18-04-2010, 04:43 PM
Okay, nu stiu cat de buna este ideea mea, dar sper ca va fi un fel de fic cu mister. Astept orice fel de critici.
Simtea o oboseala continua, iar greata pentru cei din jur i se accentua cu fiecare clipa. Oamenii treceau pe strada fara sa arunce macar o privire iute asupra picturilor sale. Asta o deranja mai tare chiar si decat sa-i numeasca cineva lucrarile "porcarii", iar criticile o faceau sa clocoteasca de furie.
Statea pe asfaltul rece si alaturi de ea mai erau pasari felurite, in culorile curcubeului, ce aveau sa zboare spre noi taramuri, o tanara femeie goala ce se scalda sub apusul rosiatic, plin de caldura... Se exprima creand forme pe panza pentru ca mai apoi sa le ofere culoare si sentimente. Avea certitudinea ca existau mai multe Universuri, toate fiind trezite prin puterile nelimitate ale artei. In schimb, ea nu era o opera de arta. Parul sau castaniu i se revarsa pe spatele arcuit, iar ochii ei mici si caprui erau lipsiti de stralucire sau emotie. In hainele sale predomina cenusiul si era cu atat mai invizibila in ochii altora. Trebuia sa iasa din tipare, sa aibe ceva neobisnuit, dar era foarte comuna, trecand astfel neobservata.
" Ma lasa rece... Sunt demni de dispret si chiar nu isi dau seama. Oare vor sesiza vreodata?" se tot gandea adolescenta, moment in care chipul sau ducea cu gandul la zilele plictisitoare de lucru.
Trecutul tumultos pe care majoritatea l-ar fi considerat demn de o telenovela o facuse ca orice mica problema pentru care unii se dau cu capul de pereti sa n-o mai impresioneze. Ramasa cu sora ei soferita n-a putut termina mai mult de opt clase primare. Avea scopuri inalte, voia sa ajunga un avocat de renume, dar destinul a refuzat-o categoric. Nu-si mai amintea chipurile parintilor ei, dar ii ura din tot sufletul. Inchise ochii, calatorind in timp cu zece ani... Brusc, peisajul mohorat de toamna disparu si in locul sau aparu o padure peste care luna argintie veghea. O masina mergea cu mare viteza pe drumul din fata codrului, iar la volan statea un barbat cu o privire dementa si cu obrajii rosii ca para focului. Intr-o mana avea o sticla mare de vin, iar o femeie il incuraja sa bea, sa se simta bine. Ea si cu sora sa stateau pe bancheta din spate, fiind incremenite din cauza inconstientei celor din fata lor. Atunci, dezastrul se produse, fara ca cineva sa tipe, caci graiul le pierise. Cu un viraj la stanga, autoturismul facu un salt urias, pentru ca mai apoi sa se izbeasca de un copac enorm din imprejurimi. Adultii isi pierdura suflarea, dar fetele evadasera la timp. Dar oare ce rost mai avea viata cand erau singure? Atunci se gandisera ca destinul le-a vrut mai apropiate. Oricum, smecherului nu i-a mers viclesugul. Dupa acea tragedie, ele doua devenisera mai reci, mai calculate si purtau discutii seci, toate despre bani si carti plicticoase. Atunci redeschise ochii si vazu un barbat inalt, bine legat, de o eleganta desavarsita. Sacoul cenusiu n-avea nicio pata, cravata neagra avea un nod perfect, iar pantalonii ii stateau tepeni. Fetei ii veni sa rada, caci, din povestirile bunicii ei, in urma cu zeci de ani eleganta, rafinamentul erau cu totul altceva. Insemnau mult mai mult. Dar gandul ii reveni la acel om ce era impietrit in fata ei. Palaria ii acoperea ochii pe care si-i imagina inteligenti si sfredelitori. Domnul nu schita nici macar un mic suras, lucru ce incepuse sa o nelinisteasca pe adolescenta. Incerca sa il cerceteze mai in amanunt, iar privirea i se opri asupra manusilor negre din piele, care nu ii inspirau nicidecum incredere.
