Animezup - forum manga si anime

Weell, readers, am zis sa incep si eu sa scriu un yaoi si nu am stat pe ganduri; bineinteles, inca ma mai " documentez ". :)) Nu am experienta multa, fiind primul meu fic yaoi.
Uhhmm, este un fic yaoi mai diferit, intr-un fel, potrivit atitudinii mele. Pozele o sa le pun mai tarziu, cand am timp, caci sunt niste personaje importante pe aici... xD
Paai, n-o mai lungesc, am scris doar prologul pana acum - vreau critici, pareri si sfaturi.
Enjoy ! ^^





Daca as fi stiut de la inceput ce-si dorea, m-as fi sinucis. Dar eu nu... Nu am luat in considerare atingerea aceea atat de rece si de straina, am fost orbit de acei ochi albastri - un albastru metalizat si nemaiintalnit de mine pana atunci. Si totusi, totul era fals, ireal.
Pe atunci, eram bantuit intotdeauna de o naivitate aparte, slabiciunile deveneau tot mai comune. Intr-un punct anume, mi se pareau extrem de banale. Dar eu continuam sa ma ascund in spatele lor si tremuram din tot trupul cand sopteam acel nume. Arth... Intr-adevar, pe cat de real era, pe atat de dureros suna.

De fiecare data cand ii intalneam privirea, nu puteam sa nu-i observ semnul discret adresat mie si zambetul fascinant, molipsitor parca. Cum spuneam, eram prea orb sa vad ca isi bate joc de mine, ca reprezantam papusa lui fara ganduri, fara acel sir neintrerupt de sentimente si emotii - doar presiune; caci asta simteam si eram coplesit de confuzie. Da, cred ca doar acel sentiment mai era prezent dintre toate.

Nu stiam ce sa fac. Mi-era teama, dar totodata, incepusem sa tin la el. Acea teama ma ingropa adanc in propria fiinta si ma facea sa ma pierd in iubirea ce i-o purtam. Banalitatea cu care vorbesc acum este inutila, caci timpul nu poate fi dat inapoi, nici macar cu o secunda, iar eu ma intreb daca o sa iau in mormant acele saruturi amare, atingerile si mangaierile atat de reci, chiar si amintirea violului. Credeam ca-i dragoste... N-a fost sa fie si acum repet in intuneric acel sinistru " Adio ".




EDIT : Am adus pozele :
Arth Righteous.
Yarin Copenhs.
Luka Brielle.
Kurt Courthness.
Rahve Berly.
Mairead Wayne.
Judith Rayse.

Uuu cat imi place cum ai incheiat :3 Dar imi place si prologul in sine, felul in care ai povestit e captivant. Nu ai greseli, de niciun fel si pentru asta tin sa te felicit (hmm am eu o obsesie sa felicit oamenii cand nu au greseli x.x) Hmm mi se pare cam scurt prologul, insa am vazut in unele carti si mai scurt asa ca tac. Imi place titlul, este cute si astept sa vad la ce anume se refera. Sper sa ai cat mai multa imaginatie si sa aduci cat mai repede primul capitol si ... pozele cu personajele :> Sunt curioasa cum arata, desi, banuiesc, ca sunt smexy tipii :3 Well cam atat, de aici, din Beñicarlo, eu sunt Dizzy si sunt curioasa cum se va prezenta ficul in continuare. O sa fie o zi buna si plina de yaoi, I hope ;))

See ya next time ^^
Zbye

EDIT:
Ai adus pozele :X Uhh damn smexy boyz :3 Ahhh cat de cute sunt baietii astia, ai ales niste poze uper duper cute. Si Judith e cute :> defapt toate personajele sunt dragute si astept sa vad actiunea la care vor lua parte. See ya later

Ma' seme >:D< Oh, i'm proud, very very proud ca te-ai decis sa scrii si sa postezi un fic aici. Prolog zici? Wow, cate informatii ne-ai dat in astea cateva randuri. De abia astept sa citesc restul, pana la ultimul capitol, caci m-ai emotionat asa mult.
:chuu:
Greseli nu am vazut, dar nu conteaza asta. Nu am citit nimic facut de tine ( din cate imi amintesc ) si imi place cum descrii, cel putin pana acum. Sunt sigura, dear, ca nu o sa ne/ ma dezamagesti :3 Nu?
Inceputul e promitator si cum am spus, m-a atins la inimioara :] Vreau primul capitol! Da, da, chiar il vreau. Sper ca ai multa imaginatie pe viitor si sa postezi repede.
Nu stiu ce as mai putea spune, vreau cat mai repede sa fac cunostinta cu personajele si sa ii aflu povestea lui Yarin ( imi place numele :"> )

