06-06-2011, 06:27 PM
Sall:*... se pare ca iar am intarziat x_x. Pentru ca fetele tot mi-au tot atras atentia... m-am hotarat sa pun cate un titlu la fiecare capitol.
Stiu ca v-am spus ceva de o surpriza in capitolul asta, dar a avut loc o schimbare de idee si surpriza va avea loc ceva mai tarziu. Sper doar sa nu va dezamagesc...
Capitolul 9 Dulce despartire
Yuuki: Ma indrept cu pasi repezi spre Consiliu. In fata mea se inalta o cladire uriasa de culoarea laptelui, inconjurata de o gradina imensa despartita de un drum mare, care ducea spre intrarea in cladire si mai multe carari serpuite, care duc in diferite locuri din gradina.
Pasi imi sunt opriti de o usa foarte mare, care ma face sa ma simt ca un gandac. De ce tot ce face parte din cladirea asta trebuie sa fie de dimensiuni atat de exagerate? De fapt, de ce ma mir? Pana si viata a devenit exagerata sau doar eu am impresia asta? Cred ca daca ar putea cineva sa vada si pentru un minut ce este in mintea mea, m-ar considera nebuna. Cateodata pana si eu ma simt ca un punct negru pe o foaie complet alba, dar nu stiu daca ar trebui sa ma consider speciala sau doar o simpla ciudata, care nu este constienta si nu-si poate controla nici macar proprile ganduri. Trebuie sa recunosc ca nici nu ma prea chinui sa incerc sa fac asta.
Pasesc in cladire, alaturi de nepasarea mea obijnuita. Nu am intrat bine in incapere si deja imi doresc sa dispar cat mai repede de acolo. Tot spatiul cuprins de raza mea vizuala este acoperit in intregime de preotese, vrajitoare, magi, elfi si... spiridusi?! Cu siguranta nu e ceva cu care te intalnesti in fiecare zi. Toti asteptau sa apara reprezentantul lor ca sa-i indrume, iar acestea nu au intarziat sa apara. Fiecare reprezentant purta la gat un lant de care era prins o tablita cu numele si '' specia'' pe care o reprezinta.
- Rugam ca fiecare fiinta din aceasta incapere sa urmeze persoana de care este reprezentat, se aude glasul unui barbat din cei cinci oameni, care s-au prezentat inaintea noastra.
Fara sa vreau sunt prinsa in vijelia de oameni si altii care nu sunt tocmai fiinte umane si impinsa in toate felurile posibile. Dupa ce sunt invartita la un unghi de treisute saizeci de grade plonjez intr-un mod foarte gratios pe podea. Nu cred ca o sa mai stau pentru ceva timp in sezut. Ma ridic usor, dar nu apuc sa ma pun bine pe picioare ca sunt pusa din nou la pamanat. Acum chiar nu o sa mai pot sta joc. Imediat ce trece efectul impactului, constientizez ca cineva se odihnea fara probleme pe mine, mai mult sau mai putin. Dupa ce analizez mai bine persoana ce parea inconstienta realizez ca e o fata si elf pe deasupra.
Parul blond ca razele soarelui se conturau perfect pe fata alba ca zapada a elfului. O scutu usor, iar o pereche de ochii albastri ca cerul senin se lovesc de verdele asemeni unei paduri de brazi. Intr-o fractura de secunda fata se ridica si dispare din raza mea vizuala..
Merg, merg si tot merg prin culoarul ce parea interminabil. Ma intreb ce alte lucruri memorabile mi se vor mai intampla azi, deja am reusit sa ma aleg cu o durere ingrozitoare de spate. Desi incep sa cred ca o sa termin drumul asta abia in viata viitore, '' lumina'' de al capatul tunelului imi reda speranta. In cateva secunde ajung intr-o incapere uriasa in care domina culoarea spicului de grau. Camera nu era cine stie ce mare bataie de cap, tot ce ocupa imensul spatiu era o masa rotunda ce ocupa aproape jumatate din incapere, iar cealalta jumatate era ocupata de sute de scaune. Toate cele sase scaune din jurul mesei fura ocupate unul dupa altul. Primi care si-au ocupat locurile au fost reprezentanti claselor magice, iar ultimul a fost '' seful''.
