Va multumesc pentru comentarii xD
Well inainte de a posta, va spun ca faceti bine ca nu postati in poll. Inca mai sunt personaje - negative si pozitive - so :-"
Anw, lectura placuta si... Btw, capitolul e scris chiar acum, deci nu l-am corectat. Mi-e somn T_T
Pe atunci, ma simteam inconjurat de niste persoane importante mie si deveneau mai pretioase cu fiecare clipa de trecea; nu-mi pasa daca era de moment, daca dura pana si cateva minute - secunde chiar -, caci eram in largul meu intr-un fel. Iar incetul cu-ncetul, deveneam un eu mai curajos, dornic de viata - Stiti, la acel moment, nu aveam de gand sa ma schimb sau ... cel putin, asa gandeam.
- Hei ! Yarin, amice ! am auzit dintr-o data vocea entuziasmata a prietenului meu, Rahve. Intr-adevar, un nume deosebit pentru cineva ca el. Deja incepeam sa am incredere in el.
Profitand de faptul ca era si Mairead alaturi de mine momentan, celor doi le-am facut prezentarile. Bineinteles, observam asemanarea destul de cunoscuta intre ei, inafara de acel minuscul detaliu. Mai era foarte timida la inceput - doar era prima data cand imi intalnea noul amic, in schimb, Rahve era atat de bucuros si foarte energic. Speram ca-ntr-o buna zi imi va darui putin din umorul sau, din cheful sau de distractie.
In fine, dupa scurta prezentare, am inceput sa ne simtim chiar in largul nostru - nu ma-ntrebati de ce, nici nu vreau sa ma gandesc. Si probabil e din cauza ca mi-e teama din nou. Cred ca-i o teama de viitor, nu doresc sa ma pripesc cumva... E ca si cum o persoana isi creeaza anumite prejudecati despre cineva apropiat. Si iata cum recunosc ca incepe sa fie ceva mai mult decat simpli oameni.
Sunt fericit si nu am refuzat zambetele celorlati, ba chiar le-am raspuns prin acelasi gest.
Orele s-au scurs atat de repede, incat nici nu am observat cand s-a inserat - am stat prea mult la scoala astazi. Ma-ntreb daca Mai si Rahve au plecat... Oftand adanc, imi ridic ghiozdanul de pe banca si ma-ndrept catre clasa alaturata, cea a lui Mai. Totusi, sala era goala, prea pustie as putea spune si credeti-ma, aveam un presentiment rau. De neinteles.
Am sesizat o bucatica de hartie alba pe una din banci si nu m-am sfiit in vreun fel sa citesc acel bilet.
" Hei Yarin,
Iarta-ma ca nu te-am asteptat; nu m-am simtit bine si a trebuit sa ma-nvoiesc la ultimele ore. Sper ca nu esti suparat... Oricum, multumesc pentru tot. Vorbim acasa.
P. S. : Ai grija !
Hmm... Nu s-a simtit bine ? Oare sa aiba dureri ? Chiar imi fac griji pentru fata asta si nu mi-ar placea sa stiu ca i s-ar putea intampla ceva rau in orice moment. Este prea firava, micuta si inocenta. Gandindu-ma mai bine la asta, doresc sa ajung mai repede acasa. Prea multa ingrijorare. Am mai citit biletelul de doua ori, dupa care un sunet bizar m-a facut sa tresar. Nu mai putea fi nimeni la aceasta ora in liceu, nu ? Poate doar femeia de servici ... ?
- Oh, regret ca prietena ta nu se simte bine, am auzit dintr-o data o voce sinistra in spatele meu. Ce-i drept, m-am speriat cand l-am auzit. Evident, era un el.
Ca-n orice situatie, curiozitatea m-a starnit sa-ncerc un lucru destul de tupeist. Asta doar pentru ca nu-mi era cunoscut tipul respectiv. Avea un accent grav, poate ca asta ii afirma comportamentul, atitudinea ciudata.
Nu puteam sta pentru o eternitate cu spatele la el, asa ca am vrut sa ma-ntorc catre el; dar spre marea mea uimire, necunoscutul m-a trantit peste banca din apropiere, stand aplecat deasupra mea - mai degraba in spatele meu - si nelasandu-ma sa ma ridic sau sa ma misc macar. M-am panicat.
- Ce tot faci ?! Lasa-ma !
I-am auzit ranjetul pervers la doar cateva milisecunde de replica mea si apoi, doar murmurul vorbelor sale m-a mai facut sa reactionez din nou; si speram sa nu fie o reactie atat de proasta daca a venit vorba de el.
