Trandafirul inecat in spini[terminat]

[Kimera]

Multumesc pentru comentarii , iar acum sa le iau pe rand:
@PsychoXD: Multumesc ca citesti ficul meu si sper sa-ti placa si capitolul doi.
@Kt.Kat: Nu ma voi supara chiar deloc daca vei fi dura. Eu chiar te rog sa fi cat de dura posibil caci doar asa voi putea sa ma imbunatatesc. La capitolul ficuri , intradevar sunt incepatoare acesta fiind al treile s primul de acest gen.[celelalte doua sunt pe alte siteuri]. Despre cele doua personaje
mentionate momentan trebuie sa aveti decat numele in vizor , ca restul se va intelege pe parcurs. In orice caz abea astept critica si la acest capitol si cred ca o sa primesc o mustrare pentru prea multe linii de dialog:)
@Madelina: Madyy>:D< ma bucur ca iti place ficul si asa cum ti-am spus si la scoala acest capitol sper ca va fi pe gustul tau deoarece apare mult iubitul tau personaj.:)
Soo.....

Capitolul 2 - 'El e elevul tau!'
A ramas stabilit sa-mi cunosc ‘elevul’ in pauza de pranz , adica cea de 45 de minute. Ceea ce nu stia profesoara era ca preferam sa ma arunc de pe cladire decat sa dau nas in nas cu baiatul ce impreuna cu prietenii sai , sau gasca cum se zice, mi-au dat porecla stupida de Shiro si isi bat joc de mine toata ziua. Ce e vina mea ca sunt un elev model? Invat pentru viitor nu ca mi-ar placea cine stie ce. In orice caz m-am indreptat catre laboratorul de chimie , acolo unde urma sa se desfasoare urmatoarea ora.
Ca de obicei eu sunt cel ce raspunde si iese la tabla cel mai des. Asta ii face pe colegi sa ma strige tocilar , dar nici ca nu le convine ca profesoara lucreaza doar cu mine. In fond ei pot sa doarma in papuci.
--------
Terminasem deja si ora de matematica , ultima inainte de pauza de pranz. Mi-am luat mapa si am plecat inspre cancelarie , unde urma sa primesc ce anume trebuie sa explic la meditatii. Ajung in fata usii de aluminiu de care erau lipite toate anunturile in legatura cu modificarile de orar din timpul anului. O deschid si intru in sala uriasa ce are un covor maro de la un capat la altul. Nelipsita masa rotunda inconjurata de scaune este acum plina de dosare si cataloage , iar bineinteles profesorii se uita la mine ca la extraterestru. Ce sa caut eu in camera lor? Cam aceasta intrebare se citeste pe fetele lor.
-Ma scuzati ca deranjez , o caut pe doamna profesoara Nagisa.
-Se afla in clasa 302 si ne-a rugat sa te trimitem acolo in caz ca intrebi de dansa.
-Multumesc , o zi buna.
Ies din cancelarie si urc cateva etaje pana ajung in fata salii de clasa. Dinauntru se auzeu doua glasuri cunoscute mie. Unul era cel al profesoarei , iar celalalt al elevului pe care speram sa nu il meditez , dar ca de obicei soarta este impotriva mea. Am deschis usor usa alba si am pasit in clasa peste care se lasase o liniste mormantala acum ca venisemn si eu. Sala arata la fel ca toate celelalte. Doua table mari si negre asezate pe peretele din dreapta usii , catedra drept in fata , iar bancile in stanga asezate pe trei randuri.
-El este Akira Chiyo , dar din spusele tale , Isamu, deja il cunosti. Akira lui ii vei explica anumite notinui de acum in colo.
Imi indrept privirea catre cel de langa profesoara. Era exact acelasi Isamu care prefera sa ma strige Shiro si ai carui prieteni imi puneau piedica te miri unde. Parul roscat , scurt si usor ciufulit , cu un breton ce-i acoperea partial ochii de un albastru intens care ma priveau oarecum interesati , fata ovala si medalionul verde ce-l poarta mereu peste cate un tricou cu cine stie ce slogane deloc normale- toate acestea nu denotau un elev de nota zece cu siguranta.
-Ma bucur ca ati gasit un meditator. Din cate am inteles esti mai mic decat mine. Cati ani ai? Se auzi vocea calma, dar si curioasa, a roscatului.
-Optsprezece. Dar tu?
-Multi inainte. Eu am nouasprezece.
-Mersi la fel.
Acum intelegeam de ce profesoara ma rugase sa-l meditez. El era in primul an de facultate asa ca ii trebuiau notiunile elementare bine fixate. Ah firar! Am inceput sa gandesc ca proful de mate.
-In orice caz , ma astept sa nu faci vreo tampenie , Isamu , iar de asemenea sa nu cumva sa mi se planga Akira de tine! Ti-e clar domnule?
-Desigur , doamna Nagisa. Nu am sa fac nimic neplacut.
Ii raspunse Isamu cu un fel de zambet siret pe buze , ceea ce m-a facut sa cred ca mai bine gaseam o scuza stupida ca sa nu mai fiu eu nevoit sa fac aceste meditatii , sau cel putin sa nu mai trebuiasca sa-i explic lui.
-Va las sa vorbiti atunci. Akira ,sa-ti anunti colegii ca profesoara de franceza nu va ajunge astazi asa ca plecati mai devreme cu o ora.
Dupa ce profesoara a iesit din clasa , am inghitit in sec. Ce ar fi trebuit sa vorbesc? Mai de graba ma asteptam ca Isamu sa ma ameninte ca daca scot o vorba despre meditatii o incurc , cel putin asa isi rezolva el problemele.
-Nu credeam ca daca amicii mei te vor lua peste picior , tu ai sa ma consideri un capcaun.
Nu vroiam sa recunosc , dar el ghicise ce era in capul meu. In orice caz , nu eram tampit sa recunosc.
-Nu te consider nicicum , doar ca nu cred ca avem ce vorbi. In orice caz , eu ma duc sa-mi anunt colegii ca pot sa plece din moment ce franceza era ultima ora. Pa!
Zic si ies din clasa indreptandu-ma spre cantina. Am avut norocul sa dau de toti colegii mei asa ca le-am transmis ce trebuia apoi m-am indreptat catre casa. Imi trebuie un somn bun.