Discutau de mai bine de o ora, iar eu nici nu puteam sa stau pe scaun din cauza dureri de spate si sezut. Intr-un sfarsit cei adunati la masa se ridica si vocea '' sefului'' se aude ca un tunet in tot acest spatiu gigantic.
- Probabil unii dintre voi ati auzit despre numeroase accidente, care au avut loc in ultimele luni...
- Accidente pe naiba, fara sa vreau gura ma luat pe nepregatite, dar daca tot am inceput de ce sa nu continui? Stiti foarte bine ca aceste '' accidente'' au fost de fapt crime in toata regula si acuma voi vreti? Sa ne faceti sa credem ca tot ce s-a intamplat pana acum au fost simple accidente?
- Cum poti sa-i vorbesti asa Maestrului? se aude glasul unei femei destul de batrana.
- Deschid gura si spun tot ce-mi trece prin cap, ii raspund femei nemaitinand cont de varsta pe care o are. Voi stati in camera asta nenorocita si hotarati viata unui om, ca si cum v-ar apartine, dar in rest nu stiti absolut nimic despre acea persoana, la fel cum nu stiti nimic despre nici o fiinta din camera asta. V-ati intrebat vreodata prin ce au trecut unii dintre ei? Stiti cum e sa va vedeti copii sau fratii ucisi in fata voastra sau cum e sa-ti vezi parinti plini de sange, cu ochii inveliti de regretul ca nu te va mai putea vedea vreodata si nu te va mai putea lua niciodata in brate? Nu stiti, pentru ca voi nu faceti altceva decat sa stati in cladirea asta mizerabila si sa va traiti vietile voastre lipsite de sens, am spus sau mai bine spus am izbucnit in mijlocul multimi, dar ceea ce ma uimit a fost faptul ca nu am varsat nici o lacrima in tot acest timp.
Se pare ca vorbele mele au inceput sa creeze valuri printre persoanele adunate si in incapere a inceput sa ploua cu susoteli.
Dupa minute bune in care oameni susoteau, iar reprezentanti nu faceau alteceva decat sa ma priveasca cu uimire sau ura. Eu il privesc continu pe Maestru, pentru ca doar persona lui ma intereseaza. Batranul a stat si s-a gandit o perioada, probabil la ce am spus eu, apoi a zambit parinteste.
- Stiam eu ca semeni cu cineva cunoscut, dar nu stiam de unde sa te adun, a spus vesel.
Ce?! Nu s-a gantit deloc la ce am spus? El se straduia sa-si de-a seama de cine ii amintesc?! Cred ca ori eu incep sa o iau razna ori el e prea batran pentru a se mai gandi la ceva anume.
- Acum imi amintesc, sari entuziasmat omul, aveam un caine ce semana perfect cu tine, era alb si pufos.
- Poftim?! Nu-mi vine sa cred, tocmai am aflat ca am rude din rasa canina. Acum ca ma gandesc, mai bine nici nu ma prezentam la circul asta si le trimiteam prin posta certificatul de deces, poate scapam cu demnitatea intrega. Acum chiar ca m-au enervat.
- Am glumit draga mea, glasul bland al batranului reusi in mod miraculos sa-mi potoleasca senzatia de nervozitate, chiar daca am vrut sa ascund unele lucruri, deoarece am considerat ca e prea dureros pentru unii dintre voi, fulgul de zapada are dreptate, adauga acesta apoi ii facu un semn din cap unuia dintre reprezentanti.
- Ca sa nu se mai ajunga la alte discuti inutile o sa fiu cat se poate de direct, spune barbatul in a carui voce se citea autoritate, unii probabil ca stii, altii nu, dar sunt sigur ca toti a-ti auzit vorbindu-se de numeroasele crime care au avut loc un ultimul an. Cei care au murit au fost in special personalitati puternice si impunatoare in lumea magica. Pe voi v-am chemat aici, deoarece mai bine de trei sferturi sunteti tineri incepatori si fara prea multa experienta, de aceea ne temem ca nu cumva unul dintre voi sa fie urmatoarea victima, iar pentru a evita acest lucru am hotarat sa va trimitem pe fiecare grupa timp de trei luni pe rand intr-un loc unde va veti putea antrena fara sa puneti in pericol viata cuiva. Pentru ca preotesele sunt cele mai putine ca numar si cea mai puternica si imprevizibila grupa, vor pleca primele asa ca va rog sa veniti in fata si... nu apuca sa termine ce avea de zis, pentru ca a fost intrerupt de unul dintre colegi lui, care ii inmana o hoaie.