- Stii, nu-mi place sa mi se dea ordine, cu atat mai putin sa ma simt obligat sa le-ndeplinesc, dar... Facu o scurta pauza, apropiindu-se mai mult de gatu-mi dezgolit Si sufland usor peste parul de la baza acestuia. Parca dorea sa evite acea limita, avea drept scop anularea unei posibile plecari si nu-mi placea. Mi-a atins usor pavilionul urechii, iar apoi a coborat brusc cu o sarutare discreta mai jos si tot mai jos...
La un moment dat, s-a impins in spatele-mi cu posteriorul sau, presand acolo. Ii puteam simti masculinitatea virila si, din aceasta cauza, am resimitit si am retrait ultimele actiuni petrecute. Eram speriat.
- Mhm... C-Ce... Inceteaza ! Te... rog.
Deja incepusem sa respir mai greu; cauza era chiar acest baiat.
Era prea indraznet si, subit, prin minte mi-a trecut imaginea acelui... imaginea lui, a lui Arth. Numaidecat, i-am vazut chipul atat de pervers, zambetul inconfundabil si... si tot ce-mi amintea de el ma durea intr-un mod foarte profund si umilitor.
- Haide, lasa-ma sa ma distrez putin. Doar ai facut-o si cu Arth, asa-i ?
- P-Poftim ?... cand i-am auzit numele, credeam ca voi lesina; dar ce ma macina si mai tare, era ca el probabil ii povestise fiecare amanunt acestui tip. Detaliu cu detaliu, lacrima cu lacrima si fiecare tipat din partea mea l-a amuzat. Presupun ca nu numai pe el. Acum, mai mult ca niciodata, ma simteam si mai inutil, poate mai insignifiant decat orice tarfa posibila. Ajunsesem in acest stadiu - eram foarte sigur; ma intreb daca va mai exista inca o data in viata mea. Tind sa cred.
Motivul sau raspunsul - chiar nu mai conteaza. Doar el stie.
- Exact, iubitule. Vrei sa stii ce ne-a povestit ? vocea parea sa aiba un timbru senzual si cat de cat, ii reusea. Ce aiurea suna. Lingandu-mi gatul din nou, continua pe acelasi ton : Erai virgin si el te-a furat, chiar fara mila; insa a spus ca s-a distrat de minune, l-ai satisfacut pe deplin si presupun ca o sa se intample din nou. Hmm, ma cam oftic... As vrea s te am si eu. Sa-ti simt aceasta piele fina, spuse atingandu-mi apoi pielea din jurul abdomenului si plimbandu-si mainile blestemate pe tot corpul meu.
Doream sa se termine cat mai rapid.
- Gata ! Termina !
Aproape incepusem sa plang - acele cuvinte imi rasunau in ureche si erau prea dureroase sa le retin.
- Dar de ce ? Chiar nu vrei sa stii ? De fapt, nu mai conteaza. Oricum, banuiesc ca la un moment dat iti voi auzi si eu glasul asta dragut si... toate tipetele si gemetele imi vor apartine, fii sigur de asta. Vreau sa te cunosc mai bine, dar... Las pe alta data; cu greu ma abtin totusi sa nu te fac al meu chiar aici. Prea multa excitatie, daca intelegi ce spun.
Toate acele vorbe ma scarbisera de-adevaratelea; era cineva dur de-a binelea daca a indraznit sa mi se adreseze pe acel ton, cu acele josnice actiuni si gesturi. Nu mi se parea deloc cineva pe care sa-l simpatizez.
- Ca o mica amintire de la mine, mai adaugase, ca apoi sa-i simt buzele pe pielea-mi rece, muscandu-ma brusc.
- Ahh ! Ce nai... !
Era ca o strapungere rapida, strapungere cu ai sai dinti, canini. Strangeam din ochi, imi incordasem numaidecat maxilarul cand l-am simtit patrunzand in carnea din zona gatului.
Din fericire pentru mine insa, m-a eliberat la fix, lasandu-ma cu amintirea presarii sale de mine si acest semn. Apoi a disparut. Nici macar nu i-am vazut chipul - nu-l cunosc. Cu toate acestea, prefer sa ramana cineva strain - nu cred ca as suporta daca i-as auzi din nou vocea accentuata si i-as simti acele atingeri. Imi par din ce in ce mai cunoscute - parca este un stil comun de a face toate acele lucruri. Ma duce cu gandul la Arth. Nu pot sa cred ca a facut asta, mie mi-a facut asta si presupun ca se vor intampla si altele... Pana atunci, vreau sa uit de tot; doar daca pot ...
