24-01-2009, 07:35 PM
capitolul 11 Purificare
Eiri si iubitul sau stau impreuna pe margine culoarului ce inconjoara gradina din casa Hanei, nu a casei din Kyoto, ci a uneia a aflata la munte. Scriitorul il tine pe Shuichi in brate si il mangaie pe par. Amandoi poarta kymonouri de matase. Au trecut doua luni din noaptea in care Yuki a venit in Kyoto. Atunci sperase ca totul va fii bine si iubitul sau depasi usor trauma prin care a trecut. Departe de a se intampla asa, Shuichi a fost cuprins de o stare cumpita . Timp de cateva zile nici macar nu putea sa suporte sa-l atinga cineva, dar daca Eiri pleca de langa el devenea disperat. Medicii erau de parere ca ar avea nevoie de comsiliere psihologica, dar solistul refuzase. Il ingrozea doar gandul ca ar pute se vorbeasca unui strain despre ce se intanplase cu el. Iubitul lui nu era de aceasi parere, dar nu vroia sa-l forteze cu absolut nimic. In urma cu cateva zile, Shuichi acceptase sa fie tinut in brate si sarutat si se purtase ca si cum ar fi dorit sa faca dragoste, dar Eiri se oprise la atat. Simtise o incordare in trupul iubitului sau atunci cand il mangaiase putin mai intim. Vazand ca nu merge mai departe Shu il privise intrebator si speriat "-De ce ? Se intrebase aproape incremenit de ideea ca iubitul lui nu-l mai doreste. Acesta insa il privise cu blandete si ii mangaiase parul: " Te iubesc mult si te doresc, dar nu vreau sa facem dragoste decat atunci cand si sufletul si trupul tau vor fii pregatite. " " Dar te vreau, chiar te vreau cu adevarat, Yuki! " Acesta il mangaiase incet pe obraz: " Doar mintea ta vrea , trupul si sufletul tau nu sunt inca pregatite. Daca facem dragoste acum, putem pierde tot ce am castigat cu greu in aceste doua luni. Eu ma rabdare sa astept oricat va dura. " " Esti atat de bun cu mine! " " Nu sunt bun cu tine. Te iubesc! Asta e tot. "
Acum privesc imbratisati gradina perfecta a bunicii. Sunt amandoi fericiti ca pot face asta.
La un monent dat scriitorul paru sa se amuze.
-Ce s-a intamplat? intreba celalalt.
Ii puse un de get pe buze facandu-l sa taca, apoi ii sopti la ureche:
-Nu te misca acum si stai linstit, dar cred ca suntem priviti.
-De cine? De unde? sopti.
-Din casa, Bunca are astazi in vizita cateva prietene.
-Atunci nu ar trebui sa stam aici , asa. Nu este cuviincios sa ne imbratisam in public.
-Dar noi nu ar trebui sa stim ca ele sunt aici si se para ca se amuza vorbind despre noi. Nu ar fi frumos sa le stricam distractia acestor batrane dragute.
-Yuki... nu e frumos ceeea ce fac.
-Dar ele au ajutat-o pe bunica sa afle ca esti in Kyoto. Hai sa le oferim putin spectacol!
Il saruta indelung pe gura, acolo, in gradina in care teoretic, sunt singuri, dar practic nu.
Dincolo de paravanul semitansparent cele trei barine doamne, imbracate in kymonouri sobre ii privesc incantate.
-Nepotul tau si iubitul lui sunt intr-adevar foarte draguti. Suntem incantate ca i-am putut ajuta.
Hana zimbi si le invita sa bea ceai si sa manance prajiturele. Le multumi pentru ajutorul oferit, dar nu le spuse ca de fapt nu toate lucrurile sunt atat de bune cum par.
Ceva mai tarziu , Shichi isi intreba iubitul:
-Spuneai ca trebuie sa vorbesti cu editorul tau despre lansarea noului roman...
