24-01-2010, 09:38 PM
Oky, iata un nou fic...M`a bombardat imaginatia din nou... ^^
Fic`ul va fi povestit din doua puncte de vedere, al fetei si al baiatului.
Actiunea la inceput stiu ca va parea cam grabita, dar am inceput din mijlocul evenimentelor ca sa spun asa. Anyway, I hope you`ll like it...
Capitolul 1
Mistique P.O.V.
Ce e scoala? Un cacat mare si imputit asta este. Offf si cand ma gandesc ca inca vorbesc cu fetele astea. Dap, imi scrie fariera in frunte. Dar ce sa fac? Sa le bat? Nu pot. Sa le rup tot parul din cap? Nu pot. De ce? Fiindca imi interzic regulile scolii sa fac asta! Dupa cum a zis, scoala este un rahat. Dar am ajuns acasa. Trebuie sa par fericita.
- Misty, cum a fost la scoala? ma intreaba tata inca din clipa cand am intrat pe usa.
- A fost o zi roz...
- Asta nu e de bine. Ce s-a intamplat?
- De parca nu ai stii....Am fost barfita si facuta in toate felurile. M-am certat cu colegii, am spus, dorind sa imi continui propozitia dar tata m-a intrerupt.
- Mistique, iar te-ai luat la bataie cu cine stie cine? primesc inca o intrebare din partea tatalui meu , rostita pe un ton destul de serios de data asta.
- Nu, nu, nu, am spus ironica.
Dupa acest dialog care pe mine una nu m-a prea incantat a urmat o tacere lunga, timp in care am luat masa. Ciudat...Tata e un tip glumet, nu ii sta in fire sa se supere doar fiindca ma mai bat cu colegii mei retardati. Chiar ma felicita ca imi impun punctul de vedere. Tata e un tip inalt, bine facut care are in jur de treizeci si opt de ani. Stiu ca suna ciudat, dar niciodata nu voi sti varsta lui exacta. E brunet cu ochi albastrii, ceea ce inseamna ca am mostenit ochii si culoarea parului de la mama, cred. Nu am cunoscut-o. A murit imediat dupa ce m-am nascut eu. M-ai exact a decedat intr-un accident de masina in timp ce ne intorceam de la spital dupa ce am aparut eu pe lume.
Dar nu am mai avut timp sa ma gandesc, fiindca din semnul meu de pe umar a inceput sa curga sange. Stai putin, sangele nu e albastru.
- Misty! a strigat tata cand a vazut cum lichidul ciudat, de un albastru stralucitor continua sa imi siroiasca pe mana.
A luat un servetel si m-a curatat. Eu continuam sa ma uit nelamurita. Mi-a mai curs sange din semnul acela, sau ce o fi el, dar niciodata nu a fost albastru.
- Trebuie sa te muti din clasa.
- Poftim? intreb surprinsa de remarca stupida a tatei.
- Maine vin cu tine la scoala sa vorbesc cu directorul. Trebuie sa te mut din clasa, de urgenta.
- Tata, ce dracu te-a apucat? Adica, asa dintr-o data? Doar fiindca nu imi suport colegii? am intrebat iritata, defapt am tipat in gura mare.
- Vei intelege, stai linistita, a daugat acesta calm.
- Ma rog...Firar a dracu ea de treaba ca eu mereu aflu mai tarziu...
M-am ridicat de jos si am plecat nervoasa spre camera mea. Cand am urcat scarile am reusit sa ma si impiedic. Bravo! Misty, de ani de zile porti cizme Lolita Style si tocuri si acum ti-ai gasit sa te impiedici? Minunat!
- Ziua asta e un adevarat succes! am urlat cat am putut de tare, incat sa ma auda si vecinii.
In cele din urma am ajuns in camera, fara sa mai cad sau alte cele. Mi-am luat cartea in mana si m-am aruncat in pat sa citesc. Dar nu am putut avea liniste nici cinci minute, ca tata a intrat pe usa. Expresia lui era lipsita de sentiment, de piatra. A scos din buzunar un fel de pachetel. Camera s-a umplut de un miros placut de flori.
