Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Ultimul glonţ [ YAOI ]

#1
Unii dintre voi cred că sunteţi obişnuiţi cu mine * laughs * . Yeah, yeah, un nou fic, dar de această dată yaoi şi... puţin mai diferit de ce am scris până acum.
Este cu mafioţi şi arme şi tot ce ţine de Italia, deşi mare parte din acţiune nu se petrece în această ţară. E puţin mai complicat de explicat aşa, pe scurt.
Primul capitol este mai... fail pentru că a fost scris acum mult timp şi l-am dezgropat azi. Nu am putut să-i schimb foarte multe lucruri fiindcă se pierdea ideea iniţială. Also, e cam mult dialog, dar fără el nu se pot înţelege foarte multe lucruri.
Oricum, următorul capitol va fi mai bun, presupun.
Este acceptată orice tip de critică.
Lectură plăcută !


Ultimul glonţ

1



-Cucoană, dă-te sau te împuşc! Ţipă un bărbat.
-Nu, n-am să te las să-mi omori copilul şi să-mi iei moşia ! Niciodată !
-Perfect atunci, veni răspunsul sigur al bărbatului.
Cinci împuşcături, cinci glonţuri, doi răniţi şi o moşie luată.



O altă zi „minunată” în frumoasa peninsulă numită Sicilia. Să ştiţi că locurile sunt frumoase, dar oamenii nu prea. Soarele strălucea pe cerul însorit, câteva raze aurii pătrunzând în încăpere. Păsările amuţeau de fiecare dată când o altă împuşcătură se făcea auzită şi zburau să se adăpostească. Totuşi, se întorceau de fiecare dată, după încetarea sunetelor produse de arme. Rămâneau fidele acestui pământ mic, plin de mafioţi. Un loc sărac, unde micile furturi nu dispăreau niciodată.

Tatăl meu m-a pleznit peste obraz cu putere pentru a mă trezi. Am mormăit o înjurătură, altă palmă venind peste celălalt obraz. Fără a mai spune ceva, mi-am deschis ochii şi l-am privit pe bărbatul din faţa mea: părul său era brunet, ochii negri, iar faţa dură. O cicatrice îi brăzda obrazul drept. Ţinea în mână un pistol negru, pe care abia îl încărcase.

- Haide, Vittorio. Ridică-te naibii odată ! A spus înainte de a ieşi din cameră.

Pleca probabil la piaţă şi fără un pistol, nu se întorcea viu acasă. Aceasta era viaţa miunată a unui om din Sicilia.

Numele meu este Vittorio Aleksei Moretti. Probabil că vă întrebaţi de ce am un nume rusesc, iar eu sunt italian. Mama a fost rusoaică şi, ca în poveştile de dragoste, ea şi tata s-au îndrăgostit şi s-au mutat aici, în Italia. După doi ani de la căsătoria lor, mama a fost împuşcată şi viaţa mea şi a lui tata s-a degratat treptat.

M-am ridicat din patul de campanie şi mi-am întins trupul acoperit de o pijama subţire şi veche. Mi-am ciufulit părul blond, ce îmi ajungea până mai jos de umeri. Nu mă tunsesem de mai mult de un an şi jumătate. Ochii mei verzi erau lipsiţi de viaţă, îndureraţi. Am auzit câteva focuri de armă şi m-am lipit de un perete, impacientat. Uşa din lemn a casei s-a deschis cu putere, doi oameni necunoscuţi intrând înăuntru. Unul dintre ei, îmbrăcat într-un costum negru şi cu părul dat pe spate, îl ţinea pe tata de gulerul cămăşii, iar celălalt, tot în costum, fuma relaxat dintr-o ţigară. Cel ce îl ţinea pe tata, avea pistolul părintelui meu în mână.

- Ai încercat să ne jefuieşti, spuse fumătorul calm.

- Îmi... Îmi pare rău, se scuză tata.

Patetică scuză. Omori pe cineva şi apoi îţi ceri scuze. Totuşi, nu avea rost să comentez în acel moment căci eu eram curios de ce se aflau tustrei în casa familiei mele. Mai exact, mă întrebam de ce i-a adus tata aici.

