Am venit si eu cu un nou fic, este cu vampiri. yaa, I know! Apar multe in ultimul timp dar am lucrat mult la el si sunt sigur ca va lasa o impresie buna. Well, nu foarte excelenta, dar una mult mai buna decat celelalte facute in graba.
Fara alte indicatii, Lectura placuta!
Capter I - O calatorie lunga incepe cu un singur pas!
O seara linistita, parfumata si plina de miresme cunoscute doar vara, inconjura un mic oras falnic din Romania. Luna, cunoscuta si sub numele de astrul noptii, isi arunca absenta grandioasele raze argintii. La marginea orasului, pe un deal neglijat, un grup de cinci persoane pandeau in intuneric, insa destinul avea sa-si spuna curand cuvantul.
Grupul acela avea misterul lui, dar cel ce atragea cea mai multa atentie era Ayumu Susumo. Un emigrant din japonia, jumatate roman jumatate japonez, in varsta de saptesprezece ani. Parul ii era brunet, standu-i rebel; iar ochii de o culoare verde ca de jad exprimau doar impulsivitate. Dar tot aceiasi ochi, cand erau calmi, aveau o vraja aparte ce te facea sa te pierzi in ei.
Era pentru prima data cand venise in acest oras, fiind in vizita la rudele mamei lui despre care i se vorbise inca de mic. Limba nu ii era straina, mama lui insistand sa o invete pentru a-si cunoaste originile. Sa-si faca prieteni nu fusese decat o joaca, multi ii considerau accentul ca fiind adorabil iar cunostintele pe care le poseda starneau doar exclamatii de uimire. Acum, singurii prieteni pe care si dorea pe langa el erau cei patru, in grup fiind si o fata pe care o admira in tacere. Numele acesteia era Ruxio Cristina si avea aceiasi vrasta ca a lui Ayumu. Parul ii era roscat iar ochii de un maro asemanator cu scoarta unui copac. Era o persoana energica, vesela si intotdeauna reusea sa ridice moralul.
Acestea fiind spuse, sa revenim la acea noapte ce reprezenta inceputul calatoriei lui Ayumu.
Fiind o seara placuta, cu un cer plin de o infinitate de stele, cei cinci doreau sa se bucure si sa profite din plin de aceasta, hotarand sa petreaca o noapte cu cortul pe deal. Corturile fiind instalate de ceva vreme, fiecare isi cauta ceva de lucru pentru a face acea seara cat mai distractiva. La fel facand si Cristina, desi nu era foarte rusinoasa in acea zi a dovedit ca este contrariul. Dintr-un motiv necunoscut, dorea intimidate, asa ca le spusese ca va merge dupa lemne. Brunetul se oferi sa o insoteasca, dar aceasta spuse ca nu e nevoie, voia sa mearga singura. Dar Ayumu, vrand sa fie sigur ca aceasta este bine, o urmari indeaproape ca nu cumva roscata sa pateasca ceva. In timp ce o urmarea, Ayumu simtii si o alta prezenta, o existenta ce nu o putea recunoaste, dar stia ca este primejdioasa. Credea ca acea fiinta ascunsa o urmarea pe roscata, cu gandul de ai face rau, dar pentru ca nu stia daca banuiala lui e adevarata, prefera sa nu actioneze. Voia sa urmareasca totul din umbra, asemeni necunoscutului. Dar ce nu stia Ayumu, era ca demonul din umbra nu numai ca era primejdios, dar si ca tinta acestuia nu era fata, ci el.
Entitatea aceea o ataca pe fata, infingandu-si ghearele in stomac acesteia apoi trantind-o de un copac. Cristina scoase un urlet scurt, fiindu-i imposibil sa strige dupa ajutor. Cu ultimele puteri se stradui sa scape din mainile acelui demon. Acesta se enerva si o lua de par, ii duse gatul la gura si o musca secand-o de sange, apoi o arunca nepasator pe jos. Demonul, intorcandu-se catre Ayumu, isi linse unul dintre degetele patate cu sange. Brunetul se uita la Cristina ce ramase fara viata pe pamant. Scena fusese asa rapida incat el nici nu o putu urmari. Dintr-un motiv necunoscut, la vederea sangelui, Ayumu simti o dorinta obsesiva de al gusta, dar isi aminti de roscata pe care o iubea cu atata aspiratie iar imediat dupa, tot ce simti se transforma in ura si dispret. Fiind controlat de furie, dar si inconstient de puterea pe care o poseda, se arunca asupra vampirului inarmat cu un lemn. Lovi orbeste cu lemnul pana cand, in nestire, reusi sa-l loveasca. Deschise ochii nedumerit. In fata lui, la doar douazeci de centimetri, vampirul zambindu-i sadic. Se uita la capatul batului, ce era lipit de bratul demonului. Ayumu era constient de forta cu care lovise, dar totusi nu putea intelege cum de nu l-a ranit nici un pic. Incerca sa-l mai loveasca o data, dar vampirul ii lua batul fluent si il arunca. Brunetul se indeparta, vazand ca nu are nici o sansa in fata acestuia. Un diavol in carne si oase ii statea in fata, zambindu-i sadic si avand niste ganduri ce doar el insusi le cunostea.
