11-04-2010, 12:57 AM
@FallenAngel - Multumesc de comentariu >:D< Am revenit in cele din urma ;)). Stiu ca am tras de saracul capitol de vai si amara...ANyway sper sa iti placa :3
@Vivaldi - Multumesc de replay >:D< Te vad, stiu ca existi si apreciez enorm faptul ca iti faci timp sa treci si pe aici. Multumesc din nou si sper sa iti placa in continuare :3
@Nya - Thankd de comm >:D< Am incercat sa mai adaug ceva descriere. Multumesc de sfaturi si corecturi....Sper sa iti placa :3
@Lady.Bug - Ma bucur ca iti place si multumesc de parere >:D<. Apreciez ca ai trecut pe aici. Sper sa iti placa si in continuare :3
Capitolul 4
Ciel P.O.V.
Doamne, îţi mulţumesc pentru pauză...Chiar dacă ai fost zgârcit şi nu are decât zece minute.
-Mă, ce faci? am întrebat-o într-un mod destul de brutal pe fata de lângă mine.
S-a uitat urât. Ce? Nu cred că am zis o porcărie atât de mare. Dar până la urmă a zâmbit. Doamne ce zâmbet frumos avea...
- Frec menta...Ce oră avem?
Şi ce voce. Ah, delicioasă, ca o prajitură cu căpşuni. Da...Multe căpşuni şi frişcă. Şi un sutien negru cu roz, ar fi perfect. În camera mea, să facem asta cu lumina stinsă. Şi ciocolată, vreau multă multă ciocolată. Vai, şi ar trebui să aduc trandafiri. Da, trandafirii roz şi negrii nu au voie sa lipsească. Mi-am pus degetul arătător pe buză. Mă aflam într-o stare nouă, perversă, visătoare şi Iisuse....Aveam nevoie de asta. Urgent! Dar ea mi-a prins umerii şi m-a zgâlţâit cu putere.
- Trăieşti? Ce oră avem? a întrebat folosind din nou acea voce cristalină şi...
Gata! Stop, trebuie să mă opresc sau voi sări pe ea. Sau ma voi duce la baie să mă autosatisfac, având în vedere disperarea care m-a cuprins.
-Ăăă, da. Sport! Avem sport...
A dat din cap în semn că nu-i place, în timp ce Majesty a venit sa o ia. A tras-o ca un animal, cum face ea de obicei. Ştiam ce avea de gând să facă. Uniforma echipei Clasei B. O adoram. Şi era scurtă şi strâmtă şi... Restul gândurilor mi-au fost întrerupte de Alexiel, care acum stătea bine-merci la mine în poală.
- Ah, tâmpiţilor! Şi tu, ce stai ca mototolul? Mişcă la vestiar! Doamne...Ce cretini...
M-am ridicat de pe scaun încă visând la uniforme...Şi căpşuni. Mi-am lipit două palme să mă liniştesc. Ori termin, ori devin violator! Ceilaţi se uitau la mine ca la măgar şi pentru câteva momente chiar m-am simţit ca unul.
- De ce ai făcut asta? au întrebat cei trei în cor.
- Gânduri interzise....
Toţi cei aflaţi în jurul meu au început să râdă ca apucaţii. Serios? Ce era aşa amuzant?
-Deh...Perechile astea, adăugat tipul blond, jumatate dezbrăcat din stânga.
- Te rog frumos, taci, Cris. Tu eşti de zeci de ori mai obsedat decât Ciel. Şi tu mai eşti şi pe invers. În plus, băiatul ăsta e la început, nu ştie să se controleze, a adăugat Al.
Mda', eram şi eu pe acolo. Ştiţi, persoana despre care vorbeau ei foarte aprins. Dar mi-am dat ochii peste cap şi m-am făcut că plouă. Iniţial m-am gândit să mă reîntorc în gândurile mele necuviincioase, dar alte două palme, bine plasate m-am trezit la realitate. Am păşit în interiorul vestiarului. Totul era într-o dezordine care mă făcea să înebunesc şi mirosea a transpiraţie îngrozitor. Am pufnit şi m-am îndreptat spre dulapul meu. Băiat sau nu, eu nu stau în cocina asta. Ordinea e sfântă! Bleah! Şi odorizantele de camera la fel...
