01-05-2011, 09:17 PM
In primul rand, vreau sa-mi cer scuze de absenta mea. Voi incerca sa postez mai des dar acum vin tezele asa ca am o groaza de invatat.Aici e capitolul 4. Lectura placuta:
Capitolul 4:
Partea 1:
Kristen P.O.V:
Ma plictiseam ingrozitor asteptand sa treaca ora de muzica. Testul fusese foarte simplu, ceva acorduri de scris si niste game de aflat dupa armuri. Chestii banale, pe care le intalnesti in fiecare piesa sau sonata sau orice alta compozitie muzicala. Imi doream sa se termine odata scoala si sa pot merge acasa. Ma uitam prin clasa, analizand pe fiecare coleg de-al meu in parte. Numai cativa din ei terminasera testul, ceilalti se uitau pirduti pe foaia lor si din cand in cand mai incercau sa copieze raspunsurile de la colegii din apropiere. Patetic. De ce sa fi la un liceu de muzica daca nici macar aceste chestii elementare nu le stii. Imi mut privirea spre ceasul care indica ora douasprezece. Super. Trecuse doar jumatate de ora. Parca secundele imi faceau in ciuda ca treceau atat de incet.
Ma mai uit putin prin clasa si il zaresc pe Anthony care, scria ceva pe caietul sau de muzica. Observasem ca terminase de asemenea testul. Fredona incet si batea ritmul unei piese. Era o melodie lenta, din cate mi-am dat seama, care din primele note iti transmitea o senzatie de calmitate iesita din comun.. Exprima o groaza de sentimente: dragoste, fericire, blandete si se vedea ca era compusa pentru o persoana draga celui care o scrisese. Ma intreb, oare Anthony o facuse pentru iubita lui? Mi se facuse pielea de gaina cand realizasem la ce ma gandisem. Oare avea o iubita? Am simtit cum un mic sentiment de gelozie pentru fata care probabil ii era prietena. De-ar sti ce nororcoasa este sa il aiba pe Anthony ca iubit. Dar oare, de ce eram geloasa pe ea?
- Kristen, esti aici? Pamantul catre Kristen ! Esti aici? Diana ma zgaltaia nervoasa pentru ca nu-i raspunsesem de prima data, sau de a doua, sau de a treia. Ma rog, nu o bagasem in seama aproape de loc de cand statea in fata mea si incerca sa ma aduca cu picioarele pe pamant. Mai bine revin, caci o vad uitandu-se la mine foarte suparata. Ma inspaimanta deja.
- Amm, da! Ce e? Ce s-a intamplat? ma trezesc eu din visare.
- Pai, te strig de cinci minute si tu esti cu capu-n nori, visand la un print frumos, cu ochii verzi, care se numeste Anthony.
- Nu-i adevarat, nu visam la el. Doar ca ma gandeam, ce-ar fi sa facem o petrecere in pijamale la mine acasa, in seara asta, pe la sase si jumatate. Ma gandeam sa ies si eu putin din starea asta de melancolie pe care o am tot timpul. M-am saturat sa plang trecutul. Vreau sa atintesc spre viitor. Fata prietenei mele se lumina si se pare ca uitase deja de toata indignarea pe care i-o pricinuisem.
- Buna idee, Kris. Aduc eu filmele si popcornul. Sa stii ca imi pare chiar foarte bine ca ai decis, in sfarsit, sa uiti trecutul.
- Mersi, Dia. Am spus si am imbratisat-o strans. Chiar aveam nevoie de ea, mai ales acum, cand incerc sa fac ca totul sa fie din nou cum a fost. Mi-a lipsit afectiunea unei prietene. I-am dat drumul, luandu-ne la revedere si am iesit din clasa, apoi din scoala si m-am indreptat repede spre un taxi care era parcat cu vreo 10 metri departare de cladirea scolii.
Cand am ajuns in fata taxiului, am deschis usa masinii grabita si am intrat rapid, asezandu-ma pe bancheta din spate si comunicandu-i soferului adresa strazii pe care locuiam. Nu-mi placea sa iau taxiul, dar de data asta era necesar deoarece nu vroiam ca atunci cand biata Diana va intra pe usa apartamentului meu sa faca un infarct. Pentru ca in apartamentul meu era un dezastru de nedescris.
Priveam pe fereastra fumurie a masinii, cum nori negri impanzeau cerul, formand o cupola negricioasa si acoperind soarele stralucitor care fusese de dimineata. Se pare ca o furtuna se anunta pentru aceasta noapte. Macar nu eram singura. Caci daca as fi fost, nu as fi dormit toata noaptea. Detestam furtunile, imi placeau doar ploile linistite si calde de septembrie. Adoram, de fapt, sa vad picurii mari cum se loveau de geamul camerei mele, spargandu-se in mii de bucatele si dandu-mi o senzatie placuta de somnolenta. Reflectia mea asupra vremii fu intrerupta de sunetul asurzitor- pentru auzul absolut al unui muzician- al unui tunet. Mi-am acoperit rapid urechile si mi-am tinut ochii strans inchisi cand am vazut lumina alba a zigzagului care strabatuse cerul, stiind ca dupa asta va urma un alt tunet. Da, furtuna era foarte aproape si speram sa ajung acasa inainte ca picurii de ploaie sa inceapa sa cada.
Mi-am indreptat atentia spre omul care statea pe scaunul din fata a masinii, conducand spre locul pe care eu i-l cerusem. Era un barbat zdravan si nu parea sa aiba mai mult de patruzeci si cinci de ani. Parul castaniu cu cateva fire albe era acoperit de o basca din piele neagra. Ochii caprui si inexpresivi exprimau plictiseala din sufletul sau, iar la capatul acestora erau formate cateva riduri . Avea nasul mare si sub el, o mustata stufoasa care ii acoperea mare parte din buzele-i rozalii. Se pare ca nu numai eu nu eram foarte incantata de vremea care urma sa vina.
Taximetristul imi intrerupse gandurile, anuntandu-ma ca am ajuns la destinatie. Mi-am intors din nou rapid, privirea pe fereastra, observand ca eram la distanta de vreo douazeci de metri de intrarea in blocul in care locuiam. Un zambet mi se largise pe fata la aflarea vestii ca nu ma voi uda toata pana voi ajunge acasa. I-am platit taximetristului, apoi am iesit rapid din masina, alergand spre casa.
Am simtit vantul ca o palma rece peste fata, ceea ce ma facut sa-mi inconjor trupul cu mainile si sa alerg si mai tare. Am intrat in bloc, apoi rapid am urcat scarile pana la etajul trei. Am descuiat usa apartamentului si am pasit in caldura caminului meu. Intr-adevar trebuie sa-i dau dreptate celui care a spus 'nicaieri nu-i mai bine ca acasa'. Ma simteam usurata, intr-un fel.
M-am descaltat incet si mi-am lasat jacheta in cuier. Mi-am dus geanta in camera si mi-am despachetat cartile, punandu-le in birou. Nu aveam chef de teme acum. Vroiam sa ma relaxez putin inainte ca Diana sa ajunga. Aveam nevoie sa imi pun ordine in ganduri, mai ales dupa cate sentimente a trezit Anthony in mine astazi. Am intrat in baie, mi-am dat incet hainele jos si le-am pus in cosul de rufe murdare iar apoi am intrat in cabina de dus, dand drumul la apa. Picaturile mici de apa fierbinte imi dezmierdau pielea, facand sa se relaxeze fiecare muschi de-al meu.
Am inceput sa reflectez asupra tuturor intamplarilor din ziua de azi...
_______________
Numai prima parte a capitolului , dar o sa vina saptamana asta si urmaatoarea. Sorry daca e mult prea scurta si nu extraordinar de bine scrisa.
Mersi mul pentru tot...
ByE ALL!:*
Capitolul 4:
Partea 1:
Kristen P.O.V:
Ma plictiseam ingrozitor asteptand sa treaca ora de muzica. Testul fusese foarte simplu, ceva acorduri de scris si niste game de aflat dupa armuri. Chestii banale, pe care le intalnesti in fiecare piesa sau sonata sau orice alta compozitie muzicala. Imi doream sa se termine odata scoala si sa pot merge acasa. Ma uitam prin clasa, analizand pe fiecare coleg de-al meu in parte. Numai cativa din ei terminasera testul, ceilalti se uitau pirduti pe foaia lor si din cand in cand mai incercau sa copieze raspunsurile de la colegii din apropiere. Patetic. De ce sa fi la un liceu de muzica daca nici macar aceste chestii elementare nu le stii. Imi mut privirea spre ceasul care indica ora douasprezece. Super. Trecuse doar jumatate de ora. Parca secundele imi faceau in ciuda ca treceau atat de incet.
Ma mai uit putin prin clasa si il zaresc pe Anthony care, scria ceva pe caietul sau de muzica. Observasem ca terminase de asemenea testul. Fredona incet si batea ritmul unei piese. Era o melodie lenta, din cate mi-am dat seama, care din primele note iti transmitea o senzatie de calmitate iesita din comun.. Exprima o groaza de sentimente: dragoste, fericire, blandete si se vedea ca era compusa pentru o persoana draga celui care o scrisese. Ma intreb, oare Anthony o facuse pentru iubita lui? Mi se facuse pielea de gaina cand realizasem la ce ma gandisem. Oare avea o iubita? Am simtit cum un mic sentiment de gelozie pentru fata care probabil ii era prietena. De-ar sti ce nororcoasa este sa il aiba pe Anthony ca iubit. Dar oare, de ce eram geloasa pe ea?
- Kristen, esti aici? Pamantul catre Kristen ! Esti aici? Diana ma zgaltaia nervoasa pentru ca nu-i raspunsesem de prima data, sau de a doua, sau de a treia. Ma rog, nu o bagasem in seama aproape de loc de cand statea in fata mea si incerca sa ma aduca cu picioarele pe pamant. Mai bine revin, caci o vad uitandu-se la mine foarte suparata. Ma inspaimanta deja.
- Amm, da! Ce e? Ce s-a intamplat? ma trezesc eu din visare.
- Pai, te strig de cinci minute si tu esti cu capu-n nori, visand la un print frumos, cu ochii verzi, care se numeste Anthony.
- Nu-i adevarat, nu visam la el. Doar ca ma gandeam, ce-ar fi sa facem o petrecere in pijamale la mine acasa, in seara asta, pe la sase si jumatate. Ma gandeam sa ies si eu putin din starea asta de melancolie pe care o am tot timpul. M-am saturat sa plang trecutul. Vreau sa atintesc spre viitor. Fata prietenei mele se lumina si se pare ca uitase deja de toata indignarea pe care i-o pricinuisem.
- Buna idee, Kris. Aduc eu filmele si popcornul. Sa stii ca imi pare chiar foarte bine ca ai decis, in sfarsit, sa uiti trecutul.
- Mersi, Dia. Am spus si am imbratisat-o strans. Chiar aveam nevoie de ea, mai ales acum, cand incerc sa fac ca totul sa fie din nou cum a fost. Mi-a lipsit afectiunea unei prietene. I-am dat drumul, luandu-ne la revedere si am iesit din clasa, apoi din scoala si m-am indreptat repede spre un taxi care era parcat cu vreo 10 metri departare de cladirea scolii.
Cand am ajuns in fata taxiului, am deschis usa masinii grabita si am intrat rapid, asezandu-ma pe bancheta din spate si comunicandu-i soferului adresa strazii pe care locuiam. Nu-mi placea sa iau taxiul, dar de data asta era necesar deoarece nu vroiam ca atunci cand biata Diana va intra pe usa apartamentului meu sa faca un infarct. Pentru ca in apartamentul meu era un dezastru de nedescris.
Priveam pe fereastra fumurie a masinii, cum nori negri impanzeau cerul, formand o cupola negricioasa si acoperind soarele stralucitor care fusese de dimineata. Se pare ca o furtuna se anunta pentru aceasta noapte. Macar nu eram singura. Caci daca as fi fost, nu as fi dormit toata noaptea. Detestam furtunile, imi placeau doar ploile linistite si calde de septembrie. Adoram, de fapt, sa vad picurii mari cum se loveau de geamul camerei mele, spargandu-se in mii de bucatele si dandu-mi o senzatie placuta de somnolenta. Reflectia mea asupra vremii fu intrerupta de sunetul asurzitor- pentru auzul absolut al unui muzician- al unui tunet. Mi-am acoperit rapid urechile si mi-am tinut ochii strans inchisi cand am vazut lumina alba a zigzagului care strabatuse cerul, stiind ca dupa asta va urma un alt tunet. Da, furtuna era foarte aproape si speram sa ajung acasa inainte ca picurii de ploaie sa inceapa sa cada.
Mi-am indreptat atentia spre omul care statea pe scaunul din fata a masinii, conducand spre locul pe care eu i-l cerusem. Era un barbat zdravan si nu parea sa aiba mai mult de patruzeci si cinci de ani. Parul castaniu cu cateva fire albe era acoperit de o basca din piele neagra. Ochii caprui si inexpresivi exprimau plictiseala din sufletul sau, iar la capatul acestora erau formate cateva riduri . Avea nasul mare si sub el, o mustata stufoasa care ii acoperea mare parte din buzele-i rozalii. Se pare ca nu numai eu nu eram foarte incantata de vremea care urma sa vina.
Taximetristul imi intrerupse gandurile, anuntandu-ma ca am ajuns la destinatie. Mi-am intors din nou rapid, privirea pe fereastra, observand ca eram la distanta de vreo douazeci de metri de intrarea in blocul in care locuiam. Un zambet mi se largise pe fata la aflarea vestii ca nu ma voi uda toata pana voi ajunge acasa. I-am platit taximetristului, apoi am iesit rapid din masina, alergand spre casa.
Am simtit vantul ca o palma rece peste fata, ceea ce ma facut sa-mi inconjor trupul cu mainile si sa alerg si mai tare. Am intrat in bloc, apoi rapid am urcat scarile pana la etajul trei. Am descuiat usa apartamentului si am pasit in caldura caminului meu. Intr-adevar trebuie sa-i dau dreptate celui care a spus 'nicaieri nu-i mai bine ca acasa'. Ma simteam usurata, intr-un fel.
M-am descaltat incet si mi-am lasat jacheta in cuier. Mi-am dus geanta in camera si mi-am despachetat cartile, punandu-le in birou. Nu aveam chef de teme acum. Vroiam sa ma relaxez putin inainte ca Diana sa ajunga. Aveam nevoie sa imi pun ordine in ganduri, mai ales dupa cate sentimente a trezit Anthony in mine astazi. Am intrat in baie, mi-am dat incet hainele jos si le-am pus in cosul de rufe murdare iar apoi am intrat in cabina de dus, dand drumul la apa. Picaturile mici de apa fierbinte imi dezmierdau pielea, facand sa se relaxeze fiecare muschi de-al meu.
Am inceput sa reflectez asupra tuturor intamplarilor din ziua de azi...
_______________
Numai prima parte a capitolului , dar o sa vina saptamana asta si urmaatoarea. Sorry daca e mult prea scurta si nu extraordinar de bine scrisa.
Mersi mul pentru tot...
ByE ALL!:*