Eiri iizambi, ii este recunoscator ca a deschis el discutia, pentru ca chiar nu stia cum sa aduca vorba despre asta.
-Ar trebui sa ma intalnesc maine cu Seiren, dar trebuie sa-i spun daca aici, in Kyoto, sau in Tokio.
-Poate ar fi bine sa mergi tu acolo, ea este atat de draguta cu noi si a venit de atatea ori pana aici in ultimile doua luni.
-Sigur va fi in regula daca te las aici?
-Da. Voi fi bine, nu-ti face griji.
-Bine.
La sute de kilometri depertare ,in Tokyo,intr-una dintre salile de sedinta de la N-G . Hiro si Fujisaki stau de vorba cu Ryuichi si Thouma.
-Am vorbit asta seara cu Eiri si nu crede ca Shuichi este in stare sa iasa in oras,cu atit mai putin sa vina la studio.
Ryuichi se uita la el dind din cap si agitind iepurasul de plus.
-Trebuie sa faci ceva pentru el, Thouma. Tu ai o solutie pentru orice, intotdeauna.
-Solutiile sunt doua: sa mearga la psiholog sau sa mearga la templu si sa faca un ritual de purificare. Din pacate Shuichi nu este de acord cu prima solutie, iar Eiri m-a pus sa-i promit ca nu-i voi spune iubitului lui despre ritualul de la cascada.
-Un ritual de purificare in templu de langa cascada ar fi o idee minunata. Am auzit ca rezultatele sunt de-a dreptul miraculoase.
-Stiu, dar Eiri spune ca in aceasta perioada apa este mult mai rece si nu vrea sa-l imbolnaveasca si oricum totul merge spre bine.
Hiro se ridica nervos.
-Si eu si Shuguru am apucat sa-i promitem, dar acum, daca ma gandesc mai bine, cred ca Shu ar fi incantat sa se supuna ritualului.
Ryuichi zambi si se indreota spre usa. Toti il privira mirati.
-Unde mergi?intreba Thouma.
-Voi ati promis, eu nu. Ma duc la prietenul meu sa-i spun cum se poate vindeca de teama si de tristete, ca sa poata straluci iar pe scena.
Colegul sau de trupa il opri.
-Nu poti face asta, asa pur si simplu!
Celalalt se intoarse furios si-l lovi cu iepuresul in cap tipand:
-Esti rau si nu ma lasi fiindca tu nu tii la Shu-chan de loc. Esti rau,rau,rau rau!
Shuguru il opri cu blandete:
-Are dreptate!
-Dar tu ii esti prieten, de ce nu ma lasi, facu solistul incepand sa planga. Eu vreau sa-mi ajut prietenul!
-Noi toti vrem sa-l ajutam, dar trebuie sa ne gindim putin cum.
-Eiri vine maine la Tokyo, la editura.
-Asta este perfect, Ryu va putea merge sa-l viziteze pe Shu. Thouma ai putea sa vorbesti tu cu Tatsuha?
-Pentru ritual? ! Sigur ca pot. El a venit primul cu ideea. Am inteles ca si bunica lor este de acord cu chestia asta.
-Atunci totul este perfect. Daca maine ajungem acolo, poimaine ar putea avea loc ritualul.
-Dar Eiri sta in oras doar o zi!
-Nu-i nimic, vere draga, inventezi tu ceva care sa-l tina inca o zi aici. Ryuichi, uite ce vreau sa faci...
A doua zi dimineata Shuichi sta singur in incaperea lui. Citeste un print dupa manuscrisul romanului lui Eiri, care urmeaza sa apara in curand. Se auzi un zgomot, care il facu sa priveasca spre usa. Aceasta culisa incet , in dereptul ei sta una dintre slujitoarele casei ingenuncheata respectuos:
-Domnule, aveti un oaspete. Ati putea sa-l primiti pe domnul...
