25-02-2011, 06:48 PM
Nu cred ca mai e nevoie sa le multumesc celor care au postat, pentru ca stiu ca le multumesc si ca apreciez orice comentariu. Scumpele mele stiu ca am spus sa ma luati usor la inceput, dar de acum vreau critica cat mai dura... eu oricum o sa va iubesc:*
4
Soarele apune incetul cu incetul, ceea ce inseamna ca trebuie sa gasim un loc unde sa inoptam. Partea cea mai frumoasa este ca oriunde te uiti vezi numai copacii, nu ca m-ar deranja sa dorm in aer liber, dar cu o asemenea echipa ar fi sinucidere curata, cel putin pentru mine. Totusi e placut sa fi inconjurat de atata liniste, te provoaca sa visezi cu ochi deschisi, dar eu vroiam sa ii inchid si asa am si facut, era asa de...
- aaaaaaaaa... cine a pus asta in mijlocul drumului? intreb revoltata in timp ce-mi indrept privirea spre obiectul caderi mele. Era un cos din nuele ceea ce insemna ca trebuie sa existe un sat prin apropiere.
Uit si de faptul ca am cazut si ca toti radeau de mine si ma ridic scuturandu-mi rochia de praf. Pornim din nou la drum, eu ceva mai sifonata decat la inceput, dar nu imi pasa vroiam sa ajung in sat cat mai repede. Am mers in jur de o jumatate de ora si am dat cu ochi de un sir de case si oameni care se invarteau pe langa ele incercand sa-si termine treburile pe ziua de azi.
Ori nu au foarte multi vizitatori, ori infatisarea mea e de vina, dar felul in care se holbeaza la noi e deranjant. Ne oprim in fata unei case mai mari ce dadea de inteles ca este a conducatorului satului. In timp ce Mikado vorbea cu o angajata eu imi indrept privirea spre gradina micuta de langa mine. Florile erau uscate si culcate la pamant.
- Sunt asa de mai bine de doi ani, imi spune o femeie de patruzeci de ani imbracata elegant, avea parul blond si ochi albastri ca cerul, am incercat orice lucru posibil pentru a le salva, dar nimic nu a reusit pacat erau asa frumoase, continua dansa in timp ce atinge petalele unui trandafir alb.
- Da mare pacat,ii spun, dar poate ca nu ati incercat ce trebuie, imi spun in sinea mea dupa care ating petalele aceluiasi trandafir. Cat ai clipi floarea si inalta inspre cer, deschizandu-se in razele soarelui. O priveam oarecum fascinata de frumusetea ei care fusese tinuta captiva atata timp, oare asa aveam sa patesc si eu? urmeaza sa ma ofilesc ca o floare pana ce timpul ma va darui pamantului?
- Multumesc, ma uit uimita la femeia de langa mine si nu inteleg ce vrea sa spuna, multumesc pentru ca mi-ai oferit posibilitatea de ai vedea din nou frumusetea, imi mai zice neluandu-si privirea de pe trandafir.
Ma ia de mana si intram in casa care se pare ca ii apartine. Cum am pasit inauntru am simtit o energie spirituala foarte puternica, dar partea proasta era ca cel sau cea care o detine nu e de partea binelui. Shizuka, caci asa o chema pe femeie ne conduce in camerele in care urma sa ne petrecem noaptea.
Camera mea era alba cu un dulap si o masuta micuta care presupun ca erau din stejar, iar pe ea se afla o lumanare. Langa masa era asezat un pat cu asternuturi albe, culoarea asta incepe sa ma enerveze deja, dar lucrul care ma uimea era patul pe care nu toata lumea si-l putea permite. Dar atata timp cat o sa dorm bine altceva nu ma intereseaza. Ma asez pe patul moale si adorm instantaneu.
Nu stiu cat e ceasul, dar sunt trezita de niste zgomote puternice care vin din camera de oaspeti. Ma ridic din pat singura sursa de lumina fiind razele lunii. Aprind lumanarea de pe masuta si ies din camera pornind pe holul mai lung decat imi aminteam. Ajung in camera de unde provenea zgomotul si dau de toata lumea care se uitau prin camera cautand sursa acestuia.
- Yuuki si pe tine te-a trezit zgomotul asta infernal? ma intreaba Mika de parca nu era indeajuns de evident.
Camera s-a lumina imediat ce Shizuka aprinde lampile care presupun ca erau cu gaz. Simt din nou acea energie, doar ca acum mult mai aproape, imi rotesc privirea prin camera dar nu vad nimic.
