21-11-2009, 06:28 PM
3.Un inger in viata mea!
Imi amintesc acum,toate momentele speciale.Si atunci cand dorm tu imi apari mereu in vise,eu satul sa te caut prin minte,tu satul sa ma vezi plangand.
M-ai tadat,m-ai abandonat,iar eu un las fara pic de curaj.Daca te ieratam,daca te salvam tu erai acum cu mine si iubirea noastra ar fi castigat.Insa e prea tarziu pentru regrete.Sunt satul sa caut motive,sperante.Acum voi renaste pentru a doua oara.
Merg spre aceias destinatie atat de cunoscuta si totus atat de dureroasa,plang din nou ca un copil mic.In trecut iti spuneam sa nu mai fi atat de copilaros deoarece ma calcai pe nervi cu sentimentaleismele tale.Iar acum eu sunt cel slab,poate nu ti-am oferit siguranta,poate eu am fost cel care a gresit.Te voi uita confruntand trecutul.Sunt aici mirosind din nou parfumul acelui sange rece,tipatul tau,tremuratul meu,vocea lui mi se invartesc in minte ca un uragan ce tocmai a inghitit totul in calea lui.Vreau sa ma intorc din drum,vreau sa cobor de pe acest acoperis dar tu ma impiedici.De ce imi faci asta?Cu siguranta vrei sa fiu alaturi de tine dar copilul ce se va naste nu poate sa ramana fara tata.Cad in genunchi pe pietrisul imbibat cu stropii reci de ploaie.
-Nu mai plange,te iert!-tip eu catre cer in incercarea de a ma face auzit.
Ciudat iti simt respiratia atat de fiebinte,palmele atat de catifelate pe umerii mei impietriti.Imi intorc privirea in spate si te vad pe tine,esti o iluzie?!In ochii tai vad doua porti inchise cu un lacat mult prea mare.Te ating,esti atat de uman insa rece,mult prea rece.Cand te-am atins pentru prima data erai cald dar acum cand te privesc in ochi.esti foarte indiferent.De ce ma urasti atat de mult?Eu ar trebui sa te blestem si sa te urasc pe vecie insa acum totul e invers.
Ma simt ametit,sunt mult prea obosit de reaparitia ta,asa ca imi las trupul greu peste al tau.Vreau sa ma iei cu tine,catre necunoscut....Nu mai simt nimic,inafara de o durere groaznica in jurul ochilor.Imi ridic una dintre palme deasupra capului pentru a evita contactul direct cu razele puternice ale soarelui.Ciudat,ma aflam intr-o camera straina,amenajata intr-un stil foarte neanteles de mine.Adica atat peretii cat si mobila alcatuita din doua comode si un dulap asezat in fata patului erau albe,doar asternuturile patului bateau intr-un albastru foarte deschis.Oare eram in rai?!Aud un scartait puternic provocat de deschiderea usii,privesc buimac persoana ce tocmai a intrat in incapere,insa nu o pot recunoaste.Este un baiat asta pot distinge,imbracat intr-o pereche de pantaloni albi ca spuma laptelui si un tricou galben mulat pe trupul lui bine facut.Ceea ce ma facut sa tremur neancetat a fost privirea lui calda de aceasta data.Pur si simplu ma pierdeam in ochii lui albastrii ca o mare linistita,ce imi exprimau multa siguranta si puritate,iar suvitele lui de par gri ii acopereau o parte din chipul imbujorat.
-Te simti mai bine?!-ma entraba cu o voce suava,asezandu-se pe pat la o distanta efectiv mica fata de mine
-Immm..da cred-ii raspund eu facand anumite pauze intre cuvinte.Unde ma aflu?
-Pai,te-am gasit pe acoperis lesinat si am crezut ca ar fi mai bine sa te aduc la mine in apartament,nu ar fi fost bine daca te-asi fi lasat acolo-un singur lucru nu intelegeam din toata povestea lui,de ce oare nu ma privea cand imi vorbea?Dar mai ales nu intelegeam de ce l-am vazut pe Ran in locul lui.Se pare ca oboseala m-a facut sa vad lucruri intruchipate de mintea mea.
-Multumesc!-doar atat i-am zis,intorcandu-mi privirea spre fereastra
Cred ca am stat nemiscati amandoi cam 20 de minute,eu nu stiam ce sa zic deoarece persoana lui imi lua toate cuvintele, iar el probabil ca nu stia ce saubiect sa mai dezbatem.
-Trebuie sa plec-ii spun in cele din urma ridicandu-ma din pat,plecand catre iesire, dar in momentul in care am pasit pe hol...respiratia mi sa oprit.
Nu ma aflam intr-un apartament asa cum am crezut ci intr-o vila imensa plina de servitori ce hinareau dicolo pana colo cu diferite treburi.Am simtit cum doua brate se infasoara in jurul taliei mele,apoi cum niste buze reci imi saruta violent gatul.Ma zbat in zadar sa scap din aceea stransoare deoarece persoana ce imi facea asta era mult prea puternica.
-Ran,oprestete!-am recunoscut instantaneu persoana ce tocmai ma salvase
Imediat am fost eliberat,insa cand mi-am intors privirea am avut marea surpriza sal vad pe amantul tatalui meu in viata.Imaginea lui mi se tot invarteste prin cap,jucandu-se cu sufletul meu muribund.Deci aceea scena de pe acoperis a fost reala,ne mai rezistand durerii ce imi cuprinsese intreaga inima,am cazut in genunchi sprijinindu-ma de bara rece a scarii.
-Ran...........traiesti!?-am rostit eu printe siroaie de lacrimi amare.
-Da,tatal tau care este actualul meu iubit m-a salvat iar tu ai stat si ai privit ca un nemernic cum eu mor.Sincer nu imi face placere sa te revad si nu stiu de ce fratele meu te-a adus in casa.Mai bine iesi!nu am nevoie de probleme-dupa ce si-a terminat frazele,a plecat fara sa priveasca in urma.Ma durea,nu mai suportam sa-mi reamintesc cuvintele lui asa ca m-am ridicat din nou de pe podea pornind catre iesire.
-Te duc eu acasa-imi spune asa zisul sau frate.
Nu stiu din ce motiv am acceptat sa urc in masina lui,pote pentru ca nu eram in stare sa merg singur acasa sau poate pentru ca era fratele lui Ran.
-Cum te numesti?-il intrb mai mult soptind
-Daryus.Tu?-eram asa prins de imaginea lui in timp ce conducea incat nu mai auzeam nimic din tot ce zicea.Noroc ca roata masinii a intrat intr-o groapa,altfel asi fi ramas asa mult timp.
-Rey.
-Esti nascut in America nu?-waw ce intuitie avea
-Da!Tu ai un nume mai ciudat,de unde provine?
-M-am nascut si crescut pana la varsta de 17 ani in Romania,apoi am venit in Tokyo pentru niste afaceri-tonul pe care imi vorbea ma fascina,facandu-ma sa uit de toate problemele.Baiatul acesta era atat de unic.
-Cati ani ai acum?
Zambind imi spune ca are 22 de ani,insa mie nu prea imi venea sa cred ca are 22 de ani la cat de bine arata.Totusi nici batran nu este.
Imi amintesc acum,toate momentele speciale.Si atunci cand dorm tu imi apari mereu in vise,eu satul sa te caut prin minte,tu satul sa ma vezi plangand.
M-ai tadat,m-ai abandonat,iar eu un las fara pic de curaj.Daca te ieratam,daca te salvam tu erai acum cu mine si iubirea noastra ar fi castigat.Insa e prea tarziu pentru regrete.Sunt satul sa caut motive,sperante.Acum voi renaste pentru a doua oara.
Merg spre aceias destinatie atat de cunoscuta si totus atat de dureroasa,plang din nou ca un copil mic.In trecut iti spuneam sa nu mai fi atat de copilaros deoarece ma calcai pe nervi cu sentimentaleismele tale.Iar acum eu sunt cel slab,poate nu ti-am oferit siguranta,poate eu am fost cel care a gresit.Te voi uita confruntand trecutul.Sunt aici mirosind din nou parfumul acelui sange rece,tipatul tau,tremuratul meu,vocea lui mi se invartesc in minte ca un uragan ce tocmai a inghitit totul in calea lui.Vreau sa ma intorc din drum,vreau sa cobor de pe acest acoperis dar tu ma impiedici.De ce imi faci asta?Cu siguranta vrei sa fiu alaturi de tine dar copilul ce se va naste nu poate sa ramana fara tata.Cad in genunchi pe pietrisul imbibat cu stropii reci de ploaie.
-Nu mai plange,te iert!-tip eu catre cer in incercarea de a ma face auzit.
Ciudat iti simt respiratia atat de fiebinte,palmele atat de catifelate pe umerii mei impietriti.Imi intorc privirea in spate si te vad pe tine,esti o iluzie?!In ochii tai vad doua porti inchise cu un lacat mult prea mare.Te ating,esti atat de uman insa rece,mult prea rece.Cand te-am atins pentru prima data erai cald dar acum cand te privesc in ochi.esti foarte indiferent.De ce ma urasti atat de mult?Eu ar trebui sa te blestem si sa te urasc pe vecie insa acum totul e invers.
Ma simt ametit,sunt mult prea obosit de reaparitia ta,asa ca imi las trupul greu peste al tau.Vreau sa ma iei cu tine,catre necunoscut....Nu mai simt nimic,inafara de o durere groaznica in jurul ochilor.Imi ridic una dintre palme deasupra capului pentru a evita contactul direct cu razele puternice ale soarelui.Ciudat,ma aflam intr-o camera straina,amenajata intr-un stil foarte neanteles de mine.Adica atat peretii cat si mobila alcatuita din doua comode si un dulap asezat in fata patului erau albe,doar asternuturile patului bateau intr-un albastru foarte deschis.Oare eram in rai?!Aud un scartait puternic provocat de deschiderea usii,privesc buimac persoana ce tocmai a intrat in incapere,insa nu o pot recunoaste.Este un baiat asta pot distinge,imbracat intr-o pereche de pantaloni albi ca spuma laptelui si un tricou galben mulat pe trupul lui bine facut.Ceea ce ma facut sa tremur neancetat a fost privirea lui calda de aceasta data.Pur si simplu ma pierdeam in ochii lui albastrii ca o mare linistita,ce imi exprimau multa siguranta si puritate,iar suvitele lui de par gri ii acopereau o parte din chipul imbujorat.
-Te simti mai bine?!-ma entraba cu o voce suava,asezandu-se pe pat la o distanta efectiv mica fata de mine
-Immm..da cred-ii raspund eu facand anumite pauze intre cuvinte.Unde ma aflu?
-Pai,te-am gasit pe acoperis lesinat si am crezut ca ar fi mai bine sa te aduc la mine in apartament,nu ar fi fost bine daca te-asi fi lasat acolo-un singur lucru nu intelegeam din toata povestea lui,de ce oare nu ma privea cand imi vorbea?Dar mai ales nu intelegeam de ce l-am vazut pe Ran in locul lui.Se pare ca oboseala m-a facut sa vad lucruri intruchipate de mintea mea.
-Multumesc!-doar atat i-am zis,intorcandu-mi privirea spre fereastra
Cred ca am stat nemiscati amandoi cam 20 de minute,eu nu stiam ce sa zic deoarece persoana lui imi lua toate cuvintele, iar el probabil ca nu stia ce saubiect sa mai dezbatem.
-Trebuie sa plec-ii spun in cele din urma ridicandu-ma din pat,plecand catre iesire, dar in momentul in care am pasit pe hol...respiratia mi sa oprit.
Nu ma aflam intr-un apartament asa cum am crezut ci intr-o vila imensa plina de servitori ce hinareau dicolo pana colo cu diferite treburi.Am simtit cum doua brate se infasoara in jurul taliei mele,apoi cum niste buze reci imi saruta violent gatul.Ma zbat in zadar sa scap din aceea stransoare deoarece persoana ce imi facea asta era mult prea puternica.
-Ran,oprestete!-am recunoscut instantaneu persoana ce tocmai ma salvase
Imediat am fost eliberat,insa cand mi-am intors privirea am avut marea surpriza sal vad pe amantul tatalui meu in viata.Imaginea lui mi se tot invarteste prin cap,jucandu-se cu sufletul meu muribund.Deci aceea scena de pe acoperis a fost reala,ne mai rezistand durerii ce imi cuprinsese intreaga inima,am cazut in genunchi sprijinindu-ma de bara rece a scarii.
-Ran...........traiesti!?-am rostit eu printe siroaie de lacrimi amare.
-Da,tatal tau care este actualul meu iubit m-a salvat iar tu ai stat si ai privit ca un nemernic cum eu mor.Sincer nu imi face placere sa te revad si nu stiu de ce fratele meu te-a adus in casa.Mai bine iesi!nu am nevoie de probleme-dupa ce si-a terminat frazele,a plecat fara sa priveasca in urma.Ma durea,nu mai suportam sa-mi reamintesc cuvintele lui asa ca m-am ridicat din nou de pe podea pornind catre iesire.
-Te duc eu acasa-imi spune asa zisul sau frate.
Nu stiu din ce motiv am acceptat sa urc in masina lui,pote pentru ca nu eram in stare sa merg singur acasa sau poate pentru ca era fratele lui Ran.
-Cum te numesti?-il intrb mai mult soptind
-Daryus.Tu?-eram asa prins de imaginea lui in timp ce conducea incat nu mai auzeam nimic din tot ce zicea.Noroc ca roata masinii a intrat intr-o groapa,altfel asi fi ramas asa mult timp.
-Rey.
-Esti nascut in America nu?-waw ce intuitie avea
-Da!Tu ai un nume mai ciudat,de unde provine?
-M-am nascut si crescut pana la varsta de 17 ani in Romania,apoi am venit in Tokyo pentru niste afaceri-tonul pe care imi vorbea ma fascina,facandu-ma sa uit de toate problemele.Baiatul acesta era atat de unic.
-Cati ani ai acum?
Zambind imi spune ca are 22 de ani,insa mie nu prea imi venea sa cred ca are 22 de ani la cat de bine arata.Totusi nici batran nu este.
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
