Wild eyes

[Jollye]

Capitolul 4 �Intalnire cu scantei

Urmatoarea zi sosi foarte repede si nu dormisem aproape deloc. Nu stiam cum sa-mi aranjez timpul incat dimineata sa treaca mai greu. Nu vroiam sub nici o forma sa merg la scoala si sa dau ochii cu James. Nu vroiam ca acei ochi atat de patrunzatori sa-mi intalneasca privirea. Cand stateam in fata lui ma pierdeam cu totul si cand vroiam sa spun ceva iesea de fiecare data o mare prostie pentru ca avea acea privire care ma facea sa rosesc si sa par un copil prostut in fata cuvintelor sale bine gandite si oarecum inteligente.
- Gaby! Mancarea e gata!
Aceste cuvinte imi intrerupsera firul gandurilor si mi-am dat seama ca vocea care ma
striga era a tatalui meu care ma astepta ca in fiecare dimineata cu masa pregatita pt. ca daca nu era el eu uitam mereu sa mai mananc. Am coborat usor treptele pana in bucatarie unde ma asteptau parintii mei si Ryan foarte zambitori de altfel ca in fiecare inceput de zi. Nu ca asta m-ar fi ajutat prea mult insa ei o luau ca pe o incurajare care mi-ar putea ridica moralul .
- Neata! Am murmurat eu somnoroasa.
- Ai ajuns la timp. Mancarea e pregatita. Sper sa-ti placa.
- Sigur imi va placea.
Insa mancam mai mult de forma . Nu aveam deloc pofta de mancare si stresul era
din ce in ce mai mare din cauza ca in mai putin de 40 de minute ma voi afla in fata scolii si ca deobicei el va aparea de nicaeri pe la spatele meu si isi va impletici bratele in jurul trunchiului meu soptindu-mi la ureche un usor � Gaby � iar eu ma voi speria si voi scoate un tipat isteric. M-am cutremurat la gandul asta, si incercand sa ma gandesc la altceva decat � James � m-am asezat la masa si am inceput sa mananc intr-o lene notorie.
- Jess ?! pari cam palida in dimineata asta. E ceva neinregula? Intreba Mary cu oarecum nelinisite.
- Ma simt bine.De ce ar fi ceva neinregula?
- Doar intrebam. Probabil mi s-a parut.
- Cu siguranta ti s-a parut. Sunt bine, nu �ti fa griji in privinta mea. As fi ultimul
lucru de care ar trebui sa te ingrijorezi.
Spusesem aceste cu cuvinte cu o siguranta de fier cand pe de alta parte nimic nu era adevarat. Dar ce puteam sa le zic incat nici unul dintre parinti sa nu-si faca griji in privinta mea? Nu vroiam sa le fiu o povara deoarece stiam ca au destule probleme din pricina serviciului, si apoi mai lipseam doar eu pentru a le face viata un adevarat calvar.
M-am grabit sa termin de mancat ca sa am timp sa ma pregatesc pentru ziua naucitoare care ma astepta.
- A fost delicos. Ma duc sa ma pregatesc pentru scoala.
- Ma bucur ca ti-a placut. Pe masa este pranzul tau. Sa nu-l uiti acasa.
- Voi tine minte.
Am plecat ganditoare in dormitorul meu aranjandu-mi cartile in ghiozdan dupa care m-am imbracat de plecare. Coborand in bucatarie mi-am luat in fuga pranzul de pe masa grabindu-ma spre usa.
- Am plecat. Ne vedem diseara. Nu ma asteptati , nu stiu la cat ajung. Pa!
- Unde te grabesti domnisoara?
- La socala. Mai e ceva ce ar trebui sa fac?
- Nu. Dar un sarut de plecare cred ca ar fi perfect.
- Oh, asta era. In regula atunci.
I-am sarutat obrazul Marinei si am plecat in graba de teama sa nu intarzii.

In decurs de 15 minute pana sa ajung la scoala ma tot gandeam ce as putea sa-i zic sau in cel mai rau caz sa-i dau un raspuns concret. Un �da� sau un �nu� ar fi destul de greu sa-mi iasa pe gura. �Da� � pentru ca nu vroiam sa ies cu James si �nu� �de teama ca daca l-as respinge as parea si mai ratata de cat sunt si ca as lasa o impresie de frica. Oricum as fi luat-o eram sigura de un lucru. Nu vroiam sa ma intalnesc cu James. Si cum sa nu ma sperie interesul lui brusc pentru mine? Il credeam in stare de multe si cine stie ce avea de gand sa-mi faca? Oricum el era mai ciudat din fire asa ca de data asta nu ma voi lasa eu coplesita de �splendoarea lui naturala� .
