Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Broken rose

#1
Acest fic este o parte inspirata din viata mea, dar in mare parte este original.Sper sa va placa si paote lasati si un comm sa stiu ca nu muncesc degeaba. Multumesc si lectura placuta.

Broken Rose

Capitolul 1

Afara ploua neincetat. Picaturile stravezii si reci imi bat puternic in geam, iar eu privesc uimita si nepasatoare toata priveslistea sumbra si trista. Cerul e suparat si innorat. Plange cu atata frustrare si se varsa pe pamant cu o furie extrema. Vad ca acum incepe sa tune si sa fulgere. Linii albastre si conturate insotite de zgomote lumineaza cerul .
Totul in jurul meu e racoare si liniste. Pe masa de langa mine, sta un trandafir rosu ofilit. Camera este asa de mare incat pare sa ma inghita si sa ma pierd in ea. O odaie patrata mobilata doar cu un pat pe mijloc bine aranjat cu o cuvertura de matase galbena. In fata patului se afla geamul gol la care stau eu incremenita. In dreapta mea am masa care are si o oglinda deasupra ei placata cu rama de argint. In oglinda se vede reflexia sifonierului meu de cires care face umbra langa mine.
Ma uit fara sa vreau la trandafir, apoi imi ridic privirea in oglinda si-mi vad ochii caprui care sunt destul de patrunzatori si seriosi, fata ovala si albicioasa, buzele groase si rosiatice. Genele sunt incarcate de rimel, iar bretonul imi sta pe frunte.
Parul ciocolatiu mi-l prinsesem inca de dimineata sus si imi venea pana la solduri desfacut.
Imi trec mana prin breton si ma stramb in oglinda. Apuc, pe urma trandafirul, insa cand il ridic putin cateva petale insagerate cad ramanand absolut gol, doar stamina si bulbul de polen. Pana si mirosul era a ceva uscat. In acea furtuna, am deschis fereastra si plina de sila am aruncat tulpina de la etajul doi al casei direct in iarba. Cata raceala trebuie sa am pentru persoana pe care mi l-a dat!
Peste cateva clipe ma simt intrerupta de un ciocanit brutal in usa camerei mele. Se deschide si in crapatura apare o satena inalta si subtirica imbracata in stil gotic. Ochii ei negrii erau machiati cu negru intunecos si lucios, buzele subtirele, nasul carn. Avea parul pana la nivelul sanilor si perfect drept. Pe ambele maini avea cate 3 inele zorzonate. Pieptul era acoperit de un tricou rosu cu galben cu impremeuri copilaresti , o fusta neagra cu volane si colanti stransi pe picior negri. Ea se apropie cu teama de mine.
- Ce vrei Olivia? o intreb eu curioasa si rece.
- Avem treaba, Denissu! Iar tu stai aici singura si bocesti! Timpul ne preseaza fato! Daca vrei ca visul nostru sa se implineasca trebuie sa te zbati si daca stai aici si plangi nu faci nimic!
Cuvintele ei nu ma impresionau, dar cuvantul ''plange'' imi intepase amar sufletul de parca inghitisem otrava. Eu eram o fire dura si nu plangeam de multe ori fizic. Refuzam sa fac asa ceva.
- Si daca vrei sa stii! Stau aici si-mi planific miscarea! N-am nevoie nici de ajutorul tau, nici al Bodo, nici al nimanui! S-a inteles!?
- Bine Denissu! Da-i cu piciorul la o sansa de a iesi din mizeria asta, de a ajunge cineva! O stea, o valoare! se ratoi Olivia la mine in timp ce mai avea putin si suspina.
- Pentru ce sa devin o stea? Pentru ca altii sa ma critice ca nu sunt perfecta, sa-mi caute defectele! Revino-ti Olivia! Lumea s-a schimbat, iar eu nu am incredere in ea! zic eu repezita in timp ce ma ridic prinvind-o aprins in ochi pe fata.
- Atunci sa ramai asa...un nimic!
Suparata dupa aceasta replica, Olivia pleca din camera trantindu-mi usa in nas. Gestul ei nu m-a impresionat cu nimic, dar replica sa mi-a cam dat de gandit. Desi am fost nascuta in zi mare si am talente, lumea, de invidie ,le crede defecte, iar pe mine ma coboara si ma indeamna sa ma retrag intr-o lume a mea. Imi trec mana prin par, apoi ma arunc in pat cuprinzand perna intr-o duioasa imbratisare. Fata Oliviei si seriozitatea ei precum si dorinta de a face ceva este incredibila. Eu n-am puterea ei. Eu sunt eu...
O lacrima amara mi se strecoara printre ploape si coboara pe obraz in jos pana cade pe mana. Culmea, e rece!
Pana si perlele lacrimare sunt reci ca gheata. Poate ca are dreptate sau poate nu.
Ma ridic si-mi sterg obrazul. Realizez ca ploaia s-a oprit si deschid fereastra. Pomii varsa de pe frunzele lor numai lacrimi de roua. Cerul pare ca incepe sa se limpezeasca, dar sufletul meu inca e in furtuna. Ma uit pe iarba si vad trandafirul plouat. Era cel pe care mi-l daruise Bodo de ziua mea! Iar eu l-am distrus. Repezita ma avant pe usa, merg pe hol si cobor scarile casei galagios. Olivia statea in living, pe canapea inghenungheata tinandu-si capul in poala si fiind in continuare suparata pe mine. Eu atunci ma apropii de ea si ii pun usor mana pe umar. Ea imi respinge gestul cu brutalitate.
-Olivia asculta-ma! Daca tu vrei sansa asta profita de ea, eu nu! Imi pare rau!
Intoarce privirea jumatate incantata jumatate dezamagita.
- Asta nu mai e un vis daca tu nu ma ajuti sa-l indeplinesc! Vreau sa-l indeplinim impreuna!
...............[Imagine: bnkWUB1.png?1]