- Se pare ca vor exista mici excepti, zice barbatul dupa ce examina cu atentie ce scrie pe hartie. Mya Hyugo, Alicia Gal, Amaya Yoma si Yuuki Fujo sunt rugate sa vina in fata.
Cu siguranta ala este numele meu.
Ma aflu in fata intregului consiliu si nu pot sa nu ma intreb ce mama naibi caut eu aici? In stanga mea se mai aflau inca trei fete, de fapt doua fete si o femeie in toata regula. Femeia blonda cu ochii verzi parea sa aiba in jur de treizeci si ceva de ani, langa ea se afla o tanare bruneta cu ochii negri mai mica cu aproximativ doi ani ca mine, iar in dreapta ei si stanga mea se afla o fata roscata cu ochii violeti ce pare sa aiba aceeasi varsta cu mine.
- Voi sunteti protectoarele celor patru diamante, asa ca voi veti fi trimise intr-un templu in care veti sta timp de un an si pentru ca doamna Gal are mai multa experinta in domeniu va fi supraveghetoarea voastra pe tot parcursul antrenamentului si de asemenea dansa va intocmi un raport in care va scrie fiecare lucru bun sau rau facut, iar vinovata va suporta consecintele. Acum daca aveti vreo anumita conditie sau intrebare va ascultam.
- Eu as vrea daca se poate o camera cu mai multe ferestre, deoarece am probleme cu inima imi place sa fiu inconjurata de aer curat, cea care a vorbit a foat Mya.
Femeia este intrebata daca doreste ceva, iar aceasta a dezaprobat spunand ca se va simti bine in aceasta mica '' vacanta''. Atentia consiliului este indreptata acum asupra mea.
- Vreau sa iau pe cineva cu mine, asta desigur daca se poate, spun asteptand un raspuns afirmativ sau negativ, spre fericirea mea raspunsul a fost cat se poate de pozitiv asa ca i-am facut semn micutei fapturi cu urechi ascutite sa vina spre mine. Putin c-am tematoare micuta fata se apropie, este vorba despre acelasi elf care ma daramat pe coridor. Inca din prima clipa in care am vazut-o mi-am dat seama ca e orfana asa ca am hotarat ca urmatoarea oara cand o voi vedea o voi lua cu mine.
- Spumpo de acum in colo tu o sa locuiesti cu mine, asta daca vrei, ii spun, iar aceasta a reactionat mai bine decat m-am asteptat, sarindu-mi in brate.
- Acum e randul tau sa spui ce vrei, este intrebata in cele din urma si Amaya.
- In sfarsit, am crezut ca nu mai vine si randul meu, ai face bine sa notezi pentru ca nu o sa repet de doua ori. Vreau un pat mare, sa mi se pregateasca baia in fiecare dimineata, sa... lista a continuat pana m-am plictisit. Pana sa deschida gura puteam sa jur ca parea o persoana inteligenta.
- Scarba, am spus in timp ce m-am prefacut ca tusesc, singura care a auzit ce am spus a fost fetita de langa mine, care a inceput imediat sa rada.
Dupa ce am scapat intr-un sfarsit de acolo am aflat ca pe fata o cheama Fumiko si are zece ani. A ramas orfana acum cateva luni, din cauza unor banditi ce iau atacat satul, nimeni inafara de ea nu a supravietuit. Desi la inceput nu parea e foarte vorbareata si extrem de inteligenta.
Ajungem la hotelul in care urma sa stau pentru o zi, deoarece maine la prima ora trebuie sa plecam.
