09-04-2009, 09:45 PM
V-am cam lasat sa asteptati noul capitol ... scuze :( pentru asta dar ma-m simtit rau si numai de ficul asta imi stateam mie capul ... acum inca un capitol ... poate inca unul si maine....si apoi plec la bunici ...unde nu am net :(
Episodul 7 : Un zambet fals ... ;;)
Soarele apunea incet ... Asupra orasului domnea o liniste moribunda...saracuta de Zoey inca mai umbla aiurea , pe strazile intortocheate ale orasului . Dupa cearta aprinsa dintre ea si Elliot , inima fetei a fost profund ranita . Parca nici nu mai era stapana pe ceea ce face si ce simte ... vroia sa fie singura . Oare ce l-a putut face pe Elliot sa devina asa de agresiv... Ochii lui erau plinii de ura , insa si foarte confuzi , confuzi asa cum era si Zoey acum ...Se pare ca neatentia a costat-o ... Nu stia unde se afla ....Un sentiment inspaimantator a pus stapanire pe trupul acesteia...Prin toata acea ceata , ce se raspandise usor pe aleeile capitalei nipone , dabea daca puteai vedea pe unde mergi... Ceata densa , a creat dintr-o simpla straduta pustie , un adevarat joc al confuziei ... Mintea roscatei nu mai facea diferenta intre ce e real si ce nu ... Deodata , simtii cum cineva o apuca de talie si o ridica in aer ... insa nu ii putu zari chipul ...
Acel personaj misterios ii trezi anumite sentimente ce numai Mark i le trezise alta data . Numai la atingerea usoara dintre corpurile celor doi , incepea sa tremure .
<< Cine esti ? De ce de cate ori incerc sa iti privesc chipul ti-l ascunzi de mine ... Stiu , stiu ca nu ceata e de vina ... De ce acum , in bratele tale tremur , si simt ca inima imi bate mult prea tare ? Vreau sa stiu cine esti ...si de ce m-ai salvat tocmai pe mine ? >> Gandea fata fara sa gaseasca vreo explicatie ... Chiar si prin aceea ceata , se puteau observa cateva trasaturi ale baiatului ... Parul era tuns scurt , si parea a avea o culoare inchisa , ceva ce iti amintea de scoarta unui copac batran ... Ochii sai , ce mult si-ar fii dorit sa ii zareasca ... chiar si dintr-o singura privire ... Acele cateva minute petrecute impreuna , dar totodata despartiti de intuneric , pareau a se sfarsi , caci roscata simtii cum este lasata jos , pe pamantul rece...Acel barbat misterios disparuse deja in intuneric, fara sa ii mai dea nici o explicatie roscatei... Fata se ridica usor , incercand sa isi dea seama unde este . Ceata inca mai persista , insa era hotarata sa nu mai umble aiurea pe strazi ... ii ajunsese atata inconstienta , pe ziua de azi ...
<< Sunt pe strada unde locuiesc... Dar cum de stia ? Picioarele mele inca mai tremura , chiar si acum cand a disparut in negura noptii ... Ce se intampla cu mine ... de ce am aceasta premonitie ciudata in legatura cu acest baiat ? Doamne ! Mintea mea e mai incurcata decat un carusel in aceste momente in care m-am simtit cu adevarat in siguranta ... >> In mintea fetei nu mai era loc de explicatii ... Acum nu mai trebuia decat sa ajunga in camera ei , unde isi va revizuii cu atentie sentimentele .
Dupa o baie lunga si linistitoare , fata se arunca direct pe patul moale ...Mintea ei era concentrata la cei trei baietii , ce i- au facut mai mult rau decat bine ...Dar si la acel "cavaler misterios " , caci nu mai asa il putea numii ...." Cavalerul meu iubit " a fost fraza pe care a rostit-o pret de cateva minute , pana ce vocea lui Dren a trezit-o din aceea hipnoza ...
- " Cavalerul meu iubit " ... La cine de gandesti Zoey ? ii spuse acesta ce statea pe pervazul geamului .
- La baiatul ce m-a salvat din acel labirint al confuziei ... Mai exact , dupa ce m-am certat zdravan cu Elliot , am plecat de nebuna de la cafenea , pe unde nu mai am de gand sa trec , si cu toata ceata ce s-a depus , cred ca m-am pierdut...eram la mii de kilometri de casa ... Dar m-ai bine sa nu exagerez... Cert e ca el "m-a luat pe sus " si m-a adus acasa ...Il lamuri fata care se apropia de fereastra .
