29-10-2011, 09:00 PM
Thx for coments girls! Stai linistita Kt.Kat [iti folosesc vechiul ut ca dupa asta te stiu] nu o sa ma las pe tanjala deoarece chiar daca ajungi expert [nicio sansa sa ajung] mai ai ceva de invatat.
Pictures:
Akira Chiyo:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg
Isamu Kazuko:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg
Hitomi Evans: http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51983.jpg
And.. [drums please]:
Ken Shao: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...315296.jpg
PS: Rog un moderator sa adauge la titlu [yaoi+16]
Capitolul 7- Trecutul in prezent
Linistea din camera a fost indepartata de vorbele blondinei, ce dorea sa ma inveseleasca schimband subiectul:
-Aki-kun, nu ai vrea sa afli cum e prin Anglia?
-Desigur. Presupun ca ai ce povesti.
-Am fost adoptata dupa ce ai plecat tu de sotii Evans. Nu am crezut ca o sa insemn cine stie ce pentru ei, dar m-am inselat. Sunt ca o comoara pretioasa de care se ingrijesc non-stop. Conditia lor financiara este excelenta si au avut cea mai mare grija de mine din prima zi. Norocul meu a fost ca m-au adoptat inainte de majorat si asa la implinirea celor optsprezece ani am avut parte de cea mai tare petrecere posibila existenta.
A continuat sa vorbeasca spunandu-mi despre masinile pe care le are, de casa pe care parintii adoptivi i-au trecut-o pe nume si despre multe altele. Hitomi imi era ca o sora si credeam ca o cunosc, dar se schimbase - era materialista, ingamfata, laudaroasa si din istorisirile ei se pare ca nu o ducea rau cu mintitul, profitatul sau furtul ocazional. Ma ingrozea! Unde era acea Hitomi blanda, buna, sincera, silitoare si modesta? Cred ca disparuse de indata ce sotii Evans au adoptat-o, descoperind o noua Hitomi - cea prezenta.
-Si pot sa zic ca daca fac vreo tampenie de care sa afle aia doi tot ce trebuie sa fac este o fata de caine prost si sa zic: 'mami, tati, imi pare nespus de rau' si au cazut in plasa.
Vorbele ei au fost ca un dus rece. Cum sa poti folosi cuvantul 'mama' sau 'tata' in scopul de a obtine ceva? Cele doua sunt cuvinte sacre pe care le poti rosti doar persoanelor care ti-au dat viata. A continuat sa povesteasca, dar totul devenise un zumzait enervant pentru urechile mele asa ca i-am propus sa mergem in sufragerie ca sa vina si domamna Chiyo - cum am mai spus nu-i puteam atribui numele de 'mama - si sa discutam acolo restul.
S-a ridicat de pe pat urmata fiind de mine. Spre bucuria mea durerea era extrem de diminuata asa ca puteam merge normal.
Mama mea vitrega a servit fursecuri cu cirese si suc din acelasi fructe.
Cele doua incepusera o discutie total paralela cu mine asa ca incercam sa par interesat, asta din bun simt.
-Akira, am uitat sa-i duc sefului meu cateva documente. Te superi daca ai sa mergi tu sa i le dai?
-Chiar deloc. Hitomi, poti sa ramai sa...
-Am sa te insotesc. Chiar trebuia sa ajung undeva si daca se poate as vrea sa mergi cu mine.
-Sigur, nicio problema.
Am urcat in camera mea alegandu-mi din dulap un tricou albastru si o pereche de blugi la care am luat o curea neagra cu catarama simpla. Coborand am realizat ca Hitomi avea deja geaca pe ea asteptandu-ma in prag. Mi-am luat geaca neagra si m-am incaltat cu tenesii albastri. Luand documentele am plecat impreuna cu Hitomi.
-Unde trebuie sa duci documentele?
-Biroul mamei mele adoptive este peste strada de mallul Kori. De ce?