Kurai: Stau pe patul mare din camera mea de hotel in timp ce d-au agitat din picior. Acum aproximativ doua ore am aflat cine este noul sef al fostei mele echipe si anume Kiro Shiroyama. Cat pot sa-l urasc pe omul asta si totul din simplul fapt ca a incercat mereu sa ma distruga. Mereu a vrut sa dovedeasca ca el e mai puternic, chiar daca nu era si nu este deloc asa. Suntem intr-o competitie continua inca de al varsta de cinci ani, cand am avut primul nostru test si s-a intamplat sa avem exact acelasi punctaj, de acolo am pornit o cearta ca toti copii, iar asa s-a intamplat sa incepem sa ne uram de moarte. In familia asta nu e loc pentru doi mostenitori si asta o stim amandoi, chiar daca va trebui sa ne omoram intre noi fara sa mai tinem cont de faptul ca suntem rude de sange si sunt sigur ca si scumpul meu verisor gandeste la fel.
Ma pregateam sa dorm, cand un tipat venit din camera vecina ma aruncat la propriu din pat. Putin ametit ma indrept spre sursa strigatului si ajung in camera preotesei. Aceasta statea pe pat incercand sa-si calmeze doica.
- Ce se intampla aici? toata zarva din camera fu acoperita de tonul voci mele putin mai ridicat.
- Nimic special, doar ca de maine nu o sa ne mai vedem timp de un an, imi spune indiferenta.
Atata galagie pentru nimic.... Ce?! Cum adica nu o sa ne mai vedem pentru un an? Ma pregateam sa intreb ce naiba e cu plecarea asta, cand privirea mi-a fost furata de mica fiinta ce statea linistita pe un scaun si privea toata actiunea.
- Ea cine e? intreb aratand spre micuta blondina, care este.... elf?!
- A, am uitat sa v-o prezint, ea e Fumiko, are zece ani si va fi insotitoarea mea de acum in colo.
Dupa ce primesc si eu niste lamuriri, ma indrept spre camera mea. Deci maine va fi ultima zi in care o sa o mai vad asa cum e acum, pentru ca sunt sigur ca atunci cand se va intoarce va fi extraordinar de puternica si periculos de frumoasa.
Dimineata a venit cu repeziciune parca facandu-mi in ciuda. Ma indrept spre camera fetei si intru direct. Aceasta parea ca ma asteapta de ceva vreme, dar nu sunt ceas sa ma trezesc la ore fixe.
- Daca mai intarziai mult te dadeam disparut, imi spune tanara ironica, cu siguranta o sa-mi lipseasca replicile astea pline de '' dragoste''.
- Lasa ironiile si hai sa mergem odata, ii zic deoarece eu trebuia sa o suc pana la iesirea din oras.
Iau cele doua rucsacuri in spate si pornim spre iesirea de nord a orasului. Pe tot parcursul drumului nimeni nu a scos niciun cuvant. La fiecare doi pasi cascam o data. Noaptea trecuta am adormit destul de tarziu gandindu-ma la tot ce s-a intamplat, iar singurul lucru pe care nu l-am inteles a fost, de ce nu ma luat pe mine cu ea? Intr-un an am fi facut atatea prosti cat nu pot face unii intr-o viata. Nu m-am mai putut abtine si am inceput sa chicotesc la micile prostioare ce tot imi apareau in minte.
- Trezeste-te azi! Nu vezi ca am ajuns deja de cinci minute? Cand o fi si tu odata cu picioarele pe pamant? Esti imposibil! Nici nu vreau sa-mi imaginez cum se simte saraca femeie care iti e mama...
- Eu nu am mama, ii spun dupa ce o prind de par si o trag usor de el. Buzele ei sunt atat de aproape de ale mele incat am vrut sa le sarut si asta am si facut. M-am bucurat de gustul dulce a buzelor sale timp de cinci secunde, dupa care am simtit cum un val de fulgere nervoase imi lovesc corpul mai puternice si mai dureroase ca oricand, facandu-ma sa o musc usor pe fata de buza inferioara.
- Ai patit ceva? am auzit intrebarea fetitei dupa ce ma reusit sa-mi revin putin, desi cred ca e posibil sa scot fum pe urechi la cum am fost '' prajit''.
- Sunt bine sau cel putin asta cred, zic pe un ton jucaus.
- Fumiko, trebuie sa plecam, vocea preotesei arata ca aceasta e nervoasa si ceva imi spune ca am avut noroc ca trebuie sa plece altfel o incurcam rau.
Am urmarit cele cinci siluete pana s-au transformat in niste puncte aprope imperceptabile, ca mai apoi sa dispara de tot.