Deodata am pufnit. �ha� am gandit eu. Eram o fraiera. Ce curaj aveam deodata dar stiam ca odata ajunsa acolo si stand in fata lui ma voi pierde iar si voi reactiona la fiecare miscare sau vorba dulce a lui.
Ajunsa in fata scolii, imi batea deja inima cu putere. Aproapre ca ii cautam privirea. Nu vroiam sa fiu luata din nou peste picior. Si totusi, oare unde era? Deobicei ajungea inaintea mea. Sigur se ascundea pe undeva si vroia sa ma sperie ca deobicei. Trebuia sa fiu precauta pt. ca ma asteptam la orice.
Am mers pana la sala de curs linistita si atenta analizand fiecare detaliu. Am crezut ca il voi gasi acolo din moment ce in fata scolii nu era.
Scartaind intr-un sunet usor, am deschis usa si privind, locul din banca era gol. Am fost oarecum usurata in acel moment dar totusi imi parea rau. Imi parea rau pentru ca desi negam in fata tuturor si chiar mie insumi ca nu il suport sau plac pe James, nimic nu era adevarat. Si de ce ma luptam cu constiinta mea daca totusi simteam altceva? Poate Rogue avea dreptate si chiar eram invidioasa si ca aceasta invidie era doar incoltirea sentimentelor mele.Doar inceputul.
Desi strigam si tipam ca nu vreau sa aud de el , aceste strigate spuneau defapt tot ce gandeam in interiorul meu. Stiam asta pentru ca atunci cand il vedeam frumusetea lui ma imbata efectiv, ma inebunea numai pentru simplul fapt ca exista si daca pleca probabil micul meu univers care dintr-o data avea un sens, va deveni iar ceva banal si neinteresant. Atunci cand imi zambea si imi soptea la ureche �Gaby� parca imi vorbea intr-o mie de cuvinte iar privirea lui imi comunica placerea pe care o avea atunci cand ma vedea rosind in fata lui si balbaindu-ma pentru ca ameteam cand ochii lui patrundeau in vazul meu, in capul meu, in mine. Si toate acestea parca erau multe , prea multe si vroiam sa il intalnesc. Recunoasteam asta.
Am mers asa gandindu-ma, pana cand s-a sunat de incepera orei iar el tot nu aparuse. Imi intorceam capul in spate si locul era gol,pustiu.Simteam ca ma parasise. Ca uitase de mine complet. Poate se imbolnavise sau se simtea rau. Desigur, nu stiam asta ci doar dadeam cu presupusul motive banale pentru care el lipsea acum de la scoala.
In pauza mare am iesit in curte sa ma recreez si sa iau putin aer. Simteam ca ma sufoc in toata aglomeratia de elevi. Ma plimbam pe aleea impodobita cu flori inspirand mireasma placuta a lor si privirea imi era indreptata spre albastrul cerului. Si mergand asa ma pierdeam si ma desprindeam de tot dusa de ganduri undeva departe. Si cand totul devenea mai placut si mai gingas corpul meu s-a izbit de ceva tare si nu mi-am putut tine echilibrul cand doua maini le-au prins pe ale mele iar atunci i-am auzit vocea suava.
- Gaby!
Am ridicat privirea analizand fiecare detaliu si atunci i-am intalnit privirea. Era el, statea chiar in fata mea iar mainile noastre erau legate tragandu-ma pe mine aproape de pieptul lui cald.
-James..
I-am pronuntat numele plina de rusine si credeam ca el va reactiona ca deobicei insa m-a ridicat si m-a privit pret de cateva clipe in ochi, zambindu-mi.
- Fii mai atenta data viitoare, bine?
- Mpf..mm..da.
Eram ametita si nu-mi puteam desprinde privirea de a lui deloc.
- Ce s-a intamplat?
- .....ai fost plecat. Nu te-am vazut dimineata.
- A...da ! A intervenit o problema.
