02-05-2011, 04:42 PM
Nu ma supar pe nimeni, ca nu am de ce. Mersi din nou pt comuri, cum am specificat la inceputul ficului, invat din greseli. Idea mea a fost originala, ma rog, cu cateva faza clasice dar originala. Am sosit si cu nextul asa ca puteti continua sa lasati comuri, pwp :-*
Capitolul 4 : Vampirii exista!
- Carolinne, acum ca nu mai ai cum sa imi ripostezi, te sfatuiesc sa te intorci acasa si sa o linistesti pe mama ta. Nu vreau sa isi faca probleme inainte de ziua nuntii noastre. Spuse James in timp ce o privea fix in ochii pe tanara, hipnotizand-o cu puterile sale.
Aceasta clipi odata dupa iar vampirul disparuse. Caroline a pornit spre casa pentru a o linisti pe mama sa intocmai cum i-a spus asa-zisul ei logodnit.
[ James este un vampir puternic care in trecut obisnuia sa se hraneasca cu sangele semenilor sai, asa a devenit mult mai puternic si a dobandit puteri noi. Asa a devenit un vampir foarte puternic, un fel de creatura demonica ce absoarbe energia si puterile celorlalti vampirii. O piaza malefica ce isi doreste numai putere. ]
Croline deja ajunsese la mama sa, fata isi imbratiseaza mama calduros , facand-o sa se inmoaie.
- Caroline, nu credeam ca te vei mai intoarce.
- Dar m-am intors. Spuse tanara asezandu-se pe canapea langa mama sa.
- Dar ce te-a facut sa te razgandesti draga mea?
- Sti cum se spune, nicaieri nu-i mai bine ca acasa.
- Ai dreptate iubito, ai perfecta dreptate. Zise Elizabeth sarutand-o parinteste pe frunte pe fica ei.
Toate aceste cuvinte au fost rostite de catre Caroline involuntar, deoarece, James a hipnotizat-o iar inelul o impiedica sa riposteze intr-un fel sau altul.
~Casa familiei Brown~
Nicole:
" Stau ganditoare la biroul din camera mea, privind pe fereastra apusul soarelui. Cand razele sale au inceput sa se scufunde incetisor in contrastul de culori reci, am stiut ca se va face noapte. Chair atunci, mi-am amintit de intalnirea propusa de brunetul acela undeva prin apropierea liceului. Ma indrept grabita spre dulapul cu haine si imi aleg o pereche de blugi bleo cu cateva rupturi pe ambele parti si un tricou alb putin decoltat iar deasupra iau un hanorac gri inchis cu un un buzunar frontal dublu. I-mi iau tenesi cei albi si ma fac nevazuta. Cat am fost de grabita, deja am ajuns la locul de intalnire propus de tipul acela. De fapt, nu este tocmai o intalnire. Adica nici nu stie cum ma cheama iar el deja ma scoate la o ieseala. Nu stiu de ce, dar cred ca mai bine nu as fi venit. Dar daca nu as fi facut-o ar fi crezut ca sunt fricoasa. Nu vreau sa par o lasa, sau sa aud alta lume cum ma striga asa. "
Nicole se plimba agale pe iarba sub lumina unui felinar. Deodata se aude un sunet brusc. Aceasta isi indreapta imediat capul catre sursa zgomotului exact ca o felina ciulindusi urechiile. Sunetul se auzea din departare, apoi se apropia, se tot apropia dupa care, dintr-un copac inalt, isi face aparitia un crob. Corbul era negru ca smoala, si avea niste ochii stralucitori precum cristalele. Acesta isi intinde aripiile maiestoase si incepe sa zboare in cerc deasupra fetei. Aceasta nu isi pierduse vitejia inca, ii plac intr-un fel lucrurile stranii si cool. Brusc, pasarea dispare. De dupa un copac mare si batran, apare un barbat. Avea parul negru precum pana corbului, ochii de un verde luminos si luciu precum valurile marii. Era imbracat cu o camasa neagra ,desfacuta la piept si o pereche de blugi albastru inchis. Nu purta adidasi, purta niste pantofi luciosi de firma cu siret.
- Deci pana la urma ai venit? intreba acesta in timp ce se apropie de tanara pas cu pas.
- Da, in carne si oase. Esti surprins?
