Dragostea poate fi fatala

[Annya]

Heya.Am venit cu un capitol nou ^_^.Va fi (cred) ceva mai lung...
Vedeti ca mai am vreo doua sau un capitol si va bag voua fanilor saussaku un sarut akolo nah, va convine?
Furie si pierdere...



Toti se uitau la noua aparitie, uimiti.Prima parere fusese destul de serioasa.Le inspira putina frica infatisarea ei.Cu toate ca arata ca o intruchipare perfecta a raului, comportamentul ce avea sa si-l arate nu arata deloc asta.
-Hei, am revenit!spuse fata cu zambetul pe buze, parand ca este o prietena buna a diviziei.
-Ashley!Nu credeam ca te voi mai revedea.spuse Toshiro nervos.
-Credeati ca de la lupta mica de la Vagauna lui Hlem voi fi invinsa?Nici atat!spuse bruneta afinsad un zamet cu intentii rele.
-Hei, pitico, ar fi cazul sa nu te mai bagi in seama atat de mult.spuse Hanimori calma.
-Pitica?!Iti arat eu pitica, laso!spuse Asley nervoasa de spusele lui Hanimori.
-A, Toshiro, cine e ea?intreba Sakura.Parea sa fie ceva mai...matura.
-Oh, da.Ea e Asley.O fata prea increzuta care crde ca poat face orice cu demonul ei.Ne-am luptat cu ea intr-un concurs, si parea ca am ranit-o destul de grav, dar...explica el.
-Deci, sa intelegem ca nu este o amenintare?intreba Sasuke ridicand din spranceana.
-Nicidecum.Puteti sa nici n-o bagati in seama.
Ofensata de vorbele lui Toshiro, Asley hotari ca este cazul sa-i arate lui si camarazilor lui, cine este ea.Isi indrepta lancea spre Hanimori, insa nu apuca s faca nimic, deoarece Toshiro o avertiza:
-Iti reamintesc, daca te atingi de ea nu vei mai vedea ziua de maine!
Porni apoi la atac, insa, fiind mai mica, fricoasa si neindemanatica, reusi sa-si produca disparitia intr-un nor de fum.
Nimeni nu a mai comentat si au plecat mai departe putini cofuzi.

Si-au petrecut o zi in satul cristaleleor, dupa care au pornit spre Konoha, luandu-i pe Toshiro si Hanimori.Drumul a fost lipsit de peripetii, asa ca misiunea s-a indeplinit rapid, fara nici un fel de greutate.
Dupa ce Tsunade si-a terminat treaba cu Toshiro, i-a trimis din nou pe membrii echipei sapte in Satul Cristalelor, pentru a-l duce pe argintiu in siguranta.Dor ca Kakashi lipsea, deoarece avea o misiune foarte importanta de indeplinit impreuna cu Itachi.
Mergand prin padure, cei cinci s-au oprit pentru a-si mai trage sufletul.Parcursesera o mare parte din drum, asa ca isi permiteau o pauza.Dintre frunze se auzea ceva.Un fostet adanc, care se accentua din ce in ce.Prima data, nu bagara in seama fosnetul.Probabil o veverita sau alt animel care salasluieste pe acolo.Insa dupa alte cateva zgomote, aparitia unui nou personaj ii facu sa ia masuri.Isi facuse aparitia, mai clar, Ashley.
-Din nou tu?intreba Naruto plictisit de aparitia brunetei.
-Ha!Veti vedea voi!spuse ea afisand un zambet rau pe buze.
Fara a mai spune cateva cuvinte, ea porni la atac.Se vedea ca era hotarata sa isi recastige reputatia.Lancea ei parea sa emita un fel de energie.In cateva clipe, toti cei cinci fura inconjurati de un fel de scut.
Sasuke arunca un shuriken in scut, iar acesta se intoarse imediat, cu o viteza uimitoare.
-Este clar ca nu prea avem sanse.Daca ne apropiem vom fi aruncati in partea opusa.spuse el serios.
-Bine zis "nu prea".spuse rozalia atingand pamantul cu mana.
In cateva secunde scutul disparu.Ashley nu se astepta la asa ceva, insa rase.I se parea o joaca.Si totusi, de ce acea schimbare de caracter?
Se lupta cu echipa sapte, insa in zadar.Daca atacau pe rand nu era nicio solutie s-o invinga.Cei trei fura aruncati simultan intr-un copac.Toshiro si Hanimori hotarara ca este timpul sa intervina, asa ca o atacara.Insa proceadau mai bine ca ceilalti trei.Lucrau in echipa si asta dadea roade.Nervoasa fiind de reusitele celor doi, Ashley hotari ca este cazul sa scape o data pentru totdeauna de ei.Isi concentra ceakra.Tinti spre Hanimori.La cativa centimetri de impact, Toshiro se aseza in fata ei.Insa nu fu de ajuns, deoarece ceakra trecu prin ambii shinobi.
Cazura la pamant, unul in fata celuilalt.Era total evident ca sunt aproape de moarte, deoare se vezuse puterea concentrata pentru un asemenea atac.
Sakura cazu in genunchi.Stia consecintele acesti act, asa ca nu mai aveau scapare.Inca o data,amintirile dadeau nevala peste mintea ei...

"Stateau pe o pajiste in fata unui lac.Doi copii, ca si doi frati, priveau seninul cerului.Adierea vantului rasfira pletele rozalii ale fetei.Il rivi pe baiatul care statea in stanga ei cu multa atentie.
-O iubesti, nu-i asa?intreba Sakura privind din nou cerul.
-Poate.spuse el absent.
-Stii Toshiro, nu cred ca cineva s-ar odihni in pace daca ar sti ca nu i-a spus celui apropiat ceea ce simte pentru el.Si in plus, suntem shinobi.Putem muri oricand intr-o lupta, asa ca spune-i ceea ce simti inaite sa fie pre tarziu.spuse si rozalia.
-Mda, poate.spuse el pe acelas ton abesnt."

Aceeasi amintire o avea si Toshiro.O privi pe Hanimori cateva clipe.Si ea simtea acelas lucru, insa era uimita de privirea lui.

"-Hei, Toshiro-kun, vrei sa vii sa ne jucam impreuna cu Sakura si ceilalti copii?intreba Hanimori vesela vrand ca raspunsul baiatului sa fie afirmativ.
-Nu prea cred.Nu imi place sa-mi pierd timpul.raspunse el indiferent la vorbele fetei."

Sakura era in genunchi.Ashley disparuse deja, lasand in urma ei mii de regrete.Lacrimile rozaliei curgeau fara incetare.Insa, vazand ca cei doi se privesc atat de adanc in ochi, isi sterse lacrimile si zambi.

Acum era o noua zi.Soarele stralucea vesel in Konoha.Pe un deal inalt, din suburbiile Konohai, stateau patru ninja.O fata cu parul ro ca florile de cires privea doua cruci.Un baiat cu parul blond o privea intens fara a spune nimic.Sasuke privae in gol, iar Kakashi o privea cu atata tandrete pe fata, incat nu-ti puteai inchipui.
-Kakashi-sensei, de ce?intreba ea.De ce trebuie sa murim asa?De ce nu putem trai fericiti langa cei dragi noua?
-Asta este viata, Sakura.raspunse argintiul.Totul este predestinat, asa ca nu avem ce face, decat sa indeplinim ce ne este scris.
-Poate ca lui ii fusese scris ca ultimul lucru indeplinit sa fie o misiune importanta.spuse Naruto melancolic.
-Nu, Naruto.spuse Sakura.Cred ca altul a fost ultimul lucru pe care l-a facut.
(Sper sa nu am greseli si sa nu fi fugit vreuna de ochiu meu:D)