Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

capitolul 15 Necazuri

A deschis incet ochii si a privit in jur. Deasupra lui vede chipul zambitor al iubitului sau. Ii intoarse zambetul.
-Yuki... Ce bine ca esti aici...
-Doar ti-am promis ca voi fi aici cand te trezesti. Cum te simti?
-Parca sunt amortit.
-Este normal, esti sub efectul analgezicelor.
-Vreau sa ma ridic putin...Te rog...
-Nu ai voie, dragul meu. Medicul a spus ca nu trebuie sa te agiti prea mult, macar cateva zile, apoi vei putea sa te misti putin cate putin.
Cantaretul intinse mana spre iubitul sau si, abia acum observa umarul pansat. A soptit incetisor:
-Ce ai patit?
Eiri ridica din umeri:
-Nu este mare lucru. Am avut si eu un glont in umar.
-Oh, Yuki... Imi pare foarte rau! Am crezut ca l-am putut opri... lacrimile au inceput sa-i curga pe obraz.
Scriitorul il mangaie parul, apoi il saruta scurt pe buze.
-L-ai oprit. Fara tine am fi fost toti morti, pana sa reuseasca mister K sa-l opreasca pe nebun.Uite ce ai primit! spuse schimband subiectul si ii arata baloanele, care plutesc agatate prin toata camera.
Stratagema a reusit,l-a facut sa zambeasca.
-De la cine sunt?
-Cele de la capul patului tau sunt aduse de amicul tau Ryuichi, celelalte au venit de la fanii tai.
-Ce dragut!
-Ai primit si o multime de jucarii, dar sunt puse pe canapea si nu ai sa le poti vedea decat peste citeva zile. Daca in doar doua zile ai primit atatea, pana te vei putea ridica din pat au sa umple toata camera. Bine ca nu le-a dat Ryu ideea cu de la inceput , ca nu stiu ce faceam cu jucariile si baloanele stranse in inca o saptamana.
Cantaretul il privi mirat:
-O saptamana?.... Inca doua zile?... Nu inteleg! Nu se poate... Lansarea cartii a fost acum o zi, sau cel mult acum doua...
Mana celuilalt ii mamgaie obrazul foarte palid, il saruta iar pe gura, dulce si bland si ii spuse:
-A trecut de atunci o saptamana si jumatate.
-C...cum? ! ? !
-Ai fost in coma o saptamana si o zi, apoi, dupa ce te-ai trezit si ai vorbit cu mine, ai dormit o zi si o noapte.
-Si tu ai stat aici , cu mine , tot timpul? intreba luandu-i mana si sarutandu-i degetele.
-Am reusit sa-i conving sa ne lase in acelasi salon, zambi. Le-am spus ca , daca nu te aduc dupa operatie in salonul unde sunt eu intenat, am sa stau oricum unde esti tu. Asa ca... Te-au adus aici. Cat nu am avut voie sa ma ridic din pat , adica ver-o trei zile , Hana , Maiko si mama ta au avut grija de amandoi.
Shuichi il privi usor speriat.
-Au fost aici? Amandoua? Si... cum s-au inteles?
-Si mama ta si bunica mea sunt doua femei cu capul pe umeri. Au trecut peste ce s-a intamplat acum 20 de ani, spuse zambind. Cred ca noi suntem mai importanti pentru ele in acest moment.
Asta il amuza pe cel imobilizat in pat. Un moment paru sa fie concentrat asupra a ceva, apoi il privi pe iubitul sau speriat.
-Yuki... nu stiu ce se intampla cu mine, spuse printre lacrimi.
Scriitorul ii sterse lacrimile ingrijorat:
-Ce ai patit?
-Piciorele mele... Nu pot sa le misc.
Eiri ridica patura si ii mangaie incet pe picioarele.
-Simti cand te ating?
-Da.Simt asta , dar nu pot sa le misc... De ce? intreba ingrozit.
-Picioarele sunt calde... deci sangele circula, daca poti sa simti inseamna ca nervii sunt in ordine.
Fara sa-l anunte il ciupi de un deget.