Kiro
http://www.sodahead.com/living/would-you...ugly%2Bboy
Sper ca va placut si referitor la Kiro... el o sa apara ceva mai mult in urmatoarele capitole:*:bye:
Stiu ca v-am spus ceva de o surpriza in capitolul asta, dar a avut loc o schimbare de idee si surpriza va avea loc ceva mai tarziu. Sper doar sa nu va dezamagesc...
Capitolul 9 Dulce despartire
Yuuki: Ma indrept cu pasi repezi spre Consiliu. In fata mea se inalta o cladire uriasa de culoarea laptelui, inconjurata de o gradina imensa despartita de un drum mare, care ducea spre intrarea in cladire si mai multe carari serpuite, care duc in diferite locuri din gradina.
Pasi imi sunt opriti de o usa foarte mare, care ma face sa ma simt ca un gandac. De ce tot ce face parte din cladirea asta trebuie sa fie de dimensiuni atat de exagerate? De fapt, de ce ma mir? Pana si viata a devenit exagerata sau doar eu am impresia asta? Cred ca daca ar putea cineva sa vada si pentru un minut ce este in mintea mea, m-ar considera nebuna. Cateodata pana si eu ma simt ca un punct negru pe o foaie complet alba, dar nu stiu daca ar trebui sa ma consider speciala sau doar o simpla ciudata, care nu este constienta si nu-si poate controla nici macar proprile ganduri. Trebuie sa recunosc ca nici nu ma prea chinui sa incerc sa fac asta.
Pasesc in cladire, alaturi de nepasarea mea obijnuita. Nu am intrat bine in incapere si deja imi doresc sa dispar cat mai repede de acolo. Tot spatiul cuprins de raza mea vizuala este acoperit in intregime de preotese, vrajitoare, magi, elfi si... spiridusi?! Cu siguranta nu e ceva cu care te intalnesti in fiecare zi. Toti asteptau sa apara reprezentantul lor ca sa-i indrume, iar acestea nu au intarziat sa apara. Fiecare reprezentant purta la gat un lant de care era prins o tablita cu numele si '' specia'' pe care o reprezinta.
- Rugam ca fiecare fiinta din aceasta incapere sa urmeze persoana de care este reprezentat, se aude glasul unui barbat din cei cinci oameni, care s-au prezentat inaintea noastra.
Fara sa vreau sunt prinsa in vijelia de oameni si altii care nu sunt tocmai fiinte umane si impinsa in toate felurile posibile. Dupa ce sunt invartita la un unghi de treisute saizeci de grade plonjez intr-un mod foarte gratios pe podea. Nu cred ca o sa mai stau pentru ceva timp in sezut. Ma ridic usor, dar nu apuc sa ma pun bine pe picioare ca sunt pusa din nou la pamanat. Acum chiar nu o sa mai pot sta joc. Imediat ce trece efectul impactului, constientizez ca cineva se odihnea fara probleme pe mine, mai mult sau mai putin. Dupa ce analizez mai bine persoana ce parea inconstienta realizez ca e o fata si elf pe deasupra.
Parul blond ca razele soarelui se conturau perfect pe fata alba ca zapada a elfului. O scutu usor, iar o pereche de ochii albastri ca cerul senin se lovesc de verdele asemeni unei paduri de brazi. Intr-o fractura de secunda fata se ridica si dispare din raza mea vizuala..
Merg, merg si tot merg prin culoarul ce parea interminabil. Ma intreb ce alte lucruri memorabile mi se vor mai intampla azi, deja am reusit sa ma aleg cu o durere ingrozitoare de spate. Desi incep sa cred ca o sa termin drumul asta abia in viata viitore, '' lumina'' de al capatul tunelului imi reda speranta. In cateva secunde ajung intr-o incapere uriasa in care domina culoarea spicului de grau. Camera nu era cine stie ce mare bataie de cap, tot ce ocupa imensul spatiu era o masa rotunda ce ocupa aproape jumatate din incapere, iar cealalta jumatate era ocupata de sute de scaune. Toate cele sase scaune din jurul mesei fura ocupate unul dupa altul. Primi care si-au ocupat locurile au fost reprezentanti claselor magice, iar ultimul a fost '' seful''.
Discutau de mai bine de o ora, iar eu nici nu puteam sa stau pe scaun din cauza dureri de spate si sezut. Intr-un sfarsit cei adunati la masa se ridica si vocea '' sefului'' se aude ca un tunet in tot acest spatiu gigantic.