Bafta, ma' seme :*

Opa...de cand tot promiti ca treci la yaoi si uite ca in sfarsit ai ajuns si aici. Ce pot sa zic inafara de bine ai venit printre noi:*:* Ma bucur ca te-ai hotarat in sfarsit sa te apuci de scris la sectiunea asta. Ai potential mult si trebuie sa-l pui in valoare, iar pentru asta trebuie sa continui sa scri, caci doar asa te vei perfectiona. :*:*
Stiu ca am ramas in urma la celalalt fic al tau si promit k zilele astea voi recupera, dar chiar si asa am putut sa observ micile diferente (nu ma refer la genul povestirii evident, ci la felul tau general de a scrie) si pot spune ca ai evoluat mult de cand ai postat primul cap din "Life hurts"
Felicitari! Inceputul e promitator si starneste curiozitatea. In mare, prin doar cateva cuvinte ai reusit sa ne desenezi un profil general al personajului pricipal(banuiesc eu)...imi place :X
ai adus si poze...si mai bine
Acum nu mai ramane decat sa aduci nextul :*:* (sa nu intarzii prea mult)

O_O Am ramas de-a dreptul uimita sa vad cati mi-ati citit prologul. o.o Nu ma asteptam, jur. o.o
Anw, nici nu stiti cat de fericita sunt pentru asta. <3 Imi sunteti alaturi si asta ma bucura enorm de mult. >:D<

In regula acum, nu stiu cat de reusit mi-a iesit primul capitol, dar las totul pe mana voastra. xD




- Doar un zambet, o imbratisare - ce-as da ca totul sa fie pentru mine... Dar in zadar...

Acele versuri imi erau straine, dar totodata mi se pareau extrem de cunoscute; poate din cauza ca simteam acelasi lucru ca si ea, persoana ce repeta la nesfarsit cu o voce tremuranda cuvintele respective. Ma ducea cu gandul undeva departe, insa in mod straniu, parca era aproape - aproape de mine. Si atunci am vazut-o. Pe aceeasi straduta pustie corpu-i firav tremura, precum si vocea inmarmurita. I-am observat tresarirea si mi-am dat seama ca ii este teama de ceva anume, dar nu puteam pune toate acele senzatii la un loc.
M-am apropiat cu precautie de acel colt mizerabil in care isi varsa lacrimile si i-am atins usor parul blond. O priveam si la randu-mi, ma intrebam ce i s-a intamplat. Hainele rupte si ranile de pe anumite portiuni de pe corp nu-mi indicau nimic bun - poate doar faptul ca a fost victima unui alt nenorocit. Se intampla din nou.
- Hei, esti bine ?
Ce intrebare stupida din partea mea. Bineinteles ca nu era in regula. Oare...
- T-Te implor... a inceput ea cu voce joasa si speriata, ca mai apoi sa continue si mai tematoare. Practic, a izbucnit in lacrimi si suspine. Nu stiam ce sa fac; la un moment dat, a continuat fara vlaga. Iti dau orice, doar ... nu mai vreau, te rog !
Acele ultime cuvinte au lasat-o sa se piarda in inconstiinta, iar ochii de un verde crud i s-au inchis. Oare cat va dura ... ?


In timp ce colindam holul pustiu al scolii, ma gandeam la fata ce probabil acum dormea in patul meu. Exact : patul meu. Doar nu era s-o abandonez ranita cum era si... Nu inteleg nimic. Cine i-ar face una ca asta si mai important, de ce ?
- Au ! Ce dracu` ...
Nici nu-mi dadusem seama in cine intrasem, mai concret, nu eram deloc atent cand inaintam catre clasa mea. Tipic unui pusti de saptesprezece ani. Mi-am ridicat privirea catre cel din fata mea, putand sa-i observ intreaga fiinta. Si nu eram tocmai multumit de cine ma ciocnisem... Tipul arata infricosator in adevaratul sens al cuvantului; avea parul de o culoare neobisnuita, un violet inchis, iar ochii albastrii ca de metil exprimau numai superioritate. In fond, cine naiba-i el ?
Desi intr-adevar, doream sa stiu mai multe despre acest necunoscut, nu aveam curajul sa-l infrunt, de parca eu ii eram inferior lui; nici macar nu parea in varsta. Banuiesc ca nu are mai mult de 18 ani...
Dau sa plec, insa baiatul asta a reactionat intr-un mod foarte ciudat. Imi simt incheietura cuprinsa de a lui mana puternica si brusc, ma trezesc tras dupa el pe coridorul liceului.
Nestiind ce are de gand sau mai degraba, cum sa reactionez eu, il " atac " cu cateva vorbe.
- Hei, stai ! Ce vrei ? De ce ma tot cari... Hei ! Opreste-te !
Ma privi pret de doua secunde ciudat, apoi ii aud vocea pentru prima data.
- Chiar vrei sa stii, pustiule ? Era un ton jos, parca vrand sa para calm, dar nu-i iesea; intelesem totul exact pe invers.