- Imi pare rau pentru asta...
Asta a fost ultimul lucru care l-am auzit inainte sa adorm.
Un zgomot puternic m-a trezit. Am aruncat o privire in jurul meu.
- Tata! Nici macar nu a rasarit soarele, am spus somnoroasa.
Nu am primit nici un raspuns, ceea ce era un lucru destul de ingrijorator. In schimb mi-a pus niste carti urat mirositoare in brate.
- Curata putin filele de parf. Vei avea nevoie de ele.
Atat? Se pare ca da, pentru ca imediat dupa a plecat din camera. Eu am ramas cu gura cascata. M-am ridicat, lasand cartile acolo. Am observat ca nici macar nu ma ma descaltasem. Defapt nu imi amintesc nimic din ce s-a intamplat aseara. In fine, am luat un pachet de servetele si m-am apucat sa curat cartile de parf. Si trebuie sa spun era un munte intreg.
Intr-o ora eram deja la ultima. Rasarise si soarele. Si mai jumatate de ora si trebuia sa plec la scoala. Dar la ultima carte mi-a atras atentia titlul scris intr-o limba ciudata. Curiozitatea m-am impins sa o deschid, dar off, nenorocitele alea de pagini. M-am taiat. Totusi am deschis-o si pe prima parte erau scrise niste cuvinte:
" Utiam hic sangius in ignem commutet..."
Sangele care imi siroia pe deget a devenit la inceput albastru stralucitor. M-am uitat surpinsa la mana mea, dar in cateva momente sangele a devenit o adevarata flacara. Era frumoasa...Puteam sa stau sa ma uit la ea ore in sir. Dar placerea mi-a fost furata de papucii tatei care tropaiau pe scari. Am strans pumnul iar focul s-a stins.
- Gata, hai la scoala! spuse acesta destul de vesel.
Am dat din cap in mod afirmativ. El a luat muntele de carti de jos si am plecat. Nu stiu cum de s-a intamplat minunea caci parul meu arata bine, desi nu a vazut peria dimineata asta. Am vrut sa ma duc sa imi beau cafeau inainte sa plec dar m-a lasat? Nu! Firar sa fie...Ne-am indreptat direct spre usa.
Cand am iesit afara un fior ciudat m-a trecut pe sira spinarii. Ziua asta va fi un esec total. Am intrat in masina fara tragere de inima. Tata a calcat aceleratia, sa o rupa nu alta.
- Stai calm! Nu vrem sa devenim afis pe primul copac! am spus eu alarmata.
Dar cuvinetele mele au fost in zadar. Ba chiar a inceput sa conduca si mai repede. In cinci minute eram deja in fata liceului, lucru care nu m-a surprins avand in vedere viteza. Am coborat.El se afla in spatele meu si m-a ghidat spre biroul directorului.
- Astepta-ma aici, rezolv imediat cu mutarea, spuse inainte sa imi inchida usa in nas.
Mutare? Ce mutare? Stai! A spus ceva de asta aseara...Ce? Mi-am lipit urechea de usa, sa ascult ce vorbeau acolo:
-Trebuie sa schimbe clasa, urgent! Stiu ca m-am trezit cam tarziu, dar abia acum am vazut semnul...
- Deci ea stie?
- Nu inca, va afla la ceremonie nu?
- Atunci s-a rezolvat. Nu puteam risca sa afle altcineva. Voi vorbi cu restul...La revedere domnule LeFevre. Si ma bucur ca putem ghida in lume inca o generatie a familiei.
Dupa ce am auzit si ultimul salut al tatalui meu m-am departat cativa pasi de usa. Acesta a iesit din birou, mult mai destins si mai fericit.
-Tata...Nu vrei sa imi spui ceva? am intrebat, sperand ca ma va lamuri.
- Nu. Poate doar succes in noua ta clasa. Pa scumpo!
- Stai...
