Alege... lupta sau mori

[Nywa]

[center]Capitolul 5[/center]

Vestea ca eu cu cei trei prieteni ai mei suntem in topul listei se raspandi cu viteza luminii, incat oriunde imi intorceam capul, vedeam grupuri de copii adunati in grupuri de cinci si susotind usor, apoi tacand subit, cand traceam eu sau Sanosuke sau Layla sau Annika. Pufnesc usor. Aveam sa ma folosesc de acest lucru, ca sa evadez din prostia asta de institurie. Inca mai simteam mila pentru Annika, ce tresarea la fiecare sopata sau un zgomot mai puternic, aratand cat de fragila poate sa fie acea fiinta.
- E doar de fata, fiindca nici Annika nu o cheama, ci e un pseudonim pe care l-au scris F.I.B.-ul cand au adus-o din Alcatraz. Numele ei real este Artemis Lecter. Ea este tipa ce a bagat toata Grecia in sperieti prin uciderile ce le facea cu atata usurinta, incat s-ar putea sa ajungem sa ne luptam cu ea pentru a putea fugi, fiindca lui Artemis ii place jocul Cel mai bun asasin, ma informa Layla, mirandu-ma ca nu ii pasa aproape defel de iubita ei.
Oftez si ma intind pe spate si inchid ochii, cu speranta sa adorm, dar i-am deschis, cand usa camerei se deschise si ramase pentru cateva minute deschisa, apoi se inchise. Il vad pe Sanosuke urcandu-se in pat langa mine si imi inconjura mijlocul cu bratele sale, punandu-si capul pe pieptul meu. Incep sa il mangai pe cap absent, in timp ce fredonam in surdina o melodie de a lui Enrique Iglesias. Blondul isi ridica capul si imi dadu un mic sarut pe buze, facandu-ma sa il apuc de ceafa si sa imi apas buzele peste ale sale, strecurandu-mi limba in gura lui, invitandu-i limba la un joc pervers si plin de sexualitate.
- Sti, sopti, cand am inceput sa ne dam pupicuri pe buze, ca si copii de gradinita. Peste trei zile, noi trebuie sa plecam, ce ar fi sa lasam in urma noastra niste amintiri, ca sa nu fim uitati? Ma intreba, ridicand pervers si ranjind sadic, facandu-ma sa rad ca un nebun.
- Din cate am auzit, Annika sau Artemis a inceput deja. Azi la pranz l-au gasit pe Michael suspendat in carlig si cu craniu si spinarea scoasa din trup si puse frumos sub ele, il informez in legatura cu tanara, care si-a schimbat culoarea parului in visiniu cu suvite mov.
Niponul fluiera ca la oi cand auzi, apoi imi spuse ca ar fi vrut sa fi vazut spectacolul, fiindca idiotul ala de Michael ii datora niste bani. Auci! Daca cineva se impumuta de la Sanosuke, putea sa plateasca in trei moduri. Primul: toti bani jos, doi: in natura si trei: cu viata. Zambesc usor, apoi ii dau un mic sarut pe buze, apoi ma ridic in picioare, facandu-i semn sa ma ajute sa trag patul. Scoase un sunet de uimire totala, cand am dat la o parte carpeta albastra, ce ascundea gaura falsa in perete, unde se aflau armele mele pentru a ucide persoane. Iau un stilet cu canal pe mijloc si lama zimtata, foarte mortal in mainile mele. Pun la loc carpeta si patul, apoi eu ma incalt, facandu-i cu ochiul si iesi din camera pregatindu-ma sa seman moartea printre anumiti colegi.

- Ce frumos arata asa curva asta de Tammy, spun usor ironic, cand imi gasesc sora, mutiland-o pe viu pe o tarfa ce mintea intr-una ca era impreuna cu mine.
- Asta nu e nimic, ma atentiona sora mea, luand sare si ii turna in gaoaiele goale ale ochilor, facand-o sa geama adanc de durere, fiindca buzele ii erau cusute. Stai sa ii pun pe spate, mai spuse si incepu sa o frece pe spate cu sare, facand-o pe tanara sa isi desprinda buzele - rupandu-le practic - pentru a urla de durere.
Aud niste pasi si langa mine, aparu Artemis si Sanosuke, fiind atrasi ca fluturi de noapte in mansarda veche si prafuita a scolii pentru a vedea spectacolul sadic si fara mila al surori mele. Trebuia sa admir ca Layla stia cum sa ucida si sa faca spectacol macabru, fara sa duca lipsa de inspiratie defel. O vad pe visinie cum se duce la Tammy si ii apuca barbia la intersectarea antebratului cu bratul si isi misca fulgerator mana, rupandu-i gatul rapid. Ma incrunt, dar fata ne informa, ca directorul a pus elevi sa ne urmareasca ce facem, ca sa fie sigur, ca nu vom raspandi moartea pe coridoarele sanatoriului asta de nebuni.
- Si atunci cand ai vrea sa ucidem? O intreba Sano, destul de revoltat, mergand apasat spre ea si oprindu-se in fata ei, incat visinia a trebuit sa isi lase capul pe spate pentru a-l privi in ochi.
- Noaptea iti spune ceva? Il intreba ironica si fara frica, facandu-ma sa chicotesc usor, fiindca ultima persoana care i-a vorbit pe tonul asta blondului, acum e tocanita.
Se pare ca lui Artemis nu ii este frica de moarte...