- Probabil unii dintre voi ati auzit despre numeroase accidente, care au avut loc in ultimele luni...
- Accidente pe naiba, fara sa vreau gura ma luat pe nepregatite, dar daca tot am inceput de ce sa nu continui? Stiti foarte bine ca aceste '' accidente'' au fost de fapt crime in toata regula si acuma voi vreti? Sa ne faceti sa credem ca tot ce s-a intamplat pana acum au fost simple accidente?
- Cum poti sa-i vorbesti asa Maestrului? se aude glasul unei femei destul de batrana.
- Deschid gura si spun tot ce-mi trece prin cap, ii raspund femei nemaitinand cont de varsta pe care o are. Voi stati in camera asta nenorocita si hotarati viata unui om, ca si cum v-ar apartine, dar in rest nu stiti absolut nimic despre acea persoana, la fel cum nu stiti nimic despre nici o fiinta din camera asta. V-ati intrebat vreodata prin ce au trecut unii dintre ei? Stiti cum e sa va vedeti copii sau fratii ucisi in fata voastra sau cum e sa-ti vezi parinti plini de sange, cu ochii inveliti de regretul ca nu te va mai putea vedea vreodata si nu te va mai putea lua niciodata in brate? Nu stiti, pentru ca voi nu faceti altceva decat sa stati in cladirea asta mizerabila si sa va traiti vietile voastre lipsite de sens, am spus sau mai bine spus am izbucnit in mijlocul multimi, dar ceea ce ma uimit a fost faptul ca nu am varsat nici o lacrima in tot acest timp.
Se pare ca vorbele mele au inceput sa creeze valuri printre persoanele adunate si in incapere a inceput sa ploua cu susoteli.
Dupa minute bune in care oameni susoteau, iar reprezentanti nu faceau alteceva decat sa ma priveasca cu uimire sau ura. Eu il privesc continu pe Maestru, pentru ca doar persona lui ma intereseaza. Batranul a stat si s-a gandit o perioada, probabil la ce am spus eu, apoi a zambit parinteste.
- Stiam eu ca semeni cu cineva cunoscut, dar nu stiam de unde sa te adun, a spus vesel.
Ce?! Nu s-a gantit deloc la ce am spus? El se straduia sa-si de-a seama de cine ii amintesc?! Cred ca ori eu incep sa o iau razna ori el e prea batran pentru a se mai gandi la ceva anume.
- Acum imi amintesc, sari entuziasmat omul, aveam un caine ce semana perfect cu tine, era alb si pufos.
- Poftim?! Nu-mi vine sa cred, tocmai am aflat ca am rude din rasa canina. Acum ca ma gandesc, mai bine nici nu ma prezentam la circul asta si le trimiteam prin posta certificatul de deces, poate scapam cu demnitatea intrega. Acum chiar ca m-au enervat.
- Am glumit draga mea, glasul bland al batranului reusi in mod miraculos sa-mi potoleasca senzatia de nervozitate, chiar daca am vrut sa ascund unele lucruri, deoarece am considerat ca e prea dureros pentru unii dintre voi, fulgul de zapada are dreptate, adauga acesta apoi ii facu un semn din cap unuia dintre reprezentanti.
- Ca sa nu se mai ajunga la alte discuti inutile o sa fiu cat se poate de direct, spune barbatul in a carui voce se citea autoritate, unii probabil ca stii, altii nu, dar sunt sigur ca toti a-ti auzit vorbindu-se de numeroasele crime care au avut loc un ultimul an. Cei care au murit au fost in special personalitati puternice si impunatoare in lumea magica. Pe voi v-am chemat aici, deoarece mai bine de trei sferturi sunteti tineri incepatori si fara prea multa experienta, de aceea ne temem ca nu cumva unul dintre voi sa fie urmatoarea victima, iar pentru a evita acest lucru am hotarat sa va trimitem pe fiecare grupa timp de trei luni pe rand intr-un loc unde va veti putea antrena fara sa puneti in pericol viata cuiva. Pentru ca preotesele sunt cele mai putine ca numar si cea mai puternica si imprevizibila grupa, vor pleca primele asa ca va rog sa veniti in fata si... nu apuca sa termine ce avea de zis, pentru ca a fost intrerupt de unul dintre colegi lui, care ii inmana o hoaie.