- Surprins? Sunt uimit! Nu credeam ca vei veni, mai ales ca este noapte... zise acesta in timp ce se rotea in jurul fetei.
- Si care ar fi motivul pentru care nu ar fi trebuit sa vin? intreba aceasta increzatoare si tot odata curioasa.
- Pai noaptea poti fi atacata sau chiar ucisa de diferite creaturi.
- Nu cred in asa ceva. Cel putin pana nu vad, nu cred!
- Zau? Atunci va trebui sa iti arat, spuse Damon dupa care dispare deodata.
Nicole incepe sa se uite in fata si-n spate, si in toate partile incercand sa vada unde a plecat. Sau unde s-a ascuns. Brusc se aude un fosnet intr-un copac, apoi inca unul, fosnetele parca nu mai incetau. Tanara avea senzatia ca ceva se roteste in jurul ei, ca un cerc, facand-o sa ameteasca. Aceasta deja oboseste asa ca se opreste ca sa isi traga sufletul. Nu era speriata in totalitate, dar incerga din greu sa nu isi piarda cumpatul. Deodata simte o respiratie rece ca gheata chiar in ceafa, inchide ochii pentru o clipa dupa care se intoarce usor. Nicole recunoaste imediat chipul care o privea cu insistenta. Era Damon, vampirul. Acesta isi apleaca capul intr-o parte privind-o adanc in ochii pe fata, dintr-o data o prinde de mijloc si cu cealalta mana acoperindu-i obrazul stang, buzele lui se unesc cu ale ei intr-un sarut pasional. Acest sarut dulce parca nu se mai termina, insa Damon simte o durere puternica si rupe brusc sarutul, facand cativa pasi in spate. Nicole ramane nemiscata, aceasta era confuza, tipul nici macar nu stia cum o cheama si deja o sarutase?! Damon observa expresia de pe fata tinerei, si isi da seama imediat ca o fost ceva neasteptat pentru ea. Nicole clipeste de cateva ori dupa care intreaba cu pauze:
- Ce...a..fost..asta?
- Un sarut de "prietenie". Raspunde vampirul apropiinduse de fata.
- Un sarut de prietenie?! Nici macar nu iti stiu numele!
- Numele meu este Damon. Spune acesta sarutand mana fetei.
- Eu sunt Nicol... nu apuca sa mai spuna ceva, caci Damon o intrerupe.
-Stiu. Am auzit convorbirea dintre tine si mama ta in noaptea cand te-am vazut prima oara.
- Poftim?! Dar mama mi-a spus pe nume in telefon, cum de ai auzit?
- Tocmai de acea te-am chemat aici.
- Dupa ce ma chemi noaptea intr-un loc ca asta, iar apoi incerci sa ma speri, dupa care ma saruti, ce vrei sa mai faci?
- Nu am de gand sa fac nimic, momentan. Raspunse acesta cu un zambet pervers pe fata.
- Atunci care e motivul pentru care m-ai chemat aici, ai vrut sa vezi daca imi e frica sa vin noaptea.
- Nu. Am observat ca esti foarte curajoasa, si sincer sa fiu asta imi place mult la tine, zise acesta in timp ce se juca cu parul de pe umarul fetei.
- Atunci spune ce vroiai sa spui!
- Ok. Am vrut sa spun ca.... sunt un vampir.
- Ha! Haide mai, treci direct la subiect! Nu ma mai lua pe ocolite si spune odata adevarul!
- Asta e adevarul, de ce crezi ca aveam fata aia in noaptea in care ne-am vazut!
- Ce fata, erai pictat doar!
- Pictat?! se enerva tipul dupa care isi arata adevaratele trasaturi de vampir. Asta ti se pare tot pictat? Ce zici, huh?!
Tanara incremenise, ochii sai erau atintiti catre ochii demonici ai vampirului, acei ochii frumosi si lucitori erau acum inconjurati de un rosu aprins precum sangele. Venele de sub ochii, exact ca in noaptea cand s-au vazut prima oara. Iar lucrul care il face cu adevarat un " sugator de sange", coltii. Acestia incepusera sa creasca si sa ii iasa in evidenta.
Fata il privea parca cu dispret, insa nu era deloc asa. Damon vroia sa ii demonstreze ca nu minte si este un vampir real. Nicole se apropie incet de el, si ii atinge colti cu degetul aratator pentru a se convinge. Aceasta spuse in soapte:
- Nu sunt falsi. Sunt... reali. Dar...cum?! se intreba mirata?
- Acum ma crezi nu?
- Da! Te cred! raspunse fata rapid.
- Vampiri au existat din cele mai vechi timpuri, ii raspunse acesta privind-o in ochii.
- Dar cati ani ai, mai exact?
- Am 167 de ani. Ai amutit nu?
- Nu tocmai, dar esti atat de batran si arati atat de tanar. Deci pana la urma mitul ce spune ca vampiri nu imbatranesc este adevarat?!
-100%.
- Si nu esti alergic la lumina soarelui, si la usturoi ca in filme.
- Vezi acest inel, ma protejeaza de lumina solara, si nu, nu sunt alergic la usturoi. Raspunde acesta razand.
- Dar cu crucifixurile cum stai?
- Am cateva pe pereti, spuse acesta sarcatic.
- Dar, te hranesti cu sange uman, nu?
- Pai, acum ca tot ai adus vorba, deja salivez... spuse acesta apropiinduse incet de gatul fetei.
- Stai, nu cumva sa ma musti!
Acesta o imbratisa si ii sarut-a gatul cel fin dupa care ii spune:
- Sti, acum m-am razgandit. Nu vreau ca tu sa uiti cea ce ti-am spus in noaptea asta frumoasa.
- Cum ar fi posibil sa uit?
- Pai, fiind vampir, am si puteri. Cine crezi ca era corbul ce iti dadea tarcoale ma rog?
- Corbul ala maiestos erai tu?! intreaba fata privindu-l fix in ochii lucitori.
- Da, eu eram, si pe langa aceasta putere mai pot si sa hipnotizez oamenii.
- Pe bune?! Vrei sa spui ca inainte sa aflu ce esti cu adevarat, vroiai sa ma hipnotizezi si sa ma faci sa uit incidentul de atunci?
- Exact asa aveam de gand. Esti foarte isteata, doua minti istete funcioneaza ca una, spuse vampirul zambind carmant.
- Dar, tot nu inteleg, de ce m-ai sarutat?
- Pentru ca dupa o indelungata perioada de timp, m-am indragostit din nou. Raspunse acesta lund-o de umeri de Nicole.
Capitolul 4 : Vampirii exista!
- Carolinne, acum ca nu mai ai cum sa imi ripostezi, te sfatuiesc sa te intorci acasa si sa o linistesti pe mama ta. Nu vreau sa isi faca probleme inainte de ziua nuntii noastre. Spuse James in timp ce o privea fix in ochii pe tanara, hipnotizand-o cu puterile sale.
Aceasta clipi odata dupa iar vampirul disparuse. Caroline a pornit spre casa pentru a o linisti pe mama sa intocmai cum i-a spus asa-zisul ei logodnit.
[ James este un vampir puternic care in trecut obisnuia sa se hraneasca cu sangele semenilor sai, asa a devenit mult mai puternic si a dobandit puteri noi. Asa a devenit un vampir foarte puternic, un fel de creatura demonica ce absoarbe energia si puterile celorlalti vampirii. O piaza malefica ce isi doreste numai putere. ]
Croline deja ajunsese la mama sa, fata isi imbratiseaza mama calduros , facand-o sa se inmoaie.
- Caroline, nu credeam ca te vei mai intoarce.
- Dar m-am intors. Spuse tanara asezandu-se pe canapea langa mama sa.
- Dar ce te-a facut sa te razgandesti draga mea?
- Sti cum se spune, nicaieri nu-i mai bine ca acasa.
- Ai dreptate iubito, ai perfecta dreptate. Zise Elizabeth sarutand-o parinteste pe frunte pe fica ei.
Toate aceste cuvinte au fost rostite de catre Caroline involuntar, deoarece, James a hipnotizat-o iar inelul o impiedica sa riposteze intr-un fel sau altul.
~Casa familiei Brown~
Nicole:
" Stau ganditoare la biroul din camera mea, privind pe fereastra apusul soarelui. Cand razele sale au inceput sa se scufunde incetisor in contrastul de culori reci, am stiut ca se va face noapte. Chair atunci, mi-am amintit de intalnirea propusa de brunetul acela undeva prin apropierea liceului. Ma indrept grabita spre dulapul cu haine si imi aleg o pereche de blugi bleo cu cateva rupturi pe ambele parti si un tricou alb putin decoltat iar deasupra iau un hanorac gri inchis cu un un buzunar frontal dublu. I-mi iau tenesi cei albi si ma fac nevazuta. Cat am fost de grabita, deja am ajuns la locul de intalnire propus de tipul acela. De fapt, nu este tocmai o intalnire. Adica nici nu stie cum ma cheama iar el deja ma scoate la o ieseala. Nu stiu de ce, dar cred ca mai bine nu as fi venit. Dar daca nu as fi facut-o ar fi crezut ca sunt fricoasa. Nu vreau sa par o lasa, sau sa aud alta lume cum ma striga asa. "
Nicole se plimba agale pe iarba sub lumina unui felinar. Deodata se aude un sunet brusc. Aceasta isi indreapta imediat capul catre sursa zgomotului exact ca o felina ciulindusi urechiile. Sunetul se auzea din departare, apoi se apropia, se tot apropia dupa care, dintr-un copac inalt, isi face aparitia un crob. Corbul era negru ca smoala, si avea niste ochii stralucitori precum cristalele. Acesta isi intinde aripiile maiestoase si incepe sa zboare in cerc deasupra fetei. Aceasta nu isi pierduse vitejia inca, ii plac intr-un fel lucrurile stranii si cool. Brusc, pasarea dispare. De dupa un copac mare si batran, apare un barbat. Avea parul negru precum pana corbului, ochii de un verde luminos si luciu precum valurile marii. Era imbracat cu o camasa neagra ,desfacuta la piept si o pereche de blugi albastru inchis. Nu purta adidasi, purta niste pantofi luciosi de firma cu siret.
- Deci pana la urma ai venit? intreba acesta in timp ce se apropie de tanara pas cu pas.
- Da, in carne si oase. Esti surprins?
- Surprins? Sunt uimit! Nu credeam ca vei veni, mai ales ca este noapte... zise acesta in timp ce se rotea in jurul fetei.
- Si care ar fi motivul pentru care nu ar fi trebuit sa vin? intreba aceasta increzatoare si tot odata curioasa.
- Pai noaptea poti fi atacata sau chiar ucisa de diferite creaturi.
- Nu cred in asa ceva. Cel putin pana nu vad, nu cred!
- Zau? Atunci va trebui sa iti arat, spuse Damon dupa care dispare deodata.
Nicole incepe sa se uite in fata si-n spate, si in toate partile incercand sa vada unde a plecat. Sau unde s-a ascuns. Brusc se aude un fosnet intr-un copac, apoi inca unul, fosnetele parca nu mai incetau. Tanara avea senzatia ca ceva se roteste in jurul ei, ca un cerc, facand-o sa ameteasca. Aceasta deja oboseste asa ca se opreste ca sa isi traga sufletul. Nu era speriata in totalitate, dar incerga din greu sa nu isi piarda cumpatul. Deodata simte o respiratie rece ca gheata chiar in ceafa, inchide ochii pentru o clipa dupa care se intoarce usor. Nicole recunoaste imediat chipul care o privea cu insistenta. Era Damon, vampirul. Acesta isi apleaca capul intr-o parte privind-o adanc in ochii pe fata, dintr-o data o prinde de mijloc si cu cealalta mana acoperindu-i obrazul stang, buzele lui se unesc cu ale ei intr-un sarut pasional. Acest sarut dulce parca nu se mai termina, insa Damon simte o durere puternica si rupe brusc sarutul, facand cativa pasi in spate. Nicole ramane nemiscata, aceasta era confuza, tipul nici macar nu stia cum o cheama si deja o sarutase?! Damon observa expresia de pe fata tinerei, si isi da seama imediat ca o fost ceva neasteptat pentru ea. Nicole clipeste de cateva ori dupa care intreaba cu pauze:
- Ce...a..fost..asta?
- Un sarut de "prietenie". Raspunde vampirul apropiinduse de fata.
- Un sarut de prietenie?! Nici macar nu iti stiu numele!
- Numele meu este Damon. Spune acesta sarutand mana fetei.
- Eu sunt Nicol... nu apuca sa mai spuna ceva, caci Damon o intrerupe.
-Stiu. Am auzit convorbirea dintre tine si mama ta in noaptea cand te-am vazut prima oara.
- Poftim?! Dar mama mi-a spus pe nume in telefon, cum de ai auzit?
- Tocmai de acea te-am chemat aici.
- Dupa ce ma chemi noaptea intr-un loc ca asta, iar apoi incerci sa ma speri, dupa care ma saruti, ce vrei sa mai faci?
- Nu am de gand sa fac nimic, momentan. Raspunse acesta cu un zambet pervers pe fata.
- Atunci care e motivul pentru care m-ai chemat aici, ai vrut sa vezi daca imi e frica sa vin noaptea.
- Nu. Am observat ca esti foarte curajoasa, si sincer sa fiu asta imi place mult la tine, zise acesta in timp ce se juca cu parul de pe umarul fetei.
- Atunci spune ce vroiai sa spui!
- Ok. Am vrut sa spun ca.... sunt un vampir.
- Ha! Haide mai, treci direct la subiect! Nu ma mai lua pe ocolite si spune odata adevarul!
- Asta e adevarul, de ce crezi ca aveam fata aia in noaptea in care ne-am vazut!
- Ce fata, erai pictat doar!
- Pictat?! se enerva tipul dupa care isi arata adevaratele trasaturi de vampir. Asta ti se pare tot pictat? Ce zici, huh?!
Tanara incremenise, ochii sai erau atintiti catre ochii demonici ai vampirului, acei ochii frumosi si lucitori erau acum inconjurati de un rosu aprins precum sangele. Venele de sub ochii, exact ca in noaptea cand s-au vazut prima oara. Iar lucrul care il face cu adevarat un " sugator de sange", coltii. Acestia incepusera sa creasca si sa ii iasa in evidenta.
Fata il privea parca cu dispret, insa nu era deloc asa. Damon vroia sa ii demonstreze ca nu minte si este un vampir real. Nicole se apropie incet de el, si ii atinge colti cu degetul aratator pentru a se convinge. Aceasta spuse in soapte:
- Nu sunt falsi. Sunt... reali. Dar...cum?! se intreba mirata?
- Acum ma crezi nu?
- Da! Te cred! raspunse fata rapid.
- Vampiri au existat din cele mai vechi timpuri, ii raspunse acesta privind-o in ochii.
- Dar cati ani ai, mai exact?
- Am 167 de ani. Ai amutit nu?
- Nu tocmai, dar esti atat de batran si arati atat de tanar. Deci pana la urma mitul ce spune ca vampiri nu imbatranesc este adevarat?!
-100%.
- Si nu esti alergic la lumina soarelui, si la usturoi ca in filme.
- Vezi acest inel, ma protejeaza de lumina solara, si nu, nu sunt alergic la usturoi. Raspunde acesta razand.
- Dar cu crucifixurile cum stai?
- Am cateva pe pereti, spuse acesta sarcatic.
- Dar, te hranesti cu sange uman, nu?
- Pai, acum ca tot ai adus vorba, deja salivez... spuse acesta apropiinduse incet de gatul fetei.
- Stai, nu cumva sa ma musti!
Acesta o imbratisa si ii sarut-a gatul cel fin dupa care ii spune:
- Sti, acum m-am razgandit. Nu vreau ca tu sa uiti cea ce ti-am spus in noaptea asta frumoasa.
- Cum ar fi posibil sa uit?
- Pai, fiind vampir, am si puteri. Cine crezi ca era corbul ce iti dadea tarcoale ma rog?
- Corbul ala maiestos erai tu?! intreaba fata privindu-l fix in ochii lucitori.
- Da, eu eram, si pe langa aceasta putere mai pot si sa hipnotizez oamenii.
- Pe bune?! Vrei sa spui ca inainte sa aflu ce esti cu adevarat, vroiai sa ma hipnotizezi si sa ma faci sa uit incidentul de atunci?
- Exact asa aveam de gand. Esti foarte isteata, doua minti istete funcioneaza ca una, spuse vampirul zambind carmant.
- Dar, tot nu inteleg, de ce m-ai sarutat?
- Pentru ca dupa o indelungata perioada de timp, m-am indragostit din nou. Raspunse acesta lund-o de umeri de Nicole.