11-12-2010, 07:00 PM
Deci... N-am ce comenta... Fiiiiic!BTW, critici, comentarii enerything (:
Disclamer: Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lui.
Love's just love.
Cap. Amintire...
Nimic... Nu mi-a mai spus nimic de cateva zile. Eu stateam in dormitorul meu privindu-l cu lacrimi in ochi. Plangeam din seara aceea. Stiti voi, cea in care a plecat o data cu tot ce imi ramasese. Il injursem de cateva ori, am incercat sa nu-mi pese de cateva ori, la inceput, dar mi-am dat seama ca nu pot trece peste. Era tot ce-mi doream acum... Poate si tot ce-mi voi dori peste ani si ani. Heh, ce fericiti eram in zilele acelea... Dar ele au disparut si acum doar ploua, fara sa rasara soarele. Nu stiam daca voi plange vesnic, sau voi plange doar pana imi vor seca lacrimile. Dar nici nu-mi mai pasa. Imi pasa de el...
Cine e el? El e cel care a fugit in acea noapte de vara, cand doar luna plina ne veghea. Ce dor imi era sa il privesc in ochii de carbune si parul tepos, brunet... Ahh! cat de mult imi place de el. Nu mai stiu de ce... am facut-o de cand il stiu... La inceput vroiam sa fiu ca toate celelalte, dar intr-un fel mai special. Amintirea imi e si acum lipita in minte...
... Era o zi de primavara cand l-am vazut prima data... Era la fel ca atunci cand l-am revazut, ca atunci cand a plecat, ca atunci cand il voi revedea... Era bine facut si atunci, doar ca era mai scund si cat mine.
Am pasit catre el plina de curaj. Parul rozaliu mi se revarsa pe spate si ochii din smarald il priveau cu curiozitate.
-Buna... i-am spus zambind
Sasuke, baiatul in cauza, ma privi rece si superior, apoi spuse:
-Hah... si pleca.
Cat ma intorceam i-am scos limba rautacius si am murmurat ceva in barba.
... Dupa aceea stiu ca a plecat si s-a intors doar cand a inceput scoala, doi ani mai tarziu. In sat toate fetele era fericite, si vroiau sa vorbeasca cu el. Eu nu am mai incercat. Cel putin, nu pana nu mi-a dat un impuls prietena mea cea mai buna, Ino. Si atunci avea parul lung si blond, ca acum, si ochii safirii ai mari, mereu curiosi. Ea a fost prima care a vorbit cu Sasuke.
-Heiiii! Sasuke! strigase ea cat fugea dupa el. Sasuke, asteapta-ma!
Sasuke nu facuse nimic, nu se intoarse, nu reactionase intr-un fel. Dar Ino il ajunse. Ii sari in spate si spuse:
-Nu-ti aduci aminte de mine? Am fost cu Sakura, fata cu parul roz, cand te-a salutat!
Mincinoaso! imi spun in gand cat o priveam cu ranchiura.
-Defapt, cred ca a fost singura... i-o taiase Sasuke dand-o jos. Da, a fost singura.
Brusc fata mi s-a luminat si am privit-o superior pe Ino care pleca murmurand injuraturi. Cu glas sfiios i-am spus brunetului.
-Stii, eu te-am salutat...
Sasuke se intoarse spre mine si zambi.
... Atat vroiam sa-mi aduc aminte. Restul amintirilor erau triste sau imi aduceau aminte de momente triste. Stiam ca-l voi revedea o data chiar daca v-a trebui sa merg peste tot pamantul ca sa-l gasesc.
Soneria usii zuna si eu am sarit din pat. Nu era nici Sai, nici Naruto... Cine putea fi? Am apasat clanta si in camera se prabusi un tanar zvelt, brunet. Am tipat speriata apoi am inchis usa. Tanarul isi ridica privirea, lasand chipul plin de sange sa se vada. Cu un efort enorm spuse:
-Sakura... Ajuta-ma!