Mi-am luat pantalonii scuţi de trening, negri şi un tricou albastru. Nu ştiu de ce, dar am o atracţie fatâ de culoarea asta. Poate datorită faptului că o urăşte tata? Asta să fie? Da...Aşa cred. Mie îmi place tot ce detestă tata.
Soneria a sunat dezastruos de puternic. Zgomotul acela este spart. Infect! M-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşă. Profesorul era prezent şi deja urla la săracele fete.
-Domn' profesor! Nu ne traumatizaţi noua colegă! s-a auzit vocea lui Majesty în mulţime.
- Ma rog...O tură de oraş. Ştiţi traseul, prin pădure. Să nu vă vadă nimeni. Bună ziua!
-Bună ziua! am strigat toţi în cor.
Fiecare a plecat cu o viteză nebună. Aşa aveam şi eu de gănd să fac. Chestia faină e că după ce ne transformăm complet şi magia şi-a ocupat locul în organismul nostru, abilitaţile fizice devin inumane. Prin urmare turul oraşului New York era o nimica toată pentru noi. Dar aici era o problemă. Ea, nu eră transformată total, deci nu deţinea abilităţile necesare. Şi profesorul a fost destul de idiot cât sa o pună să facă sport cu noi. M-am apropiat încet de ea.
-Te...Te duc eu, am spus aproape ÅŸoptit.
Mi-a întors spatele şi a plecat capul. Ce avea de gând? Să fugă singură? Abia se poate ţine pe picioare în punctul ăsta al transformării.
- Hei! Aşa se întâmplă mereu cu...Cu perechile astea? Omule, eşti ca un magnet pentru mine.
S-a întors cu faţa. Era îngrijoratâ. Temătoare. Confuză. Aşa am fost şi eu la început, doar că eu nu am avut şi problema cu perechea. Alea, alea. Am dat din cap ca un bou.
- Atunci e ok să te duc?
Recunosc, îmi era frică să nu vină la mine să mă pocnească şi să fugă. Atunci aş fi fost rănit. Pur şi simplu înjunghiat de o săgeata nenorocită a...iubirii. Ce patetic sună. Dar a aprobat printr-o mişcare scurtă a capului. Nu mi-a trebuit nimic mai mult. Faţa mi s-a luminat şi a ei la fel, rămânand pradă iunui zâmbet larg şi frumos. Am luat-o în braţe şi am luat-o la fugă. O să aştept. O să mă controlez. O să fie bine. Sper...
@
@Nya - Thankd de comm >:D< Am incercat sa mai adaug ceva descriere. Multumesc de sfaturi si corecturi....Sper sa iti placa :3
@Lady.Bug - Ma bucur ca iti place si multumesc de parere >:D<. Apreciez ca ai trecut pe aici. Sper sa iti placa si in continuare :3
Capitolul 4
Ciel P.O.V.
Doamne, îţi mulţumesc pentru pauză...Chiar dacă ai fost zgârcit şi nu are decât zece minute.
-Mă, ce faci? am întrebat-o într-un mod destul de brutal pe fata de lângă mine.
S-a uitat urât. Ce? Nu cred că am zis o porcărie atât de mare. Dar până la urmă a zâmbit. Doamne ce zâmbet frumos avea...
- Frec menta...Ce oră avem?
Şi ce voce. Ah, delicioasă, ca o prajitură cu căpşuni. Da...Multe căpşuni şi frişcă. Şi un sutien negru cu roz, ar fi perfect. În camera mea, să facem asta cu lumina stinsă. Şi ciocolată, vreau multă multă ciocolată. Vai, şi ar trebui să aduc trandafiri. Da, trandafirii roz şi negrii nu au voie sa lipsească. Mi-am pus degetul arătător pe buză. Mă aflam într-o stare nouă, perversă, visătoare şi Iisuse....Aveam nevoie de asta. Urgent! Dar ea mi-a prins umerii şi m-a zgâlţâit cu putere.
- Trăieşti? Ce oră avem? a întrebat folosind din nou acea voce cristalină şi...
Gata! Stop, trebuie să mă opresc sau voi sări pe ea. Sau ma voi duce la baie să mă autosatisfac, având în vedere disperarea care m-a cuprins.
-Ăăă, da. Sport! Avem sport...
