17-04-2010, 11:13 AM
Ficul e scris impreuna cu o prietena.
Deşi am fost o fire deschisă, puţini sunt cei care m-au cunoscut cu adevărat. Zic “am fost “pentru că acum nu mai sunt. De fapt, sunt, exist, dar într-o altă formă.
Nu mai posed de câteva zile trupul meu cel sexy şi chipul angelic cu zâmbet diavolesc. Astea îmi lipsesc cel mai mult, căci pe când trăiam, îmi plăcea la nebunie să mă laud cu calităţile mele fizice şi mentale. Nu eram un îngâmfat, căutam mai mult să mă amuz în adorarea asta de sine.
La drept vorbind, mi-ar fi fost de folos aceste calităţi, în locul unde mă aflam eu în această clipă. Fiindcă aici sunt numai feţe urâte, ridate, arse de smoală... Cred că v-aţi făcut o idée despre locul unde mă aflu, nu?...
Off... Eu le-am zis acelor paznicilor că e o greşeală, că am nimerit greşit în Iad, dar ei mi-au râs în nas. Apoi au adăugat, că însuşi numele meu de botez te trimite cu gândul la această locaţie, deci e cazul să renunţ la comentarii, că nu-i amuz deloc.
Nebuni drăcuşorii ăştia, n-am ce zice. Darkmound, aka Dark... Bine, dracilor... a, adică, dragilor, dar dacă mă intitulam Lightmound – Jeez, ce aiurea sună!... -, cu toate pacatele mele, ajungeam în Rai?... Hm? Mânuţa sus! Da, tu cu clopoţelul ăla agăţat de coadă, cu tine vorbeam. Nu?... Atunci, să nu mă vă legaţi de numele meu. Ciudaţilor! Şi hop, mă ridică pe sus spre cazanul cu smoală...
Bine că e un tip acolo cu mai multă minte decât ceilalţi şi îi opreşte de fiecare dată, când îi enervez eu. Mi-a zis că dacă mă gândesc cu atenţie la toate câte le-am făcut şi găsesc o singură chestie bună, care să-mi salveze sufletul, ma trimit Sus numaidecât.
Se pare că tipul e înger şi vrea să mă ia cu el... Mda, cavaleria. Ăia îmbrăcaţi alb şi cu aripioare. Când văd smoala aia încinsă, îmi doresc să fiu şi eu unul de-al lor...
Mai ales că am ajuns aici din greşeală, aşa cum am menţionat la început. E adevărat, mi-am zburat creieraşii cu revolverul, dar am făcut-o spre binele comunităţii. Iisuse, nu ştiu ce-i atât de greu de înţeles...
Deşi am fost o fire deschisă, puţini sunt cei care m-au cunoscut cu adevărat. Zic “am fost “pentru că acum nu mai sunt. De fapt, sunt, exist, dar într-o altă formă.
Nu mai posed de câteva zile trupul meu cel sexy şi chipul angelic cu zâmbet diavolesc. Astea îmi lipsesc cel mai mult, căci pe când trăiam, îmi plăcea la nebunie să mă laud cu calităţile mele fizice şi mentale. Nu eram un îngâmfat, căutam mai mult să mă amuz în adorarea asta de sine.
La drept vorbind, mi-ar fi fost de folos aceste calităţi, în locul unde mă aflam eu în această clipă. Fiindcă aici sunt numai feţe urâte, ridate, arse de smoală... Cred că v-aţi făcut o idée despre locul unde mă aflu, nu?...
Off... Eu le-am zis acelor paznicilor că e o greşeală, că am nimerit greşit în Iad, dar ei mi-au râs în nas. Apoi au adăugat, că însuşi numele meu de botez te trimite cu gândul la această locaţie, deci e cazul să renunţ la comentarii, că nu-i amuz deloc.
Nebuni drăcuşorii ăştia, n-am ce zice. Darkmound, aka Dark... Bine, dracilor... a, adică, dragilor, dar dacă mă intitulam Lightmound – Jeez, ce aiurea sună!... -, cu toate pacatele mele, ajungeam în Rai?... Hm? Mânuţa sus! Da, tu cu clopoţelul ăla agăţat de coadă, cu tine vorbeam. Nu?... Atunci, să nu mă vă legaţi de numele meu. Ciudaţilor! Şi hop, mă ridică pe sus spre cazanul cu smoală...
Bine că e un tip acolo cu mai multă minte decât ceilalţi şi îi opreşte de fiecare dată, când îi enervez eu. Mi-a zis că dacă mă gândesc cu atenţie la toate câte le-am făcut şi găsesc o singură chestie bună, care să-mi salveze sufletul, ma trimit Sus numaidecât.
Se pare că tipul e înger şi vrea să mă ia cu el... Mda, cavaleria. Ăia îmbrăcaţi alb şi cu aripioare. Când văd smoala aia încinsă, îmi doresc să fiu şi eu unul de-al lor...
Mai ales că am ajuns aici din greşeală, aşa cum am menţionat la început. E adevărat, mi-am zburat creieraşii cu revolverul, dar am făcut-o spre binele comunităţii. Iisuse, nu ştiu ce-i atât de greu de înţeles...