Disclamer: Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lui.
Love's just love.
Cap. Amintire...
Nimic... Nu mi-a mai spus nimic de cateva zile. Eu stateam in dormitorul meu privindu-l cu lacrimi in ochi. Plangeam din seara aceea. Stiti voi, cea in care a plecat o data cu tot ce imi ramasese. Il injursem de cateva ori, am incercat sa nu-mi pese de cateva ori, la inceput, dar mi-am dat seama ca nu pot trece peste. Era tot ce-mi doream acum... Poate si tot ce-mi voi dori peste ani si ani. Heh, ce fericiti eram in zilele acelea... Dar ele au disparut si acum doar ploua, fara sa rasara soarele. Nu stiam daca voi plange vesnic, sau voi plange doar pana imi vor seca lacrimile. Dar nici nu-mi mai pasa. Imi pasa de el...
Cine e el? El e cel care a fugit in acea noapte de vara, cand doar luna plina ne veghea. Ce dor imi era sa il privesc in ochii de carbune si parul tepos, brunet... Ahh! cat de mult imi place de el. Nu mai stiu de ce... am facut-o de cand il stiu... La inceput vroiam sa fiu ca toate celelalte, dar intr-un fel mai special. Amintirea imi e si acum lipita in minte...
... Era o zi de primavara cand l-am vazut prima data... Era la fel ca atunci cand l-am revazut, ca atunci cand a plecat, ca atunci cand il voi revedea... Era bine facut si atunci, doar ca era mai scund si cat mine.
Am pasit catre el plina de curaj. Parul rozaliu mi se revarsa pe spate si ochii din smarald il priveau cu curiozitate.
-Buna... i-am spus zambind
Sasuke, baiatul in cauza, ma privi rece si superior, apoi spuse:
-Hah... si pleca.
Cat ma intorceam i-am scos limba rautacius si am murmurat ceva in barba.
... Dupa aceea stiu ca a plecat si s-a intors doar cand a inceput scoala, doi ani mai tarziu. In sat toate fetele era fericite, si vroiau sa vorbeasca cu el. Eu nu am mai incercat. Cel putin, nu pana nu mi-a dat un impuls prietena mea cea mai buna, Ino. Si atunci avea parul lung si blond, ca acum, si ochii safirii ai mari, mereu curiosi. Ea a fost prima care a vorbit cu Sasuke.
-Heiiii! Sasuke! strigase ea cat fugea dupa el. Sasuke, asteapta-ma!
Sasuke nu facuse nimic, nu se intoarse, nu reactionase intr-un fel. Dar Ino il ajunse. Ii sari in spate si spuse:
-Nu-ti aduci aminte de mine? Am fost cu Sakura, fata cu parul roz, cand te-a salutat!
Mincinoaso! imi spun in gand cat o priveam cu ranchiura.
-Defapt, cred ca a fost singura... i-o taiase Sasuke dand-o jos. Da, a fost singura.
Brusc fata mi s-a luminat si am privit-o superior pe Ino care pleca murmurand injuraturi. Cu glas sfiios i-am spus brunetului.
-Stii, eu te-am salutat...
Sasuke se intoarse spre mine si zambi.
... Atat vroiam sa-mi aduc aminte. Restul amintirilor erau triste sau imi aduceau aminte de momente triste. Stiam ca-l voi revedea o data chiar daca v-a trebui sa merg peste tot pamantul ca sa-l gasesc.
Soneria usii zuna si eu am sarit din pat. Nu era nici Sai, nici Naruto... Cine putea fi? Am apasat clanta si in camera se prabusi un tanar zvelt, brunet. Am tipat speriata apoi am inchis usa. Tanarul isi ridica privirea, lasand chipul plin de sange sa se vada. Cu un efort enorm spuse:
-Sakura... Ajuta-ma!
![[Imagine: 2yjsxs3.jpg]](http://i43.tinypic.com/2yjsxs3.jpg)