- Inteleg.
-Sper ca asta nu va interveni intre raspunsul tau si iesirea noastra.
- Ce? Am intrebat nedumerita, insa mi-am dat brusc seama ce vroia sa spuna.
- Rasunsul!
- Da! Raspunsul! Sper ca te-ai gandit. Nu as vrea sa sufar o dezamagire.
Tocmai asta speram sa nu spuna. Acum eram nevoita sa accept si sa ies cu el.
-Da..M-am gandit si..cred ca e in regula. Putem iesi.
-Hm..bine. Stiam ca nu ma prea suporti si credeam ca vei spune �nu� dar ma bucur ca nu a fost asa.
- E in regula James. Nu cred ca voi muri daca ies cu tine o data. Si pe de alta parte, am renuntat sa mai fiu invidioasa. Esti un tip de treaba.
-Woau! Sunt flatat! Ma bucur ca crezi asta si ai dreptate. Nu trebuie sa fii invidioasa pe mine. Oamenii ma admira pentru ca asa sunt ei. Nu le-am impus eu nimic si nu sunt chiar un tip de bani gata , ingamfat cum ma crezi tu.
Cand am auzit aceste vorbe m-am simtit mai mult decat penibil. Ultima data cand ne vazusem chiar aveam acea impresie despre el insa acum era cu totul altceva si trebuia sa marturisesc asta chiar in fata lui.
-Defapt..mi-am mai schimbat parerile de la ultima noastra cearta. Si cred ca ar trebui sa nu mai fiu asa de �temperamentala� cum spui tu.
- Dar vezi..nu poti schimba asta. Face parte din atitudinea ta. Tu chiar esti o fata temperamentala si nu poti schimba asta insa eu pot sa accept.
-Faci sacrificii?
-Din moment ce ne intelegem mult mai mai bine nu cred ca as vrea sa pierd asa o persoana ca tine.
Tocmai se sunase de inceperea orelor iar James nu vroia sa ma lase sa plec.
- James..chiar trebuie sa plec. In caz ca nu stii eu respect programa scolara.
- Oh..haide Gaby. Daca tot esti aici putem iesi acum iar tu lasi la o parte jumatate din orele plictisitoare. E doar o zi. Nu se va intampla nimic. Nu-ti va taia nimeni capul daca lipsesti 4 ore. Si oricum..poti inventa o scuza destul de buna.
- Bine. Doar azi. Promite-mi ca e prima si ultima data.
- Promit.
- In regula. Asteapta-ma aici. Ma duc sa-mi iau cartile.
-Am sa te astept o vesnicie daca trebuie, doar pentru tine.
- Sigur..
Am plecat in graba sa-mi iau cartile din clasa lasandu-l pe James afara sa ma astepte. Nu-mi venea sa cred ca fac asa ceva. Ma influenta prea mult insa imi placea cum ma alinta. Dupa ce am inventat o scuza destul de notorie m-am intors la James care statea nemiscat pe banca.
-Ok. Sper sa merite toata osteneala.
- Relaxeazate! Acum esti cu mine.
O spuse foarte degajat, ca si cand el ar fi fost protectorul meu acum si ca nimeni nu-mi va putea face vre-un rau. Insa ma simteam multumita avand in vedere ca acum eram prieteni si poate chiar asa era. Cand ma aflam in prezenta lui nu-mi era teama de nimic. Nu ca in general mi-ar fi insa ma simteam protejata. Ne-am urcat in masina lui si am inceput sa mergem desi inca nu stiam unde iar apoi el a venit cu o idee.
- Unde ti-ar placea sa mergi?
- Oriunde.. as vrea sa ies din rutina de zi cu zi.
- Hai sa iesim inafara orasului. Imi sugera el cu o dorinta arzatoare de a fi numai noi doi singuri.
- Inafara orasului? Ce-i asa special de vazut?
- Multe locuri sunt speciale in felul lor, dar pana la urma nu conteaza unde ne aflam ci cu cine suntem, nu? Si chiar tu ai spus ca vrei sa iesi din �rutina de zi cu zi�. E un loc destul de linistit si relaxant.
- Cum ar fi?
- Cum ar fi natura, bineinteles. Sunt multe paduri spre Nord si e foarte placut sa te plimbi prin asa locuri.