Era furios. Sa fi fost eu cauza acelui sentiment ? Totusi, vocea sa ma intriga, ma atragea intr-un fel. Ma simteam in pericol - ca si cum eram gata sa ma arunc in fata unui tren.
Asteptam sa continue ceea ce avea de spus, poate o mustrare zdravana, dar de la el. Ciudat insa, nu am auzit nimic, doar am realizat faptul ca acum ne aflam intr-o incapere necunoscuta mie. El avea acelasi ranjet tamp pe chip si deja incepea sa ma irite.
- Ai vrut sa stii ce vreau, nu ?
- Ce ... ?
Pasii pe care-i facea, apropiindu-se astfel de mine, ma puneau intr-o situatie jenanta, ba chiar ridicola. Ramasesem inmarmurit, captivat de vocea sa; nu intelegeam ce reprezenta el de fapt pentru mine - de ce ma atragea atat de mult...
Ajunsese indeajuns de aproape de mine, incat sa-mi provoace acea teama si fiori specifici.
Ochii ii straluceau in lumina slaba ce patrundea prin perdea si in acelasi timp, ma priveau pe mine - foarte profund. Ma analizau. Urechile mi-au devenit subit sensibile la oricare sunet, chiar si la respiratia sa fierbinte.
- Vreau sa ma joc, adauga dupa un timp de tacere, apoi lingandu-mi discret pavilionul urechii stangi.
Gestul sau m-a socat ce-i drept, de fapt, tot ce facea, cum actiona in fata mea - ma soca. Dar nu intelegeam de data aceasta. Cum adica sa se joace ? Nu-mi pare un tip imatur, ba din contra...
Am vrut sa-l intreb ce-a dorit sa spuna cu acea " joaca ", dar nu am indraznit. Eram jenat, caci se apropiase mai mult de mine, iar obrajii imi ardeau puternic. Simteam asta.
La un moment dat, m-am trezit sarutat. Da, sarutat de el ! M-am incins si mai mult ca la inceput si am incercat sa-i refuz sarutul, atingerile ce apareau de nicaieri, ba chiar si cele mai perverse miscari, dar nu puteam sa fac nimic; eram inlantuit intr-un fel. I-am simtit limba patrunzand in cavitatea mea bucala, lasandu-ma fara aer. Devenea din ce in ce mai greu sa respir.

- Nggh... L-lasa-ma !... De-abia puteam vorbi, iar el, vazand clar acest lucru, ma apuca de paru-mi saten, nedorind probabil sa scap. Si strangea tot mai tare...

Poate ca asta reprezenta asa-zisa joaca...


O sa incerc sa scriu capitole mai lungi de atat. La yaoi am inspiratie. :))

Ma gandeam cand o sa aduci primul capitol, ca ma tot punea pe ganduri prologul ala. Dupa cum l-ai descris pe tipul ala, agresorul mai exact, cred ca este Arth. =p~ Dintre pozele pe care ni le-ai adus, de Kurt imi place. Ma gandesc ce rol o sa aibe acel personaj :-?

Sa revenim. Foarte frumos din partea lui sa "adopte" acea fata. Groaznic trecut, al ei ma refer ~_~ Ei bine, nu stiu ce scoala e aia, ca la fiecare colt sa vina cate unu si sa te ia de mana, apoi sa te duca intr-o camera si sa iti spuna ca are chef sa se joace :))
Ma omori ( in sensul bun xD ) cand ai spus ca l-a prins de par si a inceput sa traga de el. :x Kyaa! Ador asta. Mai ziceai de noi, cele care scriem alte ficuri si tu le citesti, ca ne oprim unde nu trebuie. Na, sa vezi cum e sa ti se zica asa! >:P

Hello there ^^ Ai adus primul capitol, yey.
Sincer nu ma asteptam la asta de la inceput, adica aceasta introducere care duce cu gandul la yaoi asa devreme, dar trebuie sa recunosc ca.mi place. Imi place cum povestesti, descrii si tot ce mai faci pe acolo. Hmm sunt curioasa ce se va intampla cu tipa aceea si cu tipii acestia, insa presimt ca ai ceva frumos pentru noi. Well, nu stiu ce sa mai spun asa ca inchei cu prognoza meteo. S.a anuntat ninsoare cu fulgi mari de imaginatie peste tot in jurul tau asa ca incearca sa nu te ascunzi de acei mici soldatei (asta o stiu de la Fani :-" )

Well, zbye and see ya later ^^

Se pare ca mai las un comentariu la capitolul asta: "La povestit si dat explicatii te descurci, greseli n-am vazut, dialogul nu-i in exces si intamplarea e ok. Credema, primul capitol este mai mult decat reusit. Modul asta de a scrie si ideile tale m-au facut si mai curioasa. Ficul acesta din start mi-se pare interesant si voi urmarii fiecare capitol...:d Imi place mult de Arth. Este genul de baiat direct. Foarte direct! :x
Ma intreb la ce se gandea Yarin in momentul sarutului. Ii placea sau nu? "