzata de plagiat.Multumesc celor care m-au criticat si celor care m-au laudat.
Multumiri special pentru:
Mithukay Yoru(nasa copiilor ,cu care m-am sfatuit in legatura cu numele,cele japoneze)
Cata,care m-a sprijinit la inceputuri ,si mi-a predat cele mai importante lectii de informatica pe mess.
Ryuichi-Alexa si Hiro-Lau care m-au incurajat sa dezvolt mai mult povestea
Aisha care m-a incurajat ,de asemenea
si poate ultima venita,dar prima in inima mea ,cea care de opt luni este prietena cea mai buna si confidenta Sydney( Togainu no chi♥Gunzi♥)
Brusc un telefon suna si Ayaka raspunse.
-Da? Venim acum! rosti apoi inchise .
Se intoarse spre ei zambind:
-Se pare ca au inceput contractiile mai puternice. Copiii vor veni pe lume curand. Vreti sa asistati la nastere?
Shuichi vru sa spuna ca da, dar privire lui Yuki il opri.
-Nu vreau sa vad cum arata acea femeie … stiu ca sunt cinic,dar e mai bine sa nu o vedem si sa ne nu vada.
-A… pai nu o veti vedea si nu va va vedea. Asa a fost stipulat in contract. Ea nu va vadea niciodata copiii sau pe voi. Nu stie cine sunteti si doar pe mine ma cunosc. Puteti asista la nastere dintr-o sala cu un perete de sticla.
-Perfect. Atunci putem merge.
Ayaka i-a condus in salonul din care pot asista la nasterea copiilor. Putin dupa ce au ajuns acolo Shuichi a simtit o durere ciudata . Simte ca ceva se rupe in trupul lui. Chipul lui se albi si se prinse cu mana de spatarul scaunului in spatele caruia sta . Durerea deveni ingrozitoare . Deschise gura, dar durerea este atat de intensa incat nu ii lasa nici macar puterea sa tipe. Eiri vazu ca se intampla ceva cu el si ii cuprinse umerii cu bratul.
-Ce este cu tine?
Il privi cu ochi mari si plini de groaza.
-Nu… nu… stiu … sopti.
Blondul il lua in brate. Il intinse pe patul din salon. Fruntea ii este acoperita de sudoare si corpul parca cuprins de spasme.
Ayaka fugi si chema un medic.S huichi a fost intins pe pat , dar durerile au incetat. Medicul este complet nedumerit. Priveste chipul transpirat al tanarului din fata sa si n stie ce sa zica. Nu poate intelege de ce acum cateva minute aproape lesinase de durere. Ii conecta la un aparat care monitorizeaza paramertrii de functionare a organizmului. Brusc trupul micut se crispa si aparatele o luara razna. E clar ca durererile sunt ingrozitoare. O asiastenta medicala intra in salon si privi mirata monitoarele, apoi se uita prin peretele de sticla in sala de nasteri. E din ce in ce mai intrigata de ce se intampla.
-Domnule doctor, spuse ea nedumerita,c red ca aparatele de monitorizare sunt conectate invers.
-Poftim…f acu medicul nelamurit.
-Priviti, monitorul de aici inregistreaza contractile pe care le are doamna care naste alaturi…
Toti privesc uluiti . Se pare ca femeia are dreptate. Cea care ar trebui sa aiba durerile ingrozitoare este femeia care naste copiii , nu tanarul intins pe pat. Si totusi … nu se intampla asa.
In mintea lui Eiri vin tot felul de imagini :chipul tatalu sau la ceremomia de casatorie si vocea cu care spuse:’’Esti copilul meu si ma bucur ca esti fericit, dar as fi eu, daca planurile tale ar fi inclus o persoana pe care sa n-o iubesti atat de mult, dar care sa poata darui familiei noastre un mostenitor.’’Apoi lacrimile de pe chipul lui Shu si cuvintele lui de atunci’’ Ai merita sa ai o familie adevarata si copii. Eu, oricat de mult te iubesc, nu-ti pot oferi mostenitorul pe care il merti’’. Shuichi isi dorea din toata inima sa poata avea un copil cu el si sa nu mai porvoace discutii in familie.’’Isi doreste cu adevarat... Isi doreste cu adevarat... Isi doreste cu adevarat... ’’cuvintele astea se plimba in mintea lui iar si iar, apoi un alt chip, neverosimil de frumos si o voce care spune: ’’ Daca iti vei dori cu adevarat se va implini orice! ’’Cine spusese acest lucru? Nu mai stie... Parca in Italia fusese... sau ... nu isi mai aminteste, memoria ii joaca feste. Nici nu conteaza, da fapt. A inteles ca asta isi dorise iubitul lui si cumva dorinta lui se implinise, copii nu erau in trupul lui dar durerea aducerii lor pe lume o simtea el. Indeparta cu un gest medicul si asistenta de langa pat.
-Duceti-va dincolo... copiii trebuie sa se nasca cu bine. Aici raman doar eu.
Mika Facu un pas spre el,dar el o opri.