- Se pare ca vor exista mici excepti, zice barbatul dupa ce examina cu atentie ce scrie pe hartie. Mya Hyugo, Alicia Gal, Amaya Yoma si Yuuki Fujo sunt rugate sa vina in fata.
Cu siguranta ala este numele meu.
Ma aflu in fata intregului consiliu si nu pot sa nu ma intreb ce mama naibi caut eu aici? In stanga mea se mai aflau inca trei fete, de fapt doua fete si o femeie in toata regula. Femeia blonda cu ochii verzi parea sa aiba in jur de treizeci si ceva de ani, langa ea se afla o tanare bruneta cu ochii negri mai mica cu aproximativ doi ani ca mine, iar in dreapta ei si stanga mea se afla o fata roscata cu ochii violeti ce pare sa aiba aceeasi varsta cu mine.
- Voi sunteti protectoarele celor patru diamante, asa ca voi veti fi trimise intr-un templu in care veti sta timp de un an si pentru ca doamna Gal are mai multa experinta in domeniu va fi supraveghetoarea voastra pe tot parcursul antrenamentului si de asemenea dansa va intocmi un raport in care va scrie fiecare lucru bun sau rau facut, iar vinovata va suporta consecintele. Acum daca aveti vreo anumita conditie sau intrebare va ascultam.
- Eu as vrea daca se poate o camera cu mai multe ferestre, deoarece am probleme cu inima imi place sa fiu inconjurata de aer curat, cea care a vorbit a foat Mya.
Femeia este intrebata daca doreste ceva, iar aceasta a dezaprobat spunand ca se va simti bine in aceasta mica '' vacanta''. Atentia consiliului este indreptata acum asupra mea.
- Vreau sa iau pe cineva cu mine, asta desigur daca se poate, spun asteptand un raspuns afirmativ sau negativ, spre fericirea mea raspunsul a fost cat se poate de pozitiv asa ca i-am facut semn micutei fapturi cu urechi ascutite sa vina spre mine. Putin c-am tematoare micuta fata se apropie, este vorba despre acelasi elf care ma daramat pe coridor. Inca din prima clipa in care am vazut-o mi-am dat seama ca e orfana asa ca am hotarat ca urmatoarea oara cand o voi vedea o voi lua cu mine.
- Spumpo de acum in colo tu o sa locuiesti cu mine, asta daca vrei, ii spun, iar aceasta a reactionat mai bine decat m-am asteptat, sarindu-mi in brate.
- Acum e randul tau sa spui ce vrei, este intrebata in cele din urma si Amaya.
- In sfarsit, am crezut ca nu mai vine si randul meu, ai face bine sa notezi pentru ca nu o sa repet de doua ori. Vreau un pat mare, sa mi se pregateasca baia in fiecare dimineata, sa... lista a continuat pana m-am plictisit. Pana sa deschida gura puteam sa jur ca parea o persoana inteligenta.
- Scarba, am spus in timp ce m-am prefacut ca tusesc, singura care a auzit ce am spus a fost fetita de langa mine, care a inceput imediat sa rada.
Dupa ce am scapat intr-un sfarsit de acolo am aflat ca pe fata o cheama Fumiko si are zece ani. A ramas orfana acum cateva luni, din cauza unor banditi ce iau atacat satul, nimeni inafara de ea nu a supravietuit. Desi la inceput nu parea e foarte vorbareata si extrem de inteligenta.
Ajungem la hotelul in care urma sa stau pentru o zi, deoarece maine la prima ora trebuie sa plecam.
Kurai: Stau pe patul mare din camera mea de hotel in timp ce d-au agitat din picior. Acum aproximativ doua ore am aflat cine este noul sef al fostei mele echipe si anume Kiro Shiroyama. Cat pot sa-l urasc pe omul asta si totul din simplul fapt ca a incercat mereu sa ma distruga. Mereu a vrut sa dovedeasca ca el e mai puternic, chiar daca nu era si nu este deloc asa. Suntem intr-o competitie continua inca de al varsta de cinci ani, cand am avut primul nostru test si s-a intamplat sa avem exact acelasi punctaj, de acolo am pornit o cearta ca toti copii, iar asa s-a intamplat sa incepem sa ne uram de moarte. In familia asta nu e loc pentru doi mostenitori si asta o stim amandoi, chiar daca va trebui sa ne omoram intre noi fara sa mai tinem cont de faptul ca suntem rude de sange si sunt sigur ca si scumpul meu verisor gandeste la fel.