- Wow ...Saracuta de tine ! Nici nu pot sa imi imaginez prin ce ai putut trece !Insa ,cred ca inca ti-a mai ramas agilitatea de odinioara . Ii raspunse pe un ton glumet Dren .
- Daa... Si asta doar din cauza orgolilului meu ... Ce proasta pot fii! Nu e nimic de capul meu
- Sa nu mai spui asta nicioada , okay ? N-ai de ce sa te invinovatesti ...Ii raspunse pe un ton hotarat baiatul , care apoi o stranse usor in brate .
La cafenea , prin mintea lui Elliot rataceau doar ganduri negre...<< Nu vine sa cred ca am ajuns sa tip asa la ea ? Ce prost sunt ... Nici nu imi pot imagina ...Pe ceata asta orice se poate intampla...>>Modul in care actiona , nu il ajuta ... In sfarsit isi dadea seama ca nu era vina roscatei , pentru aparitia acelui extraterestru nemernic, despre care nu avea cuvinte de lauda ...Numai gandul ca intre acestia a avut loc ceva mai mult decat o simpla conversatie amicala , il innebunea !Cu greu a putut sa adoarma in aceasta noapte ciudata , stranie , dar cu adevarat magica...
Dis-de-dimineata , soarele se trezea lenes , afara fiind mai intuneric ca de obicei...Weekendul venise in sfarsit , atunci cand Zoey simtea ca are cu adevarat nevoie de o pauza ... Numai soarta ii mai aducea pe ea si pe Elliot impreuna in acele doua zile , de relaxare , fara munca ... doar distractie !
Corina se trezi revigorata si foarte fericita ; in sfarsit a rasarit soarele si pe strada ei ...Ziua petrecuta cu David a fost minunata ...Dupa o vizita lunga la oglinda , bruneta se schimba rapid , si cobori zambareata in bucatarie ...
- Ce zi frumoasa ! Credeti ca imi puteti servi micul dejun ?
Majordomii familie au abrobat , iar fata se indrepta catre sufragerie . Peisajul gasit , a facut-o sa isi piarda zambetul ...Era nevoita sa manance din nou singura ... lucru care o speria uneori ... Ea singura la aceea masa imensa ....In sfarsit , micul dejun a fost servit ... Dupa cateva minute , la masa isi facu aparitia si mama fetei , care sa aseza plictisita pe unul dintre scaune...De fapt , era chiar scaunul , unde obisnuia sa se aseze , tatal Corinei ...
- Buna dimineata ! Ai dormit bine ?
- Draga mea , nu stiu ce sa iti raspund ... acum cand te vad pe tine mai fericita , sufletul meu se lumineaza si el ! ii raspunse femeia brunetei , cu nesiguranta ....
<< Biata mea mama ...nu o cred , nici chiar daca imi va jura , insa , eu iti promit mama , ca tu si tata veti fi din nou impreuna !>>
Dupa ce isi termina portia , Corina isi saruta mama , apoi pleca ... Planuise o zi linistita , inconjurata de magazinele ei preferate . Mintea ei era insa in alta parte ...Cu putea ea sa isi ajute parintii ? Avea nevoie de o persoana care sa o inteleaga , dar nu cunostea pe nimeni. Se pare ca fericirea nu e pentru ea ...doar o singura raza de soare intrase in viata ei ...Nimeni altul decat dragul ei David...
Cum privirea ei , era in pamant ... atenta doar la ce simte si ce gandeste si nu si la ce face , deodata se trezi pe jos ...
- Hei ! Ai grija pe unde mergi ... Crezi ca eu trebuie sa suport asta ...
- Ai zis ca o sa fi mai atenta , insa nu te-ai tinut de cuvant ... ii raspunse glumet persoana de care se lovise .
Ridicandu-si privirea , observa ca mintea ei nu se inselase ...Era vocea lui David, singurul baiat care o poate intelege ...Ajutand-o sa se ridice , acesta a invitat-o sa petreaca sambata cu el ... Puteau merge oriunde si-ar fi dorit fata . Normal ca roscatul nu ar fi pierdut nici o ocazie de a se apropia de Corina . Insa trebuia sa fie atent ... doar nu vroia ca fata sa afle micul sau secret .Micul sau secret care in final ar fi fost cea mai mare stire daca ar fi fost aflat . Baiatul era sigur ca fata s-ar fi simtit ranita , afland adevarul ...Fata accepta imediat , uitand de planurile pe care cu atata
Episodul 7 : Un zambet fals ... ;;)
Soarele apunea incet ... Asupra orasului domnea o liniste moribunda...saracuta de Zoey inca mai umbla aiurea , pe strazile intortocheate ale orasului . Dupa cearta aprinsa dintre ea si Elliot , inima fetei a fost profund ranita . Parca nici nu mai era stapana pe ceea ce face si ce simte ... vroia sa fie singura . Oare ce l-a putut face pe Elliot sa devina asa de agresiv... Ochii lui erau plinii de ura , insa si foarte confuzi , confuzi asa cum era si Zoey acum ...Se pare ca neatentia a costat-o ... Nu stia unde se afla ....Un sentiment inspaimantator a pus stapanire pe trupul acesteia...Prin toata acea ceata , ce se raspandise usor pe aleeile capitalei nipone , dabea daca puteai vedea pe unde mergi... Ceata densa , a creat dintr-o simpla straduta pustie , un adevarat joc al confuziei ... Mintea roscatei nu mai facea diferenta intre ce e real si ce nu ... Deodata , simtii cum cineva o apuca de talie si o ridica in aer ... insa nu ii putu zari chipul ...
Acel personaj misterios ii trezi anumite sentimente ce numai Mark i le trezise alta data . Numai la atingerea usoara dintre corpurile celor doi , incepea sa tremure .
<< Cine esti ? De ce de cate ori incerc sa iti privesc chipul ti-l ascunzi de mine ... Stiu , stiu ca nu ceata e de vina ... De ce acum , in bratele tale tremur , si simt ca inima imi bate mult prea tare ? Vreau sa stiu cine esti ...si de ce m-ai salvat tocmai pe mine ? >> Gandea fata fara sa gaseasca vreo explicatie ... Chiar si prin aceea ceata , se puteau observa cateva trasaturi ale baiatului ... Parul era tuns scurt , si parea a avea o culoare inchisa , ceva ce iti amintea de scoarta unui copac batran ... Ochii sai , ce mult si-ar fii dorit sa ii zareasca ... chiar si dintr-o singura privire ... Acele cateva minute petrecute impreuna , dar totodata despartiti de intuneric , pareau a se sfarsi , caci roscata simtii cum este lasata jos , pe pamantul rece...Acel barbat misterios disparuse deja in intuneric, fara sa ii mai dea nici o explicatie roscatei... Fata se ridica usor , incercand sa isi dea seama unde este . Ceata inca mai persista , insa era hotarata sa nu mai umble aiurea pe strazi ... ii ajunsese atata inconstienta , pe ziua de azi ...
<< Sunt pe strada unde locuiesc... Dar cum de stia ? Picioarele mele inca mai tremura , chiar si acum cand a disparut in negura noptii ... Ce se intampla cu mine ... de ce am aceasta premonitie ciudata in legatura cu acest baiat ? Doamne ! Mintea mea e mai incurcata decat un carusel in aceste momente in care m-am simtit cu adevarat in siguranta ... >> In mintea fetei nu mai era loc de explicatii ... Acum nu mai trebuia decat sa ajunga in camera ei , unde isi va revizuii cu atentie sentimentele .
Dupa o baie lunga si linistitoare , fata se arunca direct pe patul moale ...Mintea ei era concentrata la cei trei baietii , ce i- au facut mai mult rau decat bine ...Dar si la acel "cavaler misterios " , caci nu mai asa il putea numii ...." Cavalerul meu iubit " a fost fraza pe care a rostit-o pret de cateva minute , pana ce vocea lui Dren a trezit-o din aceea hipnoza ...
- " Cavalerul meu iubit " ... La cine de gandesti Zoey ? ii spuse acesta ce statea pe pervazul geamului .
- La baiatul ce m-a salvat din acel labirint al confuziei ... Mai exact , dupa ce m-am certat zdravan cu Elliot , am plecat de nebuna de la cafenea , pe unde nu mai am de gand sa trec , si cu toata ceata ce s-a depus , cred ca m-am pierdut...eram la mii de kilometri de casa ... Dar m-ai bine sa nu exagerez... Cert e ca el "m-a luat pe sus " si m-a adus acasa ...Il lamuri fata care se apropia de fereastra .
