30-03-2009, 09:35 PM
Off topic: Thx de comm-uri fetelor si sper sa comentati cu totii la acest capitol final.
So, ja ne pe 16 aprilie cu un nou sezon, bye!!
Cap. 9- Finalul mult asteptat
Trecuse aproximativ o luna de cand Shuichi fusese externat din spital si chiar daca starea lui fizica era perfecta, psihicul ii era la pamant.
Dar intreaga poveste o putem auzi mai bine din gura novelistului Yuki Eiri, care fiind frustrat de ultimele intamplari se hotari sa-i vorbeasca prietenului sau Tohma Seguchi:
-Buna, Tohma...., spuse novelistul cu un glas stins.
-Hey, Yuki! Ce-i cu vocea asta? Doar acum totul a revenit la normal si esti cu Shuichi. Ce s-a mai intamplat? continua Tohma din capatul celalalt al firului, un zambet milos aparandu-i pe chip cand folosi tonul prietenos.
-Tohma... tu zici ca sunt cu Shuichi si pe de-o parte ai dreptate dar pe de alta parte.... relatia noastra era mai buna cand sotia lui traia.... cum sa-ti explic? ii spuse aproape soptit novelistul.
-Cum adica nu esti cu el si cum adica era mai bine cand traia Mellissa? Explica-mi! ii replica nerabdator Seguchi.
-La naiba, Seguchi! Eu si Shuichi nu am mai fost impreuna de cand a murit sotia lui! De atunci se tot invinuieste pentru moartea Mellissei, nu mai doarme prea mult si abia mai mananca, ca sa nu mai spun ca el, iubitul meu, nu ma lasa nici macar sa-i sarut buzele, d'apoi sa-l ating si sa fie macar o noapte al meu, nici nu mai vorbim! Intelegi, Seguchi sau vrei sa-ti desenez?! isi spuse Eiri oful.
-Pai cred ca am destula minte ca sa inteleg si in plus cred ca te pot ajuta.... Adica ce-ar fi daca l-ai lua prin surprindere pe baiat? Doar sti ca n-ar putea sa-ti reziste! incheie pe un ton siret Seguchi.
-Oh! Asta suna interesant.... si apropo... scuze ca am tipat la tine.
-Nu-i nimic, Eiri. Dar acum ar fi mai bine sa negandim la ceva pentru Shuichi, nu-i asa?
-Asa e! Multumesc Tohma!
-Nici o problema, amice! Pentru asta sunt prietenii.
Discutia celor doi prieteni continua dar poate prea tare pentru ca lui Shuichi parca i se taiara picioarele cand trecu pe langa biroul novelistului si-l auzi pe acesta spunand cu o voce uimita si destul de impresionata "Cat de romantic!"
Deci are deja pe cineva... nici nu ma mir, doar am fost mult prea rece cu el in ultimul timp... insa putea sa imi spuna... si totusi nu cred ca ar fi vrut sa ma raneasca mai mult desi imi arde sufletul sa-l stiu cu altcineva. Si ce sunt astea? Lacrimi.... oare plang din cauza lui? Dar Yuki pare fericit si eu mi-am promis ca nu o sa mai plang. Dar oare o sa mai zambesc vreodata? , gandi rozaliul vocalist in timp ce se indrepta spre usa de la intrare.
Shuichi isi incalta o pereche de pantofi, isi lua jacheta si cheile dupa care striga:
-Eu am iesit! si astfel pleca inainte ca novelistul sa vin in hol sa-si iaramas bun sau macar sa-l intrebe unde merge sau cand se intoarce.
-Ma rog...., isi spuse novelistul. Cred ca am timp sa aranjez planurile pe care le am pana vine el.
Intre timp, Shuichi se plimba cu masina pe soseaua din afara orasului Tokyo.
Geamul de la usa soferului era deschis, astfel incat vantul putea sa fluture parul de culoarea ciresului ce se potrivea de minune cu ochii albastrii precum cerul noptii ce stateau deocamdata ascunsi in spatele unor ochelari fumurii de soare ce se asortau de minune cu jacheta lui de culoarea verde-metalic si pantalonii lui albastri facuti din catifea.
Pentru vocalist, acea plimbare era menita sa aduca liniste dar mai multa agitatie se crea in mintea si mai ales in inima lui cand se gandea ca novelistul ar putea fi acum in bratele altcuiva, asa ca hotari sa se intoarca acasa.
Dar cand ajunse acasa gasi toata casa intunecata, mai putin dormitorul, de unde se vedea lumina.
Shuichi se apropie cu pasi tremuranzi si mii de temeri in suflet, dar cand deschise usa dormitorului ramase stupefiat sa vada camera candva simpla, acum plina de lumanari parfumate cu suavul parfum al vaniliei ce era acompaniat de mireasma parfumului de trandafir ce erau asezate peste tot, mai ales pe cuvertura rozalie ce acoperea patul. Facu cativa pasi dar apoi simti ca este apucat de talie si se intoarse pentru a intalni privirea blanda si plina de dorinta a novelistului.
-Yuki..., rosti el aproape soptit.
-Nu mai spune nimic, Shuichi, deoarece numai gandul ca as putea sa mai stau macar o noapte fara sa-ti simt pielea catifeleta, parul matasos si parfumul tau care m-au innebunit inca din prima noastra noapte impreuna ma face sa imi pierd mintile pentru ca eu te iubesc din adancul inimii mele. Cer prea mult? ii spuse novelistul pe un ton trist dar totusi plin de speranta.
-Yuki si eu te iubesc si te voi iubi mereu dar...
Insa inainte ca Shu sa-si termine propozitia, Eiri ii cuprinse buzele intr-un sarut pasional care ii facu pe amandoi sa tanjeasca si mai mult unul dupa celalalt.
***
Orele trecura insa si dupa ceva vreme, pe un pat acoperit de lenjerie roz se odihneau doua trupuri.
Novelistul nu dormea insa, parca veghind somnul iubitului sau in timp ce ii mangaia fata cu ajutorul unei petale de trandafiri care il facu pe Shu sa deschida usor ochii.
-'Neata, iubire! ii spuse Yuki zambind.
-Buna..., ii raspunde Shuichi zambind sters.
-Imi place cand zambesti..., continua Eiri.
-Numai datorita tie voi zambi mereu.
-Stiu.... Si ma bucura asta! ii replica novelistul dupa care il saruta pe frunte si apoi incepu sa-i sarute gatul si pieptul, in timp ce corpul vocalistului tremura sub fiecare sarut al iubitului sau.
***
Dupa acea noapte fierbinte, relatia lor reveni la normal si chiar se imbunatatii.
Shuichi reusise sa se si impace cu formatia lui si asfel a revenit si la lucru in N-G Company, bucurandu-i pe toti.
Insa intr-o anumita dup-amiaza lucrurile aveau sa devina si mai bune pentru solist care iesea in oras ci iubitul sau, dar novelistul stia ca acea nu este numai o simpla iesire.
Au mers la un restaurant luxos unde servirea a fost impecabila apoi s-au mai plimbat pana cand au ajuns in fata unui copac din parcul in care se intalnisera.
-Shuichi iti mai amintesti de copacul asta? spuse novelistul aratandu-i scrijelitura "S+Y=Love" inscriptionata pe copac.
-Cum as putea sa uit? Doar e copacul nostru. Dar de ce am venit aici? intreba Shu curios.
-Pentru asta, spuse novelistul scotand din buzunar o cutie micuta din care lua un inel pe care-l potrivi cu grija pe degetul iubitului sau. Ia spune, Shuichi: vrei sa te casatoresti cu mine? il intreba novelistul cu un zambet larg pe chip.
-Bineinteles ca vreau! ii raspunse intuziasmat, dupa care urma un sarut lung pentru cei doi.
Acum nimic nu-i mai putea desparti.
THE END
![[Imagine: Gravitation038.jpg]](http://i396.photobucket.com/albums/pp48/Miranda_mirandina/Gravitation038.jpg)
So, ja ne pe 16 aprilie cu un nou sezon, bye!!
Cap. 9- Finalul mult asteptat
Trecuse aproximativ o luna de cand Shuichi fusese externat din spital si chiar daca starea lui fizica era perfecta, psihicul ii era la pamant.
Dar intreaga poveste o putem auzi mai bine din gura novelistului Yuki Eiri, care fiind frustrat de ultimele intamplari se hotari sa-i vorbeasca prietenului sau Tohma Seguchi:
-Buna, Tohma...., spuse novelistul cu un glas stins.
-Hey, Yuki! Ce-i cu vocea asta? Doar acum totul a revenit la normal si esti cu Shuichi. Ce s-a mai intamplat? continua Tohma din capatul celalalt al firului, un zambet milos aparandu-i pe chip cand folosi tonul prietenos.
-Tohma... tu zici ca sunt cu Shuichi si pe de-o parte ai dreptate dar pe de alta parte.... relatia noastra era mai buna cand sotia lui traia.... cum sa-ti explic? ii spuse aproape soptit novelistul.
-Cum adica nu esti cu el si cum adica era mai bine cand traia Mellissa? Explica-mi! ii replica nerabdator Seguchi.
-La naiba, Seguchi! Eu si Shuichi nu am mai fost impreuna de cand a murit sotia lui! De atunci se tot invinuieste pentru moartea Mellissei, nu mai doarme prea mult si abia mai mananca, ca sa nu mai spun ca el, iubitul meu, nu ma lasa nici macar sa-i sarut buzele, d'apoi sa-l ating si sa fie macar o noapte al meu, nici nu mai vorbim! Intelegi, Seguchi sau vrei sa-ti desenez?! isi spuse Eiri oful.
-Pai cred ca am destula minte ca sa inteleg si in plus cred ca te pot ajuta.... Adica ce-ar fi daca l-ai lua prin surprindere pe baiat? Doar sti ca n-ar putea sa-ti reziste! incheie pe un ton siret Seguchi.
-Oh! Asta suna interesant.... si apropo... scuze ca am tipat la tine.
-Nu-i nimic, Eiri. Dar acum ar fi mai bine sa negandim la ceva pentru Shuichi, nu-i asa?
-Asa e! Multumesc Tohma!
-Nici o problema, amice! Pentru asta sunt prietenii.
Discutia celor doi prieteni continua dar poate prea tare pentru ca lui Shuichi parca i se taiara picioarele cand trecu pe langa biroul novelistului si-l auzi pe acesta spunand cu o voce uimita si destul de impresionata "Cat de romantic!"
Deci are deja pe cineva... nici nu ma mir, doar am fost mult prea rece cu el in ultimul timp... insa putea sa imi spuna... si totusi nu cred ca ar fi vrut sa ma raneasca mai mult desi imi arde sufletul sa-l stiu cu altcineva. Si ce sunt astea? Lacrimi.... oare plang din cauza lui? Dar Yuki pare fericit si eu mi-am promis ca nu o sa mai plang. Dar oare o sa mai zambesc vreodata? , gandi rozaliul vocalist in timp ce se indrepta spre usa de la intrare.
Shuichi isi incalta o pereche de pantofi, isi lua jacheta si cheile dupa care striga:
-Eu am iesit! si astfel pleca inainte ca novelistul sa vin in hol sa-si iaramas bun sau macar sa-l intrebe unde merge sau cand se intoarce.
-Ma rog...., isi spuse novelistul. Cred ca am timp sa aranjez planurile pe care le am pana vine el.
Intre timp, Shuichi se plimba cu masina pe soseaua din afara orasului Tokyo.
Geamul de la usa soferului era deschis, astfel incat vantul putea sa fluture parul de culoarea ciresului ce se potrivea de minune cu ochii albastrii precum cerul noptii ce stateau deocamdata ascunsi in spatele unor ochelari fumurii de soare ce se asortau de minune cu jacheta lui de culoarea verde-metalic si pantalonii lui albastri facuti din catifea.
Pentru vocalist, acea plimbare era menita sa aduca liniste dar mai multa agitatie se crea in mintea si mai ales in inima lui cand se gandea ca novelistul ar putea fi acum in bratele altcuiva, asa ca hotari sa se intoarca acasa.
Dar cand ajunse acasa gasi toata casa intunecata, mai putin dormitorul, de unde se vedea lumina.
Shuichi se apropie cu pasi tremuranzi si mii de temeri in suflet, dar cand deschise usa dormitorului ramase stupefiat sa vada camera candva simpla, acum plina de lumanari parfumate cu suavul parfum al vaniliei ce era acompaniat de mireasma parfumului de trandafir ce erau asezate peste tot, mai ales pe cuvertura rozalie ce acoperea patul. Facu cativa pasi dar apoi simti ca este apucat de talie si se intoarse pentru a intalni privirea blanda si plina de dorinta a novelistului.
-Yuki..., rosti el aproape soptit.
-Nu mai spune nimic, Shuichi, deoarece numai gandul ca as putea sa mai stau macar o noapte fara sa-ti simt pielea catifeleta, parul matasos si parfumul tau care m-au innebunit inca din prima noastra noapte impreuna ma face sa imi pierd mintile pentru ca eu te iubesc din adancul inimii mele. Cer prea mult? ii spuse novelistul pe un ton trist dar totusi plin de speranta.
-Yuki si eu te iubesc si te voi iubi mereu dar...
Insa inainte ca Shu sa-si termine propozitia, Eiri ii cuprinse buzele intr-un sarut pasional care ii facu pe amandoi sa tanjeasca si mai mult unul dupa celalalt.
***
Orele trecura insa si dupa ceva vreme, pe un pat acoperit de lenjerie roz se odihneau doua trupuri.
Novelistul nu dormea insa, parca veghind somnul iubitului sau in timp ce ii mangaia fata cu ajutorul unei petale de trandafiri care il facu pe Shu sa deschida usor ochii.
-'Neata, iubire! ii spuse Yuki zambind.
-Buna..., ii raspunde Shuichi zambind sters.
-Imi place cand zambesti..., continua Eiri.
-Numai datorita tie voi zambi mereu.
-Stiu.... Si ma bucura asta! ii replica novelistul dupa care il saruta pe frunte si apoi incepu sa-i sarute gatul si pieptul, in timp ce corpul vocalistului tremura sub fiecare sarut al iubitului sau.
***
Dupa acea noapte fierbinte, relatia lor reveni la normal si chiar se imbunatatii.
Shuichi reusise sa se si impace cu formatia lui si asfel a revenit si la lucru in N-G Company, bucurandu-i pe toti.
Insa intr-o anumita dup-amiaza lucrurile aveau sa devina si mai bune pentru solist care iesea in oras ci iubitul sau, dar novelistul stia ca acea nu este numai o simpla iesire.
Au mers la un restaurant luxos unde servirea a fost impecabila apoi s-au mai plimbat pana cand au ajuns in fata unui copac din parcul in care se intalnisera.
-Shuichi iti mai amintesti de copacul asta? spuse novelistul aratandu-i scrijelitura "S+Y=Love" inscriptionata pe copac.
-Cum as putea sa uit? Doar e copacul nostru. Dar de ce am venit aici? intreba Shu curios.
-Pentru asta, spuse novelistul scotand din buzunar o cutie micuta din care lua un inel pe care-l potrivi cu grija pe degetul iubitului sau. Ia spune, Shuichi: vrei sa te casatoresti cu mine? il intreba novelistul cu un zambet larg pe chip.
-Bineinteles ca vreau! ii raspunse intuziasmat, dupa care urma un sarut lung pentru cei doi.
Acum nimic nu-i mai putea desparti.
THE END