The Demon's Paradise [yaoi]

[Yaoi Queen]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Sooo, avand in vedere ca unele posturi s-au pierdut din cauza erorii, trebuie sa postez din nou ficul ;))
No prob :))

--->Mark<---

--->Alex<---

--->Mario (cel din fata) si Ryan (din spate) XD<---

--->Daemon<--- <--- dar "Maria Sa" apare numai din capitolul doi :D



Capitolul 1: Prieten sau dusman?

Nu stiu cat de ciudat suna faptul ca m-am indragostit de prietenul meu cel mai bun, insa nici nu ma intereseaza prea mult, atata timp cat el imi cunoaste sentimentele pe care le port in suflet... I-am marturisit acest lucru in urma cu doua zile, insa nu mi-a dat niciun raspuns. Astazi m-a chemat la casa unde lucreaza, spunandu-mi ca vrea sa-mi arate locurile si desigur ca am acceptat sa merg.
Alex are douazeci si trei de ani si ne cunoastem de aproape cinci ani, este inalt, cu parul scurt si brunet, pe care de obicei il tine ciufulit, ochii ii sunt caprui precum chihlimbarul, iar buzele lui indica de cele mai multe ori o persoana serioasa.
El lucreaza pentru un traficant de droguri, insa il cred cand imi spune ca nu a facut nimic grav, chiar daca la prima impresie suna ca ceva deloc placut.
Eu sunt un fotomodel renumit prin tara si pozez pentru diferite reviste, sau apar in reclame la televizor... Am inaltimea perfecta pentru a fi un fotomodel, exact un metru optzeci, insa corpul meu ma dezamageste, nefiind foarte lucrat si oarecum slabut. Parul meu de un brunet-albastrui, e tuns scurt in partea din fata, insa la spate sunt cateva suvite lungi, care pot ajunge pana aproape de talie... Culoarea ochilor mei este de un albastru inchis, precum cerul care se aproprie de inserat, iar in urechea dreapta, port ca de obicei trei cercei de argint in forma de cerc, si in stanga unul triunghiular cu o piatra albastra.
Sunt in drum spre adresa care am primit-o de la Alex, dar sunt destul de ascuns incat sper ca nu voi fi recunoscut. Port o pereche de pantaloni negri de satin, o camasa alba din bumbac, deschisa la primii trei nasturi, si desigur, nu pot lipsi ochelarii negri si palaria stetson de aceeasi culoare.
In sfarsit ajung in fata unei case, sau mai degraba a unei vile grandioase cu porti mari de fier, pe care Alex o deschide iar eu intru in curtea imensa, dandu-mi perechea de ochelari jos si privind uimit in jurul meu.
-Mark...bine ai venit la locul meu de munca, imi spune el zambindu-mi discret.
-Dar tu ce lucrezi aici? il intreb eu curios, dandu-mi si palaria jos.
-Deocamdata nimic, pentru ca e sefu' plecat. Cand vine, mi-o da el ceva de lucru... Dar va veni numai maine, asa ca momentan sunt liber.
Aprob dand din cap afirmativ, apoi el imi face semn sa-l urmaresc. Ajungem in fata unui grajd, in care intram si deja putem auzi nechezatul sau diferite sunete scoase de mai multi cai... De cum zaresc animalele acelea suberbe, chipul parca mi s-a luminat, pentru ca am o mare slabiciune pentru ei. Nu ma pot abtine sa nu mangai si eu macar pe unul din ei. E negru in totalitate, foarte mare, parand parca scos dintr-o poveste. Cred ca e si cel mai ingrijit dintre toti. E atat de frumos...
-Uau! Exclama Alex uimit. Nu-mi vine sa cred ca te-a lasat sa-l atingi, spune el ramanand inca uimit.
-De ce spui asta? intreb eu continuand sa mangai animalul.
-Shade e calul preferat al sefului. Nu se lasa atins de nimeni altcineva... Nici macar de mine.
Zambesc multumit, apoi ma indepartez de cal, apropiindu-ma mai mult de Alex, care din nou imi face semn sa-l urmez, inaintand si mai mult in grajd si ajungand intr-un loc in care e numai cu fanul din care caii sunt hraniti. Ma intreb ce cautam noi aici...
-Mark... mai tii minte ce mi-ai spus acum doua zile? ma intreaba el, apropiindu-se de mine si prinzandu-ma de mana.
-Da... Si nu regret niciun cuvant, raspund eu privindu-l in ochi.
-Atunci demonstreaza-mi! imi spune, apropiindu-se de chipul meu, care se inroseste usor, acaparandu-mi apoi buzele intr-un sarut violent care nu imi creeaza deloc placere...ci din contra, ma obliga sa-l resping, insa corpul meu nu are puterea necesara. Ma impinge pe fanul din spatele meu si se aseaza deasupra mea, prinzandu-mi mainile deasupra capului.
-Alex! Ce faci?! Da-mi drumul! Ma dor incheieturile! spun eu speriat, incercand in acelasi timp sa scap din stransoarea puternica a asa-zisului meu prieten, insa parca vorbesc singur, caci se preface ca nu ma aude, iar eu devin din de in ce mai agitat...
Incepe sa ma sarute pe gat lafel de violent si scoate la iveala o alta persoana... pe care eu nu o recunosc sub nicio forma. Ma sperie ingrozitor chiar si privirea lui, care e mult mai schimbata decat cea pe care eu o cunosc... nu l-am mai vazut niciodata asa. Cu toata puterea lui, trage de camasa mea, rupandu-i nasturii, socandu-ma si mai mult de felul in care se comporta...
-Alex! Opreste-te! Nu face asta! Strig eu zbatandu-ma din toate incheieturile, iar din cauza spaimei care m-a cuprins, lacrimile isi fac aparitia in ochii mei larg deschisi si vizibil speriati...
-Mark... Lasa-ma sa te fac al meu acum si iti promit ca voi avea grija de tine de fiecare data cand va trebui. Stii foarte bine ca ai nevoie de mine, imi spune el, sarutandu-mi pieptul si urcand spre gat, muscandu-ma de pielea sensibila pentru a-mi lasa un semn mic, rosiatic.
-Dar Alex... E prea repede, rostesc eu speriat, incercand sa-l opresc.
-Daca tu crezi ca lucrurile merg ca intre un baiat si o fata, te inseli amarnic, Mark. Aici sunt altfel de reguli.
Spunand astea, imi desface pantalonii pe care ii trage de pe mine impreuna cu boxerii cei albi si ii arunca cat colo, fara sa ii pese pe unde ajung, apoi isi desface slitul blugilor albastrii, insa nu ii da jos de pe el, si imi indeparteaza picioarele, asezandu-se intre ele.
Trupul incepe sa-mi tremure, iar inima sa bata din ce in ce mai tare din cauza fricii care mi-a cuprins fiecare simt si care nu are de gand sa dispara...
O durere ingrozitoare imi strapunge trupul, in momentul in care Alex se impinge cu putere in mine, vrand parca sa ma rupa pe dinauntru, iar in acelasi timp scap un tipat de durere, si lacrimile care si-au facut aparitia in ochii mei, acum curg pe obrajii rumeni, prelingandu-se pana pe gat si pierzandu-se cand buzele lui le ating cu aceeasi nota de agresivitate cu care ma penetreaza... Miscarile lui sunt atat de rapide si violente, incat nu pot sa-mi tin scancetele si zbieretele in frau, cu atat mai putin lacrimile care-mi curg necontenit pe chip. Suspinele si tipetele infundate nu il fac pe Alex sa incetineasca si nici sa tina cont de faptul ca pentru mine este prima oara cand fac asa ceva. Continua sa ma supuna la niste chinuri fizice pe care eu nici macar nu mi le imaginam pana astazi... insa toata durerea mea duce spre placerea lui, care i se arata pe chip si in miscari. Trupul meu tremura de durere, iar ochii mi tin strans inchisi, incercand sa opresc lacrimile, precum si toate acele tipete ascutite pe care nu pot sa le stapanesc, ele facandu-se auzite la fiecare patrundere...
Miscarile devin si mai alerte, iar chinul din ce in ce mai mare... Se elibereaza in interiorul meu, apoi se ridica de pe mine de parca nu s-ar fi intamplat absolut nimic. Isi incheie pantaloni si imi intinde mana pentru a ma ajuta sa ma ridic, insa eu raman nemiscat, cu fata inundata de lacrimi, parul ravasit, si cu corpul inca tremurand.
-Credeam... ca imi... esti prieten... rostesc eu printre suspine, incercand sa respir normal.
-Si iti sunt, insa purtatu' de grija se mai si plateste in zilele noastre...
De cum a terminat ceea ce a avut de zis, a fost surprins sa vada doi baieti venind in directia noastra. Nu le aud decat numele pe care Alex le rosteste: Mario si Ryan, caci nu sunt atent deloc la ceea ce vorbesc ei, ci incerc sa ma ridic de pe jos, chiar daca durerile mele sunt inca groaznice. Vorbele lor suna ca niste amenintari la adresa lui Alex, insa nu-mi mai pasa ce i se intampla lui...
-Asculta prietene. Noi ne facem felu cu amicul tau, iar tu scapi viu, pentru ca nu o sa-i spunem lui Daemon ce ai facut tu cu drogurile alea care se presupuea ca trebuia sa le dai lui Jillian, merge? Spune unul dintre ei, socandu-ma si din nou bagand spaima in mine.
-Nu... va rog! spun eu reusind sa ma ridic in genunchi.
-Vedeti? Nu vrea. L-am chinuit eu destul. Lasati-l in pace, spune Alex, incercand sa-i opreasca pe cei doi, care spre nefericirea mea nu vor sa renunte.
-Ori el, ori viata ta, spune un tip aproape cat mine la inaltime, cu ochii albastrii si parul facut in acelasi stil ca al meu, de culoarea saten inchis, care parea decis sa nu renunte la placerea de a-mi avea trupul pentru el...
Ma agat de camasa lui Alex si ma ridic cu greu in picioare, continuand sa ma rog de ei sa ma lase in pace, insa toate rugamintile mele sunt in zadar, caci pe mine nu ma baga nimeni in seama.
-Alex... Nu-i lasa te rog! Ai promis ca vei avea grija de mine, iti amintesti? Te implor, nu-i lasa!, spun eu izbucnind in lacrimi si cazand in genunchi, povara corpului meu fiind prea mare pentru picioarele mele. Insa totul mi se spulbera in fata ochilor auzind "Imi pare rau..." din partea lui Alex, care apoi se face nevazut, lasandu-ma pe mine cu cei doi baieti pe care nici macar nu ii cunosc...

To be continued :D

Nextu... ei bine, astept cel putin un comment (nu ma supar daca-s mai multe :)) ) ca sa-l pot posta, pentru ca deja e scris. XD