- Ce se intamp... dar nu mai apuc sa termin ce am inceput, pentru ca din peretele din fata mea iese o umbra care mi se incolaceste in jurul gatului lasandu-ma fara posibilitatea de a putea respira si alte trei care ma prind de talie si de picioare.
- Ur... asc dia.. man... tul asta! spun in timp ce incercam sa ma eliberez. Pe perete a aparut o urma neagra ce semana cu un portal, iar umbrele ma trageu cu tot mai multa putere in el. Nu puteam respira si mai aveam doar un metru pana sa fiu inghitita de demon, caci mi-am dat seama ca asta era. Ma-am concentrat cat de mult am putut in acel moment si mana mea dreapta a fost cuprinsa de o aura densa de culoare alba.
Doar cativa centimetri ma desparteau de monstru, nu am mai asteptat sa vad ce se intampla si am lovit demonul. Am observat cum era cuprins de aura purificatoare si in mai putin de cateva secunde s-a dezintegrat.
Am inceput sa respir cat mai lacoma bucurandu-ma de fiecare particica de aer curat care imi trecea prin plamanii. Ma intorc spre ceilalti, tusind din cand in cand, care ma priveau socati magul ascunzandu-se dupa brunet, da halal ajutor am mai primit. Dar daca am distrus demonul de ce inca simt acea energie malefica si inca la fel de puternica? Cred ca am obosit prea tare si simturile imi joaca feste. Dupa acest incident ne-am reintors in camere unde am dormit ca bolovanul, mai exact nici macar un taifun nu ma putea trezi.
A doua zi de dimineata toata echipa eram la usa luandu-ne la revedere.
- Ma bucur ca am avut ocazia sa va cunosc doamna Shizuka, ii spun femei din fata mea cu toata politetea de care dispuneam si nu detineam foarte multa.
- Si eu ma bucur ca te-am cunoscut Yuuki. Esti o fata deosebita sa nu uiti asta niciodata, imi spune in timp ce isi trecea mana prin parul meu.
Dupa ce am terminat cu urarile, am pornit pe acelasi drum prafuit ce anunta inceputul unei noi zi.
C-am atat... stiu ca nu e cine stie ce, dar nu prea am avut inspiratie in ultima vreme:(... sper ca nu v-am dezamagit...
M-am gandit sa pun si niste poze:
Kurai
http://c.wrzuta.pl/wi7106/6a3901d6002bda...nime%20boy
Yuuki
http://media.photobucket.com/image/anime...e.jpg?o=76 imaginativa ca are ochi verzi
4
Soarele apune incetul cu incetul, ceea ce inseamna ca trebuie sa gasim un loc unde sa inoptam. Partea cea mai frumoasa este ca oriunde te uiti vezi numai copacii, nu ca m-ar deranja sa dorm in aer liber, dar cu o asemenea echipa ar fi sinucidere curata, cel putin pentru mine. Totusi e placut sa fi inconjurat de atata liniste, te provoaca sa visezi cu ochi deschisi, dar eu vroiam sa ii inchid si asa am si facut, era asa de...
- aaaaaaaaa... cine a pus asta in mijlocul drumului? intreb revoltata in timp ce-mi indrept privirea spre obiectul caderi mele. Era un cos din nuele ceea ce insemna ca trebuie sa existe un sat prin apropiere.
Uit si de faptul ca am cazut si ca toti radeau de mine si ma ridic scuturandu-mi rochia de praf. Pornim din nou la drum, eu ceva mai sifonata decat la inceput, dar nu imi pasa vroiam sa ajung in sat cat mai repede. Am mers in jur de o jumatate de ora si am dat cu ochi de un sir de case si oameni care se invarteau pe langa ele incercand sa-si termine treburile pe ziua de azi.
Ori nu au foarte multi vizitatori, ori infatisarea mea e de vina, dar felul in care se holbeaza la noi e deranjant. Ne oprim in fata unei case mai mari ce dadea de inteles ca este a conducatorului satului. In timp ce Mikado vorbea cu o angajata eu imi indrept privirea spre gradina micuta de langa mine. Florile erau uscate si culcate la pamant.
- Sunt asa de mai bine de doi ani, imi spune o femeie de patruzeci de ani imbracata elegant, avea parul blond si ochi albastri ca cerul, am incercat orice lucru posibil pentru a le salva, dar nimic nu a reusit pacat erau asa frumoase, continua dansa in timp ce atinge petalele unui trandafir alb.