Deodata, se trezi luata de par, iar nimeni din jur nu misca un deget in apararea sa. Necunoscutul o arunca apoi la pamant si o facu sa se izbeasca de zidul de care ea se sprijinea de obicei. Simti ace in intregul corp pe care il banuia plin de vanatai. Devenise moale, vulnerabila, usor de ucis sau de jefuit, desi nimeni n-avea de ce sa-i doreasca moartea si nimanui nu i-ar fi trebuit cei cincizeci de bani din buzunarul pantalonilor. Dori sa creada ca e un vis si incepu sa spuna asta cu toata increderea. Barbatul i-o taie aspru:
- Taci si stai naibii locului! Ma faci sa-mi pierd cumpatul si nu stii ce se intampla cand devin nervos!
El ii apuca mana alba si mica si scose din haina o seringa mare, cu un ac gros si lung. O infipse in vena copilei, care se cutremura. Serul incepu sa ii intre in sange, iar cu fiecare secunda durerea devenea mai atroce. Zeci de lacrimi i se prabuseau pe obrajii sai dalbi, iar mai apoi auzi cum agresorul sau o lua la goana. Multimea incepu sa strige disperata:
- Chemati politia! Moare fata asta! N-auziti? Sunati mai repede la o suta doisprezece! Haide!
Victima se ridica cu greu pe doua picioare, iar o femeie in varsta o ajuta sa faca cativa pasi si incerca sa o linisteasca cu vorbe bune. Insa auzi ca acel om ar fi fost un nebun care ar fi infectat-o cu SIDA. Infectata cu SIDA... Infectata cu SIDA...
Se ridica din pat fara chef si privi pe fereastra. Ii placea sa vada oameni miscandu-se de colo-colo, urmandu-si rutina zilnica. Trebuia sa lipseasca de la locul de munca deoarece se imbolnavise. Chiar daca nu voia s-o arate, i se parea foarte convenabil. Ar fi putut sa citeasca toate cartile pe care si le cumpara lunar, asa-zise comedii pe care le ridica in slavi, dar la care nu zambea niciodata. Se duse mai apoi in bucataria minuscula, unde isi puse de o cafea. Isi astepta sora sa se intoarca acasa, pentru a purta o discutie adevarata. Se saturase de atatia bani, de atatea griji. O conversatie ca intre doua surori, nu ca intre doua straine, legate doar prin afaceri. In ultimul timp ii trecusera multe lucruri prin minte. Si-a dat seama ca era o egoista, dar una din marii egoisti, care ar fi facut orice pentru interesul lor. Ii pasa de felul in care se simtea, de modul in care gandea, dar nu o interesa parerea altcuiva, nu voia sa asculte ideile altei persoane. Trebuia sa se schimbe, si n-ar fi putut-o face brusc, deodata. Lua bautura de pe aragaz si o sorbi cu nesat. Se simtea mai energica, mai pregatita pentru transformare si mai buna la suflet. Inchise ochii si incepu sa viseze la viata de vis din perspectiva ei. Oameni imbracati in fel de fel de costume, cu replici surprinzatoare si iesite din banal. Lumea era un teatru, dar nimeni nu recunostea. Voia sa vada sinceritate, dar traia intr-o mare minciuna. Gandurile ii fusesera intrerupte brutal de telefonul care suna in disperare. Se repezi la el si intreba:
- Ma scuzati, cine este la telefon?
- Domnisoara, suntem de la Politie si avem sa va comunicam o veste trista in legatura cu sora dumneavoastra.
- Ce s-a intamplat cu Amelia? A facut ceva rau? Va rog, luminati-ma!
Vocea calma de la capatul celalalt al firului ii zise:
- Imi pare rau sa va spun, dar fata a fost batuta si i s-a administrat o substanta necunoscuta de catre agresor. Va rugam sa va prezentati la spitalul "Victor Babes" cat mai repede cu putinta.
Impietri cu receptorul in mana. Cine ar fi putut fi monstrul in stare de o asemenea marsavie?
