Trandafirul inecat in spini[terminat]

[Kimera]

Va multumesc din suflet pentru comentarii. LoLix bine ai venit printre cititori sper sa-ti placa ficul meu si in continuare. Do dot curve imi cer scuze pentru greseala de exprimare cred ca am fost foarte neatenta. In legatura cu capitolul eu cred ca e cam sec, dar na acum sper sa va placa. desigur trebuie sa o mentionez pe Psycho care nu s- lasat pana ce nu m-a creierit non-stop sa scriu nextul. Iar acum pics si avem si personaje noooii!
Akira
Isamu
And:
Akemi Jiao
Yurni Jiao

Capitolul 12- O seara schimbatoare

Am ramas mai mult decat uimit la vorbele sale. Nu ma asteptam sa spuna acele lucruri, dar ma bucuram. Daca viata mi-a aratat cat e de neagra acum poate ca imi arata si ca are si pete albe. Telefonul lui Isamu a fost cel care m-a intrerupt din acea stare ce era un fel de transa. Se pare ca el nu era foarte incantat de apelul primit, dar a raspuns parand usor resemnat.
-Akemi, ce vrei?
Nu am putut auzi ce a zis cealalta persoana de la telefon ci doar tipete pitigaiate urmate de oftatul roscatului. Cine mai exact era aceasta fata? O sora? O verisoara? Sau poate o cunstinta de familie? In cel mai rau caz o fosta iubita, ceea ce ma facea pe mine sa clocotesc in apa nu alta. Recunosc, ajunsesem sa tin mult prea mult la Isamu asa ca orice fel de contact prietenos imi dadea banuieli, mia ales dupa faza cu Hitomi. Ah, Akira! Cand naiba ai ajuns asa egoist?
-Si pot sa stiu de ce dracului ma suni pana la urma?!
Aud vocea rastita a lui Isamu ceea ce denota clar ca e nervos, iar rabdarea i s-a dus pe apa sambetei. Nu l-am vazut asa pana acum, adica in preajma mea este intotdeauna calm, dar se pare ca fata aia l-a scos din sarite. Nu stiu ce i-a intrugat in continuare, insa roscatul dupa un "bine' mormait a inchis telefonul, trantindu-l pe masuta din sufrageria in care ne aflam.
-Trebuie sa ma vad cu ea si cu frate-su in parc pentru nu stiu ce drac. Ai vrea sa vi cu mine? Nu te oblig.
-Da, nu vad de ce nu. Reusesc sa ma mai plimb si eu nu?
-Da...
L-am urmat in holul casei, unde ne-am incaltat si ne-am luat jechetele pe noi, apoi am iesit din casa. Se pare ca vom merge pe jos, exact asa cum am vrut deoarece imi placeau plimbarile. cand am iesit pe strada principala roscatul m-a prins de mana, eu rosind instantaneu. Eram in public, ce naiba!
-I...Isamu... Nu cred ca este o idee buna sa...
-Nu ma intereseaza ce crede lumea. Niciodata nu mi-a pasat, dar daca pe tine te deranjeaza iti dau drumul mainii.
Ma uimea faptul ca uneori parca imi citea gandurile, dar pana la urma avea dreptate. Nu trebuia sa-mi pese de ce zicea lumea din moment ce eu sunt ala care il iubea si nu ar trebui sa ma tem sa o arat.Oricum nu am prieteni care sa ma respinga pentru asta. Am simtit un gol in stomac dandu-mi seama ca atunci cand mama mea vitrega va afla nu sunt asa sigur ca va si accepta. Trebuia sa o fac sa inteleaga oricum. Fiind cazut in ganduri nu am observat ca am ajuns in parc decat cand numele meu a fost strigat de Isamu.
-Akiraaa, mai esti printre noi?
-Ce?! A, da! SScuze, gandeam.
-Nu-i nimic. Ei sunt Akemi si fratele ei Yurni.
M-am uitat inspre cele doua persoane prezentate de roscat. Akemi era o fata inalta, cu o piele alba, parul ondulat prins in coada, mov, buze roz si ochi caprui acoperiti de o pereche de ochelari de soare. Purta o rochie scurta pana deasupra genunchiului alba cu flori mov, iar in picioare Celalalt, Yurni, era un baiat la fel de inalt, cu parul lung roscat-inchis, cu o piele mai bronzata decat sora lui, buzele usor rozalii si cu ochii oblici de culoarea mahonului. Purta un tricou negru cu un craniu pe el si blugi stramti de aceeasi culoare, iar in picioare avea adidasi albi cu negru.
-Buna. Numele meu este Akemi Jiao. Incantata sa te cunosc, Akira. Isamu ne-a zis cateceva despre tine. A, da! El e fratele meu Yurni.
-Incantat de asemenea.
Interveni fratele fetei. Din prezentarea lor puteam intelege ca sunt jumatate chinezi deoarece Jiao este un nume chinezesc.
-Ma bucur sa va cunosc.
A venit replica mea intarziata. Nu stiu de ce, dar Yurni parea ca vrea sa ma sufoce nu alta, iar sora lui era extrem de draguta si sociabila. Probabil era doar o parere facuta pe moment si in fond eu eram cel care nu se integreaza asa ca probabil sunt paranoic.
-Si de ce ma rog m-ati tarat pana aici?
-Isamu, unu la mana nu te enerva. Doi la mana dobitocul de fratemiu aici prezent a facut o porcarie uriasa luandu-se de unu si acum am nevoie de relatiile tale ca sa nu manance pamantul din spatele scolii. Ai inteles, sau tot dobitoc ai ramas de nu stii nici cum te cheama?
-Auzi donsoara, daca vrei ceva incerca macar sa te prefaci draguta. Va ajut nicio problema si acum daca tot am venit sa facem naiba o plimbare nu sa stam ca fraierii si sa ne holbam unii la altii.
Ma uimea faptul ca cei doi foloseau acel ton ironic ca intre prieteni si pareau foarte apropiati ca o sora si un frate ce pot sa fie si prieteni si "dusmani" intr-un anumit sens. Nu stiu de ce dar inima mi se stransese, incepusem sa ma joc cu mainile, priveam usor agitat prin jur si aveam o senzatie de discomfort in preajma lui Akemi cu toate ca ea era extrem de draguta cu mine. La un moment dat Isamu s-a indepartat de ea si de istorisirile interminabile venind langa mine si prinzandu-ma de mana continuand sa se plimbe. Am luat foc automat si eram gata sa ascult opiniile celor doi in legatura cu asta, gandindu-ma ca vom fi batjocoriti.
-Ce cuplu dragut sunteti! Pacat ca nu am aparatul sa va fac o poza! Isamu, te ucid, chit ca ma uraste Akira pe urma, daca nu imi dai o poza cu voi doi. Ma auzi ma, tomata?
-Akemi, iti bagi nasul cam mult in ce nu trebuie si mersi de compliment oricum.
Eram cu adevarat socat. Nu ma asteptam ca prietenii lui Isamu sunt atat de calmi si prietenosi atunci cand aflau adevarut, iar pe deasupta fata aceea dorea si poza cu noi doi?!Amintindu-mi de asta... Noi nu avem poze impreuna. Ih, si eu la ce ma gandeam parca sunt o pitipoanca de aia care viseaza numai sa se laude. Nu stiu de ce dar ma simteam fixat cu privirea in continuu si asta era un deranj cumplit.
Orasul arata atat de bine dupa ce se inserase. Nu am mai avut ocazia sa ma plimb, singura data cand am vazut orasul seara a fost cand am fost adoptat, iar doamna Chiyo a mers la o plimbare cu mine. Isamu a propus sa mergem cu totii la o pizzerie deoarece face el cinste, iar seara este timpul perfect pentru a merge. Am fost cu totii de acord, asa ca am intrat in prima pizzerie pe care am zarit-o. Ne-am asezat la o masa de patru persoane, eu si Isamu fata in fata cu Akemi si Yurni. Nu am comandat ceva special, ceea ce umplea seara cu adevarat erau discutiile. Se pare ca Isamu si Akemi au fost colegi de gradinita si prieteni de familie de aceea acum erau ca o sora si un frate permitandu-si sa-si spuna orice. Despre Yurni nu s-a discutat nimic si nu stiu de ce Isamu incerca sa-i evite oarecum privirea, ma rog nu am bagat in seama.
-Ma scuzati o clipa, va rog.
M-am ridicat de la masa dorind sa ajung la baie, observand cu coada ochiului ca si Yurni avea aceeasi "destinatie" ca si mine. Nu am apucat sa intru bine in baie ca ma trezesc impins in peretele stang, de faianta aceea alba si rece ca gheata.
-Bai, curva! Daca ti-o tragi cu Isamu sa nu te astepti sa si tina la tine. Ti-o zic din propria experienta, asa ca renunta sa mai te dai pe langa el. Daca vrei sa ti-o tragi cu careva du-te naiba intr-un bar si gasesti acolo ce-ti trebuie. Asta sa-ti fie ca avertizare. Mi se face scarba numai cand te vad langa el!
Cuvintele lui Yurni ma ranisera profund. Cu ce am gresit? Eu nu m-am dat niciodata pe langa cineva, il iubeam pe Isamu si credeam cu adevarat ca sentimentul e reciproc, dar nu! Nu pot crede cuvintele unui necunoscut care il acuza ca ar fi profitor.Din propria experienta, nu? Probabil ca ai ranit si de asta te-a dat la cos! Asta doream sa-i spui, dar a plecat din baie lasandu-ma singur cu gandurile mele. Am simtit cum mi se une un nod in gat,fiind usturator si oribil de dureros, iar lacrimile doreau cu orice pret sa isi fac aparitia, insa nu aveam de gand sa le las. Mi-am muscat buza de jos concentrandu-ma pe durere, incercand din rasputeri sa alung nervozitatea si tristetea. Trebuia sa ma gandesc putin si sa analizez fiecare cuvant in parte si doream sa-l intreb pe Isamu de acest Yurni. Mult prea slab! Asta sunt si trebuie sa ma schimb. La orfelinat, la scoala, oriunde ma aflu tot ce stiu e sa sufar si sa arat asta. Nu-i nimic caci nu o sa mai arat nimic, sa vad cat o sa convina asta.
Am iesit din baie ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, stapanindu-mi orice fel de reactie. M-am asezat la masa continuand sa rad la glumele pe care le facea Akemi sau Isamu, nebagandu-l in seama pe Yurni. Ce e drept, nu am ami putut manca nimic, dar am mintit spunand ca nu prea imi era foame. Ne-am ridicat dupa o ora de la masa, roscatul platind tot si ne-am luat la revedere de la cei doi frati. Isamu s-a oferit sa ma conduca pana acasa, asa ca am acceptat, fara sa il intreb nimic in schimb. Inainte sa intru in curtea casei mele m-am trezit cuprins de mijloc, iar buzele lui Isamu si-au gasit odihna pe ale mele, limba sa strecurandu-se printre ele si jucandu-se in voie cu limba mea. Obrajii imi erau mai rosii ca la inceput si era cat pe ce sa dau totul afara, fiecare sentiment, insa nevoia de aer a oprit sarutul, eu fiind foarte bucuros de acest lucru.
-Noapte buna, ingerul meu! Ne vedem maine.
-Noapte buna.
Am intrat in casa si din cate vazusem doamn Chiyo se intorsese din delegatie doar ca acum dormea in camera ei asa ca nu am dorit sa o deranjez. Dupa rutina de seara m-am aruncat in pat dorind sa dorm. de maine aveam sa-mi creez propria masca dupa care sa ma ascund, o masca de care nici Isamu, pana nu ma conving complet, nu va trece.