- Da mare pacat,ii spun, dar poate ca nu ati incercat ce trebuie, imi spun in sinea mea dupa care ating petalele aceluiasi trandafir. Cat ai clipi floarea si inalta inspre cer, deschizandu-se in razele soarelui. O priveam oarecum fascinata de frumusetea ei care fusese tinuta captiva atata timp, oare asa aveam sa patesc si eu? urmeaza sa ma ofilesc ca o floare pana ce timpul ma va darui pamantului?
- Multumesc, ma uit uimita la femeia de langa mine si nu inteleg ce vrea sa spuna, multumesc pentru ca mi-ai oferit posibilitatea de ai vedea din nou frumusetea, imi mai zice neluandu-si privirea de pe trandafir.
Ma ia de mana si intram in casa care se pare ca ii apartine. Cum am pasit inauntru am simtit o energie spirituala foarte puternica, dar partea proasta era ca cel sau cea care o detine nu e de partea binelui. Shizuka, caci asa o chema pe femeie ne conduce in camerele in care urma sa ne petrecem noaptea.
Camera mea era alba cu un dulap si o masuta micuta care presupun ca erau din stejar, iar pe ea se afla o lumanare. Langa masa era asezat un pat cu asternuturi albe, culoarea asta incepe sa ma enerveze deja, dar lucrul care ma uimea era patul pe care nu toata lumea si-l putea permite. Dar atata timp cat o sa dorm bine altceva nu ma intereseaza. Ma asez pe patul moale si adorm instantaneu.
Nu stiu cat e ceasul, dar sunt trezita de niste zgomote puternice care vin din camera de oaspeti. Ma ridic din pat singura sursa de lumina fiind razele lunii. Aprind lumanarea de pe masuta si ies din camera pornind pe holul mai lung decat imi aminteam. Ajung in camera de unde provenea zgomotul si dau de toata lumea care se uitau prin camera cautand sursa acestuia.
- Yuuki si pe tine te-a trezit zgomotul asta infernal? ma intreaba Mika de parca nu era indeajuns de evident.
Camera s-a lumina imediat ce Shizuka aprinde lampile care presupun ca erau cu gaz. Simt din nou acea energie, doar ca acum mult mai aproape, imi rotesc privirea prin camera dar nu vad nimic.
- Ce se intamp... dar nu mai apuc sa termin ce am inceput, pentru ca din peretele din fata mea iese o umbra care mi se incolaceste in jurul gatului lasandu-ma fara posibilitatea de a putea respira si alte trei care ma prind de talie si de picioare.
- Ur... asc dia.. man... tul asta! spun in timp ce incercam sa ma eliberez. Pe perete a aparut o urma neagra ce semana cu un portal, iar umbrele ma trageu cu tot mai multa putere in el. Nu puteam respira si mai aveam doar un metru pana sa fiu inghitita de demon, caci mi-am dat seama ca asta era. Ma-am concentrat cat de mult am putut in acel moment si mana mea dreapta a fost cuprinsa de o aura densa de culoare alba.
Doar cativa centimetri ma desparteau de monstru, nu am mai asteptat sa vad ce se intampla si am lovit demonul. Am observat cum era cuprins de aura purificatoare si in mai putin de cateva secunde s-a dezintegrat.
Am inceput sa respir cat mai lacoma bucurandu-ma de fiecare particica de aer curat care imi trecea prin plamanii. Ma intorc spre ceilalti, tusind din cand in cand, care ma priveau socati magul ascunzandu-se dupa brunet, da halal ajutor am mai primit. Dar daca am distrus demonul de ce inca simt acea energie malefica si inca la fel de puternica? Cred ca am obosit prea tare si simturile imi joaca feste. Dupa acest incident ne-am reintors in camere unde am dormit ca bolovanul, mai exact nici macar un taifun nu ma putea trezi.
A doua zi de dimineata toata echipa eram la usa luandu-ne la revedere.
- Ma bucur ca am avut ocazia sa va cunosc doamna Shizuka, ii spun femei din fata mea cu toata politetea de care dispuneam si nu detineam foarte multa.
- Si eu ma bucur ca te-am cunoscut Yuuki. Esti o fata deosebita sa nu uiti asta niciodata, imi spune in timp ce isi trecea mana prin parul meu.
Dupa ce am terminat cu urarile, am pornit pe acelasi drum prafuit ce anunta inceputul unei noi zi.
C-am atat... stiu ca nu e cine stie ce, dar nu prea am avut inspiratie in ultima vreme:(... sper ca nu v-am dezamagit...
M-am gandit sa pun si niste poze:
Kurai
http://c.wrzuta.pl/wi7106/6a3901d6002bda...nime%20boy
Yuuki
http://media.photobucket.com/image/anime...e.jpg?o=76 imaginativa ca are ochi verzi