Alege... lupta sau mori

[Nywa]

[center]Capitolul 9[/center]

Gemetele noastre rasunau in incaperea goala, in timp ce limbile noastre se mangaiau una pe cealalta. Ma miscam tot mai repede in interiorul sau, fiindca simteam ca punctul cumilant era foarte aproape pentru noi. Simt cum imi vine si il patrund dur, eliberandu-ma in interiorul sau stramt si cald. Ii dau mici pupici pe pielea transpirata si fierbinte, facandu-l sa se arcuiasca sub trupul meu, cerand mai mult. Vreau sa il pregatesc pentru o alta partida incendiara, dar o busitura in usa, ne atrase atentia. Ne imbracam in cea mai mare liniste si ne ascundem de o parte si alta a usii, pregatiti sa ucidem.
- Sunt Artemis alaturi de Dalia, varamea, spuse o voce, cand usa se deschise, iar in vestiar, intra satena urmata de purpurie, cu suvite de un albastru-cobalt, patate de sange.
Ochii de un albastru-demonic al fetei de saispe ani, ne cercetau foarte atent, in timp ce eu o cercetam atent. Dalia porta o bustiera neagra din piele, stransa la maxim si o pereche de pantalonasi scurti, din piele si in picioare o pereche de sandale negre, cu toc-cui de zece centimetri, legate pe gamba, iar in mana avea un cutit kyoketshu shogei, din care picura sange. Inghit in sec, parandu-mi rau pentru cei care au cazut sub cutitul Daliei, fiindca fata era considerata cea mai iute ucigasa.
- In primul rand, Kayle imi pare rau pentru sora ta, spuse purpuria, plecandu-si capul si parul lung pana la fund, taiat la varfuri cu sticla sau cu, cutitul, veni in jurul ei ca o cortina purpurie. In al doilea rand, eu am resusit sa ii salvez pe o parte din prieteni nostri de la sanatoriu, trimitandu-i de aici cu niste dubite, cu care au fost aduci prizonieri, iar celor care nu prea mai aveau mult de supravietuit, i-am ucis. Au fost in jur de doua sute si ceva de prizonieri, mai sunt cincizeci, cei mai periculosi... tatal tau m-a ajutat o parte din prizonieri sa ii ucid, mai spuse pustoaica, iesind din vestiar, parca s-ar fi plimbat pe culoarele sanatoriului.
- Iubire, il aud pe Sanosuke, venind langa mine, iesind toti trei din vestiar, aminteste-mi sa nu o am pe Dalia dusman, continua, iar eu m-am uitat incruntat la tanar, scotandu-mi katana din teaca, pregatindu-ma sa ucid. De mica a fost antrenata ca si un asasin, chiar a fost un timp asasin, imi mai spuse, apoi se repezi spre un detinut, taindu-l in doua cu sabia sa, retractabila.
Ridic din umeri si incep sa tai in stanga si in dreapta, croindu-ne drum spre iesire din porcaria asta de loc. Vroiam sa traiesc, incat nu imi pasa, daca aveam mici taieturi pe maini si picioare, atata timp cat ceilalti mureau. Din greseala am dat cu, katana intr-o teava, iar un idiot a dat cu piciorul in tais, rupand-o in doua. Ma feresc de el, scotandu-mi din rucsac niste senbonuri, arucandu-le in fiecare ce venea spre mine, nimerindu-l in mijlocul fruntii sau in inima. Simt cum ceva rece imi cresta pielea de pe brat, facandu-ma sa tip de durere. Pic in genunchi, iar lama unui cutit se lipi de pielea gatului meu, dar inainte ca aceasta sa imi fie crestata, cutitul aluneca intre picioarele mele despartite. O aud pe Artemis, cum injura pe un idiot, apoi striga la Sano si Dalia sa nu se mai joace cu prostiile si sa vina aici.
- Rana trebuie cusuta, spuse verisoara satenei, in timp ce imi pansa rana, strangand-o puternic. Oricum, trebuie sa plecam de aici inainte sa vina idiotul ala de director..., se intrerupse, cand se auzi un foc de arma in incinta, iar directorul isi facu aparitia din umbra, cu un pistol pregatit.
- Ati castigat o excursie gratis in Iad! Tipa ca un bezmetic, pregatit sa ne impuste, dar se opri, inghitand in sec, privind cu coada ochiului spre spatele sau.
- Arunca arma din mana sau iti arunc eu creieri pe jos, nenorocitule! Se auzi un marait ca o soapta, iar din umbra din spatele directorului, iesi Sano, cu pistolul sau atintit spre ceafa lui.
Barbatul incerca sa se suceasca pentru a-mi prinde iubitul, dar un lant subtire ii se prinse de gat, facandu-l sa scape arma din mana. Blondul il lovi in stomac, lesinandu-l, iar eu am ranjit, fiindca aveam de gand sa ma distrez cu idiotul asta, iar prieteni mei erau de acord cu mine.

Imi priveam parul vopsit in albastru-nocturn, ce imi ajungea pana la umeri si bretonul ce imi intra in ochelari cu sticla falsa, negri. Imi vad iubitul cum iesi de la dusul din vestiare, cu parul de un roscat-aprins, cum veni spre mine, punand mana pe cicatricea ce o aveam pe mana stanga.
- E timpul, imi sopti Sano, iar eu ranjesc, fiindca dupa doua luni, de dezbatut cum il vom ucide pe director, am hotarat pana la urma.
Astept sa se imbrate si mergem intr-o incapere, unde fetele l-au pus pe barbat pe o scandura, legat fedeles, cu fata in sus, deasupra unei vani cu apa si soda-caustica.
- Doamnelor, spun, intrand in camera, iar Dalia cu Artemis - acum era vopsita roz-inchis, lasat lung, dar in varful capului facut tepi - au inceput sa lase scandura in jos. In locul tau nu m-as agita prea tare, spun pe un ton calm, cand fusese scufundat in apa si omul incepu sa tipe de durere.
Am iesit de acolo, indreptandu-ne spre decapotabila neagra ce ne astepta la intrare de doua luni de zile. Ne-am urcat in ea, razand, fiindca in curand vom fi liberi si putem sa facem ce vrem.

[center]Viata e prea scurta ca sa nu te bucuri de ea, dar in acelasi timp prea fragila, ca sa nu ai grija de ea. E deajuns doar o clipa si totul se naruie. Un glond, o sageata, un accident, o lama si poti fi sigur ca sangele ce iti paraseste corpul, ia cu el ultima ta dorinta... Lupta pentru supravietuie... pentru viata...

The End[/center]