Capitolul 1
Simtea o oboseala continua, iar greata pentru cei din jur i se accentua cu fiecare clipa. Oamenii treceau pe strada fara sa arunce macar o privire iute asupra picturilor sale. Asta o deranja mai tare chiar si decat sa-i numeasca cineva lucrarile "porcarii", iar criticile o faceau sa clocoteasca de furie.
Statea pe asfaltul rece si alaturi de ea mai erau pasari felurite, in culorile curcubeului, ce aveau sa zboare spre noi taramuri, o tanara femeie goala ce se scalda sub apusul rosiatic, plin de caldura... Se exprima creand forme pe panza pentru ca mai apoi sa le ofere culoare si sentimente. Avea certitudinea ca existau mai multe Universuri, toate fiind trezite prin puterile nelimitate ale artei. In schimb, ea nu era o opera de arta. Parul sau castaniu i se revarsa pe spatele arcuit, iar ochii ei mici si caprui erau lipsiti de stralucire sau emotie. In hainele sale predomina cenusiul si era cu atat mai invizibila in ochii altora. Trebuia sa iasa din tipare, sa aibe ceva neobisnuit, dar era foarte comuna, trecand astfel neobservata.
" Ma lasa rece... Sunt demni de dispret si chiar nu isi dau seama. Oare vor sesiza vreodata?" se tot gandea adolescenta, moment in care chipul sau ducea cu gandul la zilele plictisitoare de lucru.
Trecutul tumultos pe care majoritatea l-ar fi considerat demn de o telenovela o facuse ca orice mica problema pentru care unii se dau cu capul de pereti sa n-o mai impresioneze. Ramasa cu sora ei soferita n-a putut termina mai mult de opt clase primare. Avea scopuri inalte, voia sa ajunga un avocat de renume, dar destinul a refuzat-o categoric. Nu-si mai amintea chipurile parintilor ei, dar ii ura din tot sufletul. Inchise ochii, calatorind in timp cu zece ani... Brusc, peisajul mohorat de toamna disparu si in locul sau aparu o padure peste care luna argintie veghea. O masina mergea cu mare viteza pe drumul din fata codrului, iar la volan statea un barbat cu o privire dementa si cu obrajii rosii ca para focului. Intr-o mana avea o sticla mare de vin, iar o femeie il incuraja sa bea, sa se simta bine. Ea si cu sora sa stateau pe bancheta din spate, fiind incremenite din cauza inconstientei celor din fata lor. Atunci, dezastrul se produse, fara ca cineva sa tipe, caci graiul le pierise. Cu un viraj la stanga, autoturismul facu un salt urias, pentru ca mai apoi sa se izbeasca de un copac enorm din imprejurimi. Adultii isi pierdura suflarea, dar fetele evadasera la timp. Dar oare ce rost mai avea viata cand erau singure? Atunci se gandisera ca destinul le-a vrut mai apropiate. Oricum, smecherului nu i-a mers viclesugul. Dupa acea tragedie, ele doua devenisera mai reci, mai calculate si purtau discutii seci, toate despre bani si carti plicticoase. Atunci redeschise ochii si vazu un barbat inalt, bine legat, de o eleganta desavarsita. Sacoul cenusiu n-avea nicio pata, cravata neagra avea un nod perfect, iar pantalonii ii stateau tepeni. Fetei ii veni sa rada, caci, din povestirile bunicii ei, in urma cu zeci de ani eleganta, rafinamentul erau cu totul altceva. Insemnau mult mai mult. Dar gandul ii reveni la acel om ce era impietrit in fata ei. Palaria ii acoperea ochii pe care si-i imagina inteligenti si sfredelitori. Domnul nu schita nici macar un mic suras, lucru ce incepuse sa o nelinisteasca pe adolescenta. Incerca sa il cerceteze mai in amanunt, iar privirea i se opri asupra manusilor negre din piele, care nu ii inspirau nicidecum incredere.