Un raset se auzi:
-Nu este nevoie de asta. Prietenul meu sigur vrea sa ma vada!
Ryuichi sari pur si simplu peste femeia ingenunchiata si intra in incapere. Are intr-o mana un manunchi de baloane umplute cu heliu, de toate formele si culorile,I ar in cealalta o cutie cu dulciuri.
-Ce mai faci?
-Bine! Ce e cu tine aici?
-Cum ce? Am venit sa te vad.
Se apleca si-i lua foile din mana.
-Citesti? E prea frumos afara pentru a sta in casa sa citesti. Muntele e minunat! Vreau sa te plimbi cu mine pe munte.
Shuichi il privi si zambi. Este adevarat ca i-a promis lui Eiri sa citeasca romanul si sa-i spuna ce crede, dar nu poate sa fie nepoliticos cu Ryuichi, care a venit atata drum doar ca sa-l convinga sa iasa din casa.
Se imbraca repede, merse la Hana sa-i spuna ca merge sa se plimbe pe munte cu amicul sau si o pornira.
-Unde ai vrea sa mergi, Ryu?
-Am auzit ca este o cascada foarte frumoasa , nu prea departe de aici.
-Mda... E la mai putin de o ora de mers pa jos de aici. Vrei sa o vedem?
-Sigur!
Au mers pe munte aproape o ora pana sa ajunga la o cascada superba. Nu are decat cativa metri inaltime, dar privelistea este minunata
.Shuichi a mai fost in urma cu cateva zile aici si atunci i-a placut la fel de mult. Desi nu este inalta caderea de apa este destulde lata si se varsa intr-un bazin de piatra neteda, pentru a-si continua mai apoi drumul prin munte. Spuma pe care apele o fac este de un alb sclipitor si pare cea mai fina dantele din lume.
Cateva zeci de metrii mai departe este un templu micut dar foarte frumos. Din fata lui le fac vesel cu mana Hiro, Shuguru si Tatsuha. Se salutara incintati.
Au stat de vorba si au mancat prajiturile aduse de Ryuichi. Dupa un timp Shuichi se ridica si se apropie de apa. Este foarte fericit ca prietenii lui sunt aici. Se apleca si lua in pumni apa rece.
-E fascinanta. Nu este asa? spuse Tatsuha,c are venise in urma lui.
-E ciudat... Ma simt foarte linistit aici. Asa s-a intamplat si acum cateva zile, cand am urcat pana la cascada cu Yuki.
-Pai... E normal avand in vedere ce rol a avut cascada sute de ani de zile.
Cantaretul il privi mirat:
-Rol? Ce fel de rol?
-Eiri nu ti-a povestit despre cascada?
-A spus doar ca muntele este de multe sute de ani in proprietatea familiei Uesugi.
-Da... De pe vremea cand era unul dintre cele mai putenice clanuri de samurai. Pe vremea aceea cand se intorceau de la razboi veneau aici pentru ritualul de purificare. Stii uneori in razboi erau nevoiti sa faca lucruri scarboase sau injositoare pentru a supravietui, atunci veneau aici si se supunea unui ritual de purificare.
In sufletul lui Shindou se starni furtuna, " Lucruri scarboase si injositoare pentru a supravietui.... Exact ca mine. " Intr-o secunda intelese ca prietenii lui il adusesera aici pentru ai sugera o solutie de rezolvare a problemelor , fara al forta sa faca ceva. Alegerea ii apartine pe deplin, iar el stie exact ce are de facut. Se ridica in picioare in fata lui Tatsuha si-l privi foarte serios:
-Cine se poate supune ritualului?
-Oricine crede ca are nevoie.
-Tu stii sa indeplinesti acest ritual?
-Sigur: Doar sunt preot!
-Vrei sa faci ritualul pentru mine?
-Sigur ca da.
-Cit timp dureaza?
-Cam... 12 ore.
-Il putem incepe maine in zori?
-Sigur. In cazul acesta, ramai aici peste noapte pentru ritualul de pregatire?
-Da!
Eiri a ajuns inapoi in casa bunicii sale abia a doua zi dupa ora prinzului. A aflat ca Hana este plecata si s-a dus in camera lui Shuichi. A incremenit vazand camera goala, doar cu baloanele plutind langa tavan.
-Unde este? o intreba pe slujnica ce il priveste ingrozita.
Aceasta bolborosi:
-A venit un domn foarte... copilaros, care a adus baloanele si l-a luat la plimbare pe munte. A trimis apoi vorba ca ramane peste noapte la templu.
Barbatul o prinse de brat si o scutura:
-Cine mai e la templu?
Femeia incepu sa planga. El o scutura si mai tare.
-Fra... tele dumneavoastra... este la... templu. D... d... doamna a plecat acolo... cand a auzit si... nu s-a intors inca.
Yuki Eiri isi acoperi fata cu mainile. Ii lua citeva secunde sa se adune, apoi mult mai linistit se intoarse spre femeie:
-Mai este vre-o masina de teren in garaj?
-Da , domnia-voastra!
-Bine! Atunci spune sa fie bine incalzita camera iubitului meu, asternutul sa fie si el cald ,baia sa fie pregatita si acum adu-mi repede cateva paturi si prosoape. Ma intorc repede!
Un sfert de ora mai tarziu vehiculul de teren oprea langa bazinul in care se aduna apa din cascada. Eiri cobora si privi spre cascada incremenit. In mijocul caderii de apa, imbracat intr-un chimono de bumbac alb si asezat pe piatra de meditatie in pozitia lotus, sta iubitullui. Nu-i vine sa creada ca acolo este chiar el. In jurul bazinului stau Hana, Hiro, Shuguru, Ryuichi si Tatsuha. Se intoarese suparat spre ei:
-De ce l-ati pus sa faca asta?
-El a vrut. Nu l-a fortat nimeni, spuse Hiro la fel de suparat.
-Si de ce nu l-a oprit nimeni?
Tacere.
-Ei bine... il scot eu de acolo, spuse si vru sa paseasca in apa.
Hana il opri cu bandete:
-Nu strica totul! Va iesi oricum in curand din cascada. Fratele tau i-a spus ca nu trebuie sa stea decat atat cat poate, dar el a spus ca va iesi din apa doar cind tu vei veni aici, dupa el. Ca acesta va fi semnul ca zeii vor considera ritualul implinit.
-De cand sta in apa?
-De aproape patru ore.
-Sunteti toti mai nebuni ca el, pentru ca l-ati lasat.
Intr-adevar Shuichi a simtit venirea iubitului lui. S-a ridicat incet de pe piatra de meditatie din mijlocul perdelei de apa. Isi simte trupul complet amortit, dar cu adevarat curat, dupa atata timp. Se indrepta spre marginea bazinului. Ceilalti il lasara sa iasa singur din bazin, pentru ca ritualul sa se considere incheiat, dar imediat Eiri ii scoase kymonoul ud si incepu sa-l stearga cu un posop moale si cald, apoi il infasura intr-o patura. Toti ceilalti ii privesc in tacere. Eiri este atat de nervos, incat ar fi destul de periculos pentru ei sa zica ceva. Fara sa le spuna o vorba, scriitorul isi ridica iubitul in brate si li duse pana la vehiculul de teren.
-De ce ai facut asta, Shu-chan?
-Pentru tine. Voiam sa fiu curat, pentru tine.
-Pentru mine ai fost tot mereu cea mai pura fiinta din lume, chestia cu murdaria era doar in capul tau. Acum,c el putin, s-a dus?
-Da . Acum ma simt bine.