Devine evident ca nu.
~ Dupa o saptamana ~
Deja trecuse o saptamana de la acel " incident ". Prefer sa-i spun astfel, incat ceilalti sa nu-si dea seama de adevarul acela atat de mizerabil. Ii mintisem pe Rahve si Mai; era imposibil de dezvaluit. Bineinteles, aici este vorba de acel semn ce e pe cale de disparitie. Incercasem sa-l maschez cumva, sa-l ascund, dar fara rezultate. Era imprimat acolo, adanc. De aceea, spun ca-i mai bine sa nu afle nimeni, niciodata.
- Baieti, ma duc pana la magazin. Am uitat sa cumpar ceva snacks-uri. Revin imediat ! spun catre ceilalti, iesind in fuga din casa si alergand spre magazin. Nu era chiar atat de departe.
Se intunecase - sesizasem usor acest amanunt.
Intotdeauna evitasem locurile inchise dintre blocuri; auzisem ca pe acolo isi fac veacul bandele din cartier. Ce rahat de cartier. Plin de ipocriti, mincinosi ii poate si mai rau. In fine, dupa putin timp, am ajuns sa trec prin fata unui bloc vechi - inca putin si putea sa cada. Zambisem in sinea mea gandindu-ma la niste chestii - destul de posibile in prezent.
Pasind linistit, am fost distras de un zgomot ce parea ca-i tot mai aproape de mine. Din nou, ma agitasem. De fapt, e prima data cand mi se-ntampla sa aud sunete prin aceasta zona. Sa spunem ca nu-s eu cel care frecventeaza astfel de locuri murdare.
- Oh, sunt surprins.
Ma facu sa-mi intorc privirea spre cel ce-a vorbit, chiar mie mi s-a adresat. Fizicul nu mi se parea deloc cunoscut, niciun pic de banalitate. Pe de alta parte insa, am recunoscut vocea - imposibil de confundat.
- Tu... !
Eram socat si nu ma temeam sa arat asta. Era impotriva vointei si firii mele.
Straniu - intr-un mod prea subjugant.
Well inainte de a posta, va spun ca faceti bine ca nu postati in poll. Inca mai sunt personaje - negative si pozitive - so :-"
Anw, lectura placuta si... Btw, capitolul e scris chiar acum, deci nu l-am corectat. Mi-e somn T_T
Capitolul 5 ~ Anonim
Pe atunci, ma simteam inconjurat de niste persoane importante mie si deveneau mai pretioase cu fiecare clipa de trecea; nu-mi pasa daca era de moment, daca dura pana si cateva minute - secunde chiar -, caci eram in largul meu intr-un fel. Iar incetul cu-ncetul, deveneam un eu mai curajos, dornic de viata - Stiti, la acel moment, nu aveam de gand sa ma schimb sau ... cel putin, asa gandeam.
- Hei ! Yarin, amice ! am auzit dintr-o data vocea entuziasmata a prietenului meu, Rahve. Intr-adevar, un nume deosebit pentru cineva ca el. Deja incepeam sa am incredere in el.
Profitand de faptul ca era si Mairead alaturi de mine momentan, celor doi le-am facut prezentarile. Bineinteles, observam asemanarea destul de cunoscuta intre ei, inafara de acel minuscul detaliu. Mai era foarte timida la inceput - doar era prima data cand imi intalnea noul amic, in schimb, Rahve era atat de bucuros si foarte energic. Speram ca-ntr-o buna zi imi va darui putin din umorul sau, din cheful sau de distractie.
In fine, dupa scurta prezentare, am inceput sa ne simtim chiar in largul nostru - nu ma-ntrebati de ce, nici nu vreau sa ma gandesc. Si probabil e din cauza ca mi-e teama din nou. Cred ca-i o teama de viitor, nu doresc sa ma pripesc cumva... E ca si cum o persoana isi creeaza anumite prejudecati despre cineva apropiat. Si iata cum recunosc ca incepe sa fie ceva mai mult decat simpli oameni.
Sunt fericit si nu am refuzat zambetele celorlati, ba chiar le-am raspuns prin acelasi gest.
Orele s-au scurs atat de repede, incat nici nu am observat cand s-a inserat - am stat prea mult la scoala astazi. Ma-ntreb daca Mai si Rahve au plecat... Oftand adanc, imi ridic ghiozdanul de pe banca si ma-ndrept catre clasa alaturata, cea a lui Mai. Totusi, sala era goala, prea pustie as putea spune si credeti-ma, aveam un presentiment rau. De neinteles.
Am sesizat o bucatica de hartie alba pe una din banci si nu m-am sfiit in vreun fel sa citesc acel bilet.
" Hei Yarin,
Iarta-ma ca nu te-am asteptat; nu m-am simtit bine si a trebuit sa ma-nvoiesc la ultimele ore. Sper ca nu esti suparat... Oricum, multumesc pentru tot. Vorbim acasa.
P. S. : Ai grija !
Mairead "
Hmm... Nu s-a simtit bine ? Oare sa aiba dureri ? Chiar imi fac griji pentru fata asta si nu mi-ar placea sa stiu ca i s-ar putea intampla ceva rau in orice moment. Este prea firava, micuta si inocenta. Gandindu-ma mai bine la asta, doresc sa ajung mai repede acasa. Prea multa ingrijorare. Am mai citit biletelul de doua ori, dupa care un sunet bizar m-a facut sa tresar. Nu mai putea fi nimeni la aceasta ora in liceu, nu ? Poate doar femeia de servici ... ?
- Oh, regret ca prietena ta nu se simte bine, am auzit dintr-o data o voce sinistra in spatele meu. Ce-i drept, m-am speriat cand l-am auzit. Evident, era un el.
Ca-n orice situatie, curiozitatea m-a starnit sa-ncerc un lucru destul de tupeist. Asta doar pentru ca nu-mi era cunoscut tipul respectiv. Avea un accent grav, poate ca asta ii afirma comportamentul, atitudinea ciudata.
Nu puteam sta pentru o eternitate cu spatele la el, asa ca am vrut sa ma-ntorc catre el; dar spre marea mea uimire, necunoscutul m-a trantit peste banca din apropiere, stand aplecat deasupra mea - mai degraba in spatele meu - si nelasandu-ma sa ma ridic sau sa ma misc macar. M-am panicat.
- Ce tot faci ?! Lasa-ma !
I-am auzit ranjetul pervers la doar cateva milisecunde de replica mea si apoi, doar murmurul vorbelor sale m-a mai facut sa reactionez din nou; si speram sa nu fie o reactie atat de proasta daca a venit vorba de el.
- Stii, nu-mi place sa mi se dea ordine, cu atat mai putin sa ma simt obligat sa le-ndeplinesc, dar... Facu o scurta pauza, apropiindu-se mai mult de gatu-mi dezgolit Si sufland usor peste parul de la baza acestuia. Parca dorea sa evite acea limita, avea drept scop anularea unei posibile plecari si nu-mi placea. Mi-a atins usor pavilionul urechii, iar apoi a coborat brusc cu o sarutare discreta mai jos si tot mai jos...
La un moment dat, s-a impins in spatele-mi cu posteriorul sau, presand acolo. Ii puteam simti masculinitatea virila si, din aceasta cauza, am resimitit si am retrait ultimele actiuni petrecute. Eram speriat.
- Mhm... C-Ce... Inceteaza ! Te... rog.
Deja incepusem sa respir mai greu; cauza era chiar acest baiat.
Era prea indraznet si, subit, prin minte mi-a trecut imaginea acelui... imaginea lui, a lui Arth. Numaidecat, i-am vazut chipul atat de pervers, zambetul inconfundabil si... si tot ce-mi amintea de el ma durea intr-un mod foarte profund si umilitor.
- Haide, lasa-ma sa ma distrez putin. Doar ai facut-o si cu Arth, asa-i ?
- P-Poftim ?... cand i-am auzit numele, credeam ca voi lesina; dar ce ma macina si mai tare, era ca el probabil ii povestise fiecare amanunt acestui tip. Detaliu cu detaliu, lacrima cu lacrima si fiecare tipat din partea mea l-a amuzat. Presupun ca nu numai pe el. Acum, mai mult ca niciodata, ma simteam si mai inutil, poate mai insignifiant decat orice tarfa posibila. Ajunsesem in acest stadiu - eram foarte sigur; ma intreb daca va mai exista inca o data in viata mea. Tind sa cred.
Motivul sau raspunsul - chiar nu mai conteaza. Doar el stie.
- Exact, iubitule. Vrei sa stii ce ne-a povestit ? vocea parea sa aiba un timbru senzual si cat de cat, ii reusea. Ce aiurea suna. Lingandu-mi gatul din nou, continua pe acelasi ton : Erai virgin si el te-a furat, chiar fara mila; insa a spus ca s-a distrat de minune, l-ai satisfacut pe deplin si presupun ca o sa se intample din nou. Hmm, ma cam oftic... As vrea s te am si eu. Sa-ti simt aceasta piele fina, spuse atingandu-mi apoi pielea din jurul abdomenului si plimbandu-si mainile blestemate pe tot corpul meu.
Doream sa se termine cat mai rapid.
- Gata ! Termina !
Aproape incepusem sa plang - acele cuvinte imi rasunau in ureche si erau prea dureroase sa le retin.
- Dar de ce ? Chiar nu vrei sa stii ? De fapt, nu mai conteaza. Oricum, banuiesc ca la un moment dat iti voi auzi si eu glasul asta dragut si... toate tipetele si gemetele imi vor apartine, fii sigur de asta. Vreau sa te cunosc mai bine, dar... Las pe alta data; cu greu ma abtin totusi sa nu te fac al meu chiar aici. Prea multa excitatie, daca intelegi ce spun.
Toate acele vorbe ma scarbisera de-adevaratelea; era cineva dur de-a binelea daca a indraznit sa mi se adreseze pe acel ton, cu acele josnice actiuni si gesturi. Nu mi se parea deloc cineva pe care sa-l simpatizez.
- Ca o mica amintire de la mine, mai adaugase, ca apoi sa-i simt buzele pe pielea-mi rece, muscandu-ma brusc.
- Ahh ! Ce nai... !
Era ca o strapungere rapida, strapungere cu ai sai dinti, canini. Strangeam din ochi, imi incordasem numaidecat maxilarul cand l-am simtit patrunzand in carnea din zona gatului.
Din fericire pentru mine insa, m-a eliberat la fix, lasandu-ma cu amintirea presarii sale de mine si acest semn. Apoi a disparut. Nici macar nu i-am vazut chipul - nu-l cunosc. Cu toate acestea, prefer sa ramana cineva strain - nu cred ca as suporta daca i-as auzi din nou vocea accentuata si i-as simti acele atingeri. Imi par din ce in ce mai cunoscute - parca este un stil comun de a face toate acele lucruri. Ma duce cu gandul la Arth. Nu pot sa cred ca a facut asta, mie mi-a facut asta si presupun ca se vor intampla si altele... Pana atunci, vreau sa uit de tot; doar daca pot ...
Devine evident ca nu.
~ Dupa o saptamana ~
Deja trecuse o saptamana de la acel " incident ". Prefer sa-i spun astfel, incat ceilalti sa nu-si dea seama de adevarul acela atat de mizerabil. Ii mintisem pe Rahve si Mai; era imposibil de dezvaluit. Bineinteles, aici este vorba de acel semn ce e pe cale de disparitie. Incercasem sa-l maschez cumva, sa-l ascund, dar fara rezultate. Era imprimat acolo, adanc. De aceea, spun ca-i mai bine sa nu afle nimeni, niciodata.
- Baieti, ma duc pana la magazin. Am uitat sa cumpar ceva snacks-uri. Revin imediat ! spun catre ceilalti, iesind in fuga din casa si alergand spre magazin. Nu era chiar atat de departe.
Se intunecase - sesizasem usor acest amanunt.
Intotdeauna evitasem locurile inchise dintre blocuri; auzisem ca pe acolo isi fac veacul bandele din cartier. Ce rahat de cartier. Plin de ipocriti, mincinosi ii poate si mai rau. In fine, dupa putin timp, am ajuns sa trec prin fata unui bloc vechi - inca putin si putea sa cada. Zambisem in sinea mea gandindu-ma la niste chestii - destul de posibile in prezent.
Pasind linistit, am fost distras de un zgomot ce parea ca-i tot mai aproape de mine. Din nou, ma agitasem. De fapt, e prima data cand mi se-ntampla sa aud sunete prin aceasta zona. Sa spunem ca nu-s eu cel care frecventeaza astfel de locuri murdare.
- Oh, sunt surprins.
Ma facu sa-mi intorc privirea spre cel ce-a vorbit, chiar mie mi s-a adresat. Fizicul nu mi se parea deloc cunoscut, niciun pic de banalitate. Pe de alta parte insa, am recunoscut vocea - imposibil de confundat.
- Tu... !
Eram socat si nu ma temeam sa arat asta. Era impotriva vointei si firii mele.
Straniu - intr-un mod prea subjugant.
![[Imagine: kys_by_brunhilde22-dbauirb.png]](http://orig05.deviantart.net/ba6b/f/2017/149/5/0/kys_by_brunhilde22-dbauirb.png)