Red Rose Turns Black - Open Wounds [+18]

[candy_cane]

ooc : Mai pun doua capitole, si sper ca veti avea bunatatea sa le si commentati :) daca nu, ei bine, mai pun doua si inca doua si inca doua pana cand o sa va decideti sa mai postati :)


cap4...


Privi, un soi de teroare citindu-i-se in ochi, catre usa metalica. Privi cum umbra se mareste, cum soaptele cresc catre un nivel de conversatie care se putea usor auzi. Din cauza ranilor nu se putu ridica ca sa priveasca spre gratiile care ii puteau inca oferi cateva indicii asupra strainul ce se afla de partea cealalta a usii. Isi inclesta pumnii cu speranta ca, oricine ar fi, o sa o lase in pace! Suferise si asa prea mult pentru ceea ce, in genere, nu facuse. Tehnic vorbind nu participase in batalii corp la corp decat foarte putine, si totdeauna iesise victorioasa. Era un tintas remarcabil, insa prefera sa nu aiba pe constiinta prea multi morti. Nu de alta dar fiecare om caruia ii lua viata, in persoana, cu mainile goale, se intiparea in memoria ei si asa bantuita de numeroasele decese ce fusese obligata, ca un simplu copil cu abilitati extraordinare, sa le urmareasca. Putea sa jure ca noaptea inca mai auzea tipetele de agonie pe care cei impuscati sau mutilati de vii le scoteau alaturi de horcaiturile ingretosante care se auzeau cand mureau. Era si asa prea mult!
Isi concentra ce mai ramasese din puterea ei asupra usii, pregatindu-se sa sara asupra celui care voia sa se foloseasca inca odata de ea! Acesti imbecili in calduri intrecusera orice limite! Nu voia sa mai petreaca nici macar un minut in acea celula mizerabila, inconjurata de niste animale. Se decise sa profite de orice ocazie care i se oferea.
Inghiti in sec! Mai bine moarta decat sa suporte atat de multe jigniri!
Usa se deschise cu un scartait lugubru! Cineva din apropierea celulei ei se decisese sa scoata niste strigate de disperare ce treceau rapid in gemete de durere! Cine stie ce suflet nenorocit se zbatea intre viata si moarte in acele catacombe infecte, pline de scursuri.
Privirea ei se schimba in una curioasa cand o lumina mai puternica decat cea cu care era ea obisnuita, ii lovi ochii. Pentru o secunda, lacrima, clipind cat de des putu pentru a vedea misteriosul personaj ce intra pentru o vizita. Ceea ce vazu cand reusi, pana la urma, sa se obisnuiasca cu lumina o uimi oleaca.
Un tanar domn, imbracat la costum negru impecabil, se uita intrigat la fata de pe podea. Privirile lor se ciocnira!
Tanara il masura din cap pana in picioare pe cel care se uita exact la fel la ea.
Baiatul era mai mare ca ea ... cam cu 3 ani . Dupa expresia care o afisa, nu putea sa aiba mai mult de 26 -27 de ani. Parul rosu cu suvite negre stralucea oarecum fiind ridicat pe margini. Ochii lui erau incruntati momentan la vederea starii jalnice in care se afla prizoniera. Cu toate astea, insa, Zircarda putu sa vada culoarea ochilor lui. Erau de un verde scaparator, asemanator cu cel al pisicilor. Gura lui era de asemenea foarte atragatoare, chit ca era strambata intr-un fel de zambet batjocoritor, dezgustat.
Daca Zircarda n-ar fi fost asa de ..scarbita de prezenta unui barbat in apropierea ei, ar fi putu vedea toate celelalte lucruri incredibil de bine armonizate pe care le prezenta tanarul. Arata mai bine chiar si decat Wraith. Isi intoarse capul intr-un final, privind catre picioarele ei goale.
Se facu ca nu aude cand tanarul se apropie de ea. Acum nu era timpul sa incerce sa fuga. Deja vazuse numeroasele chipuri ale soldatilor de dupa usa care statea larg deschisa.
Se chinui sa se indeparteze de el, cand acesta ingenunche langa ea, avand grija ca pantalonii lui negri sa nu atinga podeaua ce emana un miros ingrozitor si greu de suportat.