-Atunci totul este perfect.
http://i332.photobucket.com/albums/m325/Argenta/c1.jpg
Eiri si iubitul sau stau impreuna pe margine culoarului ce inconjoara gradina din casa Hanei, nu a casei din Kyoto, ci a uneia a aflata la munte. Scriitorul il tine pe Shuichi in brate si il mangaie pe par. Amandoi poarta kymonouri de matase. Au trecut doua luni din noaptea in care Yuki a venit in Kyoto. Atunci sperase ca totul va fii bine si iubitul sau depasi usor trauma prin care a trecut. Departe de a se intampla asa, Shuichi a fost cuprins de o stare cumpita . Timp de cateva zile nici macar nu putea sa suporte sa-l atinga cineva, dar daca Eiri pleca de langa el devenea disperat. Medicii erau de parere ca ar avea nevoie de comsiliere psihologica, dar solistul refuzase. Il ingrozea doar gandul ca ar pute se vorbeasca unui strain despre ce se intanplase cu el. Iubitul lui nu era de aceasi parere, dar nu vroia sa-l forteze cu absolut nimic. In urma cu cateva zile, Shuichi acceptase sa fie tinut in brate si sarutat si se purtase ca si cum ar fi dorit sa faca dragoste, dar Eiri se oprise la atat. Simtise o incordare in trupul iubitului sau atunci cand il mangaiase putin mai intim. Vazand ca nu merge mai departe Shu il privise intrebator si speriat "-De ce ? Se intrebase aproape incremenit de ideea ca iubitul lui nu-l mai doreste. Acesta insa il privise cu blandete si ii mangaiase parul: " Te iubesc mult si te doresc, dar nu vreau sa facem dragoste decat atunci cand si sufletul si trupul tau vor fii pregatite. " " Dar te vreau, chiar te vreau cu adevarat, Yuki! " Acesta il mangaiase incet pe obraz: " Doar mintea ta vrea , trupul si sufletul tau nu sunt inca pregatite. Daca facem dragoste acum, putem pierde tot ce am castigat cu greu in aceste doua luni. Eu ma rabdare sa astept oricat va dura. " " Esti atat de bun cu mine! " " Nu sunt bun cu tine. Te iubesc! Asta e tot. "
Acum privesc imbratisati gradina perfecta a bunicii. Sunt amandoi fericiti ca pot face asta.
La un monent dat scriitorul paru sa se amuze.
-Ce s-a intamplat? intreba celalalt.
Ii puse un de get pe buze facandu-l sa taca, apoi ii sopti la ureche:
-Nu te misca acum si stai linstit, dar cred ca suntem priviti.
-De cine? De unde? sopti.
-Din casa, Bunca are astazi in vizita cateva prietene.
-Atunci nu ar trebui sa stam aici , asa. Nu este cuviincios sa ne imbratisam in public.
-Dar noi nu ar trebui sa stim ca ele sunt aici si se para ca se amuza vorbind despre noi. Nu ar fi frumos sa le stricam distractia acestor batrane dragute.
-Yuki... nu e frumos ceeea ce fac.
-Dar ele au ajutat-o pe bunica sa afle ca esti in Kyoto. Hai sa le oferim putin spectacol!
Il saruta indelung pe gura, acolo, in gradina in care teoretic, sunt singuri, dar practic nu.
Dincolo de paravanul semitansparent cele trei barine doamne, imbracate in kymonouri sobre ii privesc incantate.
-Nepotul tau si iubitul lui sunt intr-adevar foarte draguti. Suntem incantate ca i-am putut ajuta.
Hana zimbi si le invita sa bea ceai si sa manance prajiturele. Le multumi pentru ajutorul oferit, dar nu le spuse ca de fapt nu toate lucrurile sunt atat de bune cum par.
Ceva mai tarziu , Shichi isi intreba iubitul:
-Spuneai ca trebuie sa vorbesti cu editorul tau despre lansarea noului roman...
Eiri iizambi, ii este recunoscator ca a deschis el discutia, pentru ca chiar nu stia cum sa aduca vorba despre asta.