Dar nu am apucat sa mai spun nimic fiindca directorul a iesit din birou si mi-a indicat incotro sa o iau sa ajung in nou mea clasa. Clasa B...Ihhh imi da fiori gandul asta. Am mers cat de incet am putut pe coridorul pustiu. Ciudata exprimare avand in vedere ca e o scoala, dar locul ala era lipsit de persoane. Dupa doua minute in care mi-am tarat picioarele cat de lent se poate, am observat cu disperare ca am ajuns. Am deschis usa. Ooo da ce greu e sa deschizi usa atunci cand iti este groaza de ce in spatele ei. Pana la urma am facut efortul si am patruns in " sala de tortura".
- Bun venit in Clasa B, spuse o fata imbracata ca o regina.
- Arati ciudat, am facut eu remarca care era evidenta.
Dar am regretat imediat acele cuvinte. In spatele ei a aparut un tip inalt, cu o coroana caraghioasa pe cap si un pistol in mana. Am inghitit in sec.
- Regina mea...Tu esti splendida prin faptul ca esti diferita, spuse tipul in timp ce se juca cu arma.
- Regele inimii mele, spuse aceasta in timp ce ii mangaia chipul baiatului. Apropo, eu sunt Majestique, acesta este Alexiel. Si nu te supara, dar si tu arati ciudat, dar iti sta bine.
- Multumesc! Incantata sa va cunosc, eu sunt Mistique. Mistyque LeFevre, m-am prezentat pe un ton calm.
- LeFevre? intreba Majestique uimita. Asta va fi interesant. Ciel!
Din spatele clasei s-a ridicat un baiat inalt, de mai bine de un metru optzeci. Parul lui roscat inchis era ciufulit. Plin de piercing, cu blugii negri rupti in genunchi, unghiile negre. Superb! Asta chiar un baiat dupa care m-as uita.
- Mmm, care e problema? Apropo, eu sunt Ciel, spuse introcandu-si capul spre mine.
- Ciel Sangle, asta e prechea ta Mistique LeFevre, spuse Majesty cu un zambet pe buze.
- Si sa sti, regina mea nu se inseala niciodata...
Ce dracu se intampla aici? Astia sunt nebuni? Ce pereche? Si ce-i cu tipul asta? Clar, imi voi lua campii inainte de vacanta de vara...
" Utiam hic sangius in ignem commutet..." = Fie ca acest sange sa se transforme in foc ; fraza provine din limba latina. Aceasta este incantatia care elibereaza puterea familiei LeFevre , anume Flacarile Albastre. Fiecare familie are o astfel de incantatie, dar acestea vor aparea pe parcurs.
Fic`ul va fi povestit din doua puncte de vedere, al fetei si al baiatului.
Actiunea la inceput stiu ca va parea cam grabita, dar am inceput din mijlocul evenimentelor ca sa spun asa. Anyway, I hope you`ll like it...
Mistique LeFevre
Cunoscuta si sub numele de Misty. Este detinatoarea Flacarilor albastre. De altfel si stapana a umbrelor si cerului, Mistique este mostenitoarea clanului LeFevre. Aceasta va deveni perechea lui Ciel si cea mai buna preietena a lui Majesty.
Cunoscuta si sub numele de Misty. Este detinatoarea Flacarilor albastre. De altfel si stapana a umbrelor si cerului, Mistique este mostenitoarea clanului LeFevre. Aceasta va deveni perechea lui Ciel si cea mai buna preietena a lui Majesty.
Ciel Sangle
Ciel este mostenitorul familiei Sangle. Acesta detine Flacarile Sangerii. Va deveni perechea lui Misty desi nu au aceleasi puteri, acestia sunt unuiti de un semn ciudat.
Ciel este mostenitorul familiei Sangle. Acesta detine Flacarile Sangerii. Va deveni perechea lui Misty desi nu au aceleasi puteri, acestia sunt unuiti de un semn ciudat.