#2
(08-05-2010, 08:53 PM)Denissu Starlight A scris: Broken Rose

Capitolul 1

Afara ploua neincetat. Picaturile stravezii si reci imi bat puternic in geam, iar eu privesc uimita si nepasatoare ~ti se pare ca sunt bine?~ toata priveslistea ~ privelistea~ sumbra si trista. ~ daca ai spus sumbra ce rost mai are si trist?~ Cerul e suparat si innorat.~ "suparat si inorat"... innorat nu-si mai are locul daca deja spui suparat. Putea fi suparat daca era senin?~ Plange cu atata frustrare si se varsa pe pamant cu o furie extrema. Vad ca acum incepe sa tune si sa fulgere. Linii albastre si conturate insotite de zgomote lumineaza cerul si ma sperie.
Totul din jurul meu e racoare si liniste.~ suna ridicol. schimba!~ Pe masa de langa mine, sta un trandafir rosu ofilit. Camera este asa de mare incat pare sa ma inghita si sa ma pierd in ea. O odaie patrata mobilata doar cu un pat pe mijloc bine aranjat cu o cuvertura de matase galbena. In fata patului se afla geamul gol la care stau eu incremenita. In dreapta mea am masa care are si o oglinda deasupra ei placata cu rama de argint. In oglinda se vede reflexia sifonierului meu de cires care face umbra langa mine. ~ care face umbra langa mine. Hmm, nu-mi place ca si context.~
Ma uit fara sa vreau la trandafir, apoi imi ridic privirea in oglinda si-mi vad ochii caprui care sunt destul ~ "destul" nu-si are rostul aici, deci il poti scoate.~ de patrunzatori si seriosi, fata ovala si albicioasa, buzele groase si rosiatice. Genele sunt incarcate de rimel, iar bretonul imi sta pe frunte. ~ poate bretonul sta altundeva decat pe frunte?~
Parul ciocolatiu mi-l prinsesem inca de dimineata sus ~ puteai fi mai explicita aici.~ si imi venea pana la solduri desfacut.
Imi trec mana prin breton si ma stramb in oglinda. Apuc, pe urma trandafirul, insa cand il ridic putin cateva petale insagerate ~ insangerate~ cad ramanand absolut gol ~ cum ramane absolut gol daca tu ai mentionat "cateva"?~, doar stamina si bulbul de polen. Pana si mirosul era a ceva uscat. In acea furtuna, am deschis fereastra si plina de sila am aruncat tulpina de la etajul doi al casei direct in iarba. Cata raceala trebuie sa am pentru persoana pe care mi l-a dat! ~ era clar odata ce l-a aruncat atat de indiferenta~
Peste cateva clipe ma simt intrerupta ~ asta chiar suna foarte ridiol. Parca ma zgarie cand il citesc.~ de un ciocanit brutal in usa camerei mele. ~ nu era absolt necesar " camerei mele", se intelegea de la sine.~ Se deschide si in crapatura apare o satena inalta si subtirica imbracata in stil gotic. Ochii ei negrii erau machiati cu negru intunecos si lucios, buzele subtirele, nasul carn. Avea parul pana la nivelul sanilor si perfect drept. Pe ambele maini avea cate 3 inele zorzonate. Pieptul era acoperit de un tricou rosu cu galben cu impremeuri ~ imprimeuri~ copilaresti , o fusta neagra cu volane si colanti stransi pe picior negri. Se apropie ea cu teama de mine. ~ tu realizezi cat de urat suna? scoate acel "ea", nu-si are absolut de loc rostul.~
- Ce vrei Olivia? o intreb eu curioasa si rece. ~ acel "rece" da impresia de indiferenta si nepasare, dar daca faci legatura cu acel " curioasa" sunt deja in ceata~
- Avem treaba, Denissu! Iar tu stai aici singura si bocesti! Timpul ne preseaza fato! Daca vrei ca visul nostru sa se implineasca trebuie sa te zbati si daca stai aici si plangi nu faci nimic!
Cuvintele ei nu ma impresionau, dar cuvantul ''plange'' imi intepase amar sufletul de parca inghitisem otrava. Eu eram o fire dura si nu plangeam de multe ori fizic. Refuzam sa fac asa ceva.
- Si daca vrei sa stii! Stau aici si-mi planific miscarea! N-am nevoie nici de ajutorul tau, nici al Bodo, nici al nimanui! ~ fraza asta, dintr-un motiv necunoscut, ma sperie.:|~ S-a inteles!?
- Bine Denissu! Da-i cu piciorul la o sansa de a iesi din mizeria asta, de a ajunge cineva! O stea, o valoare! se ratoi Olivia la mine in timp ce mai avea putin si suspina.
- Pentru ce sa devin o stea? Pentru ca altii sa ma critice ca nu sunt perfecta, sa-mi caute defectele! Revino-ti Olivia! Lumea s-a schimbat, iar eu nu am incredere in ea! zic eu repezita in timp ce ma ridic prinvind-o ~ privind-o~ aprins in ochi pe fata. ~ fraza asta mi-a placut. Simplu, la obiect, realist. Felicitari~
- Atunci sa ramai asa...un nimic!
Suparata dupa aceasta replica, ~ mai bine mergea "suparata pe atitudinea mea..."~ Olivia pleca din camera trantindu-mi usa in nas. Gestul ei nu m-a impresionat cu nimic, dar replica sa mi-a cam dat de gandit. Desi am fost nascuta in zi mare si am talente, lumea, de invidie ,la crede defecte, iar pe mine ma coboara si ma indeamna sa ma retrag intr-o lume a mea. Imi trec mana prin par, apoi ma arunc in pat cuprinzand perna intr-o duioasa imbratisare. Fata Oliviei si seriozitatea ei precum si dorinta de a face ceva este incredibila. Eu n-am puterea ei. Eu sunt eu...
O lacrima neastamparata ~ "neastamparata"...cam duce la copilarie, iar momentul acesta chiar nu are lagatura cu asa ceva. E dramatic, e trist...cum poti adauga "neastamaparata"!?~ mi se strecoara printre ploape si coboara pe obraz in jos pana cade pe mana. Culmea, e rece!
Pana si perlele lacrimare sunt reci ca gheata. Poate ca are dreptate sau poate nu.
Ma ridic si-mi sterg obrazul. Realizez ca ploaia s-a oprit si deschid fereastra. Pomii varsa de pe frunzele lor numai lacrimi de roua. Cerul pare ca incepe sa se limpezeasca, dar sufletul meu inca e in furtuna. ~ inca un lucru care m-a atins. O expimare pura si un inteles apreciabil.~ Ma uit pe iarba si vad trandafirul plouat. Era cel pe care mi-l daruise Bodo de ziua mea! Iar eu l-am distrus. Repezita ma avant pe ~spre~ usa, merg pe hol si cobor scarile casei galagios. Olivia statea in living, pe canapea in capul in poala ~ nu am inteles aici.~ suparata pe mine. Eu atunci ma apropii de ea si ii pun mana usor ~ invers suna mai bine "usor mana"~ pe umar. Ea imi respinge gestul cu brutalitate.
-Olivia asculta-ma! Daca tu vrei sansa asta profita de ea, eu nu! Imi pare rau!
Intoarce privirea jumatate incantata jumatate dezamagita.
- Asta nu mai e un vis daca tu nu ma ajuti sa-l indeplinesc! Vreau sa-l indeplinim impreuna!...

Ai grija data viitoare. Ideea e destul de interesanta dar ai multe greseli de exprimare.
Bafta in continuare si multa inspiratie!
[Imagine: 97943774.png]
~Thanks Rx~!~

Fa exact lucrul de care ti-e frica!


#3
Heya(*.*)
Cum am promis sunt aici. Nu am mare lucru de spus, insa sunt unele chestii care m-au deranjat.

(08-05-2010, 08:53 PM)Denissu Starlight A scris: Acest fic este o parte inspirata din viata mea, dar in mare parte este original.Sper sa va placa si paote lasati si un comm sa stiu ca nu muncesc degeaba. Multumesc si lectura placuta.

Broken Rose

Capitolul 1

Afara ploua neincetat. Picaturile stravezii si reci imi bat puternic in geam, iar eu privesc uimita si nepasatoare-nu poti fi uimita si nepasatoare in acelasi timp- toata priveslistea-privelistea- sumbra si trista. Cerul e suparat si innorat - cele doua epitete nu isi au locul in acelasi context- . Plange cu atata frustrare si se varsa pe pamant cu o furie extrema. Vad ca acum incepe sa tune si sa fulgere. Linii albastre si conturate insotite de zgomote lumineaza cerul si ma sperie. -fraza asta a sunat cam nasol, suna mai bine daca nu adaugai "si ma sperie"-
Totul din jurul meu e racoare si liniste - nici aici cele doau cuvinte nu se potrivesc_-. Pe masa de langa mine, sta un trandafir rosu ofilit. Camera este asa de mare incat pare sa ma inghita si sa ma pierd in ea- mi-a placut fraza asta:>-. O odaie patrata mobilata doar cu un pat pe mijloc bine aranjat cu o cuvertura de matase galbena. In fata patului se afla geamul gol la care stau eu incremenita. In dreapta mea am masa -parca spuneai ca e mobilata decat cu un pat:|- care are si o oglinda deasupra ei placata cu rama de argint. In oglinda se vede reflexia sifonierului meu de cires care face umbra langa mine.
Ma uit fara sa vreau la trandafir, apoi imi ridic privirea in oglinda si-mi vad ochii caprui care sunt destul de patrunzatori si seriosi, fata ovala si albicioasa, buzele groase si rosiatice. Genele sunt incarcate de rimel, iar bretonul imi sta pe frunte. - bretonul mereu sta pe frunte, ai grija la pleonasme-
Parul ciocolatiu mi-l prinsesem-aici ai folosit un verb la trecut, mai sus ai folosit verbe la prezent- inca de dimineata sus si imi venea pana la solduri desfacut.
Imi trec mana prin breton si ma stramb in oglinda. Apuc, pe urma trandafirul, insa cand il ridic putin cateva petale insagerate-insangerate- cad ramanand absolut gol, doar stamina si bulbul de polen. Pana si mirosul era a ceva uscat. In acea furtuna, am deschis fereastra si plina de sila am aruncat tulpina de la etajul doi al casei direct in iarba. Cata raceala trebuie sa am pentru persoana pe care mi l-a dat!
Peste cateva clipe ma simt intrerupta - "ma simt intrerupta", a sunat banal- de un ciocanit brutal in usa camerei mele. Se deschide si in crapatura apare o satena inalta si subtirica imbracata in stil gotic. Ochii ei negrii erau machiati cu negru intunecos si lucios, buzele subtirele, nasul carn. Avea parul pana la nivelul sanilor si perfect drept. Pe ambele maini avea cate 3 inele zorzonate. Pieptul era acoperit de un tricou rosu cu galben cu impremeuri copilaresti , o fusta neagra cu volane si colanti stransi pe picior(,) negrii. Se apropie ea cu teama de mine. -aici iar a sunat banal, "se apropie ea":|-
- Ce vrei Olivia? o intreb eu curioasa si rece.- nu poti fi curioasa si rece in acelasi timp. Daca esti rece insemna ca nu iti pasa-
- Avem treaba, Denissu! Iar tu stai aici singura si bocesti! Timpul ne preseaza fato! Daca vrei ca visul nostru sa se implineasca trebuie sa te zbati si daca stai aici si plangi (,) nu faci nimic!
Cuvintele ei nu ma impresionau, dar cuvantul ''plange'' imi intepase amar sufletul de parca inghitisem otrava. Eu eram o fire dura si nu plangeam de multe ori fizic. Refuzam sa fac asa ceva.
- Si daca vrei sa stii! Stau aici si-mi planific miscarea! N-am nevoie nici de ajutorul tau, nici al Bodo, nici al nimanui! S-a inteles!?-?!-
- Bine Denissu! Da-i cu piciorul la o sansa de a iesi din mizeria asta, de a ajunge cineva! O stea, o valoare! - din nou mi se pare ca a sunat banal- se ratoi Olivia la mine in timp ce mai avea putin si suspina.
- Pentru ce sa devin o stea? Pentru ca altii sa ma critice ca nu sunt perfecta, sa-mi caute defectele! Revino-ti Olivia! Lumea s-a schimbat, iar eu nu am incredere in ea! zic eu repezita in timp ce ma ridic (,) prinvind-o aprins in ochi pe fata.
- Atunci sa ramai asa... (space) un nimic!
Suparata dupa aceasta replica, Olivia pleca din camera trantindu-mi usa in nas. Gestul ei nu m-a impresionat cu nimic, dar replica sa mi-a cam dat de gandit. Desi am fost nascuta in zi mare si am talente, lumea, de invidie ,la crede defecte, iar pe mine ma coboara si ma indeamna sa ma retrag intr-o lume a mea. Imi trec mana prin par, apoi ma arunc in pat cuprinzand perna intr-o duioasa imbratisare. Fata Oliviei si seriozitatea ei precum si dorinta de a face ceva este incredibila. Eu n-am puterea ei. Eu sunt eu...
O lacrima neastamparata mi se strecoara printre ploape si coboara pe obraz in jos pana cade pe mana.- lacrima mi se pare a fi ceva trist, insa cuvantul "nestamparata" a schimbat subiectul si a sunat cam urat- Culmea, e rece!
Pana si perlele lacrimare sunt reci ca gheata. Poate ca are dreptate (,) sau poate nu.
Ma ridic si-mi sterg obrazul. Realizez ca ploaia s-a oprit si deschid fereastra. Pomii varsa de pe frunzele lor numai lacrimi de roua. Cerul pare ca incepe sa se limpezeasca, dar sufletul meu inca e in furtuna. Ma uit pe iarba si vad trandafirul plouat. Era cel pe care mi-l daruise Bodo de ziua mea! -inainte de "iar" nu se pune punct- Iar eu l-am distrus. Repezita ma avant pe usa, merg pe hol si cobor scarile casei galagios. Olivia statea in living, pe canapea in capul in poala suparata pe mine. Eu atunci ma apropii de ea si ii pun mana usor pe umar. Ea imi respinge gestul cu brutalitate.
-Olivia asculta-ma! Daca tu vrei sansa asta profita de ea, eu nu! Imi pare rau!
Intoarce privirea jumatate incantata jumatate dezamagita.
- Asta nu mai e un vis daca tu nu ma ajuti sa-l indeplinesc! Vreau sa-l indeplinim impreuna!... (fara puncte de suspensie aici)

Dupa cum ai observat, nu am avut mult de comentat. Ti-am spus in principal lucrurile care m-au deranjat cel mai mult. In rest totul este okey, descrii cat de cat bine, dar vreau si mai mult. Sunt sigura ca poti face asta. Greseli de tastare nu ai avut foarte multe, decat doua sau trei, ceea ce este bine si ma bucur ca scrii ingrijit. Ideea mi se pare originala si destul de draguta, insa nu am inteles-o in totalitate. Este cumva inspirata din viata ta?
Am uitat sa`ti spun ca incurci timpurile verbelor. Si eu am facut`o, dar acum "m-am lasat" de asta. Sper sa faci si tu asta.
Vocabularul tau este bunicel, insa daca ai citi mai multe carti/ ficuri ti-ai putea dezvolta vocabularul si ai putea face descrieri mult mai elaborate. Sincera sa fiu, descrierea ta mi se pare cam fortata si uneori ai o exprimare trasa de par. Ai grabit actiunea; mi se pare ca lucrurile s-au intamplat prea repede. Plus ca personajul principal, Denissu nu este foarte detaliat, sper ca in urmatoarele capitole sa aflam mai multe despre ea.
Astept capitolul urmator si repede!

Ja ne`, dear!

#4
Multumesc de commuri si Hiroko cand ma refeream la breton pe frunte faceam referire la faptul ca bretonul acopera fruntea. Stii ca sunt mai multe feluri: in trepte, in parti etc. Oricum si eu nu mam exprimat bine. Voi incerca sa tin cont de sfaturile voastre si acum nextu. Stiu ca acest capitol este putin ''varsat''.

Capitolul 2

Am ramas uimita de ce-mi putea spune Olivia, faptul ca depindea de mine sa fim impreuna in toata tarasenia asta. O privesc cu atata mirare vreo cateva clipe, nestiind ce sa-i raspund. Revin la ipostaza mea de tipa rece si ii intorc spatele. Ea incepe sa planga cu lacrimi mari si grei sughitand. Imi vine sa ma bat cu palma in frunte. Probabil ea ma considera prietena ei cea mai buna, care o cunoaste cel mai bine si are nevoie de ajutor. Eu nu-i pot oferi ceea ce ea vrea. Sunt prea introvertita. In momentul de fata nu ma pot ajuta pe mine.
Incerc sa urc cu pasi usori inapoi la etaj, in camera mea si s-o las sa se vaicareasca cat doreste.
- Denissu, esti o lasa!!! se rasteste Olivia cu un ton furios intorcandu-se catre mine cu o uitatura profunda.
Cuvintele ei m-au strapuns direct in suflet asemenea unui cutit. Simt cum un fior rece imi rasare in tot pieptul si parca ma tine pe loc. Nu pot face nici o miscare.
- Ce ai spus?? Ai grija cum vorbesti pustoaico! Nu ma face lasa, daca nu stii cum sunt!
- Ba esti! Ti-e frica sa infrunti lumea doar pentru ca ai conceptiile si parerile tale despre ea! Lasi propriile pareri sa te doboare sa-ti atingi scopul! Daca ti-ai dori cu adevarat sa-ti implinesti visul ai lasa deoparte prejudecatile tale si parerile celorlalti despre tine!
- Vorbesti prea mult! Nu sunt o lasa! Sunt o luptatoare si nu voi fugi, voi lupta cat va fi nevoie.
- Sa te vad Denissu! Atunci sa te descurci singura! Eu nu ma mai bag!!
Olivia se ridica si trece pe langa mine fara a mai scoate o vorba. Isi ia vestuta de blugi de pe cuier si pleaca pe usa trantindu-o aproape s-o scoata din balamale. Eu raman nedumerita si incerc sa inteleg de la ce a pornit aceasta cearta stupida. Peste cateva clipe imi suna telefonul, care era un jaf de Nokia n97. Vad ca era Bodo care si de dimineata incercase sa ma sune, dar eu nu am fost pe faza. Apas butonul de raspuns si duc celularul la ureche. Nici nu apuc bine sa salut ca Bodo parea stresat si avea o voce tremuranda in telefon.
- Bodo, ce s-a intamplat? intreb eu speriata.
- Denissu vreau sa te vad! Ce zici ne intalnim in 20 de minute la cafeneaua Exer!
Eu il refuz, dar insista. Stau cateva clipe pe ganduri si ii aprob invitatia. Inchid telefonul si urc sus sa ma imbrac. Deschid sifonierul si incep sa inhat un tricou mov cu o pereche de blugi si adidasi obisnuiti albi. Imi pieptan putin parul si inchid usa la intrare. Merg pe jos vreo 10 minute pana trec parcul Central, apoi vreau s-o iau pe o alee direct la cafenea. Strada este pustie deocamdata si nu are decat o singura banda de mers. In ambele parti este cate un trotuar pe care umblau trecatorii nepasatori. Ma apropii incet de parcul Central care este unul de dimensiuni remarcabile. Un loc impadurit impanzit de banci si cateva tarabe cu scaxuri unde ai vrea sa-ti petreci o dupa-amiaza. Concertul pasarilor din nuci , castani si stejari se intrec melodios si ma linististesc.
Nici nu apuc sa trec parcul si vad o Toyota Avensis neagra ca opreste in dreptul meu. Eu continui mersul, dar tipul cu masina claxoneaza insistent. Deja incepe sa ma streseze si sa ma dispere. Pentru a nu face scena in mijlocul strazii, m-am chinuit sa ma abtin.
Geamul portierei soferuluis se deschide si nu vad pe nimeni altul decat Bodo. Cand il vad tresar de uimire, dar si de entuziasm. Ce ma bucura ca-l vad!
Urc in masina si ma conduce in parcarea cafenelei. Cand dau sa cobor, el ma opreste cu mana sa-mi dau jos centura. Atunci in sufletul meu se instaleaza teama si ingrijorarea. Il privesc pe acest baiat saten cu ochii albastri si cu parul tepos. Are niste buze asa de bine definite, dar eu pastrez distanta. Pe moment purta costum de blugi si jacheta neagra, iar in maini manusi care acopera doar podul palmei.
- Ce vrei Bodo?
- De ce nu m-ai sunat azi dimineata?
- Poftim? Pe ploaia aia? Ai innebunit?
- Denissu! Denissu!
- Ce vrei? Nu mai ma sacai! Ai vorbit cu Olivia?
- Nu vrea sa raspunda la telefon. Iarasi cred ca v-ati certat! Denissu daca tu nu vrei sa faci nimic sa ne ajuti, spune odata ca te retragi si am incheiat citatul! adauga Bodo repezit uitandu-se aspru la mine si parca vrand sa cobor din masina.
Eu am intuit dorinta lui si fara vorba am coborat din masina lui stupida. I-am trantit portiera in nas cu putere si am plecat cuprinsa de nervi.
- Atunci sa nu mai indraznesti sa ma suni si sa-mi ceri ajutorul! Sayonara!
Alerg cuprinsa de furie in drum spre casa. Pentru ce m-am deranjat sa vin. Cum imi prind eu mintea cu doua specimene! Oficial am decis sa tai toate legaturile cu acesti oameni.
Zilele urmatoare ambii au incercat sa ma sune, dar eu continuam sa-mi fac veacul singura hoinarind prin casa pustie. Mergeam ca de obicei la scoala, unde si acolo imi iroseam cateva 6 ore din viata numai sa-i ascult pe colegii mei care vorbesc cu niste cuvinte necivilizate si niste fete, de mai bine de n-ar fi. Stau singura in banca si incerc sa nu-i iau in seama. Viata mea se scurge incet, iar eu nu stiu daca vreodata pot sa-mi ajung visele. O fata ca mine nici nu cred ca are sanse! Totusi sper si sper ca poate intr-o zi totul se va schimba. ..
...............[Imagine: bnkWUB1.png?1]


#5
Capitolul 3


La ore nu pot sta concentrata. Ce se intampla cu mine? Off! Toate gandurile mele zboara ca o furtuna in mintea mea, iar sperantele se ingramadesc in suflet si parca s-ar rupe una cate una pana nu ramane decat un mare gol abisal. Ma chinuie gandul rau si alte posibilitati de iesire din situatia asta. Viata mea merge in jos, la scoala nu ma asculta si apreciaza nimeni, acasa ma confrunt cu parintii, visul nu mi-l pot atinge si singurele persoane cu care mai puteam schimba o vorba m-au parasit. Sunt singura intr-o lume plina de demoni fara valoare. Si nu pot sa scap niciunde...
Ziua de azi este total pe dos. De dimineata, stateam in ora de fizica si scriam, cand proful s-a rastit la mine. Eu, eleva model, m-am ridicat in picioare la ordinul lui. Profesorul, un om gras cu parul carunt, ochelari foarte mari si nasul stramb ma privea cu dispret. Purta tot timpul numai costume de sarafan. Si cu mainile la spate, plimbandu-se in jurul meu, a inceput sa ma ia peste picior. Furia mea crestea, deoarece nu facusem nimic gresit sa merit o asa caterinca.
M-a scos la tabla incercand sa ma provoace si mai tare. Mare greseala! Am iesit mergand ca un melc cu pasi fini si lini.
- Scrie ecuatia principiului 1 al termodinamicii!
Eu ma faceam ca gandesc, dar de unde! Nu deschisesem cartea dupa cearta cu Bodo si Olivia.
Am scris pe tabla o amarata de ecuatie ce-mi aparuse intr-un ultim moment. Colegul meu de banca ca era un tocilar, dar in tot sensul cuvantului. Invata mecanic si uita sau se balbaia cand urma sa fie ascultat. A tot incercat sa ma faca sa ma uit la el, sa-mi spuna, dar nimic. Am continuat sa-mi storc mintea, dar nimic nu-mi iesea clar. Vedeam doar scenele mele cu Bodo cand ne certam sau cuvintele Olviei cand m-a facut lasa si mi-a zis despre vis.
- N-ai deschis caietul, nu-i asa? Treci la loc! Imi pare rau, dar asta e! Ai un 4 pe ziua de azi!
Toata clasa a ramas cu gura cascata. Eu am merg nervoasa spre banca cu pasi repezi, aruncandu-ma in scaun cu forta.
- Multumeste-ti ca nu ti-am dat ca la altii 2! Multumeste-mi!
'' Ti-as multumi daca m-as scapa de tine!''
Ora a trecut repede dupa asta. Si asa am tinut-o toata ziua. Si acum tin supararea, iar nervozitatea mea este critica. Sunt suparata si pe mine si pe scoala, aproape ca ma gandesc sa las fie toate si sa plec departe, fie sa mor si iarasi sa plec. Nu stiu, dar daca as fugi as fi o ''lasa''.
Sunt o luptatoare si nu voi renunta. Vreau sa o sun pe Olivia sa-mi cer scuze, dar ceva ma opreste. Au trecut 3-4 zile si nu mi-a dat nici un semn, mi-a respectat dorinta. Ceva din mine ma impiedica, dar las acest obstacol si trec. Ma ridic din patul meu caldut si iau telefonul, apelez si duc la ureche. Dupa cateva secunde suna. Nu raspunde nimeni si ma prinde casuta.
- Olivia, sunt eu Denissu! Imi pare rau ca ne-am certat! Promit sa incerc sa ma schimb si stiu ca inca esti suparata pe mine! Sper sa primesti mesajul meu! Cu bine!
Dupa ce inchid telefonul ma uit pe geam. Si vad langa mine oglinda. Ma privesc si nu stiu cine mai sunt. Ma uit pe pervarz si vad o fundita si un boboc de trandafir. Fundita are culoarea sangelui si sclipeste uimitor. Apuc trandafirul si il plimb pe buze. Parfumul lui imbietor si puternic imi inunda narile si il inspir cu drag. Un miros fermecator! Stiu de unde mai primisem un asemenea trandafir, de la Bodo, de ziua mea!
- Asta e...Asta e de la Bodo! Dar cand a avut el timp sa se strecoare in camera mea si sa-mi lase asta!?
Plina de suspans si totodata si frustrare ca-mi invadase spatiul chiar si pentru o clipa, l-am strans in mana, distrugand fragilitatea si frumusetea florii si transformand-o in fragmente aspre parfumate. L-am aruncat iarasi pe geam, de data asta plangand si ofticandu-ma. Am un nod in inima, il simt clar. De ce ma doare?
- Bodo, idiotule! Hotaraste-te ce vrei de la mine? Daca vrei sa-ti ceri iertare, n-o mai face!...
...............[Imagine: bnkWUB1.png?1]


#6
Buna Denissu vad ca ai un nou fic, si eu nu stiam de el =(( Oricum am citit si verdictul meu final este : „Super dragut ficul ! :*” Chiar e dragut si imi place mult de tot. Descriere ai, si este foarte draguta Naratiune de asemenea si stii cum sa o pui in evidenta. Dialogul nu este sec si stii cum sa te axezi pe el. Foarte bine. Greseli parca am vazut pe acolo, dar nu stau sa le insir -_- (erau putine oricum) Actiunea nu este grabita si imi place personajul Denissu, din moment ce ai zis ca este inspirat din viata ta, banuiesc ca esti tu :> Imi place caracterul ei, desi si (cacofonie asai?) personajul Olivia este draguta foc. Pai ce ar mai fi de spus? :-? Aaa da vreau sa vad si nextul te rog frumos din inimioara aia a mea dusa cu pluta pe Amazon sau Atlantic (cum vrei tu) te roog
Bye bye and *hug* and *kiss*
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...pupicpupic:X:X

Imi amintesc...

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!


[Imagine: normalanimegirlpic2093.jpg]
[/align]

#7
Sankyu Ali ca tiai facut timp si ai trecut si pe la je cu un comulet. :* Acum iata nextul.

Capitolul 4


Ma chinui sa descifrez gestul lui Bodo, desi e tot mai enigmatic. Las in urma aceasta sinchiseala si ma apuc sa-mi restabilesc gandurile si sa le pun intr-o ordine mai precisa.
Viata mi-a luat o intorsatura gresita, iar eu n-o sa stau cu mainile in san. Este dimineata si soarele imi orbeste ochii cu razele sale patrunzatoare. Este din cate vad, pe calendarul agatat in perete; sambata. O zi de libertate pe care mi-o voi petrece prizoniera intre patru pereti. Sunt adancita in suferinta si pot sa simt clar cum inima sangereaza de otrava. Toata viata mi s-a reprosat ca nu sunt buna, ca nu stiu ce. Am invatat ignor cu desavarsire toate aceste cuvinte si jigniri, care nu dau decat urme de lipsa de bun simt. Eu sunt eu, asa ca sa nu se compare cu mine!
Stau intinsa pe pat privind in vag tavanul. E o intindere de var alb lucrata cu maiestrie de zidari. Lustra este stinsa. Patul meu este dezordonat si la fel sunt si sentimentele mele. Nu mai pricep nimic. Am luat acel 4 la fizica, daca ii spun mamei, va suferi enorm. I-am promis serios ca nu vor mai fii note sub 6, dar de unde. Cu un profesor ca al meu ma mir!
Imi plimb picioarele unele peste altele in pat. N-am stare. Anxietatea se transforma in nervi fara sursa de provenienta. Stau asa ore intregi pana la pranz. Nici la micul dejun nu ma deranjez sa ma duc.
Pe la 12,30 telefonul meu suna intruna. Ma uit disperata sa vad cine era. Pe ecran apare numele Oliviei. Inima imi sta in loc si parca totusi astept cu nerabdare sa-i vorbesc. Au trecut 5-6 zile , poate chiar saptamana. Apas pe butonul de acceptare si duc celularul la ureche.
- Denissu, esti bine? Cum te simti? spuse Olivia cu o stare de ingrijorare. N-ai mai dat semn de o saptamana? Ce s-a intamplat?
- Mi-ai respectat dorinta! Asta ai facut!
- Denissu, peste o saptamana avem proba de auditii, vreau sa stiu daca vii depinde de tine!
- Cum ramane cu Bodo? intreb eu putin ironica.
- Bodo ni se va alatura! Te rog, Denissu. Trebuie sa ne atingem visul! Te rog spune-ne!
- Dar eu ce voi face...Nu sunt pregatita! exclam eu cu o voce slaba.
- Tu esti sufletul formatiei! Tu vei da valoare la RED STONES!
Cuvintele ei m-au marcat profund si sinceritatea cu care le rostise si mai tare. Faptul ca vroia sa facem o formatie cu mine ca solista, cu vocea mea cu melodiile mele. Cu toate astea, ma simt flatata ca totul sta pe baza mea. Accept propunerea ei si stabilim si o intalnire impreuna: eu, Olivia si Bodo. upa ce termin convorbirea, ma imbrac intr-un hanorac maroniu si o pereche de blugi mulati. Parul il las desfacut si pornesc pe scari in jos, inhatand telefonul in graba. Casa era pustie. Pasii mei avura ecou, semn ca traiesc intr-un loc inchis si sufocant. Merg cu taxiul pana la parc. Acolo gasesc pe cei doi uimiti si veseli ca ma revad dupa atata timp. Citesc in ochii Oliviei un dor apasator si duios , iar la Bodo un dulce sentiment de revedere. Ii pup pe amandoi pe obraji si incepem sa discutam. Bodo frecandu-si mainile,ma roaga sama alatur formatiei.
- Bine fie! Visul nostru va deveni real! Sa punem Red Stones pe picioare! Cand e reprezentatia!?
- Sambata viitoare, astfel ca nu ne afecteaza programul scolar! La ora 11 vom fi acolo, stadionul Panduru.
- Deci Olivia, ce melodie vom aborda? intreb eu putin curioasa.
Bruneta plina de incredere in sine raspunse:
- ''Broken rose!''...
...............[Imagine: bnkWUB1.png?1]


#8
Hei Denissu >:D< ai venit cu un capitol nou yupy :X (mai traiesc si eu sa aduc nexturile?:-?) Pai sa vedem am citit si am zis ca daca tot mi-ai multumit asa frumos sa ma fac cu un mic comulet pe aici. Iti zic ca dorm pe mine si de aceea voi spune totu in mare ^.^
- descriere => draguta
- naratiune => are grija de ea
- dialogul bine plasat
- actiunea => are grija de silueta si de aia nu ai pus-o la slabit, dar totusi a avut o tenta de fuga pe undeva ai grija ^_^
- mi s-a parut scurt insa are 43 de randuri ^.^ daca nu am numarat bine dati-mi cu ceva in cap ...
- greseli de tastare / gramatica => nu am vazut si nu m-am uitat dupa ele :d

Pai te astept cu nextu
Capu Chuu' >:D<
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...pupicpupic:X:X

Imi amintesc...

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!


[Imagine: normalanimegirlpic2093.jpg]
[/align]

#9
Multumesc din nou Ali ca ai trecut pe aici ^_^ >:D< . Acum nextul :