-Si tu...Toti , am spus!
Privirea lui este graitoare... Nimeni nu are curajul sa spuna un cuvant. Au iesit din camera. Eiri indeparta electrozii si perfuziile de pe trupul iubitului sau. Il lua in brate si se aseza pe un pat . Ii simte trupul tremurand si ii simte mainile cum se agata disperate de el. Il strange la piept si isi lipeste obrazul de parul lui, pentru ca micutul cantaret sa nu vada lacrimile ce-i curg pe fata. Suferinta ar fii mai mare daca ar stii ca el plange. Stie ca ochii violet sunt plini de lacrimi care aluneca usor pe obrazul palid, dar si ca Shu nu vrea sa planga.
El , plangacioasul, ar vrea sa nu planga acum. Nu vrea sa-l ingrijoreze, si ar dori sa-i zambeasca, dar trupul lui nu il asculata. Valuri de durere il cuprind si il fac sa tremure. De pe buzele lui nu iese nici un geamat macar. Ar vrea sa-i spuna iubitului lui ca totul este bine. Si nici macar nu ar mintii. Si-a dorit atat de mult copiii acestia , a vrut din tot sufletul imposibilul: sa simte acele fiinte in trupul lui si sa stie ca le da viata cu adevarat. Daca nu ar vedea disperarea lui Yuki totul ar fii bine, el ar indura orice pentru a avea ceea ce isi doreste .
Scriitorul se simte complet neputincios. Nu stie ce sa faca, cum sa inlature durerea iubirii lui. Fusese atat de fericit cand aflase de copii, dar acum nici macar nu si-i mai doreste . Vrea doar ca durerea sa inceteze . Nu stie ce sa faca , asa ca pur si simplu face ceea ce este mai bine. Il strange in brate, il mangaie si ii sopteste cele mai dulci cuvinte de iubire . Durerea disparu brusc. Isi simte mana luata in palma micuta si tremuratoare. Simte sarutul dulce depus pe degetele sale si iubirea declarata prin el si, spre uimirea lui simte si fericirea in cuvintele pe care cea mai dulce voce la spune la urechea sa:
-Sunt ai mei... copiii mei si ai tai... asa cum am dorit.
Il indeparteaza o clipa si il priveste in ochi. Abia acum vede ca in ei durerea se impleteste cu o imensa bucurie.
-Tu chiar esti fericit, Shu-chan?
-Da,iubire... vom avea doi copii... ce poate fii mai bine? Dorinta ta s-a implinit...
Vru sa-l sarute, dar un val nou de durere ii scutra trupul plapand. Cateva zeci de secunde tinu ochii inchisi, apoi ii deschise si zambi.
-Vezi, iubire? Nu este atat de rau , m-am obijnuit deja...
Ridica mana si ii sterge lacrimile de pe obraz .
-Nu plange... tu nu plangi niciodata...
Un nou val de durere ii intrupse cuvintele, si de data asta durerea se dovedi a fii mai puternica. Deschise gura dar ,surprinse privirea disperata a lui Eiri si nu scoase nici un sunet macar. Isi infipse degetele in umarul lui si respiratia ii deveni sacadata. Intensitatea durerii crescu pana la paroxism , apoi disparu. Se lasa moale in bratele lui si respira fericit ca s-a terminat, dar acea durere reveni , la fel de mistuitoare. Are impresia ca in trupul se va dezmambra complet. Nici macar nu isi da seama cat de tare stramge in maini umerii iubitului. Dar nici acesta nu simte durerea. Drea doar ca ceva sa se intample si durerea din ochii pe care ii adora sa dispara.
Si durerea disparu .Shuichi a proape lesina. Zace cu ochii inchisi , dar respiratia este acum egala si linistita. Pe buze are cel mai dulce zambet din lume. Il aseaza cu grija pe perne si il saruta pe frunte. Iubirea pe care o simte pentru el este mai mare ca oricand.
Usa se deschise incet si Mika intra :
-Copiii s-au nascut, spuse ea incet.
-Mi-am dat seama. Femeia aia nu a simtit nimic, nu-i asa?!
-Nu, nu a simtit. Medicii sunt uluiti… Dar nu asta conteaza. Copiii sunt sanatosi… perfecti. Vrei sa le faci tu prima baita?
-Cum?!
-Esti tatal lor… Asa se obijnuieste aici. Da… si trebuie sa-i declar. As vrea insa sa stau cu el. A suferit cumplit…
Shuichi il prinse de mana si il stranse usor.
-Du-te la ei. Eu nu pot cum…Te rog!
Se apleca si il saruta lung pe buze. Il mangaie apoi pe par.
-Bine. Odihneste-te, am eu grija de tot.
Apoi se intoarse spre sora sa:
-Ai grija de el pana ma intorc.