Majestyque Bordeux
Cunoscuta si sub numele de Majesty, este detinatoarea a Apelor. Aceasta are aceiasi putere cu partenerul ei Alexiel. Este cea mai tanara membra a familie Bordeux Va deveni prietena foarte apropiata de Misty. Aceasta stie ce pereche are fiecare persoana prim simplul contact vizual. Mereu ii se adreseaza lui Alexiel cu " Regele meu"
Cunoscuta si sub numele de Majesty, este detinatoarea a Apelor. Aceasta are aceiasi putere cu partenerul ei Alexiel. Este cea mai tanara membra a familie Bordeux Va deveni prietena foarte apropiata de Misty. Aceasta stie ce pereche are fiecare persoana prim simplul contact vizual. Mereu ii se adreseaza lui Alexiel cu " Regele meu"
Alexiel Marcoeuq
Alexiel este deasemenea detinatorul Apelor. Perechea lui Majesty si un prieten bun a lui Ciel. Acesta este o personalitate haotica si mereu ii se adreseaza lui Majestique cu " Regina mea".
Alexiel este deasemenea detinatorul Apelor. Perechea lui Majesty si un prieten bun a lui Ciel. Acesta este o personalitate haotica si mereu ii se adreseaza lui Majestique cu " Regina mea".
Prolog
Lumea e un loc ciudat.
Fiecare se ghideaza dupa legea lui si nu tuturor le curge sange prin vene. Unora le trece magie prin trup.
Luna plina decide cand se va afla, dar pana atunci trebuie sa fie pregatita, fiindca totul trebuie sa ramana secret. Dar avand in vedere ca in New York bate vantul cu barfe, nu cu brize racoritoare, va fi complicat.
Si cea mai mare intrebare, cea mai periculoasa pereche va calca in picioare intreaga lor mostenire doar pentru a ramane impreuna? Asta e cel mai amenintator factor care poate desconspira secretul clasei B...
Lumea e un loc ciudat.
Fiecare se ghideaza dupa legea lui si nu tuturor le curge sange prin vene. Unora le trece magie prin trup.
Luna plina decide cand se va afla, dar pana atunci trebuie sa fie pregatita, fiindca totul trebuie sa ramana secret. Dar avand in vedere ca in New York bate vantul cu barfe, nu cu brize racoritoare, va fi complicat.
Si cea mai mare intrebare, cea mai periculoasa pereche va calca in picioare intreaga lor mostenire doar pentru a ramane impreuna? Asta e cel mai amenintator factor care poate desconspira secretul clasei B...
Capitolul 1
Mistique P.O.V.
Ce e scoala? Un cacat mare si imputit asta este. Offf si cand ma gandesc ca inca vorbesc cu fetele astea. Dap, imi scrie fariera in frunte. Dar ce sa fac? Sa le bat? Nu pot. Sa le rup tot parul din cap? Nu pot. De ce? Fiindca imi interzic regulile scolii sa fac asta! Dupa cum a zis, scoala este un rahat. Dar am ajuns acasa. Trebuie sa par fericita.
- Misty, cum a fost la scoala? ma intreaba tata inca din clipa cand am intrat pe usa.
- A fost o zi roz...
- Asta nu e de bine. Ce s-a intamplat?
- De parca nu ai stii....Am fost barfita si facuta in toate felurile. M-am certat cu colegii, am spus, dorind sa imi continui propozitia dar tata m-a intrerupt.
- Mistique, iar te-ai luat la bataie cu cine stie cine? primesc inca o intrebare din partea tatalui meu , rostita pe un ton destul de serios de data asta.
- Nu, nu, nu, am spus ironica.
Dupa acest dialog care pe mine una nu m-a prea incantat a urmat o tacere lunga, timp in care am luat masa. Ciudat...Tata e un tip glumet, nu ii sta in fire sa se supere doar fiindca ma mai bat cu colegii mei retardati. Chiar ma felicita ca imi impun punctul de vedere. Tata e un tip inalt, bine facut care are in jur de treizeci si opt de ani. Stiu ca suna ciudat, dar niciodata nu voi sti varsta lui exacta. E brunet cu ochi albastrii, ceea ce inseamna ca am mostenit ochii si culoarea parului de la mama, cred. Nu am cunoscut-o. A murit imediat dupa ce m-am nascut eu. M-ai exact a decedat intr-un accident de masina in timp ce ne intorceam de la spital dupa ce am aparut eu pe lume.
Dar nu am mai avut timp sa ma gandesc, fiindca din semnul meu de pe umar a inceput sa curga sange. Stai putin, sangele nu e albastru.