-Tot acolo aveam eu treaba, adica la mall. Ma insotesti nu-i asa?
Cum putea cineva sa o refuze cand afisa fata de catel bleg? Oricum as fi ajutat-o cu orice deoarece toata increderea mi-o puneam in persoana ei si stiam ca merita.
-Desigur, ti-am mai zis ca te insotesc.
-Vroiam sa fiu sigura.
Tot drumul pana la birou nu a mai scos un sunet, ci a butonat in continuu un telefon. Sincer sa fiu eram extrem de curios sa vad ce gaseste asa de interesant la un mobil, dar era necioplit sa trag cu ochiul asa ca mi-am gasit ocupatie privind orasul in timp ce mergeam.
Am ajuns in fata unei cladiri aproape de dimensiunile unui zgarie-nori cu pereti din geamuri. Era ceva foarte interesant la aceasta cladire si anume oricine de afara nu era capabil sa vada nimic in interior, dar cel din interior vedea totul afara.
Hitomi a decis sa ma astepte cat timp urcam sa duc documentele. Am intrat in cladire si nu mi-a luat mai mult de cinci minute sa dau de seful mamei mele adoptive, care tocmai se pregatea sa plece.
-Akira, da ce-ai mai crescut de cand te-am vazut ultima data! Cum de am onoarea vizitei?
-Multumesc, domnule Yuzuki. Am adus documentele pe care doamna Chiyo trebuia sa...
-Da?! Ce bine! Chiar aveam nevoie urgent de ele!
I-am inmanat actele dupa care l-am insotit afara din cladire unde i-am facut cunostinta cu Hitomi. Bineinteles el s-a indreptat spre parcare unde il astepta soferul, iar eu cu Hitomi am luat-o catre mall.
Pe drum devenea din ce in ce mai agitata, iar asta mi s-a parut ciudat.
-Aki-kun, va trebui sa ma intalnesc cu cineva in parcarea subterana.
Asta ma cam nelinistise. Avusesem o experienta neplacuta cu o anumita parcare si nu prea mai doream sa calc in vreuna, dar eram cu Hitomi asa ca nu mi se putea intampla nimic.
-Bine, mergem?
Am urmat-o indeaproape la intrarea in mall, apoi in liftul cu geamuri care coborand dadea impresia ca treci pe langa o banda neagra interminabila.
Liftul se opri cu un zgaltait specific si vesnicul sunet ce anunta deschiderea usilor. In timp ce inaintam prin parcare eram curios sa vad cu cine se intalneste Hitomi.
-Si cu cine ai treaba pe aici?
Niciun raspuns. Tot ce am auzit a fost liftul care isi inchidea usile si urca. Mi-am indreptat privirea in spate observand ca Hitomi plecase odata cu liftul. De ce?
-Se pare ca asa-zisa ta surioara de suflet te lasa cand da de greu.
Timbrul vocal, accentul si ironia din glas duceau catre o singura persoana pe care speram sa nu o mai vad. Intorcandu-ma cu privirea inspre locul de unde venise vocea, l-am vazut - Ken Shao. Un baiat de varsta lui Isamu, saten-roscat, inalt si bine facut, imbracat cu o pereche de blugi si o camasa rosie descheiata la toti nasturii astfel incat sa observi muschii lucrati la sala. Ochii aurii, asemeni unui vanator, ma priveau fix spunandu-mi ca nu mai am sanse de scapare. Cu un ton secatuit de vlaga am reusit sa articulez cateva cuvinte:
-Cu tine trebuia sa se vada Hitomi?
Rasul sau zgomotos se facu auzit in toata parcarea fiind amplificat de dimensiunile acesteia.
