Durere, adormi in zapada!

[Moon princess]

hey! :* avand in vedere ca Marina nu a avut timp sa scrie continuarea, iata ca am scris eu in locul ei...pt ultima data...sper! :)) scz pentru fani...lectura placuta! Acest capitol va fi din perspectiva lui Itachi. :*




Capitolul 2 - Sunt asa un prost!


Merg repede, dar totusi incet pentru a nu da de banuit, prin multime, venind dinspre locul de unde se auzi impuscatura. Observ lumea curioasa ce merge in sens opus mie pentru a vedea mortul. Ma strecor si ies repede din aceasta agitatie pentru a nu ma vedea cineva si sa ma dea de gol. Ce oameni curiosi! Se uita de parca n-au mai vazut un om mort in viata lor. Tot asa vor ajunge si ei, sa nu-si faca probleme!
Inima mi-e inca plina de teama. < Ma vazut.> Aceste cuvinte contenesc sa-mi zdruncine sufletul abatut.Ma privit tinta in ochi cum n-a mai facut-o niciodata, cu multa ura si frica disperata.Ma facut sa ma simt ca ultimul om de pe pamant. De ce tocmai ea, Doamne? De ce ea? Pentru ce a trebuit sa fie acolo sa ma vada facand un lucru atat de josnic? Sunt asa un prost! Cum voi da ochii cu ea sa-i spun tot ce am pe suflet cand ea ma vazut cum am ucis un om nevinovat, cum? Sunt un nimeni! Oare ea...m-ar ierta? ...
Nu, gata! Mi-a ajuns!Pentru ce imi tot fac griji? Daca nu ma va ierta, atunci ea nu va sti niciodata ce-a pierdut, daca nu va asculta pentru ce am facut toate acestea. Nu voi ajunge din nou sa fiu luat peste picior de-o pustoaica. Inca ma doare sufletul pentru ce mi-a facut nenorocita aia de Ino, nu ma meritat, am iubit-o, si ea ce mi-a facut? Ma inselat cu un prost.
Dar totusi, am observat ceva la Sakura, ceva ce nu-i da pace sufletului, ma chinuie. Sufletul imi spune sa am incredere in ea, in acesta fata inocenta, plina de viata. Inca din liceu o admir, nu in ultimul rand pentru frumusetea trupeasca, dar cel mai mult pentru firea sa blanda ce-mi linisteste sufletul, calauzindu-l pe orbul din mine. Daca ar sti de fapt ca eu n-am omorat din placere acel om nevinovat...de fapt am facut toate acestea pentru ea, pentru a o apara. Nenorocotul de Naruto! De ce ma santajeaza astfel? Dar am sa ma razbun o data si o data pentru tot ce mi-a facut mie. El si gasca lui de prosti! O sa mi-o platiti cu varf si indesat!
Fara sa-mi dau seama observ cu stupoare ca deja am ajuns in fata blocului.Ma indrept spre usa apartamentului in care locuiesc impreuna cu fratele meu, Neji, un tip brunet cu ochii lila, un afemeiat fara margini. In fiecare seara trebuie sa stau sa-i ascult concertele de behaituri ce ies din camera sa. E un nesimtit!
Nici nu intru bine pe usa apartamentului ca deja se aud gemete din camera lui Neji. Da, precum credeam, iar a adus o taratoare in patul sau. Ma indrept spre camera in care locuiesc si ma trantesc in fotoliu mort de griji, nestiind de fapt ca in camera alaturata iubita mea fiinta suferea de pe urma unui psihopat. De fapt, nici nu-mi sta mie gandul la asa ceva. Imi fac griji pentru viitorul nesigur ce ma asteapta.
Camera in care stau e una cat se poate de simpla, cu un pat si un fotolui in fata caruia sta nestingherit o masuta.
Fara sa-mi dau seama somnul ma cuprinde-n bratele sale largi, dragastoase, si ma duce pe taramul groazei si-al suferintei, de ma face sa ma trezesc in fiecare dimineata speriat si transpirat de nu se poate.
Dis de dimineata ma trezesc cu o durere de cap, uitandu-ma la ceas. E deja ora 07:43, asa ca ma indrept spre bucatarie unde-l gasesc pe Neji in culmea fericirii. Bucataria e aranjata cu bun gust, moderna, albul domnind peste dulapuri si electrocasnice. Exact cum intru pe dreapta am intregul corp de bucatarie, iar pe stanga se afla o masa mare alba de vreo sase persoane, cu scaune moderne.
Ma intreb ce are in dimineata asta, niciodata nu a fost asa bucuros dupa o seara petrecuta cu o tarfa.