- Şi ai vrut să ne omori, continuă el, la fel de calm. Ce ai zis că îmi dai ca să nu te omor, nemernicule ? Se enervase.

Parcă reacţionând la furia lui, cel care îl ţinea pe tata, aruncă cu putere pistolul pe podea.

- Pe... Pe el ! Pe fiul meu ! Luaţi-l, dar să nu-mi faceţi nimic ! Ţipă tata.

Când l-am auzit, am fost şocat. Ştiam că tata nu mă suporta, dar să mă dea pe mine în schimbul libertăţii sale ? Nu m-aş fi gândit la aşa ceva din partea sa. Bărbatul i-a dat drumul lui tata, care a căzut pe podea şi s-a apropiat de mine. A scos nişte cătuşe din buzunar şi mi-a prins mâinile la spate, în ciuda faptului că mă zbăteam. Nu voiam să plec din Italia, deşi uram ţara. Şi, în plus, nu voiam să fiu considerat un obiect ce poate fi luat şi mutat de colo – colo. Fumătorul îşi aruncă ţigarea pe podeaua din lemn, nepăsător dacă ar fi început un incendiu, şi se apropie de mine. Îmi prinse faţa cu o singură mână şi mă examină. Apoi îmi atinse fundul îmi dădu o palmă tare peste el. Am scâncit. El a început să râdă şi îi făcu semn celuilalt bărbat care mă ridică şi mă puse pe umărul său.

- Bun schimb. Cum ziceai că-l cheamă ? A întrebat fumătorul.

- Vittorio Aleksei Moretti, răspunse tata, cu vocea tremurândă.

Apoi, fumătorul scoase o seringă şi împinse lichidul în vena mâinii mele drepte. M-am cufundat într-un somn profund, la două secunde după ce mi-a făcut injecţia şi am uitat de toată nedreptatea ce-mi fusese făcută în ziua aceea.



Câteva ore mai târziu, m-am trezit pe un pat imens, cu aşternut roşu. Camera în care mă aflam era uriaşă, cu tavanul înalt şi pereţii albi. Mobilierul era simplu, dar se potrivea perfect cu eleganţa încăperii. Am vrut să mă ridic din pat, dar eram prea ameţit să stau în picioare. M-am trântit la loc, gândindu-mă la tata. Nu-l iubeam, dar ştiam că el era singura mea familie, iar pierderea sa lăsa un gol în inima mea. Ştiam că lui nu-i păsa şi că, probabil, se afla în vreun bar, bând bere cu prietenii lui de doi bani. Sigur uitase de mine în maxim o oră. De fapt, abia aştepta să scape de mine cât mai repede. Pentru el, eram o povară, încă o gură de hrănit.

Uşile camerei s-au deschis, înăuntru intrând fumătorul. Purta un costum crem şi o cămaşă de un albastru deschis. M-a privit preţ de o secundă, analizându-mi trupul. Instinctiv, m-am uitat şi eu la mine şi am observat că purtam o cămaşă lungă de noapte, albă, din in. Un material foarte scump.

- Mă bucur să te cunosc, Vittorio, a spus afişând un zâmbet cald.

- În primul rând, eu nu mă bucur să te cunosc, cine eşti tu. În al doilea rând, nu-mi spune Vittorio, ci Aleksei. Şi ieşi naibii din camera mea ! Am urlat nervos.

- Damon Diedrick. Aşa mă numesc, spuse el calm.


L-am analizat pentru o clipă. Părul negru şi lung îi încadra faţa albă precum o foaie de hârtie. Ochii săi căprui – verzui mă fixau atenţi, analizându-mi fiecare gest. Era înalt şi bine făcut, muşchii observându-i-se, chiar dacă era acoperit de veşminte. Per total, era un bărbat frumos şi, cu siguranţă, putea avea orice femeie în patul său.

- M-ai luat de lângă tata... Te urăsc ! Am spus, începând să plâng.

Lacrimile îmi şiroiau pe obrajii roşiatici, durerea fiind prea mare să-i rezist. Ştiam că bărbatul acesta dorea ceva de la mine, dar nu-mi doream să aflu ce voia.