- Misty! a strigat tata cand a vazut cum lichidul ciudat, de un albastru stralucitor continua sa imi siroiasca pe mana.
A luat un servetel si m-a curatat. Eu continuam sa ma uit nelamurita. Mi-a mai curs sange din semnul acela, sau ce o fi el, dar niciodata nu a fost albastru.
- Trebuie sa te muti din clasa.
- Poftim? intreb surprinsa de remarca stupida a tatei.
- Maine vin cu tine la scoala sa vorbesc cu directorul. Trebuie sa te mut din clasa, de urgenta.
- Tata, ce dracu te-a apucat? Adica, asa dintr-o data? Doar fiindca nu imi suport colegii? am intrebat iritata, defapt am tipat in gura mare.
- Vei intelege, stai linistita, a daugat acesta calm.
- Ma rog...Firar a dracu ea de treaba ca eu mereu aflu mai tarziu...
M-am ridicat de jos si am plecat nervoasa spre camera mea. Cand am urcat scarile am reusit sa ma si impiedic. Bravo! Misty, de ani de zile porti cizme Lolita Style si tocuri si acum ti-ai gasit sa te impiedici? Minunat!
- Ziua asta e un adevarat succes! am urlat cat am putut de tare, incat sa ma auda si vecinii.
In cele din urma am ajuns in camera, fara sa mai cad sau alte cele. Mi-am luat cartea in mana si m-am aruncat in pat sa citesc. Dar nu am putut avea liniste nici cinci minute, ca tata a intrat pe usa. Expresia lui era lipsita de sentiment, de piatra. A scos din buzunar un fel de pachetel. Camera s-a umplut de un miros placut de flori.
- Imi pare rau pentru asta...
Asta a fost ultimul lucru care l-am auzit inainte sa adorm.
Un zgomot puternic m-a trezit. Am aruncat o privire in jurul meu.
- Tata! Nici macar nu a rasarit soarele, am spus somnoroasa.
Nu am primit nici un raspuns, ceea ce era un lucru destul de ingrijorator. In schimb mi-a pus niste carti urat mirositoare in brate.
- Curata putin filele de parf. Vei avea nevoie de ele.
Atat? Se pare ca da, pentru ca imediat dupa a plecat din camera. Eu am ramas cu gura cascata. M-am ridicat, lasand cartile acolo. Am observat ca nici macar nu ma ma descaltasem. Defapt nu imi amintesc nimic din ce s-a intamplat aseara. In fine, am luat un pachet de servetele si m-am apucat sa curat cartile de parf. Si trebuie sa spun era un munte intreg.
Intr-o ora eram deja la ultima. Rasarise si soarele. Si mai jumatate de ora si trebuia sa plec la scoala. Dar la ultima carte mi-a atras atentia titlul scris intr-o limba ciudata. Curiozitatea m-am impins sa o deschid, dar off, nenorocitele alea de pagini. M-am taiat. Totusi am deschis-o si pe prima parte erau scrise niste cuvinte:
" Utiam hic sangius in ignem commutet..."
Sangele care imi siroia pe deget a devenit la inceput albastru stralucitor. M-am uitat surpinsa la mana mea, dar in cateva momente sangele a devenit o adevarata flacara. Era frumoasa...Puteam sa stau sa ma uit la ea ore in sir. Dar placerea mi-a fost furata de papucii tatei care tropaiau pe scari. Am strans pumnul iar focul s-a stins.
- Gata, hai la scoala! spuse acesta destul de vesel.
Am dat din cap in mod afirmativ. El a luat muntele de carti de jos si am plecat. Nu stiu cum de s-a intamplat minunea caci parul meu arata bine, desi nu a vazut peria dimineata asta. Am vrut sa ma duc sa imi beau cafeau inainte sa plec dar m-a lasat? Nu! Firar sa fie...Ne-am indreptat direct spre usa.
Cand am iesit afara un fior ciudat m-a trecut pe sira spinarii. Ziua asta va fi un esec total. Am intrat in masina fara tragere de inima. Tata a calcat aceleratia, sa o rupa nu alta.