-Hehe, fratioare, am dat peste o comoara! imi spune acesta foarte incantat.
- Ce-ai patit de esti asa fericit? Nu te-am mai vazut asa de cand a murit fata cu care erai logodit! E un miracol.
- Printesa aia e superba fratioare, iti spun , ar trebui macar s-o vezi. Du-te in camera s-o vezi, e-o frumusete! Am salvat-o aseara din mana unor huligani si-am adus-o acasa.
Indemnat de vorbele tanarului frate ma indrept curios catre camera ca s-o vad pe misterioasa tanara. Deschid usor usa, acesta incepand sa scartie, si dau cu ochii de-o fata ce nu as fi crezut nici macar in visele mele de groaza c-o voi gasi tocmai acolo in acel hal fara de hal.Era ata de linistita, fata ei alba fara sa schiteze niciun gest o facea sa para de portelan, pe patul acela al suferintei. Aceasta privea in gol pe tavan, tristetea citindui-se pe fata nevinovata. O lacrima ii strapunse acesteia fata aratandu-i suferinta chinuitoare.
Simt cum tot corpul incepe sa-mi tremure de nervi, fiind capabil sa faca si-o crima curata daca cineva sar afla in fata mea. Ma indrept furios catre bucatarie la nenorocitul ce-si sorbea linistit cafeau de dimineata radiind in continuare de fericire, luandu-l de guler si trantindu-l in peretele rece.
- Ce-ai facut desteptule?! Stii ce-ai facut acuma? Daca n-ai fi fost fratele meu jur ca te-as fi ucis cu sange rece. Acesta se uita nedumerit la mine neintelegand despre ce anume vorbesc. De ce a trebuit s-o alegi tocmai pe ea, ha? Nenorocitule! si incep sa-l lovesc cu pumnii si picioare pe unde nimeresc. Asa iti trebuie daca te iei de cine nu trebuie! Mai vrei? Na, na si de aici, mai vrei? Acum ti-a ajuns? In sfarsit mi-am terminat de descarcat nervii pe dansul. Pot spune doar ca arata jalnic, dar asa ii trebuie. Ma intorc ducandu-ma catre camera mea lasand-ul sa zaca pe joc intr-o balta de sange. Parca m-am mai calmat putin! pff... De ce ma mint atat? Inca-mi clocoteste sangele-n vene de atatia nervi, imi vine sa ma duc si sa-i tai capul. A facut-o sa sufere atat de mult pe iubita mea, pe bobocelul meu de trandafir! Imi pare atat de rau scumpete, daca ai fi acum inaintea mea mi-as pleca fata de rusine, n-as avea curaj sa te privesc in ochii aceea blanzi, plini de o tandra compasiune. Nu am putut sa te protejez, ba chiar te-am facut sa te inspaimanti de mine. Of, draga mea, de-ai putea sa ma ierti, te-as duce undeva departe de aceasta lume chinuita, intr-o lume plina de caldura fara de suferinta. Dar nici acestea n-ar acoperi macar un sfer din suferinta ce-o porti in sufletu-ti neajutorat! Sunt un neghiob! Mai bine m-as duce in camera in care plange si suspina, sa-i spun tot ce-mi apasa pe suflet. Dar de fapt, nu e bine! O fac mai tare sa sufere, dupa ce-a facut-o afemeiatul de fratemiu a lui. Si totusi, vreau sa-i anim suferinta, sa ma accepte.
Ma ridic de pe fotoliu, aranjandu-mi camasa pe mine, si ma indrept spre camera in care aceasta zacea, adineauri, pe acel pat nenorocit. Deschid incet usa, si-mi indrept privirea spre patul rotund ce acum e gol. Ma panichez gandindu-ma la ce e mai rau si ma indrept catre baie in speranta ca o voi gasi acolo, dar nici acolo nu e. Strang din pumni si ma indrept din nou spre bucatarie gata sa matur gresia cu fratemiu cel prost.
- Unde a disparut neghiobule? Unde ai alungat-o, ca fac crima curata acum si aici daca nu-mi spui.
Acesta se uita la mine plin de frica, tremurand, si-mi spune ca nu stie unde s-a dus. De nervi ridic pumnul fiind pregatit sa-l lovesc zdravan, dar ma opresc si-mi spun ca nu am timp de pierdut si ca trebuie s-o caut pe Sakura, nu vreau sa mai pateasca ceva. Imi iau repede o haina pe mine si dispar afara in frigul ce-l naprasnic, gata sa infrunt si cel mai mare uragan, doar pentru a o gasi pe... ea.


acesta a fost capitolul...daca va placut va astept cu un com...daca nu, va astept cu critici :x