- Susumo! Tu esti unul dintre cei cinci alesi care ii va reprezenta pe muritori la jocul Gladiatorii Lumilor.
- Ce…. ce este asta, un fel de joc? Nu stiu ce vrei, si nu inteleg ce treaba aveai cu ea. Cine esti tu? Urla baiatul aproape sarind din nou la demon.
- Eu, dragul si pretiosul meu semi vampir, sunt un vampir rasa pura si am fost trimis aici ca mesager. Dar trebuia sa-ti atrag atentia cumva, nu?
- Dar de ce ea? Tipa indurerat Ayumu.
- Pentru ca ura iti va dezvalui adevarata ta putere de care nu esti constient . Iti voi raspunde acum si la celelalte intrebari. Gladiatorii lumilor este un joc cat se poate de adevarat, ba chiar este o lupta pe viata si pe moarte care va decide soarta lumi magice si a omenirii. Ii spuse vampirul cu un calm precis.
- E absurd, nu cred in asa ceva. Tu esti doar un psihopat, un ucigas de rand!
- Imi va face o placere deosebita sa-ti dovedesc, dar acum trebuie sa plecam, sau tu vei fi considerat complice la uciderea acestei muritoare.
Fara nici un advertisment, vampirul il apuca pe brunet si disparura in negura nopti. Viata lui Ayumu avea sa se schimbe radical, intalnind existente care aveau sa-l socheze si dobandind cunostinte despre familia lui despre care nici nu banuia.
Fara alte indicatii, Lectura placuta!
Star Tears
Capter I - O calatorie lunga incepe cu un singur pas!
O seara linistita, parfumata si plina de miresme cunoscute doar vara, inconjura un mic oras falnic din Romania. Luna, cunoscuta si sub numele de astrul noptii, isi arunca absenta grandioasele raze argintii. La marginea orasului, pe un deal neglijat, un grup de cinci persoane pandeau in intuneric, insa destinul avea sa-si spuna curand cuvantul.
Grupul acela avea misterul lui, dar cel ce atragea cea mai multa atentie era Ayumu Susumo. Un emigrant din japonia, jumatate roman jumatate japonez, in varsta de saptesprezece ani. Parul ii era brunet, standu-i rebel; iar ochii de o culoare verde ca de jad exprimau doar impulsivitate. Dar tot aceiasi ochi, cand erau calmi, aveau o vraja aparte ce te facea sa te pierzi in ei.
Era pentru prima data cand venise in acest oras, fiind in vizita la rudele mamei lui despre care i se vorbise inca de mic. Limba nu ii era straina, mama lui insistand sa o invete pentru a-si cunoaste originile. Sa-si faca prieteni nu fusese decat o joaca, multi ii considerau accentul ca fiind adorabil iar cunostintele pe care le poseda starneau doar exclamatii de uimire. Acum, singurii prieteni pe care si dorea pe langa el erau cei patru, in grup fiind si o fata pe care o admira in tacere. Numele acesteia era Ruxio Cristina si avea aceiasi vrasta ca a lui Ayumu. Parul ii era roscat iar ochii de un maro asemanator cu scoarta unui copac. Era o persoana energica, vesela si intotdeauna reusea sa ridice moralul.
Acestea fiind spuse, sa revenim la acea noapte ce reprezenta inceputul calatoriei lui Ayumu.
