Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Black.Immortal.Rose

#1
Disclaimer: Nu am niciun drept asupra personajelor din Naruto, toate ii apartin lui Masashi Kishimoto, si nu profit de pe urma lor.
Doar cele trei personaje originale sunt ale mele, insa pozele nu imi apartin.

Personajele noi


Kita->click

Kagome->click

Sadako->click

A/N: Okey, deci POV inseamna Point of View. In rest sunt personajele din Naruto, mai mult din Akatsuki pentru ca acest fic se invarte in jurul lor. Ignorati faptul ca unele personaje ar trebui sa fie moarte! I don't like killing people ! XD Flashback-urile sunt la persoana I , restul povestii la persoana a III a! Cand un personaj vorbeste "bla bla" , cand gandeste 'bla bla'

Black.Immortal.Rose

Chapter I: New Born Story

=Flashback=

In ultimul timp numai stiu nimic din ce se intampla in jurul meu, parinti mei ma muta dintr-un loc in altu, fugim de ceva , dar eu nu stiu de ce. Le-am spus de atatea ori sa-mi explice ce se intampla in jurul meu, dar raspunsul e mereu incert.
Acum stateam intr-o cabanuta din lemn, prafuita cu un puternic miros de mucegai departe in inima muntilor. Ce putea fi atat de important...si totusi atat de periculos incat sa fugim din zi in zi in alta locatie parasita de civilizatie? Era o noapte racoroasa de toamna , cerul era acoperit de nori, nici macar luna nu se mai vedea, era intuneric ... foarte intuneric.
Cu toate ca era miezul noptii , noi eram treji, cred ca nici eu , nici mama si nici tata nu am mai dormit de o saptamana , pe putin. Nu stiam ce se intampla in jurul meu , insa aveam o stare de neliniste si nesiguranta de parca ceva rau trebuia sa se intample in orice moment.
Si s-a intamplat...,usa de la intrarea din mica cabanuta a explodat si trei barbati inalti in robe lungi si negre care le acopereau fata au intrat razand.
”Cat credeati ca va mai puteti ascunde?”
Nici nu au avut timp sa raspunda , i-au omorat pe parintii mei , acolo de fata cu mine , nu aveam cuvinte ,o furie ma cuprindea. Simteam ca nu ma mai pot controla ...si totusi ce m-a adus in pragul nebuniei , a fost acel ras ...acel ras necrutator si sadic.
Furia a pus stapanire pe mine, numai eram eu . Nici dupa o secunda cei trei barbati erau morti iar eu nu stiam ce se intamplase...doar ca eram singura intr-o lume necrutatoare,

=End Flashback=


Kita POV

”Kita” o voce familiara ii rasuna in urechii. Sasuke o privea cu o privire exasperata in timp ce o fata cu parul roz il urmarea. Vocea ei rasuna intr-un mod sacaitor.
”Sasuke-kun, vrei sa ne antrenam impreuna sau, nu stiu...”
”Imi pare rau Sakura, dar Sasuke mi-a promis deja mie. Adica ca sa o zicem mai pe scurt: Adio!”Baiatul dadu usor din cap in semn de abrobare in timp ce zambea usor cu coltul guri. Kita nu intelegea cum putea Sakura sa fie refuzata de atatea ori si totusi sa continue. Fata cu parul roz disparu repede din peisaj, era ceva la prezenta Kitei care o gonea mereu.
”Mersi”zise acesta scurt si pleca si el, lasand-o pe Kita singura . Fata il privea cum se indeparteaza usor, ceva ciudat se intampla cu el , dar chiar daca ar fi intrebat ce , probabil nu ar fi primit niciun raspuns.
”KITAAAA! Vrei sa luam niste ramen? Pot sa mananc o tona...CREDETI-MA!” Naruto se apropiat de ea, strigand in gura mare cum facea de obicei. Fata zambi usor , macar nu era singura, si din cand in cand chiar ii face placere sa stea in preajma acestui blond hiper-activ.
O fata cu un par lung si inchis la culoare care ii acoperea o parte din fata alba si misterioasa se indrepta cu pasi rapizi spre ei , nu o mai vazuse niciodata, se uita la ea , o cerceta din cap pana in picioare dar nu putea sa-si de-a seama cine ar putea fi.
”Cine ea?”ii sopti ea lui Naruto.
”Kagome, o studenta noua, puternica...dar o pot invinge , credeti-ma!”
”A zis cineva ramen?” zise ea cu un zambet inocent. ”Eu sunt Kagome, sunt noua pe aici...,pot sa vin cu voi?”
”Hmph...eu nu pot, dar poti sa te duci cu Naruto , sunt singura ca se bucura de companie.”raspunse scurt si se indeparta usor adancindu-se in propiile ganduri.

~Mai tarziu~
Kagome POV

Sediul Akatsuki nu era un loc chiar asa infiorator cand stateai pe canapea plina de ramen. Kagome uitase cu totul ca avea un scop pentru care se ducea la Academie, in loc sa vorbeasca cu Kita s-a lasat cu totul dusa de val si a facut un concurs de mancat ramen cu Naruto.
”Vrea Pein sa vorbeasca cu tine!”zise Konan pe un ton serios si usor plictisit.
'Aoleo am uitat cu totul de Kita'
”Ai sa-mi bag.......ma doare burta , sunt constipata , prea mult ramen dauneaza. Trebuie sa ma duc la baie”
Fata se ridica in picioare , gata sa plece, insa Konan o prinse de mana si o trase spre Pein fara prea multe comentarii.
”Ai facut ce trebuia?” vocea stridenta a liderul o inspaimanta cateodata pe Kagome.
”Peei, am mancat ramen..”
”Nu la asta ma refer” raspunse el usor exasperat.
”Ahh...l-am cunoscut pe Naruto , e dragut, e blond si are niste ochii de milog da asta nu conteaza ..ii place ramenul ..e de treaba , de ce nu-l iei si pe el in Akatsuki , am si eu un anima...aah adik prieten.”
”MA REFER LA KITA”
”Daca il primesti pe Naruto sa mancam ramen, poate vorbesc cu Kita”
Ochii lui o cercetau enervati, simtea cum mai avea putin si ar fi putut sa o omoare probabil, dintr-o singura miscare. Uitase cu totul de Kita si toata misiunea idioata, ce putea sa faca acum , spera doar ca liderul are un umor bine dezvoltat.
”Daca nu ai fi importanta pentru Akatsuki ai fi moarta in momentul asta. Mai ai o sansa, rabdarea mea chiar are limite. Acum pleaca.”
Dadu usor din cap, mai bine tipa la ea decat sa fie asa serios, era enervant dar destul de inspaimantator. Kagome iesi usor din camera, injurand in soapta incat numai ea sa auda.
[Imagine: amesiggie.jpg]

The bitterest feudes are always labours of love

[Imagine: itachisig2al4.png]