- În fine. Să vii la cină la ora şapte. Ai haine în dulap.

Apoi, la fel de indiferent precum intrase a şi ieşit. M-a lăsat singur în cameră, cu lacrimile ce-mi curgeau fără oprire pe faţă.

Aş vrea să mor.
Metal was here.

[Imagine: metalsig.png]


I\'ll start to worry when I\'m dead.



#2
Dau edit după ce citesc.
_______________
AÅŸa.
Helăău, first.
Well, well, well. Tuu >:D<
Păi prima mea opinie îi bună. Mi-a plăcut conţinutul şi titlul deasemnea - logic, eu l-am ales : )) . Totuşi, aş mai fi adăugat câte ceva pe-undeva, dar e ok şi cum ai scris tu. Cam micuţ capitolul. Hm, sper că în viitor o să fie mai lungi.
Ăăăh, dialogul nu mi s-a părut sec, a fost oarecum interesant. Descriere ai avut, dar ai fi putut descrie mult mai bine ce simţea Aleksiel [ sper că nu i-am greşit numele ._.' ] , sau întâmplările. Eniuei.
Spre fericirea ta nu am observat greşeli de tastare/exprimare, nici nu cred că au fost.
Let's see. Îmi place de Aleksiel. Chiar dacă până acum e un plângăcios, sunt sigură ca pe parcurs comportamentul său se va schimba. La fel şi a lui Damon. Ah, şi de el îmi place <3 . Brunet, atrăgător, tot ce vrei de la un tip *laughs* .
Gestul tatălui a fost. . . de prost gust. Sinceră să fiu m-a enervant, dacă aş fi fost acolo îl împuşcam eu. o.o'
Mă rog.
Ultima frază a fost epică. Mi-a rămas în minte, şi chiar a fost bună de încheiat un capitol.
Cam atât. Aştept continuarea şi-ţi urez spor la scris !
Btw, să mă anunţi şi pe mine.
*h.u.g.s*
The stolen kisses are always the sweetest

[Imagine: 15heo49.png]
Thx, MimiÅŸor <3

True love is like ghosts, wich everybody talks and few have seen.







#3
Buna! Ce? Un fic yaoi nou? Se putea sa nu apar aici? Ntz, ntz.

Bun, e primul fic scris de tine pe care il citesc si imi place cum descrii. E o problema cam mica, lasi spatii prea multe intre randuri, dar daca pe tine nu te deranjeaza nici pe mine nu ma va deranja. La inceput ai spus ca acest capitol l-ai scris mai demult, iar urmatoarele vor fi si mai bune. Serios? Mie asta mi s-a parut foarte bun, deci urmatoarele vor fi perfecte :x De abia astept. La inceput ai facut o repetitie, insa dupa aceea n-am mai observat greseli. Descrierea se imbina cu naratiunea bine si stii cand sa pui dialogul. Povestea e foarte interesanta si de mult n-am mai citit un fic asemanator.
Cam urat din partea tatalui sau, saracul baiat. Nu ai spus prea multe in capitolul asta, vrei sa ne lasi in suspans, nu? Insa a fost indeajuns pentru primul chapter ^^.
Cred ca yaoi-ul va fi intre Vittorio si tipul brunet. Ai descris aspectul amandurora dar parca mai mult ma atrage Damon ;)) Pare misterios intr-un fel, dar dupa zambetul ala calm pare o persoana de treaba si totusi e un mafiot. Cine stie ce poveste mai are si el? Uimeste-ne!

Hehe, sa stii ca voi fi o cititoare fidela ^^ Asa ca spor cu nextul >:D<

#4
ulala:X...mafia siciliana:>....o sa avem parte de sex nebun, bataie, morti si mult sange, iar yaoi-ul o sa fie incendiar, sa speram ca nu dam si in sadism(oricum putin nu strica), de abia astept sa vad continuarea, o sa fie tare interesant sa vad cum evolueaza totul....imi tin imaginatia in frau pana la urmatorul capitol....
nu am vazut greseli si nu am ce zice decat ca astept cu nerabdare sa vad ce se v`a`ntampla...