- Bine. Facem cum spui tu.
Am mers si am tot mers pana cand ne-am desprins de tot urbanismul intrand parca in alta lume care ne intampina cu peisaje incantatoare. Sa le fi descris in cateva cuvinte ar fi fost prea putin pentru tot ce vedeam. James chiar se pricepea sa aleaga.
- Woau! Am exclamat plina de incantare.
- Stiam ca o sa-ti placa.
- Stiai?
- Cred ca tuturor oamenilor le plac astfel de peisaje, bine..mai mult sau mai putin,dar e un mod excelent sa te recreezi.
- Mda. E suberb.
- Ma bucur ca iti place, spuse multumit de sine.
James oprise masina si am coborat amnadoi cufundandu-ne in padurea strabatuta de nuante verzi si invaluita de graiul pasarilor. Ne plimbam unul langa altul, pe micile alei, care se pierdeau in culorile pamantului si priveam oarecum uimiti peisajul insorit .
- Stii ..e placut sa ma plimb cu tine. Esti o companie placuta.
- E ciudat ca spui asta. Adauga el.
- De ce?
- Pentru ca pana acum 2 zile iti venea sa arunci cu ceva in mine.
Asta m-a amuzat chiar daca avea dreptate.Insa acum numai simteam la fel. Imi facea placere sa stau cu el si dupa cum o mai spusesem, ma inebunea numai prin simplul fapt ca exista si nu puteam sa-l resping pt. ca ...James imi placea insa imi era frica sa-i marturisesc asta. Nu vroiam sa stric momentul . Lucrurile bune dureaza putin si vroiam sa ma bucur din plin de acel moment unde eram numai noi doi . Eu si cu el la nici 20 cm departare unul de altul.
-Asa cum am spus. Mi-am schimbat parerea.
- Stii Gaby..imi placi foarte mult.
- Iti plac?
-Da. Vreau sa zic, tu nu esti ca restul fetelor. Majoritatea nu stiu decat sa tipe si sa roseasca cand ma vad dar tu nu esti asa si asta mi-a placut la tine. Pentru ca de prima data cand m-ai vazut nu ai sarit ca o nebuna pe mine, ci chiar din potriva, nu ti-am placut deloc.
- Ei . Asa sunt eu. Nu prea pun accent pe fizic si nu-mi place sa admir exteriorul intr-un mod excesiv.
- Am putut sa observ asta.
-Dar tu ? Prima impresie pe care mi-ai lasat-o a fost una foarte..pf. nu stiu. Parca ascunzi ceva. Asta am putut sa citesc in ochii tai.
Pufni in ras.
- Cred ca ti s-a parut. Nu am prea multe de ascuns.
- Serios? Poti sa razi dar tot cred ca e ceva neinregula cu tine.
- Asta e. Crezi ce vrei.
- Imi sustin in continuare ideea.
- Esti incapatanata! Stiai asta?
- Ha! Acum eu sunt aceea?
- Dai impresii.
-Nu-i adevarat. Sunt pe picioarele mele, inca.
-Ba nu. Se vede pe fata ta.
- Da? Convinge-ma!
Si asa am continuat sa ne certam si sa schimbam pareri unul despre altul in cel mai copilaresc mod posibil, distrandu-ne in acelasi timp, evident. In cele din urma am reusit sa-l conving pe James ca am dreptate si ca ar trebui sa se lase invis, in timp ce el ma tachina cu expresii �inteligete� care ma enervau la culme si mi-am dat seama ca eram chiar incapatanata cum spunea el pentru ca nu-mi placea sa las carda jos in fata lui.
Pana la urma ziua aceea s-a incheiat frumos. James m-a condus acasa si pe drum am mai stat de vorba, el povestindu-mi despre familia lui si cum ii place sa se distreze. I-am promis ca vom mai iesi insa nu chiulind de la ore, propunere in urma careia James nu a fost deacord. Evident, altfel cum mai putea scapa si el de cateva ore plictisitoare? In cele din urma l-am convins si nu s-a putut abtine ca inainte sa plec sa nu ma imbratiseze si desigur sa ma sarute pe obraz, cum spune el: ceva prietenesc. Dar.....mi-a placut. ^^



Ma grabesc sa-l incep pe al 5 lea. ^_6 pana atunci : Ja ne! :-h