- Stai calm! Nu vrem sa devenim afis pe primul copac! am spus eu alarmata.
Dar cuvinetele mele au fost in zadar. Ba chiar a inceput sa conduca si mai repede. In cinci minute eram deja in fata liceului, lucru care nu m-a surprins avand in vedere viteza. Am coborat.El se afla in spatele meu si m-a ghidat spre biroul directorului.
- Astepta-ma aici, rezolv imediat cu mutarea, spuse inainte sa imi inchida usa in nas.
Mutare? Ce mutare? Stai! A spus ceva de asta aseara...Ce? Mi-am lipit urechea de usa, sa ascult ce vorbeau acolo:
-Trebuie sa schimbe clasa, urgent! Stiu ca m-am trezit cam tarziu, dar abia acum am vazut semnul...
- Deci ea stie?
- Nu inca, va afla la ceremonie nu?
- Atunci s-a rezolvat. Nu puteam risca sa afle altcineva. Voi vorbi cu restul...La revedere domnule LeFevre. Si ma bucur ca putem ghida in lume inca o generatie a familiei.
Dupa ce am auzit si ultimul salut al tatalui meu m-am departat cativa pasi de usa. Acesta a iesit din birou, mult mai destins si mai fericit.
-Tata...Nu vrei sa imi spui ceva? am intrebat, sperand ca ma va lamuri.
- Nu. Poate doar succes in noua ta clasa. Pa scumpo!
- Stai...
Dar nu am apucat sa mai spun nimic fiindca directorul a iesit din birou si mi-a indicat incotro sa o iau sa ajung in nou mea clasa. Clasa B...Ihhh imi da fiori gandul asta. Am mers cat de incet am putut pe coridorul pustiu. Ciudata exprimare avand in vedere ca e o scoala, dar locul ala era lipsit de persoane. Dupa doua minute in care mi-am tarat picioarele cat de lent se poate, am observat cu disperare ca am ajuns. Am deschis usa. Ooo da ce greu e sa deschizi usa atunci cand iti este groaza de ce in spatele ei. Pana la urma am facut efortul si am patruns in " sala de tortura".
- Bun venit in Clasa B, spuse o fata imbracata ca o regina.
- Arati ciudat, am facut eu remarca care era evidenta.
Dar am regretat imediat acele cuvinte. In spatele ei a aparut un tip inalt, cu o coroana caraghioasa pe cap si un pistol in mana. Am inghitit in sec.
- Regina mea...Tu esti splendida prin faptul ca esti diferita, spuse tipul in timp ce se juca cu arma.
- Regele inimii mele, spuse aceasta in timp ce ii mangaia chipul baiatului. Apropo, eu sunt Majestique, acesta este Alexiel. Si nu te supara, dar si tu arati ciudat, dar iti sta bine.
- Multumesc! Incantata sa va cunosc, eu sunt Mistique. Mistyque LeFevre, m-am prezentat pe un ton calm.
- LeFevre? intreba Majestique uimita. Asta va fi interesant. Ciel!
Din spatele clasei s-a ridicat un baiat inalt, de mai bine de un metru optzeci. Parul lui roscat inchis era ciufulit. Plin de piercing, cu blugii negri rupti in genunchi, unghiile negre. Superb! Asta chiar un baiat dupa care m-as uita.
- Mmm, care e problema? Apropo, eu sunt Ciel, spuse introcandu-si capul spre mine.
- Ciel Sangle, asta e prechea ta Mistique LeFevre, spuse Majesty cu un zambet pe buze.
- Si sa sti, regina mea nu se inseala niciodata...
Ce dracu se intampla aici? Astia sunt nebuni? Ce pereche? Si ce-i cu tipul asta? Clar, imi voi lua campii inainte de vacanta de vara...
" Utiam hic sangius in ignem commutet..." = Fie ca acest sange sa se transforme in foc ; fraza provine din limba latina. Aceasta este incantatia care elibereaza puterea familiei LeFevre , anume Flacarile Albastre. Fiecare familie are o astfel de incantatie, dar acestea vor aparea pe parcurs.