Deodata, se trezi luata de par, iar nimeni din jur nu misca un deget in apararea sa. Necunoscutul o arunca apoi la pamant si o facu sa se izbeasca de zidul de care ea se sprijinea de obicei. Simti ace in intregul corp pe care il banuia plin de vanatai. Devenise moale, vulnerabila, usor de ucis sau de jefuit, desi nimeni n-avea de ce sa-i doreasca moartea si nimanui nu i-ar fi trebuit cei cincizeci de bani din buzunarul pantalonilor. Dori sa creada ca e un vis si incepu sa spuna asta cu toata increderea. Barbatul i-o taie aspru:
- Taci si stai naibii locului! Ma faci sa-mi pierd cumpatul si nu stii ce se intampla cand devin nervos!
El ii apuca mana alba si mica si scose din haina o seringa mare, cu un ac gros si lung. O infipse in vena copilei, care se cutremura. Serul incepu sa ii intre in sange, iar cu fiecare secunda durerea devenea mai atroce. Zeci de lacrimi i se prabuseau pe obrajii sai dalbi, iar mai apoi auzi cum agresorul sau o lua la goana. Multimea incepu sa strige disperata:
- Chemati politia! Moare fata asta! N-auziti? Sunati mai repede la o suta doisprezece! Haide!
Victima se ridica cu greu pe doua picioare, iar o femeie in varsta o ajuta sa faca cativa pasi si incerca sa o linisteasca cu vorbe bune. Insa auzi ca acel om ar fi fost un nebun care ar fi infectat-o cu SIDA. Infectata cu SIDA... Infectata cu SIDA...
***
Se ridica din pat fara chef si privi pe fereastra. Ii placea sa vada oameni miscandu-se de colo-colo, urmandu-si rutina zilnica. Trebuia sa lipseasca de la locul de munca deoarece se imbolnavise. Chiar daca nu voia s-o arate, i se parea foarte convenabil. Ar fi putut sa citeasca toate cartile pe care si le cumpara lunar, asa-zise comedii pe care le ridica in slavi, dar la care nu zambea niciodata. Se duse mai apoi in bucataria minuscula, unde isi puse de o cafea. Isi astepta sora sa se intoarca acasa, pentru a purta o discutie adevarata. Se saturase de atatia bani, de atatea griji. O conversatie ca intre doua surori, nu ca intre doua straine, legate doar prin afaceri. In ultimul timp ii trecusera multe lucruri prin minte. Si-a dat seama ca era o egoista, dar una din marii egoisti, care ar fi facut orice pentru interesul lor. Ii pasa de felul in care se simtea, de modul in care gandea, dar nu o interesa parerea altcuiva, nu voia sa asculte ideile altei persoane. Trebuia sa se schimbe, si n-ar fi putut-o face brusc, deodata. Lua bautura de pe aragaz si o sorbi cu nesat. Se simtea mai energica, mai pregatita pentru transformare si mai buna la suflet. Inchise ochii si incepu sa viseze la viata de vis din perspectiva ei. Oameni imbracati in fel de fel de costume, cu replici surprinzatoare si iesite din banal. Lumea era un teatru, dar nimeni nu recunostea. Voia sa vada sinceritate, dar traia intr-o mare minciuna. Gandurile ii fusesera intrerupte brutal de telefonul care suna in disperare. Se repezi la el si intreba:
- Ma scuzati, cine este la telefon?
- Domnisoara, suntem de la Politie si avem sa va comunicam o veste trista in legatura cu sora dumneavoastra.
- Ce s-a intamplat cu Amelia? A facut ceva rau? Va rog, luminati-ma!
Vocea calma de la capatul celalalt al firului ii zise:
- Imi pare rau sa va spun, dar fata a fost batuta si i s-a administrat o substanta necunoscuta de catre agresor. Va rugam sa va prezentati la spitalul "Victor Babes" cat mai repede cu putinta.
Impietri cu receptorul in mana. Cine ar fi putut fi monstrul in stare de o asemenea marsavie?
Cine spune ca n-a avut parte de tristete este un mincinos.
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
Optimistul e un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost.
Nu sufar de nebunie, ma bucur de ea in fiecare clipa!
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
Optimistul e un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost.
Nu sufar de nebunie, ma bucur de ea in fiecare clipa!