- "Biata fiinta ! " sopti cu un accent american, care o facu pe Zircarda sa tresara. Parul de la ceafa i se ridica si isi intoarse capul instantaneu spre cel care vorbise.
Baiatul dadu sa ii mangaie obrazul, insa ea sasai amenintator, dandu-se inapoi si mai mult. Putea sa suporte orice, numai mila unui caine de american nu! Din cauza acestor nemernici ea ajunsese in acest hal!
El se ridica inchizand ochii si intorcandu-se pe calcaie. Se indeparta de fiinta ce isi luase o pozitie de covrigel, incercand sa blocheze orice activitate care se desfasura in jurul ei. Insa cuvintele care urmara, susurand din gura barbatului o facura sa tresara din nou.
- "Luati-o de aici si urmati-ma !"
Doua dintre matahalele care pazeau usa, o insfacara, facandu-se ca nu aud maraiturile de durere care iesira din gatlejul ei.
O trasera afara pe holul ingust, urmand tanarul care pasii fara sa se uite in stanga si in dreapta.
Maini albe sau negre se vedeau iesind pe la zabrele, intinzandu-se catre el. Maini slabe, pline de zgarieturi adanci, si de urme ale sangelui inchegat care se scurgea inca, ca o gelatina gretoasa, de pe degetele lungi, a caror unghii erau taiate din carne, sau chiar smulse. Pielea aceea atat de mutilata de vreme si sfortari inutile de a scapa nu mai parea deloc atragatoare sau umana.
O taraira, lasandu-i picioarele ranite sa se loveasca de toate iesiturile din sol.
-"Ridicati-o !" veni vocea aproape poruncitoare a tanarului.
Cu un soi de marait gutural greu de auzit, una din garzi o ridica. O puse pe umarul lui mare si merse teleghidat alaturi de companionul sau. Se parea ca nu erau multumiti ca una din jucariile lor urma sa ii paraseasca.
Fata insa nu dadea doi lei pe cel care o scotea de acolo. Il vedea si pe el ca pe orice alt barbat cu care avusese nefericita coincidenta sa se intalneasca. Era exacta la fel! Urma sa profite de ea! Sa o bata! Si apoi sa o arunce ca pe un bun folosit, sau sa o dea inapoi pe mana soldatilor care o prinsesera.
Intr-un sfarsit ajunsera din nou afara. Un cer negru plana deasupra capetelor lor. O nava alba de dimensiuni destul de mari, functionand pe perne de aer, se salta usor de la sol cu un zumzait monoton.
Flitter-ul probabil ca apartinea lui, insa modelul ciudat de pe front o deruta un pic pe Zircarda. Nu stia unde mai vazuse acel simbol dar stia ca va avea mult de furca pana sa poata scapa din mainile lui.
Ochii i se marira un pic cand tanarul le facu semn gorilelor sa o duca in nava si sa o aseze pe una din pernele mari din spate.
Barbatii o aruncara ,fara sa le pese de consecinte, pe jos chiar langa locul specificat si plecara de langa nava, retragandu-se in pesterile din care venisera. Ochii lor mici, infundati in orbitele impungite de bautura si fum de tigara, urmarira cu ura profunda pe cel care acum tropaia relaxat pe trapa lasata a flitter-ului. Parea niste animale salbatice, niste creaturi care nu suportasera niciodata oprimarea unui stapan. Pupilele lor dilatate, cu slipiri amenintatoare de un rosu inchis, parca incercau sa analizeze situatia de fata, iar creierele lor intoxicate : sa analizeze totul si sa descopere o bresa in tot acest amalgam de intamplari neprevazute.
Insa nimanui nu ii pasa de planurile lor subrede, mai ales ca ei se retrageau mereu in intuneric!
Un oftat usor o facu sa priceapa ca tanarul se afla langa ea, insa nu ii permise sa o atinga. Se misca taras spre perna si isi odihni capul ce pulsa de o migrena ingrozitoare.
-"Nu pot sa cred ca au avut tupeul sa se comporte asa !" spuse cazual barbatul, luandu-si un loc in fata ei. Ii oferi un zambet mai bland, insa fata continua sa se uite la el ca si cum ar fi fost un vierme. Privirea ei deveni rece, fioroasa chiar, dupa ce cuvintele lui ramasera suspendate in aer pentru o vreme.