-Ar trebui sa ma intalnesc maine cu Seiren, dar trebuie sa-i spun daca aici, in Kyoto, sau in Tokio.
-Poate ar fi bine sa mergi tu acolo, ea este atat de draguta cu noi si a venit de atatea ori pana aici in ultimile doua luni.
-Sigur va fi in regula daca te las aici?
-Da. Voi fi bine, nu-ti face griji.
-Bine.
La sute de kilometri depertare ,in Tokyo,intr-una dintre salile de sedinta de la N-G . Hiro si Fujisaki stau de vorba cu Ryuichi si Thouma.
-Am vorbit asta seara cu Eiri si nu crede ca Shuichi este in stare sa iasa in oras,cu atit mai putin sa vina la studio.
Ryuichi se uita la el dind din cap si agitind iepurasul de plus.
-Trebuie sa faci ceva pentru el, Thouma. Tu ai o solutie pentru orice, intotdeauna.
-Solutiile sunt doua: sa mearga la psiholog sau sa mearga la templu si sa faca un ritual de purificare. Din pacate Shuichi nu este de acord cu prima solutie, iar Eiri m-a pus sa-i promit ca nu-i voi spune iubitului lui despre ritualul de la cascada.
-Un ritual de purificare in templu de langa cascada ar fi o idee minunata. Am auzit ca rezultatele sunt de-a dreptul miraculoase.
-Stiu, dar Eiri spune ca in aceasta perioada apa este mult mai rece si nu vrea sa-l imbolnaveasca si oricum totul merge spre bine.
Hiro se ridica nervos.
-Si eu si Shuguru am apucat sa-i promitem, dar acum, daca ma gandesc mai bine, cred ca Shu ar fi incantat sa se supuna ritualului.
Ryuichi zambi si se indreota spre usa. Toti il privira mirati.
-Unde mergi?intreba Thouma.
-Voi ati promis, eu nu. Ma duc la prietenul meu sa-i spun cum se poate vindeca de teama si de tristete, ca sa poata straluci iar pe scena.
Colegul sau de trupa il opri.
-Nu poti face asta, asa pur si simplu!
Celalalt se intoarse furios si-l lovi cu iepuresul in cap tipand:
-Esti rau si nu ma lasi fiindca tu nu tii la Shu-chan de loc. Esti rau,rau,rau rau!
Shuguru il opri cu blandete:
-Are dreptate!
-Dar tu ii esti prieten, de ce nu ma lasi, facu solistul incepand sa planga. Eu vreau sa-mi ajut prietenul!
-Noi toti vrem sa-l ajutam, dar trebuie sa ne gindim putin cum.
-Eiri vine maine la Tokyo, la editura.
-Asta este perfect, Ryu va putea merge sa-l viziteze pe Shu. Thouma ai putea sa vorbesti tu cu Tatsuha?
-Pentru ritual? ! Sigur ca pot. El a venit primul cu ideea. Am inteles ca si bunica lor este de acord cu chestia asta.
-Atunci totul este perfect. Daca maine ajungem acolo, poimaine ar putea avea loc ritualul.
-Dar Eiri sta in oras doar o zi!
-Nu-i nimic, vere draga, inventezi tu ceva care sa-l tina inca o zi aici. Ryuichi, uite ce vreau sa faci...
A doua zi dimineata Shuichi sta singur in incaperea lui. Citeste un print dupa manuscrisul romanului lui Eiri, care urmeaza sa apara in curand. Se auzi un zgomot, care il facu sa priveasca spre usa. Aceasta culisa incet , in dereptul ei sta una dintre slujitoarele casei ingenuncheata respectuos:
-Domnule, aveti un oaspete. Ati putea sa-l primiti pe domnul...
Un raset se auzi:
-Nu este nevoie de asta. Prietenul meu sigur vrea sa ma vada!
Ryuichi sari pur si simplu peste femeia ingenunchiata si intra in incapere. Are intr-o mana un manunchi de baloane umplute cu heliu, de toate formele si culorile,I ar in cealalta o cutie cu dulciuri.
-Ce mai faci?
-Bine! Ce e cu tine aici?
-Cum ce? Am venit sa te vad.
Se apleca si-i lua foile din mana.
-Citesti? E prea frumos afara pentru a sta in casa sa citesti. Muntele e minunat! Vreau sa te plimbi cu mine pe munte.
Shuichi il privi si zambi. Este adevarat ca i-a promis lui Eiri sa citeasca romanul si sa-i spuna ce crede, dar nu poate sa fie nepoliticos cu Ryuichi, care a venit atata drum doar ca sa-l convinga sa iasa din casa.
Se imbraca repede, merse la Hana sa-i spuna ca merge sa se plimbe pe munte cu amicul sau si o pornira.
-Unde ai vrea sa mergi, Ryu?
-Am auzit ca este o cascada foarte frumoasa , nu prea departe de aici.
-Mda... E la mai putin de o ora de mers pa jos de aici. Vrei sa o vedem?
-Sigur!
Au mers pe munte aproape o ora pana sa ajunga la o cascada superba. Nu are decat cativa metri inaltime, dar privelistea este minunata
.Shuichi a mai fost in urma cu cateva zile aici si atunci i-a placut la fel de mult. Desi nu este inalta caderea de apa este destulde lata si se varsa intr-un bazin de piatra neteda, pentru a-si continua mai apoi drumul prin munte. Spuma pe care apele o fac este de un alb sclipitor si pare cea mai fina dantele din lume.
Cateva zeci de metrii mai departe este un templu micut dar foarte frumos. Din fata lui le fac vesel cu mana Hiro, Shuguru si Tatsuha. Se salutara incintati.
Au stat de vorba si au mancat prajiturile aduse de Ryuichi. Dupa un timp Shuichi se ridica si se apropie de apa. Este foarte fericit ca prietenii lui sunt aici. Se apleca si lua in pumni apa rece.
-E fascinanta. Nu este asa? spuse Tatsuha,c are venise in urma lui.
-E ciudat... Ma simt foarte linistit aici. Asa s-a intamplat si acum cateva zile, cand am urcat pana la cascada cu Yuki.
-Pai... E normal avand in vedere ce rol a avut cascada sute de ani de zile.
Cantaretul il privi mirat:
-Rol? Ce fel de rol?
-Eiri nu ti-a povestit despre cascada?
-A spus doar ca muntele este de multe sute de ani in proprietatea familiei Uesugi.
-Da... De pe vremea cand era unul dintre cele mai putenice clanuri de samurai. Pe vremea aceea cand se intorceau de la razboi veneau aici pentru ritualul de purificare. Stii uneori in razboi erau nevoiti sa faca lucruri scarboase sau injositoare pentru a supravietui, atunci veneau aici si se supunea unui ritual de purificare.
In sufletul lui Shindou se starni furtuna, " Lucruri scarboase si injositoare pentru a supravietui.... Exact ca mine. " Intr-o secunda intelese ca prietenii lui il adusesera aici pentru ai sugera o solutie de rezolvare a problemelor , fara al forta sa faca ceva. Alegerea ii apartine pe deplin, iar el stie exact ce are de facut. Se ridica in picioare in fata lui Tatsuha si-l privi foarte serios:
-Cine se poate supune ritualului?
-Oricine crede ca are nevoie.
-Tu stii sa indeplinesti acest ritual?
-Sigur: Doar sunt preot!
-Vrei sa faci ritualul pentru mine?
-Sigur ca da.
-Cit timp dureaza?
-Cam... 12 ore.
-Il putem incepe maine in zori?
-Sigur. In cazul acesta, ramai aici peste noapte pentru ritualul de pregatire?
-Da!
Eiri a ajuns inapoi in casa bunicii sale abia a doua zi dupa ora prinzului. A aflat ca Hana este plecata si s-a dus in camera lui Shuichi. A incremenit vazand camera goala, doar cu baloanele plutind langa tavan.
-Unde este? o intreba pe slujnica ce il priveste ingrozita.
Aceasta bolborosi:
-A venit un domn foarte... copilaros, care a adus baloanele si l-a luat la plimbare pe munte. A trimis apoi vorba ca ramane peste noapte la templu.
Barbatul o prinse de brat si o scutura:
-Cine mai e la templu?
Femeia incepu sa planga. El o scutura si mai tare.
-Fra... tele dumneavoastra... este la... templu. D... d... doamna a plecat acolo... cand a auzit si... nu s-a intors inca.
Yuki Eiri isi acoperi fata cu mainile. Ii lua citeva secunde sa se adune, apoi mult mai linistit se intoarse spre femeie:
-Mai este vre-o masina de teren in garaj?
-Da , domnia-voastra!
-Bine! Atunci spune sa fie bine incalzita camera iubitului meu, asternutul sa fie si el cald ,baia sa fie pregatita si acum adu-mi repede cateva paturi si prosoape. Ma intorc repede!
Un sfert de ora mai tarziu vehiculul de teren oprea langa bazinul in care se aduna apa din cascada. Eiri cobora si privi spre cascada incremenit. In mijocul caderii de apa, imbracat intr-un chimono de bumbac alb si asezat pe piatra de meditatie in pozitia lotus, sta iubitullui. Nu-i vine sa creada ca acolo este chiar el. In jurul bazinului stau Hana, Hiro, Shuguru, Ryuichi si Tatsuha. Se intoarese suparat spre ei:
-De ce l-ati pus sa faca asta?
-El a vrut. Nu l-a fortat nimeni, spuse Hiro la fel de suparat.
-Si de ce nu l-a oprit nimeni?
Tacere.
-Ei bine... il scot eu de acolo, spuse si vru sa paseasca in apa.
Hana il opri cu bandete:
-Nu strica totul! Va iesi oricum in curand din cascada. Fratele tau i-a spus ca nu trebuie sa stea decat atat cat poate, dar el a spus ca va iesi din apa doar cind tu vei veni aici, dupa el. Ca acesta va fi semnul ca zeii vor considera ritualul implinit.
-De cand sta in apa?
-De aproape patru ore.
-Sunteti toti mai nebuni ca el, pentru ca l-ati lasat.
Intr-adevar Shuichi a simtit venirea iubitului lui. S-a ridicat incet de pe piatra de meditatie din mijlocul perdelei de apa. Isi simte trupul complet amortit, dar cu adevarat curat, dupa atata timp. Se indrepta spre marginea bazinului. Ceilalti il lasara sa iasa singur din bazin, pentru ca ritualul sa se considere incheiat, dar imediat Eiri ii scoase kymonoul ud si incepu sa-l stearga cu un posop moale si cald, apoi il infasura intr-o patura. Toti ceilalti ii privesc in tacere. Eiri este atat de nervos, incat ar fi destul de periculos pentru ei sa zica ceva. Fara sa le spuna o vorba, scriitorul isi ridica iubitul in brate si li duse pana la vehiculul de teren.
-De ce ai facut asta, Shu-chan?
-Pentru tine. Voiam sa fiu curat, pentru tine.
-Pentru mine ai fost tot mereu cea mai pura fiinta din lume, chestia cu murdaria era doar in capul tau. Acum,c el putin, s-a dus?
-Da . Acum ma simt bine.
-Atunci totul este perfect.
http://i332.photobucket.com/albums/m325/Argenta/c1.jpg
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."
Albert Einstein
![[Imagine: chibi_1420.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1420.gif)
Arget, chibi-ul lui Argenta
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta