04-12-2011, 12:06 AM
do dot curve bine ai venit printre cititori! Multumesc pentru comentarii girls. Va rog sa criticati cele care stiti si puteti pentru ca o critica dura ma va ajuta sa avansez!
Now:
Akira: http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg
Isamu: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg
Hitomi: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...1983-1.jpg
Ken: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...315296.jpg
Masina lui Isamu: http://allmen.md/wp-content/uploads/2011...38x300.jpg
Capitolul 10 –Spune-o! Sau va fi prea tarziu…
Cateva raze de soare m-au facut sa deschid incet ochii. Roscatul era langa mine privindu-ma atent, ceea ce m-a jenat cumplit.
-Neata, Shiro!
-N…Neata!
Am raspuns eu putin balbait. Ma simteam ciudat, mai ales dupa cele petrecute cu o noapte in urma. Intradevar il iubeam pe Isamu, dar totul mi se parea atat de straniu… Nu intelegeam cum ajunsesem tocmai eu, care nu acceptam o astfel de relatie in ruptul capului si o consideram total anormala, sa iubesc pe altcineva de acelasi sex.
Telefonul meu incepuse sa sune, ceea ce ne capta atentia. Isamu imi inmana micutul aparat. Se pare ca desi doamna Chiyo plecase in delegatie, nu uita de controlul de “mamaâ€.
-Akira, te-ai trezit? Sa nu intarzii la scoala!
Ah! Pentru moment uitasem ca e luni! Ce se intampla cu mine? Am capul in nori total.
-Nu voi intarzia. Multumesc pentru telefon!
Roscatul privea oarecum curios inspre mine. Nu cred ca auzise discutia.
-Sa nu intarzii la scoala. Trebuie sa dau pe acasa ca sa-mi iau ce-mi trebuie.
-Te duc eu cu masina. Stai linistit ca vei ajunge la timp.
Mi-am dat usor cearceaful jos de pe mine aplecandu-ma pentru a-mi lua halatul. Durerea infernala asemeni cutitelor ce taie in carne vie isi facu simtita prezenta. Mi-am muscat usor buzele in incercarea a nu baga in seama durerea, dar incercam in zadar.
Roscatul cobora din pat, imbraca capodul sau dupa care aduna halatul imbracandu-ma cu el si ma aseza usor pe pat.
-Nu te forta. Stiu ca te doare si imi pare rau ca trebuie sa suporti durerea.
Ma uimea de a dreptul grija lui fata de mine. Chiar tine la mine si merita increderea mea. Ma temusem ca isi va bate joc, ca va profita, dar nu era asa. Ma iubea cu adevarat.
-Nu trebuie sa regreti nimic. Sunt bine.
Chiar daca eram mai rosu ca focul nu am incercat sa ascund asta, ci i-am zambit roscatului. Acesta disparu pentru moment din camera, iar cand reveni imi aduse hainele ce acum erau spalate.
-Multumesc.
Mi-am luat hainele dupa care ma facusem nevazut in baia alaturata. Stiam ca el cunostea preabine fiecare particica a corpului meu, dar nu aveam de gand sa ma jenez mai tare decat eram deja. Imi imbracasem fiecare lucru in parte dupa care mi-am aranjat putin cu mana parul ciufulit. Il rezolvam eu acasa.
Am iesit din baie, iar apoi impreuna cu roscatul ce isi imbracase un tricou albastru si o pereche de blugi ( ma miram daca purta uniforma) ne-am indreptat catre masina lui. Aceasta astepta frumos parcata in fata casei.
Isamu a avut dreptate. Nu ne-a luat mai mult de cinci minute pentru a ajunge la casa mea. Mi-am folosit cheile si l-am poftit pe roscat in sufragerie pana reusam sa ma pregatesc pentru scoala. In ciuda durerii care nu-mi dadea pace si ma chinuia am reusit sa ma imbrac cu o camasa alba, pantalonii si sacoul de la uniforma si desigur sa reusesc sa ma aranjez. Mapa era deja pregatita asa ca am coborat din camera mea gata pentru scoala.
-Sper ca si azi o sa primesc meditatia.
Imi spuse roscatul avand o privire ce denota ca numai capul la carte nu-i statea.
-Da, dar va trebui sa inveti dumnezeieste ce iti explic.
-Logic. Dar vreu si rasplata! De fapt… Jumatate din rasplata o iau acum!
Si zicand asta se apropie de mine contopindu-si buzele cu ale mele. Mi le-am intredeschis permitandu-i limbii sale sa-si inceapa minunatul joc cu a mea. Simteam cum picioarele mi se inmoaie, iar inima dorea cu orice pret sa-mi iasa din piept. Cand se departa usor de mine eram extrem de rosu si incercam sa privesc in alta parte caci nu aveam forta de a-l privi in ochi.
-Mergem?
-D…D…a.
Am inchis usa casei urcand din nou in masina roscatului. Cand a parcat in fata scolii am avut impresia ca cineva ne priveste, dar nu am bagat in seama senzatia. Urcasem scarile luandu-mi la revedere de la roscat pe moment. Colegii ma priveau ca minunea a saptea ca tocmai eu coborasem din masina lui “AkaShii†ce s-ar traduce moartea rosie, ba chiar mai mult vorbeam si ma intelegeam foarte bine cu el. Ceea ce nu stiau ei era cat de bine ma intelegeam.
*****************************
Orele au fost ca un chin nemernic . Roscatul nu trecuse sa ma vada, iar mie mi se facue dor. Ce era cu mine? Cu siguranta ca tineam la el mai mult decat as fi putut sa gandesc. Noroc ca scapasem de cursuri, iar acum ma puteam vedea cu el la meditatie.
Mi-am luat mapa si am urcat scarile la sala 302, cea stabilita de profesoara pentru a-l medita pe roscat. Inainte sa intru, pe culoar am simtit cum o mana m-a prins de antebrat si m-a tras deoparte. Pana sa ma dezmeticesc m-a trezit intr-un colt al holului cu Ken. Ochii mi s-au marit, iar trupul a inceput sa-mi tremure incontrolabil. Ma temeam ingrozitor de el. Acum imi doream ca roscatul sa fie cu mine.
-Ei, Akira! Ia ghici! Am vesti noi. Poti sa-ti blestemi zilele sau sa sari in sus de bucuros caci eu tocmai m-am mutat in institutia asta. Exact! Acum o sa ma vezi zilnic!
Imi cazuse cerul in cap! Daca se putea ca sa ma inghita o groapa enorma, atunci era perfect. Si un taifun care sa ma distruga era o optiune.
-Si inca ceva. Mai bine ti-ai schimba alegerea caci Isamu tot un delicvent va ramane. Habarn nu ai cine este, insa eu am aflat. Stii cati au fost inaintea ta? Si cate?
Ken le intrecea pe toate! Ce treaba avea el de se amesteca intruna in viata mea? Ce vroia de la mine pana la urma? Se pare cu nu mai avea nimic sa-mi spuna caci imi lasase cale libera ca sa ajung unde trebuia.
Nici nu am apucat sa deschid bine usa, caci imaginea pe care o vazusem era mai oribila decat violul lui Ken, mai groaznica decat toate batjocurile, mai teribila decat orice durere fizica sau sufleteasca simtita de pana atunci. Ma lovise ca un traznet, unul ce ma facuse sa-mi dea lacrimile si sa mi se sfasie inima. Hitomi era acolo, saruntandu-l pe roscat care parea foarte atras de sarutul oferit. De cum isi dadu seama ca eram prezent roscatul a rupt sarutul, dar eu nu mai doream sa stiu nimic. Am luat-o la fuga pe scari, in ciuda durerii, lacrimile neputand fi oprite. Ma durea ingrozitor. Mi-am auzit numele strigat, dar nu stiam cine o facea si nu aveam de gand sa ma opresc.
Poate ca nu-i marturisisem ca-l iubesc, desii o faceam din adancul sufletului, dar el se pare ca ma considera o aventura. Si din nou ajung la intrebarea pe care mi-o pun mereu: De ce eu?
Now:
Akira: http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg
Isamu: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg
Hitomi: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...1983-1.jpg
Ken: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...315296.jpg
Masina lui Isamu: http://allmen.md/wp-content/uploads/2011...38x300.jpg
Capitolul 10 –Spune-o! Sau va fi prea tarziu…
Cateva raze de soare m-au facut sa deschid incet ochii. Roscatul era langa mine privindu-ma atent, ceea ce m-a jenat cumplit.
-Neata, Shiro!
-N…Neata!
Am raspuns eu putin balbait. Ma simteam ciudat, mai ales dupa cele petrecute cu o noapte in urma. Intradevar il iubeam pe Isamu, dar totul mi se parea atat de straniu… Nu intelegeam cum ajunsesem tocmai eu, care nu acceptam o astfel de relatie in ruptul capului si o consideram total anormala, sa iubesc pe altcineva de acelasi sex.
Telefonul meu incepuse sa sune, ceea ce ne capta atentia. Isamu imi inmana micutul aparat. Se pare ca desi doamna Chiyo plecase in delegatie, nu uita de controlul de “mamaâ€.
-Akira, te-ai trezit? Sa nu intarzii la scoala!
Ah! Pentru moment uitasem ca e luni! Ce se intampla cu mine? Am capul in nori total.
-Nu voi intarzia. Multumesc pentru telefon!
Roscatul privea oarecum curios inspre mine. Nu cred ca auzise discutia.
-Sa nu intarzii la scoala. Trebuie sa dau pe acasa ca sa-mi iau ce-mi trebuie.
-Te duc eu cu masina. Stai linistit ca vei ajunge la timp.
Mi-am dat usor cearceaful jos de pe mine aplecandu-ma pentru a-mi lua halatul. Durerea infernala asemeni cutitelor ce taie in carne vie isi facu simtita prezenta. Mi-am muscat usor buzele in incercarea a nu baga in seama durerea, dar incercam in zadar.
Roscatul cobora din pat, imbraca capodul sau dupa care aduna halatul imbracandu-ma cu el si ma aseza usor pe pat.
-Nu te forta. Stiu ca te doare si imi pare rau ca trebuie sa suporti durerea.
Ma uimea de a dreptul grija lui fata de mine. Chiar tine la mine si merita increderea mea. Ma temusem ca isi va bate joc, ca va profita, dar nu era asa. Ma iubea cu adevarat.
-Nu trebuie sa regreti nimic. Sunt bine.
Chiar daca eram mai rosu ca focul nu am incercat sa ascund asta, ci i-am zambit roscatului. Acesta disparu pentru moment din camera, iar cand reveni imi aduse hainele ce acum erau spalate.
-Multumesc.
Mi-am luat hainele dupa care ma facusem nevazut in baia alaturata. Stiam ca el cunostea preabine fiecare particica a corpului meu, dar nu aveam de gand sa ma jenez mai tare decat eram deja. Imi imbracasem fiecare lucru in parte dupa care mi-am aranjat putin cu mana parul ciufulit. Il rezolvam eu acasa.
Am iesit din baie, iar apoi impreuna cu roscatul ce isi imbracase un tricou albastru si o pereche de blugi ( ma miram daca purta uniforma) ne-am indreptat catre masina lui. Aceasta astepta frumos parcata in fata casei.
Isamu a avut dreptate. Nu ne-a luat mai mult de cinci minute pentru a ajunge la casa mea. Mi-am folosit cheile si l-am poftit pe roscat in sufragerie pana reusam sa ma pregatesc pentru scoala. In ciuda durerii care nu-mi dadea pace si ma chinuia am reusit sa ma imbrac cu o camasa alba, pantalonii si sacoul de la uniforma si desigur sa reusesc sa ma aranjez. Mapa era deja pregatita asa ca am coborat din camera mea gata pentru scoala.
-Sper ca si azi o sa primesc meditatia.
Imi spuse roscatul avand o privire ce denota ca numai capul la carte nu-i statea.
-Da, dar va trebui sa inveti dumnezeieste ce iti explic.
-Logic. Dar vreu si rasplata! De fapt… Jumatate din rasplata o iau acum!
Si zicand asta se apropie de mine contopindu-si buzele cu ale mele. Mi le-am intredeschis permitandu-i limbii sale sa-si inceapa minunatul joc cu a mea. Simteam cum picioarele mi se inmoaie, iar inima dorea cu orice pret sa-mi iasa din piept. Cand se departa usor de mine eram extrem de rosu si incercam sa privesc in alta parte caci nu aveam forta de a-l privi in ochi.
-Mergem?
-D…D…a.
Am inchis usa casei urcand din nou in masina roscatului. Cand a parcat in fata scolii am avut impresia ca cineva ne priveste, dar nu am bagat in seama senzatia. Urcasem scarile luandu-mi la revedere de la roscat pe moment. Colegii ma priveau ca minunea a saptea ca tocmai eu coborasem din masina lui “AkaShii†ce s-ar traduce moartea rosie, ba chiar mai mult vorbeam si ma intelegeam foarte bine cu el. Ceea ce nu stiau ei era cat de bine ma intelegeam.
*****************************
Orele au fost ca un chin nemernic . Roscatul nu trecuse sa ma vada, iar mie mi se facue dor. Ce era cu mine? Cu siguranta ca tineam la el mai mult decat as fi putut sa gandesc. Noroc ca scapasem de cursuri, iar acum ma puteam vedea cu el la meditatie.
Mi-am luat mapa si am urcat scarile la sala 302, cea stabilita de profesoara pentru a-l medita pe roscat. Inainte sa intru, pe culoar am simtit cum o mana m-a prins de antebrat si m-a tras deoparte. Pana sa ma dezmeticesc m-a trezit intr-un colt al holului cu Ken. Ochii mi s-au marit, iar trupul a inceput sa-mi tremure incontrolabil. Ma temeam ingrozitor de el. Acum imi doream ca roscatul sa fie cu mine.
-Ei, Akira! Ia ghici! Am vesti noi. Poti sa-ti blestemi zilele sau sa sari in sus de bucuros caci eu tocmai m-am mutat in institutia asta. Exact! Acum o sa ma vezi zilnic!
Imi cazuse cerul in cap! Daca se putea ca sa ma inghita o groapa enorma, atunci era perfect. Si un taifun care sa ma distruga era o optiune.
-Si inca ceva. Mai bine ti-ai schimba alegerea caci Isamu tot un delicvent va ramane. Habarn nu ai cine este, insa eu am aflat. Stii cati au fost inaintea ta? Si cate?
Ken le intrecea pe toate! Ce treaba avea el de se amesteca intruna in viata mea? Ce vroia de la mine pana la urma? Se pare cu nu mai avea nimic sa-mi spuna caci imi lasase cale libera ca sa ajung unde trebuia.
Nici nu am apucat sa deschid bine usa, caci imaginea pe care o vazusem era mai oribila decat violul lui Ken, mai groaznica decat toate batjocurile, mai teribila decat orice durere fizica sau sufleteasca simtita de pana atunci. Ma lovise ca un traznet, unul ce ma facuse sa-mi dea lacrimile si sa mi se sfasie inima. Hitomi era acolo, saruntandu-l pe roscat care parea foarte atras de sarutul oferit. De cum isi dadu seama ca eram prezent roscatul a rupt sarutul, dar eu nu mai doream sa stiu nimic. Am luat-o la fuga pe scari, in ciuda durerii, lacrimile neputand fi oprite. Ma durea ingrozitor. Mi-am auzit numele strigat, dar nu stiam cine o facea si nu aveam de gand sa ma opresc.
Poate ca nu-i marturisisem ca-l iubesc, desii o faceam din adancul sufletului, dar el se pare ca ma considera o aventura. Si din nou ajung la intrebarea pe care mi-o pun mereu: De ce eu?
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)