Nu ii raspunse. Isi intoarse capul pe o parte si privi pe fereastra micuta din dreapta. Era noapte! Atat isi putea da seama.
Un fosnet usor o facu sa se incordeze, si un fel de sasait ii parasi gatlejul uscat.
-"Nu-ti fac nici un rau! ... Am aflat de trecutul tau chiar de la guvernul pe care il urasti atat de mult! Ei m-au trimis sa te iau de acolo! Nu meritai sa fii inchisa la un loc cu toate taraturile de femei americane!" ii sopti incercand sa stearga cumva anxietatea si stresul ce se puteau citii pe fata plina de murdarie a tinerei.
Mai statu un pic privind-o. Se ridica la fel de incet si pasi catre un mic dulapior aflat in dreapta lui. Lua din sertar un fel de camera si merse inapoi spre Zircarda.
O ridica, sprijinind-o de pieptul lui chiar daca fata se opuse, si porni camera. Un barbat cu par carunt aparu pe ecran, alaturi de un brunet cam de varsta ei. Vocea care rasuna avea un accent francez care ii atrase atentia.
-" Zircarda ... Daca primesti acest mesaj inseamna ca cel care a fost trimis sa te ia a reusit fara prea mare greutate ... din pacate am vesti proaste ... Franta a pierdut razboiul odata cu capturarea ta! Mi-as dori sa iti pot spune detaliile despre acest incident insa in momentul de fata nu pot face prea multe ! -tusi scurt uitandu-se la cel care il insotea, apoi isi muta privirea spre camera, de parca ii era greu sa continue- Te-as ruga ca, daca inima te mai lasa sa faci un sacrifiu si trupul tau mai poate suporta inca o umilinta -facu iarasi o pauza destul de mare- sa -se uita aproape inciudat undeva dincolo de camera si cu un oftat usor isi urma discursul- asculti de cel care ti-a devenit un fel de stapan ... Imi pare rau, dar n-am avut incotro! erai ori tu ori fiica mea !" vocea suna impasiva, apatica, detasata de tot ceea ce spusese mai devreme, o insulta ascunsa vibrand adanc in cuvintele spuse fara rost, catre un public inexistent, in timp ce o furie oarba puse stapanire pe trupul ei.
Dupa tot ce indurase! Dupa tot ce patimise slujindu-si poporul mult iubit! Era aruncata ,ca o carpa; un fel de sclava la mila acestui ... acestui ... american?
Trupul ii intra din nou in convulsii, iar tanarul arunca camera cat colo pentru a o face sa se opreasca ingrijorarea citindu-se clar pe fata lui chipesa. Starea fetei il afectase profund, iar frumuseteai ei il prinsese ca intr-o vraja. Nu voia sa stie ca avea dureri, desi nici el nu intelegea de ce ii pasa atat de mult! Tehnic, ea era inamica lui, insa stia ca nu putea sa nu ii pese de ea!
-"Dupa toate cate s-au intamplat ... atat a reusit sa imi zica? sa se scuze? .... 'erai ori tu ori fiica mea ' ?.." reusi sa spuna intr-un final, gatuita de lacrimi si de furia ce ii cuprinsese corpul.
Baiatul nu stia ce sa spuna. O tinu aproape o vreme, pana ce ea se dezmetici si il impinse cat de departe putu de trupul ei, frecand locurile unde pielea lui intrase in contact cu a ei, de parca ar fi vrut sa o rupa. Urme rosii aproape sangerii ii aparura pe piele, in timp ce el privi stupefiat cum ea se retrage intr-un colt.
Isi imbratisa genunchii si isi lasa capul sa cada pe ei, un oftat adanc razbatand de dupa buzele ei. Era prea obosita ca sa se intrebe ce va aduce ziua de maine. Prea suparata sa se gandeasca la altceva decat la tradarea din partea tarii. Ea crezuse ca atat ii va ramane! Numai tara nu o mai inselase, insa se parea ca nu avusese dreptul sa spere la acest lucru. Pana la urma tara era condusa de oameni!
Chiar inainte sa adoarma, simtii corpul aproape fierbinte in comparatie cu al ei al 'salvatorului '. Si vocea lui veni ca un val cald asupra mintii ei obosite.
-"Sa stii ca nu sunt un om asa rau! ... in plus Zircarda ... stiu ce s-a intamplat cu tine .. stiu totul! Si .... as vrea ca tu sa uiti durerea, si sa te simti bine cat timp vei fi cu mine! apropo ... numele meu e Rhys ! " ii sopti ultima parte.
-"Sa uit?" ingaima tanara . "Nu pot ... si poate .. iti voi .. spune .. de ..-ce !" ii raspunse, inainte sa adoarma, cazand cu capul inainte pe umarul lui.
Nu avu vise, dar oare chiar va fi bine? promisiunile lui nu vor fi unele desarte? Nu o va insela cum facusera si ceilalti ? ii venea greu sa creada ! Insa somnul o furase cu mult inainte ca raspunsurile, macar vagi in privinta acestor intrebari, sa se formeze in mintea ei!
Pentru prima data in cateva luni bune putea dormi pe ceva moale, iar pielea ei atat de iritata si insangerata se putea lipi de ceva care nu i-ar fi creat discomforturi mai tarziu. Pentru prima data in cativa ani buni simtea ca se putea increde macar pentru o secunda in cineva. Desi sentimentul era doar o nalucire pentru ea in acest moment, un soi de iluzie a inimii ei maltratate si in descompunere fireasca, stia cumva ca nu se insela in privinta lui.
Vocea lui, gesturile, ii aminteau de ceva regal, insa .... Nimic nu avea sa stearga durerea si umilintele suportate. Nimic nu o va face sa revina la ce fusese candva. Poate ca va depasi oarecum momentul, insa nimic nu era sigur.
Voia sa.... voia ceva, ceva ce inima ei cerea fara sa se gandeasca la consecinte, insa nu putea pricepe ce. Nu putea prinde exact cerinta, insa nici nu se chinuia.
Voia sa prelungeasca agonia aceasta dulce!
Macar pentru cateva secunde!



~~~~~~~~~~~~
O zdruncinatura o trezi, desi putea sa jure ca nu dormise mai mult decat cateva minute. Se parea ca flitter-ul aterizase undeva! Nu indrazni sa se uite. Inca credea ca totul e un vis! ca patria pe care o slujise inca credea in ea!
Insa mintea ei se incapatana sa o lase sa spere! Constiinta ii zumzaia in continuu!
Pana la urma isi ridica capul sa priveasca afara. Se lupta cu lacrimile de stres si ura ce amenintau sa cada fara mila, sa-i pateze din nou obrajii.
Trebuia sa uite cumva ca ea se luptase cu armate inregi, ca luptase pentru o tara, un scop in care crezuse cu strasnicie si caruia i se dedicase in intregime, ca la sfarsit sa piarda tot! Pierdu-se tot, absolut tot. Inima voia sa dea vina pe Wraith, insa logica o opri. Vorbele celui care o salvase din focurile americanilor inca mai vibrau in mintea ei. 'Fiecare e pe cont propriu '
Poate ca Wraith o lasase pe ea balta pentru a salva milioane de alti oameni! Dar atunci.. de ce se dusese sa ceara rasplata?
Nu mai stia ce sa creada. Cu siguranta nu va ramane sa afle! Daca destinul ei era sa lupte de una singura pentru a infrange un intreg popor, atunci o va face. Chit ca asta o va omora !
O alta zdruncinatura ii provoca o durere cumplita la picioare. Se parea ca erau indoite sub corpul ei pulsand. Pe langa asta o ustura spatele, si simtea efectiv cum pielea se desprinde din locul ei.
Gemu usor lasandu-se pe burta cu speranta ca asta nu o va afecta foarte tare, iar durerea se va mai domoli. Se parea ca in sfarsit avea dreptate.
Inchise ochii, asteptand ca in orice clipa totul sa se sfarseasca pentru ea. Ca totul era un vis. Chipesul barbat care o salvase nu era decat o plasmuire a imaginatiei ei. ca inca se afla in acea celula din roca neagra, cu un strat de pamant soios drept pat, fara apa sau mancare.
-" Zircarda esti bine ?" o voce ingrijorata o trezi din reveria in care se afundase pentru a scapa de cosmarul in care fostul ei iubit o aruncase fara mila sau regrete.
