Trandafirul inecat in spini[terminat]

[Kimera]

Ei bine dupa mult timp de gandire [ o sa am timp , nu o sa am....] incep sa scriu si eu un fic yaoi. Spun de pe acum ca unele detalii din realitate sunt putin cam modificate fata de realitate. Lungimea primului capitol este mai mica , dar celelalte vor fi cu siguranta mai mari.
Doresc critica cat mai dura. Si sa nu uit, avertisment +18
Pozele:
Akira [ din perspectiva lui povestesc] http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg

Isamu [o sa apara in capitolul 2] http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg

Capitolul1 - O alta zi...
Prin urgie , de urgie fug si am fugit mereu. Poate ca numele de Akira ce inseamna inteligent nu a fost chiar o bataie de joc a parintilor mei , dar cu siguranta ca nici nu le-a pasat de mine.
Am crescut intr-un orfelinat din Tokyo , orasul pe care nu l-am parasit niciodata , alaturi de Hitomi si Ken , cei care mi-au fost ca o sora si ca un frate mai mare , doar ca acum blestem ziua in care l-am cunoscut pe Ken. Din cauza lui trecutul meu are o pata mai neagra ca smoala de care , in afara de Hitomi , nimeni nu stie.
In urma cu trei ani , pe 15 ianuarie , cand implineam 15 ani am fost adoptat de doamna Chiyo , cea care imi este mama vitrega si in prezent.
In orice caz , acum ar fi cazul sa ma trezesc si sa ma pregatesc pentru liceu ca nu ar fi bine ca tocmai elevul cel mai bun din clasa sa intarzie.
Ma ridic din pat si intru in baia ce este prea puternic luminata asa ca imi ia ceva pana sa pot vedea clar. Ajung in fata chiuvetei si ma privesc in oglinda de deasupra acesteia. Parul meu argintiu este ravasit , ochii conturati de cearcane ce urmeaza sa dispara , iar pe fata am urme usoara de la perna. Bine ca o sa dispara si astea. Nu ma mir ca arat asa din moment ce-mi 'mananc' aproape toata noaptea cu invatatul si nu cu calculatorul , asa cum ar face majoritatea. Dupa ce m-am spalat pe fata si pe dinti am mers in camera si am deschis usa dulapului. M-am imbracat cu o camasa alba , blugi de culoare albastra , iar in picioare am luat tenesii mei favoiti-alb cu albastru.
De micul dejun nu mai aveam timp asa ca m-am pieptanat , am luat mapa neagra si am luat-o la fuga inspre destinatia mea: Colegiul Yumeda , ce avea si facultatea cu acelasi nume. Pana si eu nu am priceput exact de ce si cum. Din cate am inteles cladirea Yumeda trebuia sa fie destinata conferintelor , dar s-a renuntat si din moment ce cladirea era imensa primaria a realizat un proiect in care s-a propus sa se amenajeze pe jumatate din cladire liceul si scolile generale , iar pe cealalta parte facultatea. Proiectul a fost acceptat asa ca eu s-ar putea sa am norocul sa fac si facultatea in aceasta cladire , asta daca nu o sa accept vreo bursa.
Nici nu am realizat ca am ajuns in curtea imensei cladiri. Urc la etajul cinci si intru in a doua clasa pe stanga. Profesoara nu ajunsese. Ma asez in banca , prima de la fereastra si imi scot cartile pentru prima ora. Vroiam sa mai vorbesc cateceva cu colegii mei , dar ce am apucat? Deodata usa clasei s-a deschis asa ca a trebuit sa ne ridicam in picioare si sa ne aplecam la comanda sefei de clasa. Dupa ce am luat lor profesoara m-a anuntat ca avea ceva de discutat cu mine , iar apoi si-a inceput ora.
Pot sa zic ca am scris cinci pagini si sincer cu toate ca nu ma deranja sa invat as fi fost bucuros sa-i astupe cineva gura cu un leocoplast ca sa nu mai trebuiasca sa scriu.
Bineinteles ca dupa terminarea orei am mers la cancelarie cu doamna profesoara ca sa vad ce dorea. Se pare ca un anumit elev din facultate era asa de slab ca nivel incat ar cam fi trebui sa-i dau eu meditatii. Cand am auzit am ramas socat. Ma si miram cum a ajuns ala in facultate , dar cand am aflat cine era sincer nu-mi mai suradea ideea de meditatii si nu stiam cum sa o fac pe profesoara sa nu ma trimita la moarte sigura , dar din pacate nu am avut ce face.