-Tarfa aia era in stare sa faca orice pentru mine. Din cauza drogurilor a intrat in datorii mult prea mari asa ca ajutorul meu financiar a fost bine-venit ca sa-i salveze pielea. Altfel spus parasuta imi este datoare vanduta, asa ca plateste facand ce vreau eu. Initial am pus-o sa se tavaleasca cu mai multi pentru bani, dar apoi mi-am amintit ca era foarte utila in alt lucru si anume in a te aduce pe tine la mine.
Povestea lui Ken nu a facut altceva decat sa ma distruga. Sufletul meu era bucati deoarece cea in care imi pusesem increderea timp de atatia ani fusese capabila sa ma tradeze in halul asta aruncandu-ma in fata celui mai nemernic om posibil existent.
-Stii, am fost putin trist sa aflu ca acel Isamu mi-a cam luat-o inainte. Nu pot sa zic ca nu-l inteleg. Ti-ai pastrat moaca aia de inocent si fac pariu ca tot tocilar esti.
Deci asta facuse Hitomi pe drum. Vorbea prin mesaje cu Ken relatandu-i tot ce-i spusesem. Cu fiecare cuvant pe care-l zicea mie imi venea tot mai greu sa vorbesc, sa ma misc sau sa gandesc. Nu puteam concepe ca am fost tradat de Hitomi si nici faptul ca ea colaborase cu Ken. Crezusem, sperasem ca exista o persoana in care sa-mi pun increderea, cineva care sa tina la mine, dar ma inselasem amar.
Ken s-a apropiat de mine si cu cat o facea cu atat mai mult faceam pasi in spate pana ce suprafata tare si oribil de rece a zidului a facut contact cu spatele meu.
Mi-a prins mainile, asezandu-si genunchiul drept intre picioarele mele si s-a apropiat de urechea mea stanga vorbind:
-Jigodie, daca tu crezi ca-mi scapi si a doua oara te inseli amarnic. Atunci cretina aia de Hitomi s-a bagat ca o bovina si nimic mai mult, iar acum isi ispaseste pedeapsa, dar tu n-ai sanse.
M-a muscat de gat facandu-ma sa scot un scancet scurt, lasandu-mi un semn ce va deveni vinetiu, pe care nu voi fi in stare sa-l ascund cu gulerul vreunei camasi.
Am inceput sa ma zbat, sa-i urlu sa ma lase, sa ma smucesc in speranta ca ma voi elibera, dar nu aveam nicio sansa. M-a pleznit peste obrazul drept lasandu-l rosu ca focul, facandu-ma sa simt o usturime groaznica.
Mi-a deschis geaca scapand usor de ea. Partea proasta era cu genunchiul pe care nu si-l cara dintre picioarele mele, astfel eu nu puteam fugi.
Sa-mi dea jos tricoul i s-a parut o actiune mult prea complicata asa ca-l facu franjuri cu mainile goale, dezvelind trupul ce tremura incontrolabil din cauza fricii. Inima deja era mai mica decat un purice si cu siguranta eram alb ca varul.
Cand am realizat ca vrea sa scape si de pantaloni am prins de acestia nedorind sa-l las sa obtina ce vrea. M-a dat cu capul de zid apoi mi-a smuls mainile de pe blugi legandu-mi-le la spate cu propria-mi curea pe care o desprinse de la pantaloni dintr-o miscare a mainii.
Isi dadu jos camasa pe care o arunca cat-colo, iar eu incercam din rasputeri sa scap caci stiam ca durerea de dupa ar fi fost mai intensa decat orice lovitura primita pentru faptul ca incercam sa scap.
Si-a luat genunchiul dintre picioarele mele, eu crezand ca am sa pot fugi, dar m-a aruncat pe ciment, contactul cu suprafata rece fiind foarte dureros. A prins de pantalonii si boxerii mei tragandu-i de pe mine in acelasi timp. Am incercat inca o data sa fug, dar am avut neplacutul cliseu sa fiu aruncat cu aceeasi forta pe asfalt.
A scapat de pantalonii si boxerii sai cu miscari fulgeratoare, prinzandu-mi picioarele si asezandu-le desfacute pe langa corpul sau. Am incercat sa ma dau in spate, dar m-a prins de ele strangand pulpele pana ce le-a invinetit. Ma patrunse violent facandu-ma sa urlu cu toata forta deoarece durerea era mult mai puternica decat orice puteam suporta, simtind-o parca pe creier. Acum relizasem, desi era tarziu. Isamu, chiar daca o facuse fara voia mea, tinuse cont de mine, de ce simteam si chiar daca o considerasem o bataie de joc nu ma simtisem atat de murdar si injosit ca acum. Un pistol sa fi avut si eram in stare sa-mi dau glontul.
Lacrimi si tipete ce ajunsesera sa izvorasca fara oprire, erau date ca raspuns la fiecare miscare de du-te-vino ce amplifica dezastruosul chin care ma facea sa vreau sa mor.
Mi-am inchis ochii nedorind sa mai stiu nimic din tot ce se intampla. Brusc un sunet de pasi urmat de ecoul unei lovituri rasuna in incapere, iar trupul meu a scapat de patrunderile animalice luand contact cu cimentul. Ma temeam sa deschid ochii asa ca am continuat sa-i tin strans inchisi ascultand ce se petrece in jur.
Am auzit doua persoane ce puteam ghici ca se luasera la bataie, apoi vocabularul foarte colorat al uneia dintre ele m-a facut sa deschid ochii deoarece cunosteam perfect vocea. Avusesem dreptate - Isamu. Era acolo, carandu-i lui Ken, ce era deja ghemuit pe jos, picioare fara sa se uite unde il loveste. Il izbea cu toata ura pe care o putea avea si se vedea asta din tonul cu care ii adresa toate acele vorbe 'de dulce'.
Se opri si isi deschise geaca, apropiindu-se de mine si infofolindu-ma cu aceasta, dupa care ma lua in brate ca pe o mireasa, iar eu mi-am pus capul pe pieptul sau lasandu-mi ochii sa verse lacrimi pana ce am fost cuprins de abisul somnului in bratele roscatului.
Pictures:
Akira Chiyo:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg
Isamu Kazuko:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg
Hitomi Evans: http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51983.jpg
And.. [drums please]:
Ken Shao: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...315296.jpg
PS: Rog un moderator sa adauge la titlu [yaoi+16]
Capitolul 7- Trecutul in prezent
Linistea din camera a fost indepartata de vorbele blondinei, ce dorea sa ma inveseleasca schimband subiectul:
-Aki-kun, nu ai vrea sa afli cum e prin Anglia?
-Desigur. Presupun ca ai ce povesti.
-Am fost adoptata dupa ce ai plecat tu de sotii Evans. Nu am crezut ca o sa insemn cine stie ce pentru ei, dar m-am inselat. Sunt ca o comoara pretioasa de care se ingrijesc non-stop. Conditia lor financiara este excelenta si au avut cea mai mare grija de mine din prima zi. Norocul meu a fost ca m-au adoptat inainte de majorat si asa la implinirea celor optsprezece ani am avut parte de cea mai tare petrecere posibila existenta.
A continuat sa vorbeasca spunandu-mi despre masinile pe care le are, de casa pe care parintii adoptivi i-au trecut-o pe nume si despre multe altele. Hitomi imi era ca o sora si credeam ca o cunosc, dar se schimbase - era materialista, ingamfata, laudaroasa si din istorisirile ei se pare ca nu o ducea rau cu mintitul, profitatul sau furtul ocazional. Ma ingrozea! Unde era acea Hitomi blanda, buna, sincera, silitoare si modesta? Cred ca disparuse de indata ce sotii Evans au adoptat-o, descoperind o noua Hitomi - cea prezenta.
-Si pot sa zic ca daca fac vreo tampenie de care sa afle aia doi tot ce trebuie sa fac este o fata de caine prost si sa zic: 'mami, tati, imi pare nespus de rau' si au cazut in plasa.
Vorbele ei au fost ca un dus rece. Cum sa poti folosi cuvantul 'mama' sau 'tata' in scopul de a obtine ceva? Cele doua sunt cuvinte sacre pe care le poti rosti doar persoanelor care ti-au dat viata. A continuat sa povesteasca, dar totul devenise un zumzait enervant pentru urechile mele asa ca i-am propus sa mergem in sufragerie ca sa vina si domamna Chiyo - cum am mai spus nu-i puteam atribui numele de 'mama - si sa discutam acolo restul.
S-a ridicat de pe pat urmata fiind de mine. Spre bucuria mea durerea era extrem de diminuata asa ca puteam merge normal.
Mama mea vitrega a servit fursecuri cu cirese si suc din acelasi fructe.
Cele doua incepusera o discutie total paralela cu mine asa ca incercam sa par interesat, asta din bun simt.
-Akira, am uitat sa-i duc sefului meu cateva documente. Te superi daca ai sa mergi tu sa i le dai?
-Chiar deloc. Hitomi, poti sa ramai sa...
-Am sa te insotesc. Chiar trebuia sa ajung undeva si daca se poate as vrea sa mergi cu mine.
-Sigur, nicio problema.
Am urcat in camera mea alegandu-mi din dulap un tricou albastru si o pereche de blugi la care am luat o curea neagra cu catarama simpla. Coborand am realizat ca Hitomi avea deja geaca pe ea asteptandu-ma in prag. Mi-am luat geaca neagra si m-am incaltat cu tenesii albastri. Luand documentele am plecat impreuna cu Hitomi.
-Unde trebuie sa duci documentele?
-Biroul mamei mele adoptive este peste strada de mallul Kori. De ce?
-Tot acolo aveam eu treaba, adica la mall. Ma insotesti nu-i asa?
Cum putea cineva sa o refuze cand afisa fata de catel bleg? Oricum as fi ajutat-o cu orice deoarece toata increderea mi-o puneam in persoana ei si stiam ca merita.
-Desigur, ti-am mai zis ca te insotesc.
-Vroiam sa fiu sigura.
Tot drumul pana la birou nu a mai scos un sunet, ci a butonat in continuu un telefon. Sincer sa fiu eram extrem de curios sa vad ce gaseste asa de interesant la un mobil, dar era necioplit sa trag cu ochiul asa ca mi-am gasit ocupatie privind orasul in timp ce mergeam.
Am ajuns in fata unei cladiri aproape de dimensiunile unui zgarie-nori cu pereti din geamuri. Era ceva foarte interesant la aceasta cladire si anume oricine de afara nu era capabil sa vada nimic in interior, dar cel din interior vedea totul afara.
Hitomi a decis sa ma astepte cat timp urcam sa duc documentele. Am intrat in cladire si nu mi-a luat mai mult de cinci minute sa dau de seful mamei mele adoptive, care tocmai se pregatea sa plece.
-Akira, da ce-ai mai crescut de cand te-am vazut ultima data! Cum de am onoarea vizitei?
-Multumesc, domnule Yuzuki. Am adus documentele pe care doamna Chiyo trebuia sa...
-Da?! Ce bine! Chiar aveam nevoie urgent de ele!
I-am inmanat actele dupa care l-am insotit afara din cladire unde i-am facut cunostinta cu Hitomi. Bineinteles el s-a indreptat spre parcare unde il astepta soferul, iar eu cu Hitomi am luat-o catre mall.
Pe drum devenea din ce in ce mai agitata, iar asta mi s-a parut ciudat.
-Aki-kun, va trebui sa ma intalnesc cu cineva in parcarea subterana.
Asta ma cam nelinistise. Avusesem o experienta neplacuta cu o anumita parcare si nu prea mai doream sa calc in vreuna, dar eram cu Hitomi asa ca nu mi se putea intampla nimic.