Nu ii raspunse. Nu voia sa vorbeasca cu el. Se astepta ca in orice moment el sa o plesneasca pentru sasaiturile care le arunca. Ii infrunta privirea calda si ingrijorata, cu una rece si fara sentimente de compasiune, care ar fi putut trada cat de slaba se simtea in momentul de fata. In ochii ei se puteau vedea clar corpurile ce cadeau secerate, caci acest film se derula in mintea ei. Oamenii se aruncau la pamant in fata ochilor ei, cu rani brazdandu-le pielea, gauri negre din care galgaia sangele fierbinte deschizandu-se ca niste guri infometate gata sa prinda tot. Oasele ieseau prin pielea innegrita; cutiile toracice se surpasera intr-un mod atat de grotesc incat pareau a fi niste mutanti oribili care scapasera cine stie de unde. Multi nici nu mai respirau cand, cu un buf! sec atingeau pamantul.
Tipetele lor acoperira pentru moment cuvintele spuse de Rhys. Pupilele fetei se dilatara si ea se pierdu in negura subconstientului ei. Uita de realitate.
Se facea ca era intr-un ring. Il stia atat de bine.
In fata ei, un soldat imbracat in haine militare americane se zbatea sa scape din stransoarea mainilor ce il tineau pe loc. Nu ca i-ar fi fost frica. Se vedea clar ca o sfida din priviri, si ca isi astepta moartea in orice clipa, insa ce zbiera o facu pe Zircarda sa pufneasca in ras. Se parea ca tipul nu voia sa lupte cu o femeie. Era sub demnitatea lui.
Zircarda inainta catre cel care se credea deasupra ei. Ce greseala fatala! Era cea mai mandra luptatoare, rapida si mortala, neinfricata si cu sange inghetat in vene, un soldat care nu stia ce e aia moarte sau infrangere. O femeie mai puternica decat oricare soldat din tabara aceea sau chiar din razboi, un strateg ne-mai-intalnit, apropiidu-se foarte tare de perfectiune!
Barbatul nici nu apuca sa miste, ca si simti bocancul ei pe fata lui. O zgarietura urata ii acoperi obrazul, care se umfla si se inrosi serios aproape imediat, sangele adunandu-se sub piele. Fata auzi clar injuraturile lui, iar mana ei ca o gheara de fier se inclesta in jurul gulerului lui. Trase cu putere aruncandu-l in spate ei, insa el nu atinse podeaua. Nu ca asta ar fi fost intentia. In fundal se auzea aclamatiile francezilor.
Zircarda zambi malitios, provocandu-si adversarul intr-un joc psihologic pe care oricum avea sa il castige. Omul nu isi muta privirea din a ei. Insa incet incet simti ca pierde controlul supra corpului lui. Privirea goala si rece a fetei il purta inapoi catre campurile innegrite a taberei lui; la corpurile in descompunere a partenerilor ce murisera pe front, langa el. Nu putu sa mai indure!
Se arunca in genunchi, tinandu-si capul in maini. Zircarda auzi clar : scuze jalnice la adresa unui personaj necunoscut ei. Acest barbat isi cerea scuze de la ... fratele lui ? se pare ca nenorocitul fusese salvat de ultima ruda in viata. Fratele lui isi riscase viata pentru a-l scapa de o moarte ingrozitoare. In schimb el fusese prins si mutilat sub ochii fratioarului lui, chiar pe campul de lupta.
Zircarda pufni dezaprobator, insa nu continua lupta. Barbatul din fata ei era doar un copil. Poate de asta ii si spusesera sa se lupte cu el, numai ca sa aiba parte de o moarte usoara si poate blanda, daca ea se indura de el.
Soldatul se uita in sus la ea, dar nu ii vazu decat spatele. Atunci aplica cel mai vechi siretlic din lume. Se arunca asupra ei, insa Zircarda para usor.
-"Am crezut ca tie chiar iti parea rau de moartea fratelui tau !" sopti ea, scuturandu-si capul dezaprobator.
-" Mi-ar fi pasat daca nu eu as fi fost cel care l-a aruncat pe idiot in fata inamicului !" rase sinistru baiatul.