#2
Chapter II: Invite me in, please!
Kita POV

”La naiba!”
Se plimba dintr-un colt in altul al casei cautand disperata sosetele. Era iar in intarziere. De ce trebuia sa inceapa scoala atat de devreme, era asa de frumos sa dormi fara sa te trezeasca amaratul ala de ceas desteptator.
Isi prinse repede parul intr-o codita nearanjata cu un mic elastic negru care nu era prea rezistent, sigur avea sa se rupa pana la sfarsitul zilei, dar fata numai avea timp sa caute acum si elastice pierdute.
Cerul era senin si era destul de cald afara, aerul era foarte proaspat deoarece aseara ploase, torential chiar. Cat de schimbatoare putea fi vremea. Exact cand iti inchipui ca ploia nu o sa se opreasca nici dupa 100 de ani , in urmatoarea secunda apare soarele, luminand usor cerul.
Kita a ajuns in sfarsit la academie, cu parul ravasit de vanticelul care isi mai facea ocazional aparitia prin aer , si o expresie adormita pe fata alba.
Sasuke se apropie incet de ea, cu un zambet micut , aproape neobservabil. Asta era frumusetea prieteniei cu el , nu trebuia sa zica nimeni nimic. Se intelegeau pur si simplu prin gesturi si mimica.
”Kakashi intarzie ?”intreba ea cascand.
”Ca deobicei”
”Minunat” raspunse fata pe un ton sarcastic. Se chinuise atata sa ajunga la timp, pentru ce? Ca domnul Kakashi , marele intarziat sa faca ce stie el mai bine. Ghici ce? Sa intarzie.
In scurt timp li-se alaturara si Sakura cu Naruto. Naruto incepu sa palavrageasca ca deobicei fara limita, cu toate ca nimeni nu-l asculta. Kita se uita in gol, asteptand ceva mai interesant sa se intample. Pentru o secunda isi indrepta atentia care fata roz din fata ei care incerca disperata sa lege o conversatie cu Sasuke, care parea foarte adancit in gandurile propii, ignorand-o cu totul.
Persoana care a intrerupt si ieri armonia tacerii si-a facut dinou aparita. Eleva noua, pe nume Kagome se apropie de ei cu o privire de data aceasta foarte serioasa.
”Kagome-chan! Mai vii sa mancam ramen azi?” intreba deodata Naruto cu o sclipire in ochii lui albastri.
”Nu pot azi , poate alta data. Tu esti Kita nu ? Trebuie sa vorbesc ceva neaparat cu tine.”
”Noi ne ducem sa-l cautam pe Kakashi, te asteptam” se auzi deodata vocea lui Sasuke in timp ce se indeparta usor usor de ea si de Kagome.
”Bine Sasuke. Acum spune ce ai de spus.”
Deodata ceva in privirea fetei din fata ei se schimba cu totul, parca aceasta ultima fraza ii schimbase toata viata. Se uita acum in gol la Kita, parca uitase cu de prezenta ei. Kita se uita usor ciudat la ea .
”Ce vroiai sa vorbesti?”
”Ah ..scuze , mi-am amintit ceva important. Liderul, cred ca stii la cine ma refer, m-a trimis sa-ti transmit ca te asteapta la sediu.” zise aceasta zambind usor si pleca.
Pein? Deci, asta era Kagome, facea parte din Akatsuki. Stia ca o mai vazuse pe undeva, dar nu putea sa-si aminteasca exact datele. Kita nu-l mai vazuse de mult pe Pein, baiatul cu care a copilarit si a impartit totul, baiatul care era ca un frate mai mare pentru ea, care a avut grija de ea in cele mai nefericite clipe.
De-a bea astepta sa se termine scoala , sa poate sa plece , sa-l revada dupa atatea luni in care numai auzise nimic de el. Zambi in sinea ei in timp ce se indreptata catre Kakashi si restul echipei, urma sa fie o zii lunga de antrenament.

~Mai tarziu~

Mergea incet, isi simtea picioarele greoaie si inima batand din ce in ce mai tare. Nu prea stia la ce sa se astepte, in cateva luni se pot schimba multe lucruri. Aproape mecanic, se apropie usor de sediu, inghiti in sec. Se uita nervoasa la ceas, ar fi trebui sa vina deja cineva sa o ia de aici , piciorul stang se misca nervos, simtea cum i-se contracta muschi usor.
O usa care parea ca nici nu exista in locul acela se dechise usor iar Deidara iesi repede , il zari pe Tobi pentru o secunda, dar Deidara ii inchise usa in fata.
”Kita-chan! Scuze pentru intarziere, a trebuit sa-l gonesc pe Tobi...hmm.”
”Nu-i nimic , pentru un moment am crezut ca o sa imbatranesc aici.” raspunse ea razand, usor fortat.
”In sfarsit a aparut cineva pe aici care sa-mi aprecieze arta. Arta e o explozie!”
Deidara deschise dinou acea usa ciudata iar Kita il urmari, cu cativa centimetri departare. Intrara intr-o camera mare ca un fel de sufragerie uriasa. Membri erau imprastiati prin camera, dar nu apuca sa studieze prea bine camera ca fu imediat asaltata de Tobi.
”Kita , Kita , Kita ...Tobi e baiat bun.”
”Chiar e Tobi.”
”Tobi o place pe Kita.”zise acesta alergand prin camera , vesel si copilaros ca deobicei. Deidara parea foarte exasperat de comportamentul partenerului si incepu sa il alerge incercand sa-l linisteasca.
Fata zambi si studie camera. Intr-o colt era Itachi cu Kisame si Kagome. Pareau sa fie foarte seriosi, discutau probabil ceva important?! Era ciudat, nu si-ar fi inchipuit niciodata ca Itachi ar fi putut sa fie prieten cu cineva cum era Kagome. Pentru ea , Itachi a fost mereu inchis , retras in el. Intr-un fel de neatins.
Privirea ei se intalni cu cea a lui Kagome, care zambi subtil si ii anunta si pe restul ca fata ajunsese. Kisame se intoarse si ii zambi iar Itachi se uita la ea cu aceasi privire , goala care nu exprima nimic.
Kita zambi doar, subtil. Baiatul blond care statea intr-o colt singur , era o noua achizitie, il mai vazuse odata , il chema Sadako . Nu baga pe nimeni in seama, cel putin nu pe ea. Deodata baiatul isi intoarse privirea spre ea, ochii lor s-au intalnit pentru o secunda, au ramas asa, nici nu stia exact cat timp, doar ca era pierduta in ochii albastri, atat de deschisi si luminosi. Sadako se indrepta acum spre ea cu un zambet pe fata alba, nu-l mai vazuse niciodata cu un zambet asa simpatic.
”Buna, eu sunt Sadako.” zise acesta intinzandu-i mana prieteneste.
Fata se uita ciudat la el, chiar nu isi mai amintea ca o mai intalnise acum cateva luni? Pentru o secunda ar fi vrut sa-l ia la intrebari , sa-l critice pentru memoria slaba, dar zambetul lui sincer o facu sa se razgandeasca brusc.
”Kita” raspunse ea scurt.
Probabil ar fi stat asa sa se uite unul la altu daca Itachi nu ar intervenit, cu aceasi mimica lipsita de expresie.
”Kita, te asteapta liderul.”
Fata zambi si se indrepta usor catre camera unde stia ca sta deobicei Pein. Batu usor in usa mare de lemn pretios si intra.
Pein o stranse usor de mana si o lua in brate, pentru o secunda nu a mai putu respira din cauza imbratisari puternice, asemenea unui urs.
”Mi-a fost dor de tine.” sopti el incet.
”Nu te-am mai vazut de ceva vreme.”
Ochii ei caprui aveau acum o usoara sclipire verde, nu se schimbase mult. In ochii ei era tot copilul cu care a crescut, nu putea sa-l vada in pozitia de lider, daca nu ar fi vazut cu ochii ei probabil nu ar fi crezut.
”In sfarsit a facut si Kagome ceva bine.” zise acesta zambind , nu a lasat-o pe Kita sa zica nimic pentru ca continua repede cu alta fraza.”Te-am chemat aici ca sa te conving sa te alaturi, stii ca te pot ajuta cu Rinneganul si aici ai fi in siguranta, nu ai mai pune-o pe matusa ta in pericol, am vorbit deja cu ea si e de acord sa locuiesti macar aici.”
Fata se uita acum la el , cu gura usor intre-deschisa , ochii mari si caprui care se uitau in gol, nu stia exact ce sa zica. Intr-un fel avea dreptate, macar asa matusa ei numai era in pericol , dar ...cum ramanea cu academia si Sasuke. Statea in casa cu dusmani lui, era o situatie ciudata.
”Dar, cum ramane cu Sasuke? E prietenul meu cel mai bun...e o situatie ciudata.”
”Chiar crezi ca-l cunosti pe Sasuke asa cum ma cunosti pe mine?! Sunt multe lucruri care nu le stii despre fratele lui Itachi, credema.”raspunse sec, aproape enervat.
Kita isi musca usor buza de jos, aproape ca-si dadea sangele, Pein era Pein, il cunostea de multi ani si Sasuke chiar ii ascundea multe lucruri in ultimul timp.
”O sa ma mut aici, e mai bine pentru matusa mea ...dar ma mai gandesc in legatura cu a intra in Akatsuki, nu sunt inca hotarata.”
”Perfect, defapt oricum ti-am adus lucrurile aici si ti-am pregatit camera, e intre a lui Konan si a lui Itachi.”zambi el scurt.
Fata rase zgomotos, Pein o cunostea prea bine, atat de bine incat se baza pe asta. Dupa ce se opri din ras , il mai imbratisa odata pe Pein si se hotara sa-si viziteze noua camera. O cauta pe Konan in toata casa, dar parea sa fii iesit. Insa Itachi statea singur intr-un colt, camera ei era langa a lui Itachi, asa ca-si lua inima in dinti si se apropie de el.
”Itachi, ai putea sa imi arati si mie camera, am tot cautat-o pe Konan peste tot.”
”Da, e langa a mea.” raspunse el scurt si incepu sa mearga usor , au ajuns intr-un hol lung , cu usi de o parte si de alta . Toate usile pareau sa fie speciale in felu lor, parca aveau personalitate. Usa ei era de un visiniu inchis, parea veche dar in acelasi timp eleganta. Intinse usor mana si simti cu pielea ei alba se zgaria usor de lemnul vechi. Era o senzatie ciudata, apleca usor capul, se simtea singura , nu simtea ca e locul ei aici.
O mana rece ii atinse usor umarul.
”O sa fie bine.” sopti el usor si apoi disparu dupa usa neagra a camerei lui.
Simtea respiratia sacada la atingerea lui Itachi, era ciudat ce sentiment ii trecea prin corp la doar o atingere a pieli.
Impinse usa mare de lemn si intra intr-o camera cu niste pereti albi cu un strop de gri, un pat imens in mijlocul camerei , toate bagajele ei in camera , un dulap mare si o fereastra imensa care lasa toata lumina soarelui sa scalde camera.
Se intise pe patul moale si rasufla usurata.

Kagome POV

Cum poate cateodata o singura fraza, chiar un singur cuvant sa-ti schimbe deodata toata viata.
Nu stia ca acel Sasuke era la academie , ca era chiar prieten cu protejata lui Pein. Sasuke, cel pentru care fratele ei si-a dat viata. Nu putea sa creada asa ceva, pentru acel taca, ea a pierdut tot ce avea drag pe lume asta.
In momentul de fata isi dorea razbunare mai mult decat orice. O forta de neasteptat o lua prin surprindere, parca toata energia si fericirea a fost absorbita din ea , isi uitase sensul , scopul. S-a lasat inca odata dusa cu totul de val. Dar era pentru ultima data cand se intampla asta. Acum stia ce trebuie sa faca si sa se concentreze pe asta. Trebuia sa continue sa se duca la academie cu toate ca misiunea data de lider se sfarsise, acum avea propria misiune si sincer nu-i pasa daca ceilalti vor fi sau nu de acord. Intr-un fel le facea un favor .
Statea in patul mare cu asternuturi de un mov inchis si privea tavanul alb, se intunecase afara , era un intuneric de nedescris, numai mica veioza de pe dulapior lumina. Lumina ei mica si alba se chinuia sa lupte cu intunericul dar nu era suficient, o noapte se asternuse peste fiinta fetei.
[Imagine: amesiggie.jpg]

The bitterest feudes are always labours of love

[Imagine: itachisig2al4.png]

#3
Chapter III:Powerful

Kita POV

Cu toate schimbarile care aveau loc in viata fetei, nu avea nevoie de asta. Oricum nu prea dormise , se simtea vlaguita , fara putere si totusi era aici, fata in fata cu Kagome.
Asa cum aveau loc la Academie, din cand in cand, cate o lupta unu la unu si acum era randul ei, si nu cu orice. Cu o membra Akatsuki. Fata a pufnit usor sarcastic, fata din fata ei era atrenata de niste maestrii, avea misiuni alaturi de Itachi si Kisame, iar ea? Ea era si ea pe aici, se plimba.
'Cat ghinion'
Kita se concentra, trebuia sa se reculeaga , sa aibe vointa, totusi ea avea Rinneganul care nu era exact lucru de lepadat . Rasufla usurata si lupta incepu. Era complicata lupta, ambele parea sa controleze aproape perfect genjutsu, parea mai mult ca un dans decat o lupta. Amandoua incapatanate , reuseau sa se fereseasca si contra atace perfect lovitura celeilalte , prea perfect. Lumea din jurul lor privea, muta de uimire, incercand sa prevada cine o sa castige aceasta lupta grea.
Parul ei saten zbura in toate partile , respira greu, incercand sa-si concentreze energia , zambi scurt. Avea un plan, viteza, agilitate, concentrare maxima si asta a fost tot, cu o singura lovitura puternica, Kagome a fost invinsa. Kita a rasuflat usurata, multumita de realizarea ei. Fata bruneta avea o expresie foarte surprinsa pe chip, o privea aproape hipnotizata pe Kita.
Sasuke se apropie usor de Kita, insotit de Naruto si desigur , nu avea cum sa lipseasca Sakura.Baiatul brunet zambi , privind-o multumit pe Kita . Fata ii zambi larg, afisandu-si dinti albi.
”Bravo.”
”WOW! Esti puternica !” raspunse Naruto pe un ton vesel.
Kagome se apropie usor de grup, cu un zambet , isi dadu mana usor prin parul ravasit si negru. Ochii ei inchisi, exprimau acelasi soc, socul de a fi invinsa, dar si Kita era surprinsa, nu ar fi crezut niciodata ca are o asemenea putere.
”Impresionant, Kita. Acum vad ca lucrurile care le-am auzit sunt adevarate.” zise aceasta facandu-i cu ochiul si apoi a disparut , lasand o liniste ciudata in urma ei.
”La ce s-a referit?” intre Sasuke pe un ton suspicios, o privea pe fata cu ochii lui , studiindu-i fiecare reactie, se simtea oarecum prost, normal ca nu putea sa-i spuna pur si simplu adevarul. Trebuia sa-si minta in continuare cel mai bun prieten.
”Nu stiu.” a raspuns Kita inocent.

~Mai tarziu~

Cateodata pur si simplu o apuca melancolia, era noapte, foarte tarziu. Linistea patrunzatoare si rece inghitise toata casa, doar niste pasi micuti si usori se auzeau. Podeau veche de lemn se lasa cu un scartait melancolic sub greutatea fetei. Era imbracata in pijamalele ei, un maieu si niste pantalonii trei sferturi cu un imprimeu amuzant iar deasupra avea un halat de matase negru cu putin rosu. Paru saten, desfacut se plimba usor pe langa umerii ei albi, iar buzele ei rozalii se miscau usor inganand o melodie. Nu vroia sa trezeasca pe nimeni, era foarte tarziu, dar nu avea somn. S-a intors brusc pe calcaie, pierzandu-si pentru o secunda echilibrul, acum mergea cu spatele. O relaxa mersul cu spatele , isi lasa toate probleme in urma , a inchis ochii pentru o secunda, aproape simtea ca pluteste.
Doua corpuri s-au izbit, nu foarte tare doar cat sa cada amandoi pe podeaua rece de lemn, fata sa ridicat rapid, inima ii batea mai tare decat deobicei, era foarte surprinsa. Itachi era intins pe jos dar nu pentru mult timp pentru ca s-a ridicat in mai putin de o secunda, avea o privire dura pe fata, aproape sadica.
”Ce cauti la ora asta pe hol?”
Fata se uita la el cu ochii mari si caprui, muscandu-si usor buza inferioara.
”Nu am somn.”
”Nici eu.” raspunse el scurt.
Aceasi oameni, aceasi stare. Se uitau unul la altul, hipnotizant, niciunul nu stia exact ce sa zica, era o situatie penibila iar Kita simtea cum se inrosea.
”Ce zici de un ceai?”intreba fata dand din umerii.
Spre surprindere ei, Itachi accepta cu o simpla miscare din cap. S-au indreptat in liniste spre bucatarie iar fata s-a apucat imediat de fiert apa pentru ceai, nu a durat mai mult de cateva minute pentru ca totul sa fie gata. S-a intins dupa doua cani si a turnat ceai in ambele. I-a intins una lui Itachi si s-a asezat la masa din bucatarie , fata in fata cu el.
”Am auzit ca ai batuto azi pe Kagome.” zis el zambind.
Era ciudat sa-l vezi pe Itachi zambind, parca era asa impotriva lui, dar in acelasi timp ii statea bine. Kita se uita uimita la el si apoi zambi si ea.
”Eh, sunt sigura ca s-a lasat invinsa..”
”Kagome? Sa se lase? Cred ca glumesti.”a ras scurt , avea un ras barbatesc putin ragusit care ii face fetei pielea de gaina.
”Esti puternica. Poate vrei sa te antrenezi cu mine intr-o zii.”
Fata a dat usor din cap, era uimita de conversatia lunga pe care o avea cu baiatul din fata ei. Poate totul nu era asa negru cum parea, el se ascundea sub un invelis care nu facea parte din el. S-a ridicat de pe scaun si a disparut dupa usa, in intuneric lansand-o pe Kita singura.
A luat canile de pe masa si le-a spalat, gandindu-se in continuare la discutia dintre ea si Itachi, prezenta lui o bantuia, chiar daca nu ar fi recunoscut niciodata , el inseamna ceva un pic mai mult decat restul, iar asta o facea sa se simta prost.
[Imagine: amesiggie.jpg]

The bitterest feudes are always labours of love

[Imagine: itachisig2al4.png]

#4
A/N: Acesta este noul capitol pe care nu am apucat sa-l postez inainte sa se stearga ficul, sper sa va placa !
Hugs and Kisses

Chapter IV:So complicated...

Kita POV

Era destul de frig afara , cerul avea o culoare gri , totul in jur parea asa cenusiu si trist cu toate ca era sambata. Toata noaptea ploase iar aerul era acum purficat si rece. Kita era inarmata cu haine groase, trebuia sa faca antrenamente cu Pein pentru rinnegan. Fata pase atent pe iarba umeda care avea o culoare plictisitoare, un fel de verde care-si pierduse puterea. Totul in jurul lor parea asa lipsit de viata, de parca natura a pus pe pauza toate vietuitoarele.
Cei doi stateau fata in fata , privindus-se fix, antrenamentele erau mai mult axate pe minte decat pe trup, si pana la urma asta conta pentru Kita. Sa-si controleze starile emotionale si gandurile ca sa se poata concentra pe putere.
”Activeaza Rinneganul.”sopti Pein , vocea lui circula prin aer pana la urechile fetei ca o mica melodie . Fata se concentra , inchise usor ochii, genele ei lungi si negre aproape ca-i atingeau obrazul alb. Dupa un minut, a deschis usor ochii, dar acum aratau altfel. Erau formati din cercuri gri, aproape hipnotice, aratau exact ca ochii lui Pein, doar ca in alt invelis.
”Perfect. Acum focalizeaza chakra....incearca sa ma ataci.”
Kita respira mai greu, incercand sa se calmeze, sa-si adune gandurile . Isi musca usor buza inferioara isi aduna fortele si incerca sa atace, dar a fost mult prea tarziu, baiatul deja se ferise de atacul ei . A oftat, cum credea el ca o sa ajunga vreodata la fel ca el , orice ar fi facut tot se gandea la ceva. Ba la Academie, ba la Sasuke , ba la Akatsuki, ba la matusa ei ,...ba la ...!Nu! Era o prostie, un gand copilaros.
”E bine , mai incearca odata.” zise el pe un ton cald, asa cum ar fi vorbit cu tine cel mai bland si intelegator profesor. Fata zambi larg, Pein era acolo, singurul lucru sigur in lumea asta.

Kagome POV

Statea acolo, jos pe iarba si ii privea de la distanta pe cei doi cum se antrenau. Kita era puternica, chiar foarte puternica, o luase prin surprindere acum cateva zile cand a invins-o. Acum stia si de ce, Pein o antrena si parea sa aiba rinneganul, la fel ca si liderul. Ar fi vrut sa se ridice si sa-i intrebe daca ar putea sa se alature, momentan se simtea nefolositoare si invinsa.
Kagome era pentru prima data in ultimul timp, depresiva. Il descoperise pe Sasuke, care i-a adus aminte de cea mai groaznica perioada din viata ei si acum a fost invinsa de fata asta, care nici macar nu facea parte din Akatsuki. In acelasi timp nu putea sa nu fie geloasa pe toata atentia care o primea fata din partea liderului, erau prea apropiati , si totusi nu stia de ce avea toata gandurile astea stupide. Liderul sa faca ce vrea el! Ce o intereseaza?!
Se ridica de jos foarte enervata pregatita sa plece, cand o voce de fata o striga.
”Kagome! Nu vrei sa te antrenezi cu mine?”fata avea un zambet micut si prietenos, o facea sa se simta si mai prost, pentru ca ea se comporta asa frumos iar ea avea gandurile care le avea.
Fata a dat usor din cap si s-a apropiat de ei, putin timida, nu mai fusese de mult, asa aproape de lider, simtea cum inima ii bate mai tare decat deobicei.
”Pe ea nu am cum sa o ajut prea mult, are Kekegenkai-ul foarte diferit de al nostru...”
Asa era Pein, vorbea de parca persoana despre care se vorbea nu era de fata, numai cu Kita era diferit, sau cel putin asa i-se parea lui Kagome.
Bruneta dadu usor din umeri cu o expresie lipsita de sentimente, observa cum Kita ii arunca o privire suparata lui Pein, zambi usor. Macar era cineva care-l punea cat de cat la punct pe lider.
”Ce Kekegenkai ai?”
”E mai ciudat...imi folosesc oasele ca arme..” raspunse fata cu un zambet destul de mare mai ales atunci cand observa expresia mirata de pe fata Kitei.
”Da?
Kagome a dat usor din cap,adevarul era ca si ea se simtea ciudat cateodata, era o ciudata.
”Stiu exact cum sa va antrenati..”a soptit Pein, parca vorbea singur.
Satena il privea mirata dar si usor entuziasmata, parca intr-un fel stia ce urmeaza. Fata se simtea dinou geloasa pe legatura dintre cei doi, ce avea Kita si nu avea ea?
”Am o misiune pentru voi doua. Mai de mult, un barbat mi-a furat o sabie, care are o valoare sentimentala pentru mine. Am planuit de mult sa o recuperez dar acum am gasit metoda. Vedeti el are o slabiciune pentru...”isi drese vocea intr-un mod barbatesc si atragator si continua ”fetele frumoase.”
Inima ei batea mai repede acum, se refera la ele? La amandoua? Fetele frumoase...cuvintele lui ii rasunau in cap ca un ecou. Nu s-a putut abtine si a zambit, mai larg decat si-ar fi dorit.
”Dar ... o sa aveti niste costume mai , hmm...atragatoare ca sa zic asa.”baiatul a zambit usor.

~Mai tarziu~

Cele doua fete se uitau in oglinda, Kita parea sa se amuze copios dar bruneta parea usor ingrozita de aceste costume , care sa zicem ca erau un pic prea atragatoare. Negre, stramte, scurte si fara bretele. Ciorapi de culoare pielii cu banda si niste pantofi inalti si negri care te faceau sa-ti pierzi echilibrul.
Kagome ofta usor uitandu-se in oglinda. Trebuia sa recunoasca ca aratau bine dar atat de ieftin. Avea parul prins intr-un coc , cateva suvite rebele insa mai cadeau usor pe langa fata alba.
Isi indrepta privirea catre partenera ei, care parea sa se distreze de minune, plina de viata si zambareata, glumea incontinuu la fiecare miscare care o facea. Fata era uimita, cateodata ar fi vrut sa fie si ea in pielea Kitei, macar pentru o jumatate de ora.
”Hai sa coboram jos!”exclama satena cu un zambet urias pe fata.
Kagome a dat usor din cap, zambind cu coltul guri. Urmarea pasi fetei din fata ei, mergea incet apasat, aproape ca un fotomodel, incercand sa fie cat mai sexy. Ea de-a bea isi tinea echilibrul pe tocurile astea asa inalte iar Kita...parca era nascuta pe tocuri.
Cand au intrat in camera, unde erau toti membri, majoritatea de sex masculin, o reactie in lant s-a produs. Itachi a ramas cu gura cascata , nici maca el, care mereu parea de neatis nu a rezistat tentatiei. Deidara si Toby s-au oprit din cearta ca sa se holbeze. Sadako a inceput sa fluiere zgomotos, batand din palme . Numai Pein era calm,zambind usor cu coltul guri. Bruneta nu s-a putut abtine, s-a indreptat spre Itachi cu un zambet malefic , i-a inchis gura cu mana stanga, dinti lui lovindu-se cu un zgomot.
”Inchide gura Itachi, intra musca.”
Toti au inceput sa rada, iar fata se simtea bine, poate ca misiunea asta nu a fost o idee asa absurda pana la urma.
”Liderule, chiar ai de gand sa le lasi sa iasa ..ASA pe strada?”zise Itachi aratand spre Kita. Pein s-a uitat ciudat la el iar Kita s-a apropiat cu o expresie enervata pe fata . A scos usor de sub fusta un kunai si acum se juca cu el , ce repede trecea fata de la o stare la alta, acum numai era vesela si glumeata.
”Pot sa am grija de mine, stai calm.”raspunse pe un ton sarcastic.

***
Kita POV.

Cine se credea Itachi? Fetele mai aveau putin si ajungeau la destinatie dar Kita nu putea sa se gandeasca decat la Itachi. Ce problema avea el cu misiunile ei? Ah? Se descurca foarte bine singura , trebuia sa le demosntreze tuturor ca putea, numai pe asta se concentra.
Au ajuns la o cabanuta in mijlocul muntelui, au afisat un zambet frumos si au batut in usa. A deschis un barbat mai in varsta, avea in jur de treizeci de ani, parul saten si lung prins intr-o coada insa trasaturile erau imbatranite.
”Ne scuzati domnule, dar cred ca ne-am ratacit.” zise Kagome pe un ton inocent si dulce.
Barbatul din fata lor a ramas fara cuvinte, statea cu gura deschisa, poate in curand avea sa si saliveze. Kita dadu din cap plictisita, intra in casa si-l impise pe barbat intr-un mod seducator in perete , el o privea fascinat dar in curand fata isi scoase kunai-ul si-l ameninta acum. Kagome la lovit cu putere , acesta lesinand, fetele l-au legat. Au ravasit casa si dupa lungi cautari au gasit in sfarsit sabia pe care o cautau. Kita era multumita de ea.
”Am reusit.”
[Imagine: amesiggie.jpg]

The bitterest feudes are always labours of love

[Imagine: itachisig2al4.png]

#5
Capitol nou, urra. Sa vedem, dialog este bine plasat si bine alcatuit, dar ai putea sa numai folosesti acele ghilimele, dar e bine si asa, cu ele.:D Naratiune si descriere o ai, foarte bine alcatuita si bine plasat.
ce nas da sa am si eu Rinneganul sau Sharinganul, ca Byakuganul, nu mi l-ar place. Asta este altceva Faza cand Itachi a ramas cu gura cascata, a fost faina:)) Astept nextul, multa imaginatie si pace:D

#6
A/N: Thanks ellamanu, cred ca esti singura care citeste . I hope you enjoy this chapter! XD

Chapter V: Fun house

This used to be a funhouse
But now it's full of evil clowns
(Pink-Funhouse)

Kagome POV

Plictiseala. Plictiseala.Plictiseala.Sambata seara si totusi nimic interesant nu se intampla in sediul Akatsuki.Fata s-a ridicat usor din pat spre fereasta mare cu rama din lemn. Mana ei palida a atins usor geamul rece, era o zii friguroase de toamna. Soarele apunea, lasand o priveliste superba in urma lui. Razele obosite se mai puteau observa usor pe cerul schimbator de octormbrie.
Kagome a oftat , se gandea ca iar ramanea singura in casa cu Kita. Toti membri plecau in misiunii, aveau treburile lor. Se saturase sa stea acasa si sa nu faca nimic, iar Kita...! Kita, cu toate ca fata ajunsese sa se inteleaga foarte bine cu ea, cateodata trebuia sa recunoasca ca fata era plictisitoare. Statea in camera ei si citea, citea asa de mult si asa repede, era ceva de neinteles.
Gandurile se invarteau incontinuu in capul fetei, nu reusea sa se concentreze pe nimic, cand deodata ...o idee geniala. De ce nu se gandise inainte la asta? Era perfect!

Kita POV

Degetele ei subtiri dadeau usor paginile de la cartea groasa pe care o citea. Isi privea uimita degetele, se inegrisera putin de la carte, a cascat si s-a ridicat din pat incercand sa-si dezmorteasca oasele. Atata timp fara pic de actiune parea sa o afecteze destul de tare , cel putin oasele.
Usa de lemn s-a deschis brusc si a intrat o Kagome foarte zambitoare, ochii inchisi la culoare sclipeau de incantare. Kita o privea dezorientata pe fata din fata ei, ce putea sa o faca sa fie asa fericita?
”Kita-san! Am o idee...”
”Huh?”
”Toata lumea pleaca in misiune si noi...iar nu avem ce face. Ce zici de o petrecere cu colegii nostri iubiti?”bruneta dadea usor din gene cu o privire angelica.
”Ai inebunit? Aici la sediu? ” a raspuns Kita foarte indignata de propunere.
”Nuuu! Lider-sama mai are o casa in sat, pe care o folosesc foarte rar, dar e destul de spatioasa....problema e ca trebuie sa-i ceri cheia..”
Fata si-a dat usor parut saten dupa ureche, uitandu-se in gol. Era o decizie destul de grea, intr-un fel chiar se plictisea in casa si ar fi vrut sa danseze dar daca il supara pe Pein.
”Nu stiu ...”
”Kita, te rog! Liderul are incredere in tine.”
Kita a dat usor din cap si a fost asaltata de o imbratisare dragastoasa din partea brunetei. A iesit din camera si cu pasi micuti si greoi se intrepta spre camera lui Pein. Nu stia ce sa-i zica, daca o s-o refuze, mainile ii tremurau si inima ii bate din ce in ce mai tare, intise mana dreapta si batu incet in usa.
Usa se deschise cu un scartait , Pein statea acolo zambindu-i usor cu coltul gurii.
”Ah Kita, chiar cand vroiam sa plec.”
”Pein...despre asta vroiam sa vorbim. Vezi tu , eu si Kagome iar ramanem singure in sediu si...ea mi-a zis ca tu mai ai o casa in sat ...si vroiam sa stam acolo in seara asta, pentru ca e mai aproape si..”zise fata aproape pe nerasuflate , vocea tremurandu-i usor, lasa capul in jos, nu putea sa se uite la el.
”Sigur, dar de ce tremuri? Te simti bine?”raspunse el punandu-i mana pe frunte.
Apoi zambind a bagat mana in buzunar si a scos de acolo o cheie mica si argintie care i-a inmanato fetei, pupand-o usor pe frunte.
”Ai grija”
Vocea lui calma o linistise pe Kita care se uita acum la cheia micuta si argintie care statea in palma ei mica, se simtea vinovata ca la mintit pe el, tocmai pe el, dar intr-un fel era mai bine asa.
***
Casa era destul de spatioasa, decorata cu foarte mult bun simt. Arata foarte bine, mai ales sufrageria care nu era incarcata cu mobila , perfecta pentru un ring de dans.

Kita batea din picior facand un zgomot destul de sacaitor din cauza pantofilor, negri cu toc. Avea o rochie destul de scurta, alba alcatuita din mai multe straturi ca un fel de volanase care se unduiau usor dupa fiecare miscare a fetei. Parul saten era prins intr-un coc lejer cu cateva suvite pe langa fata alba. Era machiata mai mult decat deobicei , era destul de multumita de ea. O studia acum pe Kagome, care era si ea imbracata mult mai special decat deobicei, avea o rochie stramta si neagra fara bretele si niste sandale cu platforma albe. Parea foarte entuziasmata, parul negru si drept lasat sa cada pe umerii albii ai fetei, arata foarte bine. Oricat de bine s-ar fi simtit insa , Kita nu putea sa-si scoata din cap faptul ca-l mintise pe Pein. Se simtea vinovata.

Ciocanituri in usa, semn ca musafiri au ajuns. In aproximativ zece minute, casa era plina de prietenii ei de la Academie si nu numai. Toti pareau sa se distreze foarte bine, mai ales pentru ca Kagome se asigurase ca o sa fie multa bautura. Naruto era cel mai incantat, dansa ca un zgubilitic pe muzica, se vedea ca bause un pic prea mult. Fata a zambit usor cu coltul guri, statea intr-un colt, ar fi vrut sa se distreze si ea dar nu putea.

”Kita!”
Fata si-a intors privirea , Kagome era acolo cu o sticla de whisky in mana zambind cu toata gura. Ochii negri straluceau usor din cauza alcolului.
”Te simti bine?”raspunse fata usor ingrijorata.
”Eu ma simt extraordinar ...insa tu cred ca ai nevoie de niste whisky!” bruneta i-a inmanat sticla de bautura, indemnand-o sa bea si ea. Kita ofta, ce avea de pierdut doar nu putea sa se imbete de la un singur pahar, nu?
Insa un pahar s-a transformat intr-o sticla, cand apucase sa bea asa mult? Si de ce se simtea asa ametita?
Mergea usor leganat, impiedicandu-se de cateva ori. Se simtea altfel, mai tupeista, de parca nimic rau nu putea sa se intample. Era acolo in mijlocul ringului de dans, lasandu-se purtata de val, de muzica.Totul era perfect.

Picioarele i-se impleticeau si a simtit cum se duce in jos, nu prea mai avea niciun fel de control asupra corpului ei. Asta se intampla cand bei? Doua brate puternice au ridicat-o, fetele lor erau apropiate, ar fi recunoscut ochii aia negri oriunde. Era Sasuke. Au stat asa o perioada, uitandu-se unul la altul.
”Te simti bine? Eu cred ca ai baut prea mult.” zise el deodata folosind acelasi ton argonat care o scotea din minti pe Kita.
”Ma simt perfect...”
”Bine. Eu plec.”
”De ce?”
”In primul rand , majoritatea au plecat dar tu esti prea beata ca sa observi si m-am saturat, am fugit de Sakura si restul toata seara.” bombani el pe un ton teatral.
”La revedere.” a raspuns fata impingandu-l ca sa-si faca loc . De ce trebuia el sa fie mereu asa ....aaagggh ...enervant, ingamfat, idiot, prost....oare ce vedeau toate fetele la el?!!

In sfarsit realiza si Kita ca toata lumea plecase si casa era goala. Kagome inca dansa fericita prin camera, insa satena numai avea chef de nimica , se simtea din ce in ce mai ingrozitor. O durea capul si nu putea sa-si controleze miscarile prea bine, ii era rau iar conversatia cu Sasuke o enervase si mai mult.

Usa de la casa s-a deschis brusc, lasand sa intre mai multe personaje misterioase, erau membri Akatsuki: Pein, Konan, Sadako, Deidara,Tobi, Itachi si Kisame. Kita se uita uimita la ei cu gura cascata. Era speriata , nu stia exact ce sa faca. Camera era un dezastru iar Kagome nu parea sa vada gravitatea situatiei.
”Baaaieetii! Si Konan! A-ti venit si voi la petrecere?” zise bruneta incepand sa rada zgomotos. Toti pareau sa fie mutii de uimire, se uitau pur si simplu la fata.
”Dei-dei ! Sa stii ca chiar daca semeni cu o fata , mie tot mi-se pare ca esti dragut”
”Kagome sperie pe Tobi.”
”Pentru prima data in viata, trebuie sa fiu de acord cu Tobi.” raspunse Deidara aproape in soapta.
Kagome dansa usor prin camera, razand . Inca nu realiza nimic din ce se intampla in jurul ei. Kita prive ingrozita cum bruneta se apropie de Pein cu un zambet imens pe fata.
”Lider-sama , mereu mi-am dorit sa fac asta!” cu aceste ultime cuvinte, fata il trase pe Pein inspre ea , sarutandu-l foarte inflacarata. Toti au ramas cu gura cascata, in timp ce Konan parea foarte deranjata de gestul fetei.
Itachi se intoarse usor si o zari pe Kita , care statea pe jos intr-un colt. Privirile lor s-au intalnit pentru cateva secunde, pentru ca fata isi lasa rusinata privirea in jos. Baiatul se apropie usor de ea si o ridica de pe jos , tinand-o stras in brate.
”Hai sa te duc intr-o camera, cand o sa e trezesti de dimineata o sa te simti mai bine.”

Kita se simtea mai bine, acum ca Itachi o sprijinea. A trecut pe langa toti membri, toti ii zambeau incurajator, probabil vroiau sa o inveseleasca. Sadako i-a facut cu ochiul, nu s-a putut abtine si a zambit. Pein o tinea pe Kagome in brate incercand sa o linisteasca.
”Scuze Pein...” a soptit ea usor.
Pein i-a zambit si a reusit dinou sa o linisteasca cu vocea lui.
”Nu te ingrijora , Kita.” o pupa usor pe frunte si ii ordona lui Itachi sa aiba grija de ea.

Au ajuns intr-o camera luminoasa si mare , un pat spatios cu asternuturi mari era plasat exact in mijlocul patului. Itachi a duso pe fata pana la pat, a asezat-o usor.
”Multumesc.” se balbai ea in timp ce baiatul o invelea.
”Incearca sa dormi.” raspunse el adoptand dinou acel ton rece si indiferent.
[Imagine: amesiggie.jpg]

The bitterest feudes are always labours of love

[Imagine: itachisig2al4.png]

#7
Yupii, ai pus nextul sunt very happy:D
Sa vedem...
Dialog= nu este sec sau in exces
Naratiune si descriere= sunt bine alcatuite si ai din abudenta si ma face sa-mi imaginez scenele
Actiune= nu-i grabita, decurge lin
Kita-chan as vrea sa stiu, daca in capitolul urmator, va fi vreo scanteie intre Kita si Itachi?
Ca le sta bine impreuna.
Astept capitolul urmator si nu cumva sa te gandesti ca renunti, ca actorul si pentru un om, se urca pe scena si isi face rolul, deci, eu sunt acel om din sala si tu esti actorul sau actrita.
Sper ca nu te-ai suparat:D. Astept nextul, si ai o stea de aur(*)

#8
A/N: Thx ellamanu, you are my only reader :))) eh asta e:P Cat despre Kita si Itachi, mda o sa fie ceva acolo dar va trebui sa citesti incontinuare ca sa afli exact ce :D:D

Chapter VI: Understanding feelings
Kagome POV

Soarele si-a facut aparitia, luminand cerul si intreaga natura. Razele lui jucause si-au facut aparitia si in camera lui Kagome, care dormea . A deschis usor ochii, trezita de lumina. Numai tinea minte exact ce se intamplase dar avea mai mult ca sigur o durere ingrozitoare de cap iar gura ei era atat de uscata de parca nu mai bause apa de mult timp.

Se uita la perete, suprinsa. Era inca in casa liderului din sat, inca nu plecase? Se straduia sa-si aduca aminte exact ce se intamplase, insa nu retinuse decat niste fragemente nesemnificative.

Kita a aparut in peisaj, era imbracata in pijamalele ei, niste pantanoli trei sferturi si un maieu bleo cu imprimeuri dragute iar parul il avea prins intr-o coada. Ce ciudat! Fata nici macar nu auzise cand a intrat aceasta in camera. Kita avea doua mani mari de cafea in mana , imediat cum a observat ca Kagome era treaza , a afisat un zambet mare.
”Neata, somnoroaso!” zise aceasta inamandu-i una din canile cu cafea lui Kagome.
”Perfect! Exact de ce aveam nevoie, ma doare capul ingrozitor si nu imi mai aduc aminte nimic din ce s-a intamplat aseara.”
”Hmm? Pe bune? Numai stii ce ai facut?” intreba Kita pe un ton ingrijorat , sorbind usor din cana.
”Ce am facut?” deja fata devenise agitata si nervoasa, nu nu nu, asta nu putea sa i-se intampla tocmai ei.
”Inafara de faptul ca dansai ca o idioata pe aici ? Erai beata moarta si i-ai zis lui Deidara ca arata ca o femeie dar ca tot e dragut si l-ai si sarutat pe Pein.”

Tot universul a cazut. Asa ceva nu se intamplase, nu putea sa se intample, nu trebuia sa se intample. A trebuit sa-l sarute tocmai pe el? Pe Lider, pe omul care vroia sa-l impresioneze, vroia respectul si atentia lui. Toate planurile ei esuasera lamentabil. Viata s-a sfarsit.

Kagome isi puse perna pe fata, ascunzandu-se , numai avea de gand sa iasa vreodata din aceasta camera, se simtea mult prea umilita.
”Kagome? Te simti bine?”
”NU! Nu o sa mai ies niciodata din camera asta .....VIATA MEA E RUINATA!”
”Nu exagera...oricum o sa trebuiasca sa iesi din camera. Pein nu e suparat, am vorbit eu cu el de dimineata si a zis ca a inteles, ca erai beata si...ma rog. Nici nu o sa aduca vorba de asta . Promit!”
”Promiti?”
”Da”

~Mai tarziu~

Mai devreme sau mai tarziu tot trebuia sa iasa din camera. Trebuia sa se duca in bucatarie sa manance, deoarece Kita refuzase sa-i aduca mancarea in camera. La naiba! Fata pasea usor, incercand sa nu atraga deloc atentie asupra ei, dar nu a fost posibil. Cum a iesit din camera, prima persona cu care a dat ochii a fost Deidara. Baiatul avea un zambet gigantic pe fata, Kagome stia ce urmeaza.
”Oooo, Kagome! Te simti mai bine acuma ca esti treaza, uhm? Sau mai vrei sa testezi inca odata buzele liderului?” intreba aceasta pe un ton glumet tuguindu-si buzele.
”Taci!” aproape mecanic fata i-a dat un pumn direct in fata lui Deidara, care s-a dezechilibrat usor si o privea acum uimit pe fata. Simtea cum nervii in treceau prin corp, nu suporta nici cea mai mica gluma, era irascibila. Totul era ca un cosmar care parea ca nu se mai termina.
”Kagome! Te rog frumos nu mai lovii alti membri ai organizatiei.” vocea liderului se auzea ca un ecou. Fetei ii era frica sa se intoarca, sa dea ochii cu el. Dar trebuia, s-a intors usor pe calcaie.
”Imi cer iertare , Lider-sama.” raspunse aceasta cu ochii in pamant, nu putea sa-l priveasca.

***

Kita POV

O alta zii banala la Academie. Nimic interesant nu se intampla, iar asta o multumea pe Kita. Dupa intamplarile din ultimele zile , avea nevoie de niste liniste si pace . Trebuia sa-si adune gandurile, sa ia niste decizi importante, asa ca statea singura in padure , spriinita de un copac.
”Te-am cautat toata ziua...”o voce familiara, nici nu trebuia sa se intoarca ca sa stie cine rostise aceste cuvinte, dar totusi a decis ca era politicos sa se intoarca. Ochii lor s-au intalnit, era exact cine se astepta.
”Se pare ca m-ai gasit.”
”Ce zici de o plimbare in padure...” zise Sasuke, zambind usor cu coltul guri. Fata i-a raspuns , dand din cap si au inceput sa mearga usor prin padure. Pasi lor micuti si lenti , linistea apasatoare dintre cei doi. Kita se simtea din ce in ce mai ciudat in compania baiatului.
”Ce se intampla cu tine? Ce imi ascunzi? De ce pleci mereu de la Academie?!” deja fata numai suporta, toate intrebarile astea o rodeau de mult, simtea ca nu-l mai cunostea pe prietenul ei cel mai bun.
”Nu sunt singurul care s-a schimbat. Nici tu nu esti la fel, ce sa mai zic de prietenia cu Kagome ?! Am auzit niste lucruri foarte interesante despre ea...”
”Poate daca nu ai avea egoul atat de urias incat depaseste aceasta planeta, poate doar poate, ai observa ce se intampla in jurul tau.” a raspuns aceasta nervoasa si se intoarse cu spatele la baiat . Incepu sa mearga repede fara sa se uite pe unde calca, era furioasa. Simtea nevoie sa-i rupa capul si sa-l puna pe un platou. Aghh! Cat putea sa o enerveze Sasuke!

Simtea ca el inca o urmareste, dar nu se intorcea nici daca o ruga din tot sufletul, mergea inainte . Insa acum intervine faptul ca ea nu se uita pe unde merge si padure era plina de tot felul de cregi si bucatii de lemn si tufisuri, s-a impiedicat si a cazut direct in maini. A incercat sa se ridice dar gleza de la piciorul drept o durea, a strans din dinti. Baiatul s-a apropiat usor de ea si a ridicat-o in brate, daca ar fi putut i-ar fi dat un pumn.
”Pentru un ninja asa puternic , esti foarte impiedicata.” zise acesta pe un ton ironic.
”Da-mi drumul , ma descurc si singura!” insa cum a lasat-o sa paseasca, aceasta a scos un mic sunet de durere, nu putea deloc sa mearga, poate doar sa sara intr-un picior pana la Academie.
”Defapt chiar nu te descurci. Te duc eu pana la Academie.”

Avea bratele puternice, nu parea sa oboseasca deloc sub greutatea fetei, insa Kita nu era impresionata, nu avea de gand sa-l priveasca. NU! Oricat de rau se simtea, isi vroia prietenul inapoi, insa el disparuse. Tot ce a ramas era doar invelisul asta dur si inauntru doar o persoana razbunatoare. Nimic din Sasuke, Sasuke al ei.

Au ajuns la Academie , in aproximativ douazeci de minute. Douzece de minute foarte lungi pentru fata. In sfarsit baiatul i-a dat drumul, putea sa se descurce de aici sa sara intr-un picior pana la Kagome, ea sigur o sa o duca acasa si acolo o sa se ocupe Konan de piciorul ei. Numai vroia sa-l vada pe el.
”Poti macar sa te uiti la mine?”
”Nu, nu pot...” raspunse aceasta indepardandu-se de el.
”Kita, te rog!” glasul lui se auzea ca un ecou in urma ei, ar fi vrut sa se intoarca, vocea lui o implora, dar nu.
[Imagine: amesiggie.jpg]

The bitterest feudes are always labours of love

[Imagine: itachisig2al4.png]

#9
Ura, un capitol nou. Kita sunt fana ta numero UNO. Deci sa vedem
dialog=imi place, mai ales faza ce ia spus Deidara. Am ras la aceea faza=))
naratiune&descriere= se imbina armonios si imi place, mai ales, ca descri foarte bine(*), aceasta este o steluta de aur pentru tine
actiune= am iesit victorioasa, in lupta cu tatari si actiunea merge de la sine si asta este bine.
AStept nextul si o stea de aur(*).

#10
A/N: Deci, idee e urmatoarea, se pare ca site-ul inca mai are niste probleme si nu pot sa-mi accesez contul...yuppi! Am facut altul pana se rezolva (daca se rezolva) si am sa postez de pe asta pana imi pot accesa contul meu. So yeah, mersi ellamanu ...>:d< pentru ca citesti!

Chapter VII: Changing the world

No, it's much better to face these kinds of things
With a sense of poise and rationality
(Panic at the disco-I write sins not tragedies)


Kita POV

Covorul multicolor de frunze acoperea tot drumul, aerul proaspat si soarele acoperit de nori pufosi si albi , toate semne ale minunatei toamne. Care din pacate era pe sfarsite.

Doua betigase din lemn de un rosu aprins tineau prins parul saten inchis, aranjat intr-un coc al fetei. Degetele palide si lungi, cu unghii destul de lungi si bine intretinute. rasuceau nervos o suvita din par. Ochii ei mari si caprui, ieseau in evidenta din cauza tenului foarte alb, si daca cineva ar fi sta sa-i studieze ar fi citit in ochii ei, agitatie. Viata ei se schimbase in ultimele luni, mai mult decat in ceilalti saisprezece ani.

Cum a ajuns la Academie, starea de spirit s-a amplificat, toata lumea parea sa fie intr-o agitatie continua. Era curioasa, ce putea sa fi asa important, incat sa provoace atata dezordine? Sau mai bine zis , cine?! Kita a primit raspunsul foarte rapid, Sakura se apropia de ea cu pasi rapizi, avea o privire ucigasa , isi dadea parul roz peste umar intr-un mod arogant, fata ridica spranceana dreapta fiind total neimpresionata..
”E vina ta!” tipa rozalia.
”Hmm? Nu inteleg despre ce vorbesti?”
”Din cauza ta a plecat Sasuke , stiu! V-am vazut atunci in padure, dupa ce ca l-ai furat pe Sasuke al meu, acuma il mai si gonesti! ”
”In primul rand, Sasuke nu a fost niciodata al tau, e o persoana, nu un lucru, nu apartine nimanui! In al doilea rand, esti o patetica mica care il urmareste pe Sasuke si in al treilea rand, eu nici nu stiam ca Sasuke a plecat ...”
”Ahh! T***A INSUPORTABILA!”
Ultimele cuvinte au pus capat oricarei relatii, Kita a sarit la bataie luand-o pe fata de par , o zgaria si ii dadea palme in timp ce Sakura tipa si se straduia sa se apere. Kita nu era o persoana foarte puternica fizic, dar in schimb cand se enerva o forta de inegalat se dezlantuia in interiorul ei, numai stia ce face. Ochii fetei s-au schimbat deodata, devenind hipnotici, gri cu cerculete, nu se mai putea controla.

A simtit cum niste brate au tras-o de langa Sakura, nu a luptat, se simtea secata de energie. Nu stia ce se intampla in jurul ei, imaginile treceau rapid prin fata ei, in doar cateva secunde ajunsese intr-o baie mare. Statea cu mainile pe marginea chiuvetei si se privea in oglinda. Avea parul ravasit, cateva zgarieturi si niste vanatai , nimic grav.
”Am facut ceva grav?”
”Nup, te-am oprit la timp.” raspunse Kagome pe un ton calm.
”Multumesc” rasufla usurata, totul era bine, nimeni nu era ranit.
”Esti calma? Pot sa-ti spun ceva fara sa ma omori?”
”Haha, foarte amuzant! Normal, spune..”
”Hmm...pai, chiar daca imi e greu sa recunosc...din mai multe motive. Tu si Sasuke sunteti facuti unul pentru celalalt.”
Kita o privea acum cu gura cascata, cum putea sa gandeasca cineva asa ceva? Ea cu ingamfatul, arogantul, enervantul...Sasuke? Da, erau prieteni si se intelegeau foarte bine, inainte de toata invalmaseala asta. Tinea la el dar nu mai mult decat la un prieten. Nu stia exact cum sa reactioneze, asa ca a inceput sa rada intr-un mod histeric si fals.
”Degeaba razi, o sa vezi ca am dreptate...” zise deodata Kagome pe un ton foarte serios.

Cuvintele prieteni ei se invarteau in capul ei. Se simtea ametita si confuza. Kagome nu avea dreptate, oricum ce stia ea? O cunostea doar de cateva luni, chiar credea ca totul era asa usor, asa simplu? Viata nu e un film, nu totul se rezuma la doi prieteni apropiati care se indragostesc nebuneste si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Nu. Totul este complicat, sentimentele nu sunt impartasite si sa traiesti e ca un sport extrem, unde nimic nu e sigur. Plus ca stia ca nu-l place in felul ala pe Sasuke, de ce? Ea nu era niciodata geloasa pe vreuna din fanele lui. Da! Asta era , totul e clar. Dar de ce incerca sa se convinga singura?

***


Kagome POV

Stresul o dobora, parca totul devenea din ce in ce mai haotic, nimic din viata ei nu parea sa mai fie in ordine, schimbarile aveau loc o data la secunda. Dupa circul de la Academie, din cauza disparitiei mucosului de Sasuke, acum aveau toti membri Akatsuki si Kita un fel de adunare, Liderul trebuia sa-i anunte ceva important.

Au format cu toti un cerc, Kita statea langa ea cu o privire pierduta, chiar o deranjase disparitia subita a prietenul ei? Asa parea, chiar daca nu ar fi recunoscut niciodata.
”Sasuke l-a ucis pe Orochimaru si acum isi formeaza o echipa.”vocea liderului rasuna puternic si vorbele lui au socato pe fata mai mult ca niciodata. El l-a omorat pe Orochimaru? Poate ca baiatul nu era asa de mucos pe cat parea...si poate ca razbunarea ei numai avea niciun sens acuma.
Toti il priveau acum pe Itachi, stiau cu toti ce sens avea Sasuke, vroia sa-l omoare pe fratele lui mai mare, numai daca ar fi stiut adevarul poate ca lucrurile ar fi stat altfel. Pana si Kagome se uita acum la el , studiindu-i fiecare expresie, era calm si linistit, dar fata il stia, ochii lui exprimeau tristete, o tristete pe care nimeni nu ar fi putut sa o inteleaga.

Kita POV

Se poate sa simti atatea sentimente mixte in acelasi timp? Da? Pentru ca Kita avea senzatia ca o sa explodeze in orice secunda , prea multe sentimente intese. Il ura pe Sasuke, pentru ca a mintito atata timp, avea un secret urias, nu o sa-l ierte. NU! Dar vroia sa-l vada, intreg! Nu-i venea sa creada ca l-a invis pe Orochimaru...si acum vine dupa Itachi? Nu ...creierul ei era suprasolicitat cu intrebari, partea proasta era ca stia raspunsul la majoritatea si nu erau niste raspunsuri prea favorabile.

Pein a tras-o usor de mana, langa el, dupa ce toata camera se eliberase. Erau numai ei doi, fata il privea , dar parea ca se uita mai mult prin el. Nu putea sa se concentreze pe nimic.
”Kita-san, am vrut sa vorbesc despre asta in particular, apoi tu alegi cine vrei sa stie sau nu..”
Acum nu intelegea chiar nimic din ce se intampla aici, alte intamplari..alte schimbari , inspira aer incercand sa se calmeze. A dat usor din cap in semn de aprobare si a auzit dinou glasul calm a lui Pein.
”Spioni mei au descoperit ca fiul lui Yamada, omul care ti-a omorat familia ca sa ajunga la tine, incearca sa continue munca tatalui sau. E un baiat de nouasprezece ani , il cheama Nodoku si e destul de periculos. Ti-as sugera sa renunti la Academie si sa devii membra Akatsuki. Aici o sa ai parte de tot antrenamentul de care ai nevoie si o sa fii in siguranta.”
Ochii ei caprui isi schimbara brusc culoarea, erau de un verde aprins, toata viata ei a fost distrusa de acest Yamada care a murit, omorat de matusa ei si acum fiul lui se intoarce sa se razbune. Asta nu putea sa i-se intample decat ei. Nu mai putea sa mearga acum la Academie, ar fi pus in pericol mult prea multa lume. Daca Nodoku era macar pe jumatate la fel de puternic ca tatal lui, avea probleme destul de grave.
”Ai dreptate.”
”Perfect, o sa discutam detaliile in alta zii. Acum dute si odihneste-te..” zise acesta pupand-o usor pe frunte, fata doar zambi cu coltul guri si se indeparta de el cu pasi mari si grabiti, tot ce vroia era sa fie singura.

Podeaua de lemn scartaia usor sub pasi Kitei, mai avea foarte putin si ajungea in camera ei , putea sa inchida usa, sa numai fie nevoita sa infrunte probleme. Micul ei paradis, patul moale si o carte care sa o elibereze de viata de zii cu zii. Da, de asta avea nevoie. A trecut usor pe langa usile din coridor si a ajuns la usa neagra din lemn a lui Itachi, s-a oprit un pic sa o priveasca dar nu a avut prea mult timp la dizpozitie deoarecea ea s-a deschis brusc, baiatul a iesit din camera cu aceasi expresie calma.
”Itachi...” doar atat a apucat sa spuna inainte ca el sa se apropie de ea, baiatul o mangaie usor pe fata si apoi incepu sa se joace cu o suvita din parul ei. Inima ii batea mult mai repede decat deobicei, simtea cum i-se inmoaie picioarele.
”O sa regret asta..” zise acesta si apoi singurul lucru care il mai stia Kita era ca buzele lui erau peste buzele ei si nu isi mai putea controla corpul, se inrosise la fata, nu stia ce sa faca sau ce sa zica. S-a lasat purtata de val...
[Imagine: magic.png]
My creations (read & comment):




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  A rose for love, and a book for ever Kira's Scarlet 12 7.815 03-10-2013, 09:52 PM
Ultimul răspuns: ohaio_angel
  Broken rose Erina Ozaki 15 10.509 27-08-2012, 04:07 PM
Ultimul răspuns: Erina Ozaki
  Immortal Friendship [NaruSaku] Balonaş 2 4.968 18-08-2011, 03:46 PM
Ultimul răspuns: Ada
  Rose's oneshots Vero 14 8.455 24-07-2011, 11:54 PM
Ultimul răspuns: Mizantropul
  Desert Rose +18 Mada Shine 13 11.278 18-06-2011, 08:18 PM
Ultimul răspuns: lore.love28
  Rose's poems Cristiuță 3 2.982 15-12-2010, 10:18 AM
Ultimul răspuns: Cristiuță
  Red Rose Turns Black - Open Wounds [+18] candy_cane 17 9.014 24-05-2010, 05:36 PM
Ultimul răspuns: candy_cane
  Illusions- an immortal love [+18] drama^queen-dydy 1 2.459 28-01-2010, 07:33 PM
Ultimul răspuns: Rallu^^
  the story of a rose isabel_anime 6 4.671 13-12-2009, 07:42 PM
Ultimul răspuns: isabel_anime
  Pink Rose Writer of Life 0 1.946 24-06-2009, 09:37 PM
Ultimul răspuns: Writer of Life


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)