-Bine, mergem?
Am urmat-o indeaproape la intrarea in mall, apoi in liftul cu geamuri care coborand dadea impresia ca treci pe langa o banda neagra interminabila.
Liftul se opri cu un zgaltait specific si vesnicul sunet ce anunta deschiderea usilor. In timp ce inaintam prin parcare eram curios sa vad cu cine se intalneste Hitomi.
-Si cu cine ai treaba pe aici?
Niciun raspuns. Tot ce am auzit a fost liftul care isi inchidea usile si urca. Mi-am indreptat privirea in spate observand ca Hitomi plecase odata cu liftul. De ce?
-Se pare ca asa-zisa ta surioara de suflet te lasa cand da de greu.
Timbrul vocal, accentul si ironia din glas duceau catre o singura persoana pe care speram sa nu o mai vad. Intorcandu-ma cu privirea inspre locul de unde venise vocea, l-am vazut - Ken Shao. Un baiat de varsta lui Isamu, saten-roscat, inalt si bine facut, imbracat cu o pereche de blugi si o camasa rosie descheiata la toti nasturii astfel incat sa observi muschii lucrati la sala. Ochii aurii, asemeni unui vanator, ma priveau fix spunandu-mi ca nu mai am sanse de scapare. Cu un ton secatuit de vlaga am reusit sa articulez cateva cuvinte:
-Cu tine trebuia sa se vada Hitomi?
Rasul sau zgomotos se facu auzit in toata parcarea fiind amplificat de dimensiunile acesteia.
-Tarfa aia era in stare sa faca orice pentru mine. Din cauza drogurilor a intrat in datorii mult prea mari asa ca ajutorul meu financiar a fost bine-venit ca sa-i salveze pielea. Altfel spus parasuta imi este datoare vanduta, asa ca plateste facand ce vreau eu. Initial am pus-o sa se tavaleasca cu mai multi pentru bani, dar apoi mi-am amintit ca era foarte utila in alt lucru si anume in a te aduce pe tine la mine.
Povestea lui Ken nu a facut altceva decat sa ma distruga. Sufletul meu era bucati deoarece cea in care imi pusesem increderea timp de atatia ani fusese capabila sa ma tradeze in halul asta aruncandu-ma in fata celui mai nemernic om posibil existent.
-Stii, am fost putin trist sa aflu ca acel Isamu mi-a cam luat-o inainte. Nu pot sa zic ca nu-l inteleg. Ti-ai pastrat moaca aia de inocent si fac pariu ca tot tocilar esti.
Deci asta facuse Hitomi pe drum. Vorbea prin mesaje cu Ken relatandu-i tot ce-i spusesem. Cu fiecare cuvant pe care-l zicea mie imi venea tot mai greu sa vorbesc, sa ma misc sau sa gandesc. Nu puteam concepe ca am fost tradat de Hitomi si nici faptul ca ea colaborase cu Ken. Crezusem, sperasem ca exista o persoana in care sa-mi pun increderea, cineva care sa tina la mine, dar ma inselasem amar.
Ken s-a apropiat de mine si cu cat o facea cu atat mai mult faceam pasi in spate pana ce suprafata tare si oribil de rece a zidului a facut contact cu spatele meu.
Mi-a prins mainile, asezandu-si genunchiul drept intre picioarele mele si s-a apropiat de urechea mea stanga vorbind:
-Jigodie, daca tu crezi ca-mi scapi si a doua oara te inseli amarnic. Atunci cretina aia de Hitomi s-a bagat ca o bovina si nimic mai mult, iar acum isi ispaseste pedeapsa, dar tu n-ai sanse.
M-a muscat de gat facandu-ma sa scot un scancet scurt, lasandu-mi un semn ce va deveni vinetiu, pe care nu voi fi in stare sa-l ascund cu gulerul vreunei camasi.
Am inceput sa ma zbat, sa-i urlu sa ma lase, sa ma smucesc in speranta ca ma voi elibera, dar nu aveam nicio sansa. M-a pleznit peste obrazul drept lasandu-l rosu ca focul, facandu-ma sa simt o usturime groaznica.
Mi-a deschis geaca scapand usor de ea. Partea proasta era cu genunchiul pe care nu si-l cara dintre picioarele mele, astfel eu nu puteam fugi.
Sa-mi dea jos tricoul i s-a parut o actiune mult prea complicata asa ca-l facu franjuri cu mainile goale, dezvelind trupul ce tremura incontrolabil din cauza fricii. Inima deja era mai mica decat un purice si cu siguranta eram alb ca varul.
Cand am realizat ca vrea sa scape si de pantaloni am prins de acestia nedorind sa-l las sa obtina ce vrea. M-a dat cu capul de zid apoi mi-a smuls mainile de pe blugi legandu-mi-le la spate cu propria-mi curea pe care o desprinse de la pantaloni dintr-o miscare a mainii.
Isi dadu jos camasa pe care o arunca cat-colo, iar eu incercam din rasputeri sa scap caci stiam ca durerea de dupa ar fi fost mai intensa decat orice lovitura primita pentru faptul ca incercam sa scap.
Si-a luat genunchiul dintre picioarele mele, eu crezand ca am sa pot fugi, dar m-a aruncat pe ciment, contactul cu suprafata rece fiind foarte dureros. A prins de pantalonii si boxerii mei tragandu-i de pe mine in acelasi timp. Am incercat inca o data sa fug, dar am avut neplacutul cliseu sa fiu aruncat cu aceeasi forta pe asfalt.
A scapat de pantalonii si boxerii sai cu miscari fulgeratoare, prinzandu-mi picioarele si asezandu-le desfacute pe langa corpul sau. Am incercat sa ma dau in spate, dar m-a prins de ele strangand pulpele pana ce le-a invinetit. Ma patrunse violent facandu-ma sa urlu cu toata forta deoarece durerea era mult mai puternica decat orice puteam suporta, simtind-o parca pe creier. Acum relizasem, desi era tarziu. Isamu, chiar daca o facuse fara voia mea, tinuse cont de mine, de ce simteam si chiar daca o considerasem o bataie de joc nu ma simtisem atat de murdar si injosit ca acum. Un pistol sa fi avut si eram in stare sa-mi dau glontul.
Lacrimi si tipete ce ajunsesera sa izvorasca fara oprire, erau date ca raspuns la fiecare miscare de du-te-vino ce amplifica dezastruosul chin care ma facea sa vreau sa mor.
Mi-am inchis ochii nedorind sa mai stiu nimic din tot ce se intampla. Brusc un sunet de pasi urmat de ecoul unei lovituri rasuna in incapere, iar trupul meu a scapat de patrunderile animalice luand contact cu cimentul. Ma temeam sa deschid ochii asa ca am continuat sa-i tin strans inchisi ascultand ce se petrece in jur.
Am auzit doua persoane ce puteam ghici ca se luasera la bataie, apoi vocabularul foarte colorat al uneia dintre ele m-a facut sa deschid ochii deoarece cunosteam perfect vocea. Avusesem dreptate - Isamu. Era acolo, carandu-i lui Ken, ce era deja ghemuit pe jos, picioare fara sa se uite unde il loveste. Il izbea cu toata ura pe care o putea avea si se vedea asta din tonul cu care ii adresa toate acele vorbe 'de dulce'.
Se opri si isi deschise geaca, apropiindu-se de mine si infofolindu-ma cu aceasta, dupa care ma lua in brate ca pe o mireasa, iar eu mi-am pus capul pe pieptul sau lasandu-mi ochii sa verse lacrimi pana ce am fost cuprins de abisul somnului in bratele roscatului.
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)