Fiind o seara placuta, cu un cer plin de o infinitate de stele, cei cinci doreau sa se bucure si sa profite din plin de aceasta, hotarand sa petreaca o noapte cu cortul pe deal. Corturile fiind instalate de ceva vreme, fiecare isi cauta ceva de lucru pentru a face acea seara cat mai distractiva. La fel facand si Cristina, desi nu era foarte rusinoasa in acea zi a dovedit ca este contrariul. Dintr-un motiv necunoscut, dorea intimidate, asa ca le spusese ca va merge dupa lemne. Brunetul se oferi sa o insoteasca, dar aceasta spuse ca nu e nevoie, voia sa mearga singura. Dar Ayumu, vrand sa fie sigur ca aceasta este bine, o urmari indeaproape ca nu cumva roscata sa pateasca ceva. In timp ce o urmarea, Ayumu simtii si o alta prezenta, o existenta ce nu o putea recunoaste, dar stia ca este primejdioasa. Credea ca acea fiinta ascunsa o urmarea pe roscata, cu gandul de ai face rau, dar pentru ca nu stia daca banuiala lui e adevarata, prefera sa nu actioneze. Voia sa urmareasca totul din umbra, asemeni necunoscutului. Dar ce nu stia Ayumu, era ca demonul din umbra nu numai ca era primejdios, dar si ca tinta acestuia nu era fata, ci el.
Entitatea aceea o ataca pe fata, infingandu-si ghearele in stomac acesteia apoi trantind-o de un copac. Cristina scoase un urlet scurt, fiindu-i imposibil sa strige dupa ajutor. Cu ultimele puteri se stradui sa scape din mainile acelui demon. Acesta se enerva si o lua de par, ii duse gatul la gura si o musca secand-o de sange, apoi o arunca nepasator pe jos. Demonul, intorcandu-se catre Ayumu, isi linse unul dintre degetele patate cu sange. Brunetul se uita la Cristina ce ramase fara viata pe pamant. Scena fusese asa rapida incat el nici nu o putu urmari. Dintr-un motiv necunoscut, la vederea sangelui, Ayumu simti o dorinta obsesiva de al gusta, dar isi aminti de roscata pe care o iubea cu atata aspiratie iar imediat dupa, tot ce simti se transforma in ura si dispret. Fiind controlat de furie, dar si inconstient de puterea pe care o poseda, se arunca asupra vampirului inarmat cu un lemn. Lovi orbeste cu lemnul pana cand, in nestire, reusi sa-l loveasca. Deschise ochii nedumerit. In fata lui, la doar douazeci de centimetri, vampirul zambindu-i sadic. Se uita la capatul batului, ce era lipit de bratul demonului. Ayumu era constient de forta cu care lovise, dar totusi nu putea intelege cum de nu l-a ranit nici un pic. Incerca sa-l mai loveasca o data, dar vampirul ii lua batul fluent si il arunca. Brunetul se indeparta, vazand ca nu are nici o sansa in fata acestuia. Un diavol in carne si oase ii statea in fata, zambindu-i sadic si avand niste ganduri ce doar el insusi le cunostea.
- Susumo! Tu esti unul dintre cei cinci alesi care ii va reprezenta pe muritori la jocul Gladiatorii Lumilor.
- Ce…. ce este asta, un fel de joc? Nu stiu ce vrei, si nu inteleg ce treaba aveai cu ea. Cine esti tu? Urla baiatul aproape sarind din nou la demon.
- Eu, dragul si pretiosul meu semi vampir, sunt un vampir rasa pura si am fost trimis aici ca mesager. Dar trebuia sa-ti atrag atentia cumva, nu?
- Dar de ce ea? Tipa indurerat Ayumu.
- Pentru ca ura iti va dezvalui adevarata ta putere de care nu esti constient . Iti voi raspunde acum si la celelalte intrebari. Gladiatorii lumilor este un joc cat se poate de adevarat, ba chiar este o lupta pe viata si pe moarte care va decide soarta lumi magice si a omenirii. Ii spuse vampirul cu un calm precis.
- E absurd, nu cred in asa ceva. Tu esti doar un psihopat, un ucigas de rand!
- Imi va face o placere deosebita sa-ti dovedesc, dar acum trebuie sa plecam, sau tu vei fi considerat complice la uciderea acestei muritoare.
Fara nici un advertisment, vampirul il apuca pe brunet si disparura in negura nopti. Viata lui Ayumu avea sa se schimbe radical, intalnind existente care aveau sa-l socheze si dobandind cunostinte despre familia lui despre care nici nu banuia.