- Wow ...Saracuta de tine ! Nici nu pot sa imi imaginez prin ce ai putut trece !Insa ,cred ca inca ti-a mai ramas agilitatea de odinioara . Ii raspunse pe un ton glumet Dren .
- Daa... Si asta doar din cauza orgolilului meu ... Ce proasta pot fii! Nu e nimic de capul meu
- Sa nu mai spui asta nicioada , okay ? N-ai de ce sa te invinovatesti ...Ii raspunse pe un ton hotarat baiatul , care apoi o stranse usor in brate .
La cafenea , prin mintea lui Elliot rataceau doar ganduri negre...<< Nu vine sa cred ca am ajuns sa tip asa la ea ? Ce prost sunt ... Nici nu imi pot imagina ...Pe ceata asta orice se poate intampla...>>Modul in care actiona , nu il ajuta ... In sfarsit isi dadea seama ca nu era vina roscatei , pentru aparitia acelui extraterestru nemernic, despre care nu avea cuvinte de lauda ...Numai gandul ca intre acestia a avut loc ceva mai mult decat o simpla conversatie amicala , il innebunea !Cu greu a putut sa adoarma in aceasta noapte ciudata , stranie , dar cu adevarat magica...
Dis-de-dimineata , soarele se trezea lenes , afara fiind mai intuneric ca de obicei...Weekendul venise in sfarsit , atunci cand Zoey simtea ca are cu adevarat nevoie de o pauza ... Numai soarta ii mai aducea pe ea si pe Elliot impreuna in acele doua zile , de relaxare , fara munca ... doar distractie !
Corina se trezi revigorata si foarte fericita ; in sfarsit a rasarit soarele si pe strada ei ...Ziua petrecuta cu David a fost minunata ...Dupa o vizita lunga la oglinda , bruneta se schimba rapid , si cobori zambareata in bucatarie ...
- Ce zi frumoasa ! Credeti ca imi puteti servi micul dejun ?
Majordomii familie au abrobat , iar fata se indrepta catre sufragerie . Peisajul gasit , a facut-o sa isi piarda zambetul ...Era nevoita sa manance din nou singura ... lucru care o speria uneori ... Ea singura la aceea masa imensa ....In sfarsit , micul dejun a fost servit ... Dupa cateva minute , la masa isi facu aparitia si mama fetei , care sa aseza plictisita pe unul dintre scaune...De fapt , era chiar scaunul , unde obisnuia sa se aseze , tatal Corinei ...
- Buna dimineata ! Ai dormit bine ?
- Draga mea , nu stiu ce sa iti raspund ... acum cand te vad pe tine mai fericita , sufletul meu se lumineaza si el ! ii raspunse femeia brunetei , cu nesiguranta ....
<< Biata mea mama ...nu o cred , nici chiar daca imi va jura , insa , eu iti promit mama , ca tu si tata veti fi din nou impreuna !>>
Dupa ce isi termina portia , Corina isi saruta mama , apoi pleca ... Planuise o zi linistita , inconjurata de magazinele ei preferate . Mintea ei era insa in alta parte ...Cu putea ea sa isi ajute parintii ? Avea nevoie de o persoana care sa o inteleaga , dar nu cunostea pe nimeni. Se pare ca fericirea nu e pentru ea ...doar o singura raza de soare intrase in viata ei ...Nimeni altul decat dragul ei David...
Cum privirea ei , era in pamant ... atenta doar la ce simte si ce gandeste si nu si la ce face , deodata se trezi pe jos ...
- Hei ! Ai grija pe unde mergi ... Crezi ca eu trebuie sa suport asta ...
- Ai zis ca o sa fi mai atenta , insa nu te-ai tinut de cuvant ... ii raspunse glumet persoana de care se lovise .
Ridicandu-si privirea , observa ca mintea ei nu se inselase ...Era vocea lui David, singurul baiat care o poate intelege ...Ajutand-o sa se ridice , acesta a invitat-o sa petreaca sambata cu el ... Puteau merge oriunde si-ar fi dorit fata . Normal ca roscatul nu ar fi pierdut nici o ocazie de a se apropia de Corina . Insa trebuia sa fie atent ... doar nu vroia ca fata sa afle micul sau secret .Micul sau secret care in final ar fi fost cea mai mare stire daca ar fi fost aflat . Baiatul era sigur ca fata s-ar fi simtit ranita , afland adevarul ...Fata accepta imediat , uitand de planurile pe care cu atata