Totul se poate spulbera in orice clipa

[Debb.']

Pai m-am gandit sa scriu un nou fic. In ultima vreme am avut o multime de idei si m-am gandit de ce sa nu mai scriu si eu un fic ?
Ei bine, va fi cum ei sunt ninja. Da stiu ca s-a mai folosit prin o gramada de ficuri ideea cu ninja, insa prefer mai mult ficurile de genul acesta. Parca e prea plictisitor in viata de zi cu zi. >.> Va fi povestit din perspectiva Sakurei si va fi tot cu cuplul SasuSaku. ^^
Ei bine.. va astept parerile. Vreau cat mai multa critica pentru a ma perfectiona cat mai mult. ^^
Lectura placuta ! ^^

Disclaimer: Nu detin nici un personaj - inafara de cele create de mine - care ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje, intamplari.

Totul se poate spulbera in orice clipa

Chapter one


Ploua.
Pasii apasati si grabiti se fac auziti cand calc in baltile deja formate.
Probabil va intrebati de ce alerg nu ? Ei bine, sincer sa va zic, nici macar eu nu stiu. Simt doar nevoia sa alerg. Sa plec undeva. Sa nu mai dau ochii cu nimeni si nimic. Sa gasesc putina liniste si sa stau singura. Sa ma indepartez putin de lume si sa ma intorc dupa aceea. M-ai in forta si cu m-ai mult tupeu decat inainte.
Ma opresc la poarta satului si privesc inapoi. Nu as putea face asta. Nu pot sa-mi parasesc satul precum acel tradator.
Ma intorc cu spatele la poarta si pornesc cu pasi lenti spre casa. E tentant sa pleci asa si sa uiti de tot si de toate, dar nu-mi sta in fire. Nu-mi sta in fire sa fac una cu asta. Sa-mi parasesc satul in care m-am nascut si in care mi-am petrecut copilaria. Satul in care am primit viata, am avut prieteni si am avut parte de atatea peripetii.
Zambesc fortat.
Zambetul meu nu a mai fost ca inainte. Toate zambetele pe care le impartasesc cu cei dragi sunt toate false. Nu am mai zambit cu adevarat de cand el a plecat. Nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca nu pot.
Ajung in fata academiei. Zambesc usor. Toata copilaria mea a fost aici. Aici am avut parte de certuri, tristete si fericire. Ce frumosc era atunci ! Sa iubesc si sa am parte de o multime de prieteni. Hah ! Ce tot zic ? A fost frumos, intradevar. Dar eu doar am iubit si nu am fost iubita.


Ma trezesc in patul meu. Se pare ca am reusit sa ajung noaptea trecuta acasa.
Hainele imi sunt ude. Nu am ce face. Mai nou in fiecare dimineata ma trezesc la fel. Uda leoarca cu o baltoaca de apa in jurul meu.
Ma ridic din in sezut si privesc in jurul meu. Camera e aceeasi. Neschimbata.
Peretii de culoarea marii sunt decorati cu o multime de tablouri. Unele sunt picturi artistice, altele sunt doar simple poze de familie puse intr-o rama.
Patul, se afla in mijlocul camerei, fiind acoperit de niste asternuturi albe. Fata in fata cu patul se afla dulapul, iar in dreapta sa este usa ce da spre balcon. Langa usa balconului se mai afla o fereastra.
Pe o parte si cealalta a patului se afla cate o noptiera alba pe care sunt asezate rame cu poze si un ceas. Privirea imi ramane fixata pe ceas.
Ora sase ? La sapte jumate am antrenament cu Naruto si Sai.
Ma ridic din pat si intru in baie. Ma dezbrac de hainele ude si le arunc pe undeva prin baie. Intru in cabina de dus si las picaturile caldute de apa sa-mi mangaie trupul. Parul lung si roz mi se lipeste de spate gadilandu-ma usor.
Inchid ochii. E asa de placut sa simti cum apa se scurge pe corpul tau. Sa te simti parca reimprospatata.
Dupa cateva minute ies din cabina de dus, oprind apa.
Ma opresc in fata chiuvetei si ma privesc in oglinda. Ochii de un verde crud privesc somnorosi si obositi imaginea ce se reflecta in oglinda.
La ce nopti am avut in ultima vreme nici nu ma mir la felul in care arat.
Oftez si incep sa-mi sterg corpul cu un prosop alb. Mi-l infasor in jurul corpului si ies din baie. Ma indrept spre dulap. Imi scot de acolo o bluza destul de lunga, pana peste fund de culoare verde si imi iau niste iegari trei sfert negri. Imi prind parul intr-o coada sus, lasandu-ma bretonul sa-mi cada pe chip. Imi iau gentuta cu shuriken-uri si kunai-uri si cobor repede jos. Imi iau cizmele mele ninja, negre si plec spre locul de antrenament.
Vremea e inca mohorata, dar cel putin ploaia s-a oprit.
- Sakura-chan ! Asteapta-ma ! aud o voce masculina.
- Naruto, rostesc usor, lasand cuvantul sa-mi paraseasca buzele.
- Vai Sakura-chan ! Ce rapida esti. Dar de ce nu raspunzi ? Te-am strigat de mai multe ori, imi zice blondinul in timp ce se sprijina de mine si gafaie.
- Nu te-am auzit, zic incet.
Acesta imi zambeste si pornim impreuna spre locul de antrenament.
Il privesc pe baiat. Parul lui blond este ravasit iar ochii de o culoare albastra ca cerul senin, priveste plina de voie buna spre cer.
In cele din urma ajungem la locul de antrenament. Il vedem pe Sai stand sprijinit de un copac.
- Sensei nu a venit nu-i asa ? intreaba Naruto care se trantes-te pe iarba.
Brunetul da dezaprobator din cap si il priveste pe blond.
Ma asez la radacina unui copac si astept sa apara si Kakashi - sensei.
Probabil iar va intarzia si va ajunge abia cand ora de antrenament este gata si ne va lasa sa plecam acasa.
Oftez si privesc in jurul meu. Se pare ca Naruto si Sai iar si-au gasit subiect de cearta. Nici nu ma mir. De obicei fac asa in fiecare zi. Nu este ceva nou.
- Sakura - san, aud o voce.
Ma intorc spre faptas si o vad pe Moeghi.
- Ce s-a intamplat, Moeghi ? o intreb pe micuta.
Imi zice ca Tsunade - sama ne-a chemat urgent in biroul ei pe toti trei.
Ne uitam fiecare cu o privire confuza la ea, insa ridicam din umeri si pornim spre biroul lui Tsunade. Parca vad ca ne va trimite in nu stiu ce misiune s-au mai stiu eu ce.



Cam atat.
Va astept parerile. ^^
P.S.: Sa nu credeti ca vor primi o misiune daca i-a chemat Tsunade. :P