Pictand cu sange [+18]

[Mitsukai Yoru]

Yaku-chin mersi mult ca ai trecut pe la topicul meu ca de obicei. :* Sper sa-ti placa si capitolul asta. Kisu
Topazu: heya! MS ca ai trecut pe aici, ma bucr mult ca-ti splace ms si de sfaturi. Stiu ca semnele de punctuatie au fost mancate, dar word-ul ma ucide, >.< In fine, am sa incerc sa fiu mai atenta. pozele cu personajele imediat le pun xD
ms cya :*
Capitolul 2:100

Simtea caldura imprastiindu-se prin trupul sau, si-si misca degetele in cautarea ei. O mana lipita de a sa ii strangea degetele cu putere.
Deschise ochii, insa lumina era prea puternica pentru a isi da seama unde se afla. Stranse palma si isi intoarse chipul spre directia ei. Ramase cu ochii atintiti asupra celui ce statea langa el in pat. Ce naiba facea langa un baiat? Isi pipai corpul si realiza ca era dezbracat, purtand doar boxeri; nu-si amintea ce s-a intamplat aseara.
Se ridica si se uita prin camera, trebuia sa fie la internatul liceului, totul i se parea lipsit de personalitate si incapere un aer de singuratate. Ii displacea senzatia asta si i se parea chiar dureroasa.
Auzi un oftat usor si isi indrepta privirea catre pat. Baiatul ce dormise langa el il privea acum cu o urma de curiozitate ascunsa in ochii sai.
-Unde-mi sunt hainele? Si cine esti tu? intreba Kanou pe un ton indiferent, lipsit de orice sentiment.
-Nee, ai putea sa zici si tu un multumesc ceva, inainte sa ma iei cu intrebari din astea. Akimoto Hideaki, mai pe scurt Hide.
Kanou il masura cu privirea si se intoarse cu spatele mergand catre geam. Il deschise si privi afara, avusese dreptate, se afla chiar in liceu. Era placut acolo, si lasa acel sentiment sa-l domine, sa-l paralizeze, simtea pulsul inimii ce crestea in intensitate si cu fiecare bataie se simtea mai liber, mai predispus slabiciunii de care vroia sa scape.
Simti ceva lovindu-i spatele si isi vazu hainele pe jos. Probabil ca celalalt i le aruncase sau probabil ca fusesera acolo in tot acest timp, nu fusese atent pe unde merge. Hide se aseza pe pat, privindu-l ingandurat.
Ii admira trupul baiatului, i se parea atat de fragil, incat si la o atingere a aerului avea impresia ca s-ar putea frange. Kanou avea pielea alba, mult mai alba decat vazuse pana atunci, si poate ca asta il fermeca. Nu avea un trup bine facut, dar avea o frumuseste aparte, o sensibilitate pe care Hide nu o mai vazuse.
-Iti iau un televizor? Te uiti la corpul meu de minute bune, nu-mi spune ca te-ai indragostit si tu de mine?
Kanou il surpinse cu intrebarea aia si aproape ca-l facu sa se balbaie, insa Hide isi inchise buzele imediat, dandu-si seama ce ar putea face daca ar vorbi intr-un impuls.
-De tine? Cine s-ar indragosti de un pusti enervant ca tine?
-Da , da asta a zis si fostul, si fostul celalat si fosta, da, da toti au zis asta, spuse baiatul afirmand din cap.
Hide stranse pumnul enervat si isi intoarse capul ca semn contradictoriu la spusele baiatului. Kanou zambi, fapt ce-l surprinse pe Hide, avea un zambet diferit. Un zambet parca scrijelit,pe chipul sau, ca si cum l-ar invata; il intristase. Il durea, era ca un venin ce se raspandeste prin trup si ucide, si asta il facea sa-si doreasca sa fie alaturi de baiat. Avea un sentiment diferit, ca si cum s-ar vedea prins in mintea baiatului, atunci tresari. Cand acel gand ii strabatu mintea, ajunse sa tremure necontrolabil.
-Cine esti? murmura Hideaki.
-Hm? In niciun caz un specimen pe cale de disparitie cum ma tratezi tu, afirma Kanou bosumflat.. Kanou , asta e numele meu, Kanou Akemi.
Hideaki deschise ochii mari, lasandu-si pupilele sa-i tulbure privirea. Nu putea sa creada ca persoana din fata e el. Nu vroia sa creada asta, era si asa destul de dureros sa-l vada in starea in care era, cum ar fi suportat asta? Cum ar putea macar sa-l priveasca in ochi pe cel ce l-a parasit atat de mult timp? Tacu, muscandu-si cu putere buzele. Incerca sa se controleze, trebuia sa faca asta, celalalt nu avea voie sa afle cine e el.
Se auzi un tipat infundat, ce-l trezi din starea in care se afla. Kanou era pe jos, in genunchi tremurand si tragandu-se de par. Parea disperat, se vedeau lacrimile cum se scurg pe fata sa, lasand niste cicatrici false si rosii.
-Nu, nu din nou. Nu mai vreau! Opriti-va, opriti-va! tipa baiatul.
Hideaki se repezi la el, aruncandu-se in genunchi si luandul in brate. Il strangea cu putere si ii simtea trupul tremurand, parca in acelasi timp cu inima sa. Nu stia ce ar trebui sa faca, continua sa-l stranga la piept cu putere, punandu-si genunchi de o parte si de alta a trupului lui Kanou. Vroia sa-l protejeze , trebuia sa faca sta, insa se simtea ca un idiot cand realiza ca e lipsit de orice putere.
Il prinse pe baiat de barbie si ii ridica fata la nivelul chipului sau. Simtea lacrimile cum se scurg pe proprii obraji, pana a-si da seama ca plange. Ii mangaie chipul si isi apropie buzele de ale sale. Vroia sa stea asa, vroia sa-i simta respiratia ca niste intepaturi mici pe chipul sau. Nu il saruta, insa isi lipi fruntea de a sa si ii strecura degetele prin palma baiatului. Statu asa pana cand simti cum tanarul se calmeaza, si respira din ce in ce mai normal. Mai vroia sa-l simta, stia ca acel gest insemnase mai mult decat orice sarut, si asta il linistea, nu-l uitase inca, dupa fiecare cosmar obisnuia sa-i sarute fruntea, l-a iubit enorm, il iubeste si probabil il va iubi, nu a putut sporta ideea de a il vedea asa distrus.
-Esti bine? intreba Hide, prinzandu-i fata intre palme si privindu-l adanc in ochi.
Insa baiatul nu facea decat sa murmure cateva cuvinte, privea intrebator in directia celuilalt si parca era prins in alta lume. Hideki il privi atent incercand sa intelega ce zice baiatul. Urechile incepura sa distinga sunetul slab.

[I]