A dat din cap în semn că nu-i place, în timp ce Majesty a venit sa o ia. A tras-o ca un animal, cum face ea de obicei. Ştiam ce avea de gând să facă. Uniforma echipei Clasei B. O adoram. Şi era scurtă şi strâmtă şi... Restul gândurilor mi-au fost întrerupte de Alexiel, care acum stătea bine-merci la mine în poală.
- Ah, tâmpiţilor! Şi tu, ce stai ca mototolul? Mişcă la vestiar! Doamne...Ce cretini...
M-am ridicat de pe scaun încă visând la uniforme...Şi căpşuni. Mi-am lipit două palme să mă liniştesc. Ori termin, ori devin violator! Ceilaţi se uitau la mine ca la măgar şi pentru câteva momente chiar m-am simţit ca unul.
- De ce ai făcut asta? au întrebat cei trei în cor.
- Gânduri interzise....
Toţi cei aflaţi în jurul meu au început să râdă ca apucaţii. Serios? Ce era aşa amuzant?
-Deh...Perechile astea, adăugat tipul blond, jumatate dezbrăcat din stânga.
- Te rog frumos, taci, Cris. Tu eşti de zeci de ori mai obsedat decât Ciel. Şi tu mai eşti şi pe invers. În plus, băiatul ăsta e la început, nu ştie să se controleze, a adăugat Al.
Mda', eram şi eu pe acolo. Ştiţi, persoana despre care vorbeau ei foarte aprins. Dar mi-am dat ochii peste cap şi m-am făcut că plouă. Iniţial m-am gândit să mă reîntorc în gândurile mele necuviincioase, dar alte două palme, bine plasate m-am trezit la realitate. Am păşit în interiorul vestiarului. Totul era într-o dezordine care mă făcea să înebunesc şi mirosea a transpiraţie îngrozitor. Am pufnit şi m-am îndreptat spre dulapul meu. Băiat sau nu, eu nu stau în cocina asta. Ordinea e sfântă! Bleah! Şi odorizantele de camera la fel...
Mi-am luat pantalonii scuţi de trening, negri şi un tricou albastru. Nu ştiu de ce, dar am o atracţie fatâ de culoarea asta. Poate datorită faptului că o urăşte tata? Asta să fie? Da...Aşa cred. Mie îmi place tot ce detestă tata.
Soneria a sunat dezastruos de puternic. Zgomotul acela este spart. Infect! M-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşă. Profesorul era prezent şi deja urla la săracele fete.
-Domn' profesor! Nu ne traumatizaţi noua colegă! s-a auzit vocea lui Majesty în mulţime.
- Ma rog...O tură de oraş. Ştiţi traseul, prin pădure. Să nu vă vadă nimeni. Bună ziua!
-Bună ziua! am strigat toţi în cor.
Fiecare a plecat cu o viteză nebună. Aşa aveam şi eu de gănd să fac. Chestia faină e că după ce ne transformăm complet şi magia şi-a ocupat locul în organismul nostru, abilitaţile fizice devin inumane. Prin urmare turul oraşului New York era o nimica toată pentru noi. Dar aici era o problemă. Ea, nu eră transformată total, deci nu deţinea abilităţile necesare. Şi profesorul a fost destul de idiot cât sa o pună să facă sport cu noi. M-am apropiat încet de ea.
-Te...Te duc eu, am spus aproape ÅŸoptit.
Mi-a întors spatele şi a plecat capul. Ce avea de gând? Să fugă singură? Abia se poate ţine pe picioare în punctul ăsta al transformării.
- Hei! Aşa se întâmplă mereu cu...Cu perechile astea? Omule, eşti ca un magnet pentru mine.
S-a întors cu faţa. Era îngrijoratâ. Temătoare. Confuză. Aşa am fost şi eu la început, doar că eu nu am avut şi problema cu perechea. Alea, alea. Am dat din cap ca un bou.
- Atunci e ok să te duc?
Recunosc, îmi era frică să nu vină la mine să mă pocnească şi să fugă. Atunci aş fi fost rănit. Pur şi simplu înjunghiat de o săgeata nenorocită a...iubirii. Ce patetic sună. Dar a aprobat printr-o mişcare scurtă a capului. Nu mi-a trebuit nimic mai mult. Faţa mi s-a luminat şi a ei la fel, rămânand pradă iunui zâmbet larg şi frumos. Am luat-o în braţe şi am luat-o la fugă. O să aştept. O să mă controlez. O să fie bine. Sper...