bafta multa si imaginatie
Las cadavrele trecutului in spate, imi croiesc drum spre viitor,ma arunc intr-o mare inspumegata,fac o baie insangerata. Renasc cu aripi rosi si gravate cu mii de dorinte neimplinite,care sa ma duca in iadul meu,numit viata


tot ce ramane in final sunt lacrimi, durere, cioburi de sperante si multa ura, aceasta ne defineste fiinta animalica, parsiva si atat de frivola22, suntem ceea ce vorbim si facem, nu ce aspiram sa fim

#5
Cine ti-a zis tie ca se despart subiectul si predicatul prin virgula? Revizuieste ortografia limbii romane sau macar cere un sfat de la cineva care le stie. Subiectul si predicatu lse despart numai in cazuri speciale, cand intre ele este intercalata o propozitie incidenta - aduce o explicatie, o argumentare asupra a ceva -, sau o subordonata atributiva.
Am vazut ca stai bine cu Vocativul si imi place asta, insa ai greseli la nivelul propozitiei si punctuatiei acesteia. Desigur, cu citirea cu voce tare a cartii ti-ai putea elimina acest defect daca in minte nu poti. *wink*
Te-as intreba care este motivul pentru care tu lasi spatiu intre randurile acestea. Se lasa spatiu numai in momentul in care se trece de la un paragraf la altul, daca totul are legatura acestea nu-si mai au rostul si este considerata o greseala gramaticala.
Inteleg faptul ca esti scriitoare si ca este opera ta si modul tau de a scrie si respect asta, insa intra pe fagasul normal al regulilor limbii romane. Te sfatuiesc sa iei Dictionarul Ortografic, Ortoepic si de Punctuatie pentru a te consulta cu el sau sa iti intrebi profesorul de limba romana.
Terminand cu criticile din punctul de vedere al scrierii, trebuie sa trecem in revista si continutul primului capitol care, de altfel, mi se pare interesant .SIcilia? Si pe mine m-a atras, insa nu m-am apucat de ficul ala de care voiam sa ma apuc in legatura cu aceasta insula;)) Oricum, ideea este foarte buna si imi place mult cum redai lucrurile. Dura realitate din ziua de azi e prezenta in ficul tau.. Si totusi nu-mi prea vine a crede ca tatal si-a dat fiul unor traficanti, cred:-? Alea chiar nu sunt sentimente de tata >.>
Acum, ca mi-am adus aminte, am vazut ca scrii dupa semnul exclamarii si intrebarii cu litera mare, ceea ce nu este corect. Cand spui cine vorbeste este o propozitie incidenta si se incepe cu litera mica.
Capitolul e foarte interesant, deci astept o continuare :d. Spor la scris!
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#6
Heyyyysss^_^ Si eu pe aici...

In primul rand da-mi voie sa iti spun ca primul capitol chiar mi-a placut, a fost interesant, insa consider ca trebuie sa te axezi putin mai mult pe sentimentele personajului tau, sa le dai mai mult contur si atentie, astfel incat sa iasa in evidenta, sa reusesti sa convingi ca personajele tale au viata si simt, traiesc, exista... Nu ce sa comentez altceva, actiunea a fost placuta, dialogul la fel. Deci sper sa vi curand cu urmatorul capitol.

Bye bye!:*
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#7
Deci, regret ca vin atat de tarziu. :[[ Please, God, forgive me! :o3
But, lasand la o parte intarzierea mea, trebuie sa-ti spus ca este destul de rar sa vad un baiat care scrie yaoi, si totusi, observ ca ai experienta si in acestea [ Ma rog, nu stiu daca e primul tau fic de acest fel ].
Revenind, cand am citit "actiune", crede-ma, chiar am fost incantata. Un fic yaoi cu actiune and ... maybe bad boys... N-am ce spune, pare promitator. :]
Btw, imi place cum ai conturat personajele, si mai ales, imi place de unde ai pornit tot "cazul" acesta. Faza cu schimbu` e grozava. Acum, n-am decat sa astept. Sunt nerabdatoare, dar si curioasa. Succes! ^^