Intra incet in sala de nasteri si vazu cele doua finte micute, care se agita si dau din manute si picioare plangand. Lua in brate unul dintre copii si ii privy chipul micut,apoi urma indrumarile asistentelor si il spala cu grija.Il aseza in patut,apoi facu prima baie celuilalt copil. Ii lua usor in brate si ii privi zambind. Sunt rodul unei iubiri atat de ciudate… unei iubiri ce a invins boala, moarte, dusmanie. Sub privirile personalului medical iesi din incapere . Pe hol prietenii si familia se repezira curiosi spre el, dar o privire severa ii opri. Intra in salonul in care se afla Shuichi. Acesta a adormit epuizat . Eiri priveste ingrijorat copiii care plang fara incetare. Shuichi deschise incet ochii, exact cand blondul vrea sa iasa pe usa cu copiii.
-I-ai adus la mine… vreau sa-I tin in brate.
-Te-au trezit…
-Nu conteaza.
Ii aseza usor in bratele intinse , iar cantaretul ii stranse bland la piept. In acel moment plansul inceta si un gangurit dulce ii lua locul. Cateva minute mai tarziu dormeau toti trei zambitori.
Shuichi se trezi din somn incet . Stie ca adormit cu copii in brate si deschise speriat ochii simtind ca nu mai sunt langa el. Dar in fata ochilor ii apru cel mai iubit chip din lume. Se ridica incet de perne si saruta buzele celui ce sta aplecat peste el. Acesta il cuprinse in brate si il saruta indelung. Pentru cateva minute timpul se topi pentru ei.
-Te iubesc!sopti.
-Si eu.
-Si tu… ce?
-Te iubesc!
Zambi fericit si se ghemui in bratele lui. Nu mai este in spital, ci in dormitorul din casa de plaja.In partea cealalta a camerei se afla un pat dublu de bebelus din care se aud gangurituri.
-Cand am ajuns aici?
-Medicii au spus ca si tu si copiii sunteti in stare perfecta,asa ca nu avea rost sa ramaneti acolo.
Ii zambi si se ridica din pat.s-a apropiet incet de locul in care sunt copii.Sunt amandoi inbracati in costumase albe.Ganguresc si dau din manute .Se apleca si ii saruta pe frunte pe fiecare in parte.
-Arata exact ca in visul meu.Stii…am visat ca…
-Ca ai doi copii frumosi ca ingerii…stiu.Vorbeai prin somn.
Shuichi il privi si brusc intelese ca nu stia ceva.
-Cum ii cheama?
Eiri incepu sa rada si il lua in brate.
-Am uitat sa-ti spun…Cand tu ai auzit ce spunea Ayaka ai spus „vis…noapte„.M-am gandit ca ar fii frumos sa-I cheme asa:Yoru si Yume.
-Uesugi Yoru si Uesugi Yume…suna minunat!
-Acestea sunt numele japoneze…m-am gandit ca s-au nascut aici si ar trebui sa poarte si nume americane.Fetita poarta si numele Sydney,iar baiatul Michal.
In ochii lui Shuichi sunt lacrimi .Sopti incet:
-Stiai ca mama mea se numea Sydney…
-Da.
Bratele cantaretului se incolacira in jurul gatului scriitorului,iar buzele lor se unira intr-un lung sarut.
Au trecut cateva saptamani.Camera de oaspeti din apartamentul din Tokio a fost transformata in camera pentru Yoru si Yume.Dupa ce doi micuti au adormit,Shuichi sta langa balustrade si priveste orasul .In mana tine o foaie de hartie pe care a schitat versurile unui nou cantec.Se auzi un zgomot usor si se intoarce zambind.O pala de vant ii infoie parul si ii smulse din mana hartia,pe care o purta spre cel care tocmai a intrat pe terasa.Acesta o prinse cu mana sigura si zambi.Cantaretul se repezi sari de gatul iubitului sau.Eiri il lua in brate si-l saruta.
-Vantul aduce intotdeuna in bratele mele un inger
-Inger ?!
-Da…atunci…intr-o noapte…pe aripi de vant iubirea a hotarat sa-mi trimita un inger care sa ma invete sa rad…sa plang…si,in primul rand sa iubesc!
Tu…esti ingerul iubirii!
SFARSIT
Acum vin multumirile:
Le multumesc tuturor celor care m-au incurajat sa scriu in continuare atunci cand ,la inceput am fost umilita si acuzata de plagiat.Multumesc celor care m-au criticat si celor care m-au laudat.
Multumiri special pentru:
Mithukay Yoru(nasa copiilor ,cu care m-am sfatuit in legatura cu numele,cele japoneze)
Cata,care m-a sprijinit la inceputuri ,si mi-a predat cele mai importante lectii de informatica pe mess.
Ryuichi-Alexa si Hiro-Lau care m-au incurajat sa dezvolt mai mult povestea
Aisha care m-a incurajat ,de asemenea
si poate ultima venita,dar prima in inima mea ,cea care de opt luni este prietena cea mai buna si confidenta Sydney( Togainu no chi♥Gunzi♥)
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."
Albert Einstein
![[Imagine: chibi_1420.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1420.gif)
Arget, chibi-ul lui Argenta
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta