Wild eyes

[Jollye]

Mda. Scuze pentru intarzieri. :| Nu prea am mai avut idei. Noul capitol. e doar o parte din el. Inca lucrez.

Capitolul 6-Nedespartiti

In urmatoarea saptamana care abea incepuse, cu o zi plictisitoare de luni, am incercat sa trec peste incidentul din zilele precedente si m-am chinuit sa nu raspund comentariilor care, inca, nu incetau sa apara. Deasemena, inca eram certata cu prietenii mei si ma simteam foarte prost din acea cauza, pana intr-un moment cand mi-am spus ca nu are rost sa continuam in felul asta pentru un motiv atat de banal, asa incat, dupa terminarea orelor i-am rugat sa ma insotesca pana acasa, invitatie care, evident, nu a fost refuzata dar acceptata doar din bun simt. Imediat ce am ajuns in fata casei mele, am inceput sa ne uitam unul la altul intr-o tacere asurzitoare.
-Te ascultam! Mi-o tranti Rogue pe un ton rigid.
-Mda. Vroiam sa va spun..ca-mi pare rau pentru comportamentul meu si, nu cred ca ar trebui sa fim certati dintr-un asa motiv.
-Astea sunt cuvintele tale sau..ale celor care te-au convins sa faci asta? Replica Megan.
-Spun ce gandesc si ce simt ca ar trebui sa fac. Dar ma bucur ca te indoiesti de mine. E un inceput bun. I-am zis lasand ochii in pamant.
Jake ma privea parca rusinat de ceea ce tocmai spusesem ca si cand ar vrea sa repare ceva, insa nereusind sa treaca peste autoritatea impietrita a lui Megan renunta sa mai schimbe in vre-un fel acea discutie si imi parea rau pentru ca, probabil ar fi fost singura mea salvare.
-Nu ne indoim dar..fie. Te iertam !
Aceste cuvinte mai usurasera tensiunea mea, insa stiam ca vor urma si mai multe. Nu avea sa se termine aici.
- Daca ma iertati, nu vreau sa o faceti din obligatie.
- Nu o facem! Insa esti constienta ca va trebui sa te revansezi fata de noi, nu? Chicoti Mel.
- Puteam scapa in vre-un fel de partea asta?
- Nu! E favorita mea! Imi replica Megan cu un ranjet in coltul gurii, gata gata sa se arate pe fata, si nemaiputand sa se abtina izbucni in ras la fel ca toti ceilati si ma imbratisara “calduros”.
Dupa cum bineinteles, le-am relatat povestea,reactia lor a fost asa cum ma asteptasem. Jake radea in hohote de faza cu vestiarul iar Megan chichotea alaturi de el spunandu-mi ca in tot acest timp ea a fost cea care a avut dreptate. Evident ca , acuzatiile nu au incetat sa apara. Rogue se vaita ca le-am ascuns adevarul cand defapt,totul era evident,pentru ca eu eram usor de citit. Dar, i-am lasa sa vrbeasca pentru ca stiam ca au dreptate,timp in care mintea mea devia de la cele prezente spre alte lucruri. Ma gandeam cat echilibru putea exista intre noi.Cat de apropiati eram si cat am fi riscat unul pentru altul. Daca am fi fost pusi intr-o situatie dificila,aveam sa ramanem impreuna indiferent de consecinte. Luptand cot la cot ca si camarazi,ca o echipa. Jake care era innebunit dupa provocari,Megan care nu refuza o lupta buna (ceea ce se aplica si in viata de zi cu zi) Rogue si Tylor care nu-si paraseau prietenii. Toti existam unul pentru altul. Nimeni nu ar fi putut rupe aceste legaturi si cum sa o faca vazand puterea care pluteste ca o aura in jurul nostru? Puterea de a fi unul cu celalalt. Puterea de a fi noi,de a exista impreuna.Pentru ca acesta era motivul care ne lega.
Spre seara,cum nu aveam altceva de facut,am iesit sa ma plimb pe plaja. Asta ma relaxa. Nisipul “zbura” dus de vant departe. Ma intrebam cum ar fi fost sa zbor si eu in bataia vantului peste cine stie ce tinuturi. Aveam o o imaginatie asa de bogata incat daca nu as fi fst realista sa-mi dau seama in ce lume traiesc, probabil m-as fi lasat dominata de propriile fantezii copilaresti. Asa m-as fi bucurat si eu de ceva ce nu am. Cascasem lung,timp de 15 secunde. Ma simteam obosita desi nu facusem mai nimic toata ziua. Cand am pornit in drum spre casa, cam pe la jumatatea lui, am simtit cum doua buze calde se contureaza intr-un sarut pe brazul meu, si spre surprinderea mea acela era James.
- Hey! Am exclamat surprinsa.
- Buna copilas!
- Buna?! De unde ai aparut?
- M! De pe drum?
- ??? nici nu te-am auzit cand te-ai apropiat!
- Ar fi trebuit ? chicoti el.
- Da..adica..e..
- Am pasul usor. Ma intrerupse el,facandu-mi cu ochiul.
- Oo!
- Deci?! Te-ai impacat cu prietenii tai?
- Mda. Defapt, nici nu cred ca am fost certati. Sunt foarte intelegatori. Dar tu? Nu ar trebui sa fii acasa?
Rase.
- Nu! De ce as fi ? Imi place sa ma plimb seara. E relaxant.
- Ha ! Uite ceva ce avem in comun,i-am spus eu entuziasmata.
- Defapt, sunt sigur ca avem mult mai multe in comun.
- Si care ar fi acele “mai multe” ?
Nu-mi raspunse dar zambi delicat si se apropie de mine impreunandu-si mainile cu
ale mele. Inima incepu sa-mi pulseze batai accentuate in timp ce ochii lui ma intimidau profund. Vru sa se apropie mai mult, dar, m-am opus retinandu-l cu degetul peste buzele lui stiindu-i intentiile.
- Cred ca am inteles! Am soptit rusinata.
Imi mangaie obrazul.
- esti sperata de mine Gaby? Am ridicat ochii spre el uimita de intrebare.
Oarecum..era adevarat.
Am pufnit.
- Sigur ca nu! Doar ca..ar trebui sa ma obisnuiesc sa fim atat de apropiati. Mereu
am evitat relatiile de genul acesta.
- Nu am nici o intentie rea,deocamdata! ma tachina el.
- Stiu...
Nu facu presiuni asupra mea insa ma saruta inca o data pe obraz. La fel ca si el, imi
doream mai mult dar inainte , vroiam sa ma gandesc de doua ori daca ceea ce aveam sa fac era bine, deoarece mai trecusem odata prin asta.