#8
heya. ^^ hm, cred că m-a atras titlul. și că tot veni vorba de el, pluralul pentru glonț, e gloanțe, nu glonțuri. (conform dex.) celelalte greșeluțe pe care le-am văzut, ți le-a corectat Gabytsswh. am obsevat că folosești descrierea unde și cum trebuie, iar dialogul mi se pare bun pentru un prim capitol - se pot înțelege o mulțime de chestiuțe dacă știi să-l lucrezi. ^^ sper să văd asta și la tine. :d poate ar merge să mai lucrezi la sentimentele personajelor tale. sunt prezente, dar e loc de mai bine. mă rog, poate e și faptul că e primul capitol, și deh. xD sincer, îmi pare interesant atât locul unde se petrece acțiunea, cât și 'schimbul' ce a avut loc. deși puțin deplasat gestul tatălui, nu puteam spune că nu evidențiază o trăsătură a rasei umane, care mai are puțin și dă într-una animalică. în speranța că m-am exprimat corect *se întâmplă să mai și aberez ~.~* , îți urez succes cu următoarele capitole, care sper să devină din ce în ce mai interesante. ^ ^
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.

#9
Păi, după cum ţi-am promis, am trecut şi pe la acest fic. L-am citit de ieri, ce-i drept, dar eram prea obosită ca să mai comentez şi aici.
Trecând peste detaliile nesemnificative, vreau să-ţi spun că ai idei destul de bune. Yaoi *laughs*, ador asta :]]...În regulă, vrei să ne demonstrezi că poţi scrie orice, nu? :]]...
Aşa, să începem... Ai avut destul dialog, lucru care nu m-a deranjat, sincer. Şi descrierea a fost bună, iar greşeli de tastare/exprimare nu am observat [ dar nu garantez că văd bine: ))]... În regulă, sunt greşeli gramaticale pe care ţi le-a spus deja gabytsswh, ce rost are să le repet?
Aleksei...nu pot să-mi fac încă o părere despre el[ doar e primul capitol, nope?], dar îmi place. Partea de sfârşit, când a început să plăngă, a arătat că e un om slab {oarecum}, însă vom vedea cum îl vei contura pe parcurs...
Damon...În primul rând vreau să-ţi spun că ador numele ăsta *love*, dar, ca la Aleksei, nu-mi pot exprima clar părerea despre el. Indiferent, calm etc etc...în fine, e în regulă O.o
Tatăl lu` Aleksei e un nenorocit. =.= Când am văzut că şi-a dat băiatul ptr. propria viaţă deja mi s-a făcut scârbă ~~'...După părerea mea, din ce am citit în acest capitol, omul ăsta e egal cu 0 .
Aa, da, îmi place partea de sfârşit xD.
Continuarea să sperăm că o vei pune cât mai curând şi, desigur, I wish you much imagination *hugs*
Anyway, să mă anunţi şi pe mine { eu cam uit =.= }
I'm gonna pick up the pieces and build a Lego house... :cheer:

#10
Vin si eu pe aici. Titlul a fost cel care m-a atras, pentru ca mi se pare absolut superb. ( nici macar eu nu stiu de ce).
Ideea: nu am mai vazut-o pe niciaieri altundeva, deci e originala ( si foarte...foarte intersanta, desi mi se pare ca aduce cu Okane ga nai.....ya' know...tipul vandut de cineva din familie pentru a scapa de datoriile pe care le avea fata de mafie)
Personajele: nu sunt deloc bine conturate dar, ai spus ca ai scris acest prim capitol acum mai mult timp, asa ca sunt sigura ca modul tau de a descrie s-a imbunatatit.

Restul a fost comentat de Gabbytsswh...asa ca nu o sa o mai spun eu inca o data.

Sunt curioasa ce ne aduci in nextul ala.
[Imagine: fgdhdr.png]

Tnx Nibbles


Stay by my side . I won\' t let you down . I\' ll never betray you . Call my name and I\' ll save you from the dark . You know I\'m never far .

I\' ll say it as many time as you need : I love you . You are my superstar <3

Nothing can\' t stop me from loving you



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Ultimul zambet Addeh 53 31.456 17-10-2011, 02:57 PM
Ultimul răspuns: LoLix


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)