-Au ! facu Shuichi. De ce ai facut asta?
-Ca sa iti demonstrez ca este doar o problema de timp pana vei merge.

Au mai trecut aproape doua saptamani. Shuichi sta in patul sau din spital si este foarte deprimat. L-a convins pe Eiri sa mearga acasa macar pentru cateva ore, sa se schimbe si sa se odihneasca. I-a luat destul de mult munca de convingere, de fapt, i-a spus ca vrea sa-i aduca ceva de imbracat de acasa, ca s-a saturat de hainele de spital.
Sta cu ochii inchisi si plange incet. Nu ar fi putut sa planga de fata cu el si simte nevoia sa faca asta. Totul ii pare ingrozitor. In primul rand se simte responsabil pentru tot ce s-a intamplat. Ranile suferite de Yuki , Thouma si Seiren parca il dor mai rau decat propriile sale rani. A citit si el jurnalul lui Taro si s-a ingrozit. A tras deliberat in cei trei, a vrut sa-i ucida, pentru ca a crezut ca ii fac rau . Yuki era in ochii nebunului iubitul infidel, iar Seiren motivul infidelitatii, cat despre Thouma, avea rolul patronului tiranic, cel care ii forteaza sa urce pe scena impotriva vointei. Mai erau pe lista neagra Hiro, Shuguru, Ryuichi, Sakano si mister K. Aproape toti cei apropiati lui fusesera la un pas de moarte. Faptul ca cei trei raniti i-au spus de o mie de ori cat ii sunt de recunoscatori pentru ca le-a salvat vietile nu-l ajuta cu nimic. Nici toata nebunia declansata de presa in jurul gestului sau nu-i este de mai mare ajutor. Il numesc erou si il lauda peste tot. El crede insa ca singurul erou este mister K. Acesta si nu altcineva l-a oprit pe nebun din incercarea de a-i ucide pe toti. Dar cel mai rau se simte din cauza omului care fusese omorat. Aflase ca avea nevasta si copii care depindeau de el...
In afara de asta nici picioarele nu il asculta de loc. Medicii si specialistul in recuperare motorie spun ca, din punct de vedere fizic nu ar trebui sa existe nici o problema... El insa nu-si poate misca picioarele si asta il inebuneste pur si simplu. Cum va putea urca pe scena? Intr-un scaun cu rotile? Ce se va alege de cariera lui? Si relatia cu Yuki... Ce va face? Iubitul lui este dulce si rabdator, dar nu il va putea obliga sa aiba grija de un handicapat. I-se pare ca sitatia lui este ingrozitoare. A intins mana spre noptiera si aluat de acolo un catelus mare din balana alba ca zapada , care tine in brate o inima de catifea rosie si il strinse tare la piept. Este un cadou adus de Seren si doar acest catel impreuna cu baloanele aduse de Ryuichi au mai ramas in salon. Asa cum spusese Eiri camera se umpluse de cadouri: cosuri cu fructe, jucari de toate felurile, bomboane, baloane si multe felicitari. Salonul incepuse sa arate a magazin, iar medicul hotarase ca nu poate sa le pastreze aici pe toate. " Este un spital , nu un stand din parcul de distractii: Daca chiar doriti, domnule Shindou, puteti pastra o jucarie si cateva baloane. " spusese el furios. Din fericire erau de fata Ryuchi, Hiro si Shuguru, asa ca ei il ajutasera sa le sorteze, petru ca Yuki spusese ca el nu se joaca. Cateva animalute de plus le dorise Ryu. O multime de jucarii, dulciuri si baloane le dusese mister K copiilor garzii de corp ucise, iar restul au ajuns la copiii din sectia de pediatrie a spitalului. Felicitarile, insa le-a pastrat pe toate.
O mana care il scutura de umar il aduse la realitate. In camera a intrat Maiko, iar el nu a vazut-o.
-De ce te porti asa cu un biet om bolnav?
-Biet om bolnav.. .li maimutarii sora sa. Eiri m-a sunat sa-mi spuna ca esti singur si sa ma roage sa stau putin cu tine. Imi pare rau ca am intarziat: De ce te miorlaiai?