Zircarda nu raspunse comentariului. Un alt atac furios din partea lui, o facu sa sara in sus si sa aterizeze lin pe unul din stalpii ce sustinea ringul. Nu putea inca sa creada ca acest copil, care la prima vedere parea asa inocent era defapt un monstru in devenire. Un zambet amar i se contura pe buze. Isi ridica privirea si se uita transfixiata catre cel care dadea sa o atace din nou. Sari in aer si isi infunda papucul in pieptul moale a baiatului, violent si cu o forta nebanuita in corpul ei atat de plapand si micut, armonios construit.
Greutatea ei zdrobi osul, sternul rupandu-se in bucati .
Il vazu cazand la podea, incercand cu disperare sa respire. De data asta il lovi fara mila. Ii rupse coastele, simtind cum pielea se crapa de fiecare data cand talpa zgrunturoasa o atingea. Vazu sangele tasnind din gura pe jumate deschisa, si cum un tipat ii parasi buzele livide, un zambet de agonie pe sfarsite, un tipat de durere sugrumat de lipsa de aer. Lumina din ochii lui pieri cand lama de o avea ascunsa in varful bocancului se infipse in plamanul lui, rupand si o artera in drumul ei mortal.
Asta era lumea din care ea venise. ' Kill or be killed ' asta era legea dupa care se guvernau toate.

Un fosnet usor o facu sa deschida un ochi. Ceea ce vazu in jurul ei o uimi. Un pat alb si moale se afla sub ea. Hainele jegoase ii parasisera trupul. In schimb, goliciunea ei o facu sa roseasca. Trase patura moale peste trupul ei pansat. Cat de mult oare cazuse in acea stare de vis ?
Se pare ca Rhys avusese timp sa o si spele, caci nu se mai simtea atat de mudara. Se uita in jurul ei, dupa ce isi sprijini spatele de una din perne.
Peretii inalti erau decorati cu flori marunte, albe, pe un fundal rosu, care te calma. O fereastra larga, ogivala, se afla in dreaptea ei, usa fiind la cativa metri buni de patul imens in care se afla. Doua noptiere stateau de paza in dreapta si in stanga ei. Un dulap imens, plin cu carti, si un sifonier stateau sprijiniti de peretele din stanga ei. Tot in stanga o alta usa, glisanta, isi facea aparitia, lucind vag in lumina din camera. Toata camera era decorata in stil vechi .. francez ? asta o uimi la culme pe fata. Daca tipul era american, de ce, in numele lui Dumnezeu, decorase o intreaga incapere in stil vechi francez?
Uimirea i se sterse rapid de pe fata, cand usa cea mare din lemn se dechise usor. Nu era impinsa de nimeni. Se parea ca aparentele inseala. Dar nu asta se intampla tot timpul?
Ochii ei se pironira asupra coridorului lung care se dezvalui privirilor ei. Un coridor luminat foarte putin. Se pare ca afara inca era noapte, caci lumina nu patrundea prin jaluzelele metalice de la geam.
Rhys aparu, intr-un sfarsit. Ii zambi mieros tinerei, care isi intoarse capul.
-"Imi pare rau ca a trebuit sa te dezbrac si sa te las asa .. insa starea ta m-a ingrijorat ... sper ca nu te-ai suparat !" ii spuse, ochii lui ramanand blocati pe ai ei.
Nu ii raspunse. De ce oare nu voia sa ii raspunda? asta se tot intreba tanarul domn.
-"Cine esti defapt ? Sustii ca ma cunosti, cand defapt nu stii nimic despre mine! ... Sustii ca vrei sa ma ajuti, insa eu nu pot avea incredere intr-un om care nu mi-a spus nimic despre el!" vocea ei joasa, sufocata de lipsa de apa de-a-lungul saptamanii, il facu sa tresara involuntar.
-" Dar... ce ai vrea sa stii despre mine ?" intreba el, dupa ce analiza toate intelesurile pe care cuvintele rostite de ea le puteau avea.
Fata se uita la el, durerea acoperindu-i trasaturile armonioase ale fetei. Doar nu se astepta ca ea sa il si intrebe acum nu? O durea sa deschida gura si sa isi forteze aerul afara din plamani pentru a rosti cateva cuvinte care si asa poate ca nu vor primi raspuns niciodata. Desi ei parea gata sa ii zaspunda, ea nu intelegea de ce ar face-o?! Pentru ca ea ii ceruse acest lucru? Dar ce era ea pentru el?
Isi scutura usor capul, constiinta si intrebarile potolindu-se lasand-o sa asculte ce avea el de spus.
-" Nu iti pot da toate detalii, caci nici eu nu le stiu pe ale tale ... insa .. dupa cum ti-am spus, numele meu e Rhys! Rhys Thunder! Sunt directorul NASA si directorul a mai multor institutii secrete, care ajuta la dezvoltarea armamentului pentru SUA! sunt fiul cel mic al presedintelui Statelor Unite ale Americii, si unul din comandantii care au grija de flota navala a armatei !" spuse cu jumatate de ton, venind mai aproape si facand un fel de salut militaresc cand picioarele lui atinsera marginea patului.
Un zambet strengar ii flutura pe buze, in timp pe Zircarda zambi un pic. Daca ii spunea toate aceste lucruri atat de direct fara sa minta insemna ca ea nu va parasi aceasta casa prea usor, sau chiar niciodata. Atunci o lovi. Poate ca si el voia sa afle unde se afla baza secrete a Frantei. Desi razboiul era pierdut, acea baza nu putea fi gasita fara ajutorul ei.
-" Hm ... cred ca stii anumite detalii ce au fost trecute in dosare de-a-lungul anilor in care am slujit ca un fel de sclava pentru acei nerecunoscatori de francezi .. Numele meu e Zircarda Black Antoinette .. poate ultima din aceasta familie! Am fost comandantul sef a fortelor navale si aeriene pentru armata Frantei. Am luptat pentru o cauza ce acum pare imposibila ! Vrei mai mult ?" intreba badjocoritor.
Se intoarse pe o parte, evitand privirea tanarului .
Simti cum patul se lasa acolo unde, acum un minut Rhys era in picioare, foarte aproape de ea. Ii simti mana calda pe umarul ei fin si tresari scarbita, mutandu-se cat mai departe de el.
-"Chiar te deranjeaza prezenta mea atat de tare ? Ti-am facut atat de mult rau incat vrei sa ma urasti sau sa ma eviti pentru asta si pe mine care nu iti vreau decat binele ?" intreba dar nu astepta raspuns.
Nu stia ce il apucase. Nu voia sa o sperie. Nu stia exact ce ii facusera acei soldati, insa ranile stateau drept marturie. Se arunca asupra ei, buzele lor chiocnindu-se intr-un sarut renegat de una din partile implicate in acel joc al seductiei. Asta era pentru el. Un joc de seductie castigat de catre frumoasa fata ce acum incerca cu disperare, teroarea citidu-i-se in priviri, sa il impinga de pe ea.
Anumite rani se deschisera si sangele incepu din nou sa curga, murdarind cearsaful .
Pana la urma Rhys isi dadu seama ca ceea ce facea nu era bine. Sari de pe pat ca si cum ar fi fost electrocutat uitandu-se speriat, rosu tot in obraji, la fata care gafaia pe pat. Lacrimi amare i se prelingeau incet pe chipul frumos picurand de pe barbia ei pe patura, udand-o.
- " Iarta-ma ... nu stiu ce-..." incerca sa se scuze insa privirea aruncata de tanara il reduse la tacere instantaneu.
-"Esti ca toti ceilalti .. pentru o secunda , chiar am crezut ca am sa pot uita prin ce am trecut ... insa acum vreau si mai tare sa plec de aici !" aproape ca zbiera fata, zguduita de plans .
Ii intoarse spatele aruncandu-se pe perne. Rhys pleca din camera, cat putu de repede. Stia ca gresise, insa nu stia daca si data viitoare putea sa se opreasca. Voia sa o faca sa inteleaga ca ii voia numai binele ,insa .. se pare ca stricase totul.
Ofta dezamagit de propriul comportament si se duse in living, muscandu-si limba pentru a opri un soi de strigat de frustrare. Cei drept nici ea nu era prea cooperanta! La ce se asteptase ?
Da oare a cui era vina defapt? A lui pentru ca nu se putuse opri din a o saruta, desi stia ca ceea ce facea era rau? Sau al ei pentru ca il vrajise fara sa vrea, iar acum il alunga atat de rece?
Voia sa dea vina pe ea, pentru ca nu putea pricepe situatia altfel... Voia sa creada ca ea era de vina... Desi stia ca numai el gresise...