Cap 5

La stadionul Panduru vor fi jurizate 5 formatii punk si rock. Voi avea ocazia. A trecut o saptamana obositoare repetand negresit, clipe de clipe dorind perfectiunea. Totul atarna de umerii mei, nu pot gresi. O singura ocazie pentru a ne indeplini visul. Si visul meu nu este numai acesta. Mai am unul care trebuie urgent implinit, pentru ca de acesta atarna viata unei persoane pe care o iubesc si este speciala pentru mine.
Sudoare mi se scurgea pe obraji si gura mi-era satula si uscata de cantat, dar tot n-am renuntat. Luam microfonul in mana si exersam. Cantam singura privita de luna si incetam la ivirea zorilor. Asta este munca asidua! Inima este epuizata, prinsa in maracinile suspansului si entuziasmului. Daca n-o fac, o voi ucide si va curge din ea otrava esecului. Totusi nu este admis! Vreau sa fiu cineva de valoare, nu mai vreau sa fiu un nimic de elev retras in coltul banci stand singura si incercand sa ma privesc o stea doar in vise. Vreau o schimbare.
Dimineata de sambata este astazi. Ora ceasului se bate cu precizie de ora 9 si jumatate. Mai am putin. Ma imbrac si ma dichisesc cum pot. Port o fusta turcoaz cu incretituri si o bluzita de aceeasi culoare. Pe mana imi pun niste manusi tot turcoaz care au degetele libere si peste mai pun cate sase bratari la fiecare mana. Imi iau vesta neagra cu guler si tenesi, parul mi-l las in bataia vantului, ma machiez strident cu albastru si imi pun cate doi cercei in fiecare ureche.
In fond, trebuie sa seman unei vedete rock. Ma uit pentru ultima data in oglinda dupa care plec grabita pe scari. Trantesc usile casei si pornesc cu masina condusa de majordom la Parcul central. Drumul nu dura decat 15 minute aproximativ. Eu incerc sa-mi pastrez calmul si sa ma concentrez pe melodie. Ajunsa la parc, acolo intalnesc pe colegii mei de trupa: Olivia si Bodo. Olivia purta o fusta neagra stil gotic cu colanti negri, o bluza mov cu zorzoane si multe bratari. Bodo, un baiat bine, se imbracase in haine de rocker, costum de piele, parul facut cu gel si cercel in urechea stanga. I-am salutat cum se cuvine si am pornit spre Bmw-ul lui Bodo.
Dupa ce ne-am urcat, tot drumul n-am scos un cuvant. Oliviei ii este teama sa nu greseasca si repeta totul in minte. Eu privesc nepasatoare imprejurimile incercand sa fac conexiunea suprema cu sufletul meu, sa fiu una cu el. Bodo conduce incet si pasnic, fara stres ca de obicei. Lasa totul in plata Domnului.
- Hey am ajuns, spre sa nu intarziem! intervine Bodo putin ironic
- Inscrierile le-am facut de saptamana trecuta! raspunde Olivia plina de incredere si cu putin venin afisat in privire.
- Haideti acum!
Pornim pe scena asezati dupa cortina. Inaintea noastra canta o formatie pop 3 Sud-est. Era populara cand eram copilita acum pare sa se destrame de tot, dar cu toate acestea, ei vor din nou sa fie in top. Imposibil!
- Denissu, astia nu sunt Sud-estul?
- Ba da, Bodo! Ciudat au renuntat sa mai scoata cantece de aproape doi ani! Ce cauta aici?
- Poate vor sa ne fure gloria? intreba putin inspaimantata bruneta.
- Nu, vor sa se lanseze iarasi! Dar parca se destramase! In fine...
Dupa cantecul lor care parea pitiguiat, a urmat o alta formatie punk care era rivala noastra numarul 1. Yasu era sef in ea si i-a placut de mine cand eram boboaca, apoi si-a schimbat gusturile. Tipul era un chelios adolescentin care purta des ochelari de soare. Avea voce frumoasa in materie de punk. A venit tocmai din Japonia in Romania, acum vreo 10 ani.
Cantecul lor se termina cand eu raman blocata la miscarile lui Yasu. Olivia vorbeste, dar eu nu-i aud glasul sau nu-i dau ascultare. Cei patru membrii ai formatiei rivale fac o plecaciune, apoi pleaca in sir indian din scena sarutandu-si fanii. Yasu trece pe langa mine si cand ajunge in spatele scoate un ras ciudat. Eu nu sunt surprinsa de atitudinea sa, desi ma cam calca pe nervi. Incerc sa stapanesc senzatia, pentru ca una ca mine nu se coboara asa de josnic. Simt o mana rece prinzandu-se de mana mea si strecurandu-si degetele in ale mele. Ii simt prezenta grea in spatele meu si ii vad umbra suprapunandu-se peste a mea.
- Denissu, sopteste Yasu la urechea mea cu o voce mieroasa, ce frumoasa te-ai facut! Au trecut aproape 2 ani!
- Yasu ia mana de pe mine!
- Tot rea ai ramas din cate vad! De ce nu pleci din formatia asta ce 2 bani si alatura-te la Trapwest. Vom pleca in Japonia!
- Nici prin cap nu-mi trece! Raman la Red Stones si pleaca de langa mine! zis eu furioasa intorcandu-ma spre el.
Bodo intervine pentru mine in zadar. Ar dori sa-l pocneasca pe Yasu, dar degeaba. Olivia ii opreste incercarea si Bodo incearca sa se calmeze. Privirea Olviei de implorare il inmuie pe baiat in cele din urma. Yasu tot nu pleaca. Se apropie de mine si sa saruta repezit pe buze. Eu il imping brutal si foarte furioasa.
- Nenorocitule! Cum indraznesti?
- Ia-o ca pe un succes din partea mea si ia aminte la vorbele mele: Intr-o zi vei fi una de a noastra indiferent!
- Niciodata, cand o zbura porcul!!
Din scena se auzi numele formatiei noastre. Noi atunci intram lasandu-l pe chelios in urma. Eu imi iau rolul de solista. Bodo canta la tobe si Olivia e chitarista. In fata aveam un public larg aproape ca la un concert si un juriu asezat la coltul scenei.
- Doamnelor si domnilor, noua formatie Red Stones!
Lumea aplauda. Numele este promitator. Ritmul incepe si incep sa simt in sange. Pornesc a canta purtata de valurile muzicii. Colegii mei ii simt de partea mea. Prima noastra melodie : Broken rose, mai mult dedicata lui Bodo indirect pentru pasiunea si grija pe care cred ca o poarta asupra mea...
...............[Imagine: bnkWUB1.png?1]


#10
Denissu >:D< iota-ma iar ;)) Si ce mai faci? ... mda nu conteaza acum ... ^.^"
Pai trebuie sa recunosc ca imi place. Nu imi sta in fire sa recunosc ceva, dar e adevarat ...
Pai sa incepem putin cu ce trebuie sa zic nu? :-?

Descriere => ai pus, dar mai poti adauga pe viitor...
Dialog => nici foarte mult nici foarte putin si nu este sec ^.^
Naratiune => nu ma leg de ea, o lasam in treaba ei ...
Actiunea => nu mi s-a parut foarte grabita
Greseli de tastare / gramatica => nu am vazut si nici nu am cautat in amanunt ^.^

Pai cam atat am de spus ... daca am omis ceva voi da un edit -.-'
Te astept cu neztu si toate cele bune >:D<

Capu Chuu'
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...pupicpupic:X:X

Imi amintesc...

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!


[Imagine: normalanimegirlpic2093.jpg]
[/align]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  A rose for love, and a book for ever Kira's Scarlet 12 7.818 03-10-2013, 09:52 PM
Ultimul răspuns: ohaio_angel
  Rose's oneshots Vero 14 8.461 24-07-2011, 11:54 PM
Ultimul răspuns: Mizantropul
  Desert Rose +18 Mada Shine 13 11.287 18-06-2011, 08:18 PM
Ultimul răspuns: lore.love28
  After a broken heart Too Many Dreams. 24 14.575 27-01-2011, 11:23 PM
Ultimul răspuns: Who said i have to be normal
  Rose's poems Cristiuță 3 2.986 15-12-2010, 10:18 AM
Ultimul răspuns: Cristiuță
  Red Rose Turns Black - Open Wounds [+18] candy_cane 17 9.019 24-05-2010, 05:36 PM
Ultimul răspuns: candy_cane
  the story of a rose isabel_anime 6 4.677 13-12-2009, 07:42 PM
Ultimul răspuns: isabel_anime
  Black.Immortal.Rose Kita 9 6.256 25-09-2009, 05:56 PM
Ultimul răspuns: ringingBells
  Pink Rose Writer of Life 0 1.946 24-06-2009, 09:37 PM
Ultimul răspuns: Writer of Life
  Last Rose [+18] [yuri] Lithium-Sensui 4 4.669 15-11-2008, 09:10 PM
Ultimul răspuns: Nidryne


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)