-Nu miorlaiam! Am probleme cu adevarat. Ce stii tu?
-Sunt sora ta ar trebui sa stiu. Nu crezi?
Baiatul o privi necajit.
-Sunt doar un motiv de nenorocire . Asta e problema mea.
-Vorbesti prosti!
-Nu... Asa este. Uite si tu cate nenorociri am provocat! Yuki este ranit, Thouma este ranit, la fel si Seiren. Daca K nu-l impusca pe Taro , nebunul imi ucidea toti prietenii. Si omul acela nevinovat... au ramas niste copii fara tata.
-Ai facut tot ce ai putut! Cat despre tipul din garda de corp... era meseria lui sa-si pazeasca clientul.
Dadu din cap.
-Poate, dar tot ma gandesc... poate ar fi fost mai bine sa nu evadez atunci.
-Ce! ? ! ?
-Daca eu nu fugeam , nebunul nu ar fi avut motiv sa le faca rau celorlalti.
-Vorbesti aiurea! Ai fi preferat sa-si bata joc de tine si acum?
-Nu stiu... Dar daca asa as fi putut sa-l feresc pe Yuki de rau...
O tuse se auzi in spatele lui Maiko.
-Buna ,Yuki!
Acesta este foarte incruntat, asa ca Maiko isi saruta rapid fratele pe frunte si pleca motivand ca se grabeste.
Scriitorul a lasat pe scaun geanta pe carea adus-o cu el si s-a asezat pe marginea patului lui Shuichi. Nu-il priveste insa si isi trase mana cand acesta incerca sa-l atinga.
-Yuki...
Nici un raspuns.
-Esti foarte suparat pe mine?
-Tu ce crezi?
-Ai auzit ce spuneam...
-Exact! Si ma intreb cam cate prosti pot zburda printr-un capsor asa dragut? Cum a putut sa-ti treaca asa ceva prin minte?
-Te-am dezamagit... Am promis ca nu voi lasa pe nimeni sa te raneasca si uite ce ai patit, spuse mangaindu-i umarul. Iar omul ala... a murit.
-A fost doar vina lui! Tu ii avertizasesi pe Thouma, si asta ma supara, ca nu mi-ai spus mie, ca exista riscul unui atac in timpul lansarii si de asa a angajat o firma de paza. Asta trebuia sa faca: sa prinda criminalul.
-Chiar si asa ma simt foarte vinovat.
Brusc atitudinea lui Eiri se indulci. Il lua in brate,ii culca capul pe umarul sau, apoi il saruta usor.
-Singura ta vina este ca esti foarte dulce si atragator, iar un nebun a luat-o razna din cauza ta. Probabil mai sunt mii de oameni care viseaza la tine. Si eu... pe mine nu ma inebunesti pur si simplu!
-Dar tu nu ai facut ce a facut el!
Frumosul barbat blond il saruta indelung, apoi ii sopti la ureche:
-Habar nu ai tu de ce as fi instare daca te-as pierde...
Imediat, insa il asaza iar pe perne.
-Trebuie sa ma gandesc daca meriti cadoul pe care l-am obtinut! spuse zambind.
-Cadou? intreba calalalt brusc interesat. Ce cadou?
-Pai... am vorbit cu medicul tau si iti permite sa mergi doua zile acasa, daca promitem ca vom fi cuminti.
Shuichi se bosumfla:
-Adica nu avem inca voie sa...
-Adica putem sa ne... jucam putin, dar cu mare grija. Ce zici? Vrei sa vi acasa cu mine?

In dormitor il intinse pe pat si ii scoase incet fiecare haina in parte de pe el.Incepu sa-l sarute bland, cu grija sa nu-i provoace durere. Shuichi il trase insa aproape si ii intoarse sarutarile si dezmierdarile, straduindu-se sa-l si dezbrace. Pasiunea ii facu pe amandoi sa-si piarda aproape capul. Eiri se opri insa inainte de a incalca promisiunea facuta medicilor.
-De ce? il intreba celalalt.
-Pentru ca medici au spus ca nu...
Dar tacu vazind privirea iubitului sau plina de o dorinta mistuitoare dar si de disperare. Intelese ca nu are decat o singura solutie: sa-i ofere o noapte completa de iubire.
Simtii perfect momentul in care micul trup de sub el este cuprins de extaz, il saruta pe gura pentru a amplifica totul, apoi se lasa si el dus de valul de placere intensa.
Eiri se trezi peste noapte, isi lua iubitul adormit in brate si ll duse in patul-balansoar de pe terasa, pe care acesta o iubeste atat de mult. Lua insa din casa si o camera de luat vederi pe care o fixa pe un trepied. Trebuie sa verifice o banuiala pe care o are.
Shuichi se trezi din somn abia cand o raza de soare i-a cazut pe fata. A deschis ochii si i-a zambit iubitului sau.
-Buna dimineata!
-Buna, somnorosule!
-E tarziu?
-Nu. Mancam imediat!
L-a ajuatat sa faca dus, apoi au mancat impreuna la masa de pe terasa.
Un timp, dupa masa ,s criitorul a intrat inauntru motivand ca are treaba si la lasat sa-si faca de lucru cu televizorul, orientat acum spre terasa. Dupa un timp s-a intors si foarte serios a inchis acelasi televizor si a asezat laptopul pe masa.
-Vreau sa-mi spui penru ce nu esti in sare sa te concenrezi putin si sa faci in orele de recupere ceea ce iti cere kinetoterapeutul?
-Nu pot, Yuki... Chiar nu pot!
-Si medicii si omul ala, care se chinuie cu tine in fiecare zi, spun ca nici picioarele tale si nici coloana ta vertebrala nu au nimic. Pur si simplu ti-a intrat in cap ca nu poti si nu vrei sa lupti de loc.
-Nu-i adevarat! Eu vreau, dar chiar nu se poate. Ma inebuniti toti cu predici: tu, Hiro, Ayaka, Maiko, parintii mei, Shuguru, Ryu, K,Mika, bunica ta, pana si Thouma ca trebuie se merg.Nupot! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! Puteti sa intelegeti asta? incepu el sa tipe nervos.
Palma lui Eiri ii opri tirada cand il lovi peste obraz cu sete.
-De ce?
-Taci si priveste aici! ii spuse printre dinti.
Deschise laptopul. Pe el ruleaza un film. Se vede foarte clar patul balansoar si ei doi in timp ce dorm. Data de pe film este de noaptea trecuta.
-Ce e asta?
-Taci si uita-te!
Spre uluire sa totala cantaretul se vazu miscandu-si picioarele si chiar intorcandu-se de pe o parte pe alta in timp ce doarme.
-Deci... pot, facu el privindu-si picioarele.
Se concentra si reusi sa-si miste putin degetele.
-Ai avut dreptate! Era doar frica de vina!
-Stii ca mai meriti o palma?
Shuichi ii zambi radios:
-Chiar ca o merit: De unde ai stiut ca ma misc in somn? E prima noapte cand dormim in acelasi pat...
-Da, dar inca din spital am observat ca uneori adormeai noaptea intr-o pozitie, dar te trezeai in alta. Intai am crezut ca mi-se pare, dar azi-noapte...
-Ce am facut ? il intreba mirat.
Eiri se apleca si-l mangaie pe cap.
-Azi-noapte iubitul meu m-a strins cu picioarele in timp ce faceam dragoste. Asa ca am fost convins ca esti doar un prostut incapatanat. Am luat camera,am setat-o si m-am convins.
Il ridica in brate si-l saruta pe gura.
-Iarta-ma pentru palma aia, dar chiar ma scoti uneori din minti cu incapatanarile tale!
-Iti multumesc! Eu aveam nevoie sa cred ca pot.
-Da? facu intinnzindu-l pe patul-balansoar. Atunci ati face bine, domnule Shindou, sa-mi aratati inca o dat cat de bine puteti sa stangeti picioarele.
-Oh!!! Yuki...