Ma pregateam sa dorm, cand un tipat venit din camera vecina ma aruncat la propriu din pat. Putin ametit ma indrept spre sursa strigatului si ajung in camera preotesei. Aceasta statea pe pat incercand sa-si calmeze doica.
- Ce se intampla aici? toata zarva din camera fu acoperita de tonul voci mele putin mai ridicat.
- Nimic special, doar ca de maine nu o sa ne mai vedem timp de un an, imi spune indiferenta.
Atata galagie pentru nimic.... Ce?! Cum adica nu o sa ne mai vedem pentru un an? Ma pregateam sa intreb ce naiba e cu plecarea asta, cand privirea mi-a fost furata de mica fiinta ce statea linistita pe un scaun si privea toata actiunea.
- Ea cine e? intreb aratand spre micuta blondina, care este.... elf?!
- A, am uitat sa v-o prezint, ea e Fumiko, are zece ani si va fi insotitoarea mea de acum in colo.
Dupa ce primesc si eu niste lamuriri, ma indrept spre camera mea. Deci maine va fi ultima zi in care o sa o mai vad asa cum e acum, pentru ca sunt sigur ca atunci cand se va intoarce va fi extraordinar de puternica si periculos de frumoasa.
Dimineata a venit cu repeziciune parca facandu-mi in ciuda. Ma indrept spre camera fetei si intru direct. Aceasta parea ca ma asteapta de ceva vreme, dar nu sunt ceas sa ma trezesc la ore fixe.
- Daca mai intarziai mult te dadeam disparut, imi spune tanara ironica, cu siguranta o sa-mi lipseasca replicile astea pline de '' dragoste''.
- Lasa ironiile si hai sa mergem odata, ii zic deoarece eu trebuia sa o suc pana la iesirea din oras.
Iau cele doua rucsacuri in spate si pornim spre iesirea de nord a orasului. Pe tot parcursul drumului nimeni nu a scos niciun cuvant. La fiecare doi pasi cascam o data. Noaptea trecuta am adormit destul de tarziu gandindu-ma la tot ce s-a intamplat, iar singurul lucru pe care nu l-am inteles a fost, de ce nu ma luat pe mine cu ea? Intr-un an am fi facut atatea prosti cat nu pot face unii intr-o viata. Nu m-am mai putut abtine si am inceput sa chicotesc la micile prostioare ce tot imi apareau in minte.
- Trezeste-te azi! Nu vezi ca am ajuns deja de cinci minute? Cand o fi si tu odata cu picioarele pe pamant? Esti imposibil! Nici nu vreau sa-mi imaginez cum se simte saraca femeie care iti e mama...
- Eu nu am mama, ii spun dupa ce o prind de par si o trag usor de el. Buzele ei sunt atat de aproape de ale mele incat am vrut sa le sarut si asta am si facut. M-am bucurat de gustul dulce a buzelor sale timp de cinci secunde, dupa care am simtit cum un val de fulgere nervoase imi lovesc corpul mai puternice si mai dureroase ca oricand, facandu-ma sa o musc usor pe fata de buza inferioara.
- Ai patit ceva? am auzit intrebarea fetitei dupa ce ma reusit sa-mi revin putin, desi cred ca e posibil sa scot fum pe urechi la cum am fost '' prajit''.
- Sunt bine sau cel putin asta cred, zic pe un ton jucaus.
- Fumiko, trebuie sa plecam, vocea preotesei arata ca aceasta e nervoasa si ceva imi spune ca am avut noroc ca trebuie sa plece altfel o incurcam rau.
Am urmarit cele cinci siluete pana s-au transformat in niste puncte aprope imperceptabile, ca mai apoi sa dispara de tot.
Kiro
http://www.sodahead.com/living/would-you...ugly%2Bboy
Sper ca va placut si referitor la Kiro... el o sa apara ceva mai mult in urmatoarele capitole:*:bye: