20-02-2012, 10:31 PM
Am sa fac pentru inceput cateva precizari:
1.Este primul meu fic desi sunt de ceva timp membru al acestui site. 2.Nu ma deranjeanza niciun fel de critici atata timp cat sunt constructive. 3.Nu solicitati schimbarea atitudinii personajelor sau influentarea povestii pentru ca nu intentionez sa iau in considerare asemenea sugestii.
Capitolul 1
Ma aflu in aeroport cu un bilet spre Mexic in mana, intrebandu-ma neincetat ce caut eu aici. O astfel de hotarare era de o importanta cruciala in libertatea mea dar presiunea cu care ma apasa impunea o serie de regrete.Totul a degenerat dupa castigarea unui concurs prin care un jurnalist avea sansa sa lucreze cu o firma din strainatate. Acum sunt in asteptarea avionului cu o usuara indoiala in privinta faptului ca am consimtit o decizie de un asemenea calibru.Nici nu apuc sa ma cufund bine in propiile ganduri ca imi si tiuie in urechi un sunet specific zonei:
-Ding dong…Pasagerii care asteapta imbarcarea cu avionul spre Mexic sunt rugati sa se prezinte la puntea 1.
Acesta e avionul meu.Cu o oarecare ezitare necorespunzatoare promptitudinii mele uzuale ,conclud sa-l prind exact la momentul oportun.O clipa de intarziere ar fi culminat cu o alta sansa ratata si pot spune ca au fost sacaitor de multe in viata mea boema.
Dar sa ne intoarcem la momentul de fata .Nu am fost niciodata cu avionul si e prima data cand merg intr-o tara straina. Mentionand aceste mici detalii,puteti deduce cu certitudine emotia si nelinistea cotropitoare care m-au acaparat din clipa in care am pasit la bordul avionului ,in drumul meu spre locul rezervat.Nu va ascund nici scenariile dedÃcate zilei de fata, care m-au bantuit cu o seara in urma,plasmuiri ale debordantei mele imaginatii, care daca ar fi avut potentialul de a deveni realitate s-ar fi transfigurat in veritabile umiliri.Cea mai putin stanjenitoare sau as putea spune acceptabila repercursiune a fricii mele de neclintit ar fi fost probabil impiedicarea mea de treptele avionului.
Incerc sa imi potolesc starea precipitata si paranoica ,specifica intr-o masura oricarui calator novice, uitandu-ma pe fereastra avionului la nori.
Ce albi sunt si atat de pufosi! Pacat ca avionul in zborul sau, ii spulbera pe toti. Desi nu au o consistenta compacta,fiind mai mult o masa imprastiata pot spune ca au un contur bine determinat,parand chiar imaculat si de o precizie profesionala in ochii mei incarcati de o oboseala proprie orei tarzii.Uitandu-ma la norisori ajung in cele din urma cuprinsa in mrejele unui somn profund cerut cu atata indarjire de corpul meu suprasolicitat.Ratacind in dimensiunile visului aducator de o liniste covarsitoare,in armonie cu peisajul in care zaboveam si cu dispozitia mea de spirit, orice schimbare,indiferent de intensitatea sau natura sa ar fi avut un impact profund asupra starii mele de reverie ,destramandu-mi contemplarea si trezindu-ma intr-un mod brusc si nemilos la realitate.Ceea ce s-a si intamplat cand zgomotul starnit probabil de foirea unui copil neastamparat caruia i-am remarcat obraznicia cu mult inainte de a adormi,-pe cand ii punea in poala mamei lui o compozitie ce aducea izbitor de mult a gem de mure -a reusit sa se infiltreze in micul meu refugiu.Insa,in momentul cand ochii mei s-au deschis spre a intampina micul nenorocit cu o cautatura maniosa care sa imi exprime clar intentiile ostentative,am avut consternarea de a realiza ca singurul freamat era produs de o stewardesa care parea deranjant de preocupata sa ma trezeasca.In jurul meu nu se mai zarea niciun om si, desi eram indeajuns de constienta incat sa intuiesc ca plecarea lor se datora faptului ca am ajuns in cele din urma la destinatie,situatia imi conferea strania senzatie ca as fi fost cine stie ce contagioasa care , ca si consecinta a incurabilei boli de care suferea era acum aflata in carantina.Presupun ca si felul in care stewardesa ma privea,juca un rol semnificativ in impresia proaspat instigata.La un moment dat ,tacerea fu risipita :
-Era si cazul sa va treziti.Ati motait timp de o buna bucata de vreme.Nici nu stiti cata rabdare am avut cu dumneavoastra.De obicei le torn adormitilor o galeata de apa in cap sa le amintesc ca un avión nu este hotelul la care te stabilesti sa ai la noapte un acoperis deasupra capului cand esti in zona cu afaceri imobiliare si casa ta e la o mila departare.
Aveam in fata prototipul femei tafnoase,si,cum nu imi ardea de alte polemici categorice, am hotarat ca nu voi avea nicio
remuscare daca grabesc pasul si cobor grabita treptele avionului .In clipa in care talpile mele au stabilit contactul cu solul ,m-a strafulgerat inopinantul simt ca am calcat pe teritoriu strain,nebulos si ostil,dar imprejurarea nu era indeajuns de inoportuna pentru a ma descuraja si a ma constrange sa-mi reevaluez posibilitatile.Stiam ca putea fi única posibilitate evaziva de care beneficiam ,singura modalitate prin care reuseam sa ma reprofilez,sa ajung inca o data la stadiul de obscuritate.Dar nu era momentul pentru astfel de cugetari,trebuia sa imi amintesc constant ca nu ma aflam aici in scopul tratarii unui reportaj de senzatie,aveam un motiv incarcat de substantial mai multa insemnatate.Trebuia se evadez si timpul efemer de care dispuneam nu imi aloca prilejul sa sovai.Asa ca m-am avantat in incercarea de a atrage atentia unui taxi,iar in clipa imediat urmatoare o portiera se deschide inaintea mea,intampinandu-ma vocea unui autentic mexican:
-Bamonos señorita!A donde?
-Aaaaa…Espera un minuto! reusesc sa ingaim in timp ce ma strecor in neincapatorul vehicul.
Caut in geanta adresa scrijelita pe un biletel. Ii intind hartiuta mototolita falsificand un zambet sfios pe fata. Taximetristul imi intelege intentia si porneste viguros masina.Avand la dispozitie un mic ragaz de cand cu initierea obositoarei mele evadari ,am decis sa imi ingadui o scurta destindere.Ma descotorosesc de fularul si geaca care mi-au conferit ceva protectie pe timpul asta cainos de ianuarie si pornesc intr-o cautare meticuloasa a dictionarului englez-spaniol ce avea sa constituie talismanul meu pretios pe timpul sederii mele in Mexic.Numai ca o scurta reflectie a imaginii mele in oglinda retrovizoare ma sileste sa abandonez intentia de moment.Arunc o noua privire asupra oglinzii si constat cu stupoare ca zilele acestea m-au afectat mai mult decat le-am dat credit.Eram schimbata!