Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

Acest capitol este scris Mitsukai Yoru, a fost postat de ea pe celalalt site, a fost de acord sa-l postez eu acum, dar ma simt datoare sa precizez ca este scris de ea. Profit de ocazie sa-i multumesc pentru ajutor!



Capitolul 24: Pe aripile mortii
Partea I

Straina ii urmareste cu privirea si zambeste siret. Stie ce trebuie sa faca pentru a pune mana pe ce doreste. Totdeauna a primit ceea ce a vrut si niciodata nu s-a dat inlaturi de la nimic. Yuki simte cum privirea apasatoare ii urmareste. Isi strange iubitul de mana si ies din restaurant alaturi de noii lor prieteni. Este vacanta lor si nu are de gand sa lase pe nimeni sa o strice. Ajunsi pe puntea vasului, se opresc putin sa admire trandafirul purpuriu ce-si revarsa suavele reflexii in undele nostalgice ale oceanului. Cele doua cupluri privesc pierdute acel apus celest, ce-si imbiba frumusetea in inimile lor. Parca amintirile le invadeaza mintea ca o briza ce scutura frunzele copacilor. Yuki isi priveste iubitul si zambeste. Shuichi este atat de pierdut in acel peisaj mirific, incat nu rezisti sa nu-i admiri chipul de inger.
-Yuki...O sa fim intotdeauna impreuna, nu-i asa? Pana cand moartea ne va desparti. Nu vreau sa pleci de langa mine niciodata. As muri fara tine...Pentru mine nimic nu e mai important ca tine. Tu esti totul...esti aerul meu...As renunta la tot, de la muzica pana la viata mea numai...nu ma parasi !
Romancierul ramane surprins de cuvintele cantaretului. De ce pomeneste de despartire? Desi nu a recunoscut niciodata in fata solistului si el il iubeste la fel de mult. Fara el , totul ar capata un alt sens. Inima sa ar fii din nou plina de cenusa din cauza iubirii ce s-a topit. Nu, in niciun caz nu se va despartii de singura persoana ce l-a invatat cu adevarat ce este dragostea.
Se apropie de Shuichi si-l cuprinde in bratele sale, lasandu-l pe baiat sa-si sprijine capul pe pieptul sau. Mana scriitorului se plimba prin parul rozaliului, facandu-l pe acesta sa tremure la fiecare atingere a degetelor iubitului sau. Ii prinde fata intre palme si-l priveste pierdut in ochii sai violeti. Doua lacrimi curg pe fata sa plapanda si cad pe pieptul lui Yuki. Acesta nu intelege ce se intampla cu iubitul sau.
-Hey, Shu, ce ai? Te simti bine? De ce plangi? intreaba Yuki mirat. Gata, linisteste-te. Nimeni nu o sa te abandoneze si mai ales eu ! Sti bine ca nu as face asta niciodata! Nu mai vreau sa te vad bolnav , asa ca sterge-ti lacrimile si vreau sa vad zambetul prostutului meu rasfatat!
Yuki isi apropie buzele de ale cantaretului si-l saruta apasat cateva minute, apoi il strange la pieptul sau.Shuichi se ghemuieste in bratele puternice ale scriitorului, stiind ca acolo nimeni nu-l poate rani. Este ca intr-un castel si el se simte printul de .
Insa ceea ce nu stiu ei este ca, de dupa coltul navei doi ochi ii urmaresc neincetat.
-Niciodata! Nu il voi lasa pe Shuichi in bratele idiotului de Yuki. El e al meu. Nu il voi da nimanui. Decat sa il vad cu altul sau alta, mai bine il ucid! se auzi o voce de femeie. Este aceeasi de la masa, aceeasi de pana acum.
Obsesia sa pentru solist s-a transformat de mult in nebunie. Si-ar fii dorit nespus de mult sa-l aiba langa ea. Chiar daca ar fi trebuit sa-i faca rau, ideea fixa de a-l avea numai pentru ea o transforma inr-o persoana fara suflet.
-Yuki, spune Shuichi, mi-am uitat telefonul pe masa din restaurant. Ma duc sa-l iau, asteapta-ma aici.
-Ametit, ca intotdeauna...zambi scriitorul
Il apuca pe Shuichi de mana si-l trase la el in brate.
-Intai vreau ceva ca te las sa pleci! Apoi vreau rasplata la noapte, ca m-ai facut sa astept. Doar asa poti sa te duci.
Shu se inrosii putin si il saruta pe Yuki, lasandu-l si pe acesta cu gura cascata.
-Am plecat, zambi solistul.
In restaurant este pustiu. Luminile deja s-au stins. Trebuie sa fie deschis iar la miezul noptii. Mergand printre, simte cum cineva ii cuprinde mijlocul cu bratele. Se opreste putin infricosat, apoi zambeste siret. Se intoarce incet si cuprinde corpul de langa el, sarutandu-l apasat. Cand cele doua trupuri erau lipite unul de altul ,Shuichi se opreste .
-Yuki, de cand...Nu se poate! spuse solistul pipaindu-i sanii acelei persone.; Yuki de ce nu mi-ai spus? Esti...femeie? Coboara mainile pana in zona intima a persoanei si ramane stuperfiat. Ia stai, tu nu esi Yuki. Cine esti? tipa solistul.
-Sunt persoana care te iubeste cel mai mult! Ma numesc Jessica McKenny si sunt cea mai mare admiratoare a ta. Am aflat ca ai sa vii in aceasta vacanta si am zis sa nu ratez o intalnire cu tine. Esti mult mai frumos in realitate! zice femeia mangaindu-i fata lui Shuichi. Paraseste-l si vino la mine. Am sa am eu grija de tine si nu te voi face sa suferi niciodata.
-Esti nebuna? Da-mi drumul! Sa ma despart de Yuki, ce te face sa crezi ca voi face asta pentru o necunoscuta ca tine, care nici macar onoare nu are? Pleaca din fata mea, mai zise Shuichi si o impinse fugind din restaurant.
Ceea ce nu stie el este ca ca sarutul lor a fost surprins de unul din body-guarzii femeii si reuseste sa-l compromita destul de mult pe cantaret. Fuge spre punte, unde il zareste pe iubitul sau. Cum are sa dea ochii cu el si sa-i spuna ca tocmai s-a sarutat cu cineva. Nu, fara nicio indoiala el nu trebuie sa afle asta. Se apropie cu pasi marunti de Yuki si se uita la el rusinat. Nu are de gand sa ridice privirea pentru ca aceasta il tradeaza, insa romancierul il cunoaste destul de bine si observa ca pe fata lui si-a facut loc o umbra de tristete. Nu-i zice nimic, ci il ia de mana, luandu-si la revedere de la celalat cuplu de indragostiti si plecand in camera lor. Pe drum niciunul nu scoate niciun sunet. Suspinul inecat al lui Shuichi il pune destul de mult pe ganduri pe scriitor. Ce s-a intamplat cu iubitul sau? Trebuie sa afle cine l-a adus in starea asta. Il va omori pe individ. Ajunsera in fata camerei. Yuki deschide usa si-si trage partenerul inautru.
-Ce a patit bombonica mea roz de e asa trista? Cine mi-a suparat iubitul? Lasa ca te fac eu sa uiti...
Shuichi nu-i raspunde nimic, ci sare in bratele sale plangand. Il tine strans de gat ca si cum ar face-o pentru ultima oara. Se simte atat de vinovat incat nici nu poate sa-l sarute. Il impinge pe scriitor si vrea sa iasa din camera, insa Yuki il prinde de mana si-l tranteste in pat.
-Unde vrei sa pleci? Nu mai tii minte promisiunea ta? Ca ai sa ma rasplatesti pentru ca m-ai facut sa astept? Acum vrei sa fugi de mine?
Yuki isi desface nasturii de la camasa si ii da jos tricoul baiatului, incepand sa-l sarute bland pe corp. Shuichi tremura sub atingerile pline de pasiune ale scriitorului. Insa nu poate. Tocmai s-a sarutat cu cineva si acum sa se culce cu scriitorul? Nu, in niciun caz nu are de gand sa faca asta, asa ca il indeparteaza pe Yuki si se intoarce pe marginea patului. Romancierul ramane un pic derutat. Insa cuvintele pline de durere ale cantaretului il reduc la o tacere profunda.
-Nu...Astazi nu vreau sa simt mangaierile tale! Imi pare rau, nu pot. Iarta-ma!
Yuki se uita la el si coboara din pat, luandu-si camasa pe el si iesind din camera fara sa zica nimic. Il lasa pe Shuichi cu lacrimi in ochi, abandonat. Solistul se simte pustiu. Are nevoie de atingerile scriitorului, de mangaierile sale. De ce trebuie sa i se intample asta numai lui? Inchide ochii incercand sa adoarma, insa este mult prea greu sa uite tot ce s-a intamplat in acea zi.
De cealata parte, romancierul merse la barul vasului asezandu-se pe scaunul din fata mesei. Inca se mai gandeste la respingerea din partea lui Shuichi ce-i provocase destul de multa suferinta. Nu suporta sa fie indepartat. Langa el se aseaza o domnisoara foarte bine imbracata. Este chiar fata ce i-a tot urmarit pana atunci si care l-a sarutat pe Shuichi. Ii intinde un plic zambind.
-Iubitul tau nu te mai baga in seama, poate pentru ca eu l-am satisfacut mai bine.
Yuki o priveste rece. Un fior teribil ii strabate corpul fetei, insa se abtine sa nu tremure.
-Sa nu uiti ce-ti zic acum. Daca te atingi de Shuichi chiar si cu un deget, te arunc in ocean si am grija ca trupul tau sa ajunga hrana la rechini si sa nu fie gasit niciodata!
-E prea tarziu. Deschide plicul si ai sa vezi de ce iubitul tau te respinge. Ce se intampla? Nu ai curaj sa vezi ca esti un mare idiot?
Scriitorul se uita la ea si deschide linistit plicul. Stie ca sigur e o minciuna, doar niste balmajeli de ale fetei. Scoate din plic o fotografie. O priveste si ramane ingrozit. Scapa paharul din mana, care la contactul cu pamantul face un zgomot ingrozitor. Ca inima lui Yuki, si acesta s-a spart in sute de cioburi imprastiate peste tot. Inca nu ii vine sa creada. Iubitul lui se saruta cu alta fata. Nu este adevarat, nu poate sa fie adevarat. Shuichi l-a inselat.Se ridica de la bar si pleaca fara sa zica nimic. Fata zambeste sarcastic ridicandu-se de la masa si plecand si ea la randul sau.