Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Ochii tai sunt oglinda sufletului meu

#11
Mersi mult ca m-ai anuntat, abia asteptam urmatorul capitol... Suspansul? Fi sigura ca l-ai creat. Nu-mi place sa fiu lasata in suspans, mai!
Eu una nu am vazut greseli, sincer m-a tinut prea atenta capitolul ca sa mai caut si greseli :D. Ce pot spune despre capitol... este foarte bun :X Sunt geloasa pe felul tau si a lui Mina-chan de a scrie. Ador toate gandurile Hinatei si de asemenea descrierea, care este perfecta. Ideea nici nu ma mai chinui sa zic ca e wow. Totusi nu ma pot sa ma impac cu gandul si asta basta! Ma lasati iar sa ma framant... Nu prea cred ca o sa dorm la noapte din cauza ca o sa-mi treaca tot felul de scenarii in minte.... off....
Oricum, eu ador noul capitol, abia astept sa vad ce o sa se intampla si bafta la scris ^^ >:D<
She's wiskey in a teacup.



#12
Hi.>:d<
In sfarsit, a venit si nextul.:X
Ce pot sa spun? Normal ca mi-a placut, stilul in care povestesti tu si Mina, imi place foarte mult, se potriveste de minune (dupa parerea mea). Hinata e stilul de fata puternica dar totusi sensibila, iar modul in care te "joci" cu expresiile este fenomenal.
Ce sa mai spun de descriere si actiune toate mi-au placut nu am nimic de spus la capitolul asta nu ma simt in masura sa fac asta pentru ca au foarte bune. Greseli nu am observat, nu cred ca au existat.
Multumesc ca m-ai anuntat de next, si astept cu nerabdare urmatorul capitol al lui Mina-chan.

#13
Buna aterizez si eu pe aici deoarece titlul ma atras foarte mult. Sincer am si salvat ficul XD. Chiar in place. :x pe aici gasesc numai +18, +16, deja e o monotonie pentru mine.
In fine, ficul vostru este exceptie de la +18 XD si tot asa. In primul rand spun ca nu am citit toate capitolele. Acord o atentie la ele. :x
Aveti o descriere tare buna, dar mai lucrati un pic de tot la dialog...;;) un piculet :o3 In rest actiunea nu e fugarita de gaste, iar povestea chiar ma impresioneaza. 8->
Bravo si succes si inspiratie cu urmatorul vostru capitol. :*


Denissu was here XD
...............[Imagine: bnkWUB1.png?1]


#14
Deci după mult timp vin şi eu cu nextul pe aici, nu pot să spun ca e un capitol grovaz, ȋnsă vă las pe voi să decideţi, eu nu sunt prea mulţumită de el dar nu am mai avut rabdare. Și da ştiu foarte mult dialog, sper să nu vă zgârie pe ureche. Lectura placută şi scuze pentru eventualele greşeli.



Capitolul VI

- Naruto -




Și acum parcă ȋncă mai tânjesc dupa acele clipe. Arde ȋn mine o ciudată dorinţă de a te revedea din nou. Mi-e dor de chipul tău angelic, de ochii tăi sticloşi asemea celui mai preţios porţelan, de zâmbetul tău spontan şi dulce. De ce continui să mă gândesc la tine? De ce trecutul meu de plin de imagini cu tine? Probabil că ulima noastră "ȋntâlnire" m-a făcut să imi amintesc de toate acele momente când ea era ȋn viaţă. Mii de gânduri ce ȋmi creează o stare neplăcută, ȋmi ȋnvăluie mintea iar nervii pătrund instantaneu nelăsându-mă să ripostez.

Încerc să scap de tot ceea ce ȋnseamnă trecut şi ȋncep să-mi ȋndrept atenţia către orice ȋmi poate schimba starea de spirit. Amuzant, nu? Acum mult timp puteam să râd fără să mă chinui, râdeam la orice ȋntâmplare care nu avea nici o noimă, ȋnsă dabea acum realizez cât de copilăros eram. Sufletul unui om se poate schimba extrem de repede, ȋnfăţişarea lasă de dorit, comportamentul se modifică şi el, poţi deveni ȋntr-o secundă o persoană de nerecunoscut. Dar totuşi există ceva ce nu se poate schimba atât de mult, incât să spui că ai renăscut, că eşti o persoană cu totul alta faţă de cea de ieri. Ceva rămâne ȋncă ȋmbibat ȋn adâncul inimii tale şi te trezeşti ȋntr-o zi că ele nu au dispărut niciodată, că sentimentele sunt ȋncă acolo lafel de puternice şi intense.După ȋncerci din nou să scapi de ele, dar fără rost, totul este ȋn zadar...

Dintr-o dată liniştea mortuală din casă ȋncepe să se spargă ȋn mii de bucăţi, totul din cauza unui singur sunet ce pătrunde instantaneu ȋn mintea mea. Toată atenţia ȋmi este fixată către sursa sunetului ce ȋncepea uşor să-şi piardă din tonalitate. Imediat ce vechea atomosferă revine preţ de câteva secunde ȋmi adun gândurile şi mă ȋndrept spre uşă fără nici o tragere de inimă.

Imediat ce am deschis complet uşa, am putut observa cum ȋn faţa mea apare un chip foarte familiar şi cunoscut. Mă uit surpins la ea.. ȋn timp ce ȋmi trec fulgerător prin minte mii şi mii de ȋntrebări ce nu ȋşi au rostul.

- Cum poti fi atât orgolios? Aşa ai fost mereu, oare o să te poţi schimba vreo dată? mă ȋntreabă bruneta cu o voce ce ȋşi pierdea uşor din tonalitate.
- Nu ȋnţeleg ce vrei să spui.
- Ba nu! Nu vrei să mă ȋnţelegi. Nu mai vreau să fug de adevăr, şi poate că nici tu nu ar trebui să faci asta.
- Ce te face să crezi că fac asta? o ȋntreb eu uşor iritat de cele spuse, chiar dacă ştiu că are dreptate nu-i pot spune adevărul.. nu-i pot spune de ce m-am distanţat atât de mult de ea. Asta e cel mai bine pentru ea acum, să răman departe de ea, nu vreau sa ȋi creez vreo problemă, nu vreau să o rănesc, nu vreau săo pierd şi pe ea.
- Faptul că mă eviţi când sunt ȋn faţa ta.. deci să ȋnţeleg că ăsta este modul prin care rezolvi tu lucrurile, faptul că ȋncerci să scapi de trecut şi să uiţi tot nu ȋţi va schimba cu nimic starea ȋn care eşti acum.
- Iar tu ai venit până aici ca să ȋmi spui doar atât? o ȋntreb eu nervos, vrând să scap de toate acele ȋntrebări.
-Nu. Am venit să ȋţi spun că de acum ȋn colo ȋmi voi ţine promisiunea făcută. Nu contează ce mi se va ȋntâmpla, voi face orice ȋmi stă ȋn putinţă, ignoranţa ta faţă de toate lucrurile importante a devenit exagerată!
- Huh? Încăpăţânaea ta mă surpinde dar chiar şi aşa cât de departe vrei să mergi, până unde vrei să ajungi? o ȋntreb eu ȋn timp ce mă aporpii de ea.
- Asta nu e ȋncăpăţânare, e doar ceva ce trebuia să fac ȋn urmă cu mult timp. Nu e din obligaţie, vreau doar să-ţi fiu alături, să-ţi fiu de ajutor. Dar probabil că acum nu ȋţi mai sunt la fel de apropiată ca ȋnainte. Ei bine să nu o mai lungim... ar trebui să plec, nu vreau să te enervez mai mult decat o fac acum, ȋmi spune ea ȋn timp ce se ȋntoarce.

Văzând că vrea să plece fără ca măcar să mă lase să ȋi răspund, o apuc repede de braţ, trăgând-o ȋn aşa fel ȋncat să revină cu faţa spre mine, cuprinzând-o ȋntr-o ȋmbrăţişare. Acum totul capătă o altă nuanţă, atmosfera tensionantă dintre noi se stinge iar faptul că ea nu ripostează deloc, ba chiar ȋmi răpunde, adâncind şi mai mult lucrul ȋnceput de mine, mă face să cred altceva.... Sau poate că nici ea nu ştie de ce a simţit să faca acest lucru.


Încă odată scuze pentru greşeli, ştiu că nu a fost un capitol reuşit dar promit că mă voi revanşa. : D

#15
Mina & Crazy little red *big hug*
Dupa mult, mult timp m-am hotarat sa va citesc ficul si nu regret deloc.
Amandoua descrieti atat de frumos si profund, aproape am plans uneori. Si povestea in sine e destul de trista. Imi place mult cum gandeste Naruto, e pe principiul "decat sa sufere si altii, mai bine sufar doar eu". E atat de altruist. Hinata pare simpatica si hotarata sa aibe grija de Naruto al nostru. Totusi, cred ca aveti capitole destul de scurte si uneori descrierea e prea multa[uneori am zis, adica sa nu intelegeti gresit; uneori spre foarte rar]. Actiunea e foarte lenta. Se intalnesc abia in capitolul VI. Dialogul e bunicel, dar uneori mi se pare ca unele cuvinte nu isi au rostul acolo, ca sunt puse doar ca sa umple randuri[ din nou, am zis uneori].
Ideea e originala si abia astept sa vad cum se indragostesc cei doi[ daca nu sunt indragostiti deja]. S era sa uit de titlu*laugh*. E foarte frumos si exprima multeee. V-as ruga frumos sa ma anuntati si pe mine cand puneti urmatorul capitol.
[Imagine: eKyCOTm.png]

If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time.
And find a brand new way of seeing,
Your eyes forever glued to mine.


#16
Aham, da sa stii ca nu eu nu's multumita 100% de capitol, nu la continut, ci la aspect. Ai pus cam mult dialog si parca la final au cam fugarit-o gastele putin pe saraca actiune :-??.
Dar avand in vedere ca poate nai avut timp, idei, chef la la la... trec cu vederea. Oricum povestea in sine ma atrage. Deci intamplarea din acest capitol a fost buna ^o^, si cu toate ca a fost dialog multicel, cert e ca na fost sec.. un punct in plus. ^^
Bafta la urmatorul capitol :*
...............[Imagine: bnkWUB1.png?1]


#17
Wow! Asta e tot ce pot spune! Insfarsit un fic NaruHina si chiar foarte reusit! Amandoua descrieti..formidabil...adica WOW! E super! Imi place ata de mult ficul incat as da orice sa ma teleportez si eu pe acolo prin poveste. Sa le urmaresc toate miscarile ca un spion FBI:)). Se pare ca amandoua nu prea aveti spirit, deoarece descrieti viata ca si cum ar fii ceva teribil..sau asta e doar parerea personajului? Pentru ca daca e vorba de parerea voastra..ei bine viata asta are si ceva bun in ea. Hai mai repede cu nextu' ca mai am putin si ma fac psiholog=)).Bafta la scris! See ya!:*
f**k off. f**k it. f**k you. f**k him. f**k her. f**k this. f**k that. f**k all. Don't like me? f**k off. Problem solved. d:] 8:]

#18
multumim de cometarii si scuze de intarziere :D
@Ino.O_Me, merci de aprecieri, as zice ca fiecare scriitor se regaseste in personajele pe care le creaza intr-o oarecare masura, altfel nu ai avea de unde sa faci o descriere buna :P dar asta nu inseamna neaparat ca nu avem spirit, pana la urma situatile in care punem personajale e doar fictiune :D



Capitolul 7

~Hinata pov~



Clipele se evaporă în faţa mea, noaptea se rătăceşte într-un infern necunoscut, lăsând uşor lumina să mă atingă, să mă rănească, să mă distrugă. Caut mila universului, implor şi-n ultimele clipe de întuneric sperând la inconştienţă. Mă răneşte cel mai nesemnificativ lucru, nu mai găsesc decât cele mai odioase sentimente în mine. Şi totul e doar… teamă.
O teamă absurdă că te voi pierde din nou, că astăzi nu vei fi acolo, iar gândurile mele optimiste se vor rătăci într-un obscur dureros. Îmbrăţişarea ta s-a destins în mine ca un drog, un drog care mă face să cersesc pentru mai mult, care mă face să simt teama adâncindu-se în mine, mi-e frică că vei uita din nou. Vei uita ca cineva te asteaptă, vei uita ca viaţa are un sens…
Trebuie să continuăm să trăim, asta e regula jocului, un joc pe care nu pot să te las să-l pierzi. Cel puţin nu atâta timp cât eu sunt încă aici.
Cade în mine o tăcere ce pare să-mi bruscheze sufletul, mă ridic din pat ştiind că nu voi fi capabilă nici măcar să trăiesc... nu astăzi...
Paşi mei par să fie doar ecouri slăbite, înfundate. Lipsa de viaţă e un sentiment cu care m-am obişnuit de mult, dar astăzi totul pare mai grav, astăzi am nevoie de susţinere.
Mă împiedic în proprile picioare, ca un copil care abia învaţă să facă primii paşi. Caut disperată un motiv să mă întorc din drum, dar mintea mea obosită refuză să gândească. Văd doar ceaţă, reuşind să descifrez prea puţin din drumul pe care urmează să calc.
Câteva maşini trec în viteză pe strada din dreapta mea. Mă opresc privindu-le pierdută. O senzaţie de ameţeală mă cuprinde imediat. Mă simt slăbită, picioarele moi abia mai reuşind să-mi susţină corpul. Mă sprijin cu o mână de peretele din spatele meu închizându-mi ochii obosiţi pentru câteva secunde.
Nimic nu pare să mă ajute, lipsa somnului se face prezentă în fiecare părticică a corpului meu. Spatele meu face contact cu peretele de care mă sprijineam alunecând uşor în jos pe el. Simt cimentul rece sub mine, o senzaţie puternică şi neplăcută care nu-mi oferă însă luciditatea la care tânjesc. Nu-mi pierd însă conştiinţa nici măcar pentru o clipă, chiar dacă probabil ar fi mai uşor aşa.
- Hinata, ce ai păţit? Vocea feminină plină de îngrijorare îmi sună atât de cunoscut. Fără însă ca mintea mea să poate delimita vorbitorul clar.
Nu-i răspuns. Deşii aş vrea să-i sting din îngrijorarea ce am simţit-o în glasul ei. Dar corpul mă trădează, mintea doar îi i-a exemplul. Clipesc disperată de sentimentul de orbire, simturile mă părăsesc în întuneric. Devin încet inconştientă.
***


O durere de cap puternică mă trezeşte dintr-un somn ce pare că a durat o eternitate. Îmi strâng pumnii încercând să-mi calculez forţa, energia. Nici o urmă de vitalitate nu pare să se rătăcească în mine, doar o oboseală cruntă. Dar o nevoie ciudată de a recunoaşte ce se întâmplă în jurul meu mă face să-mi deschid ochii. Aceleaşi lucruri puse în dezordine mă ajută să recunosc cu uşurinţă camera mea. La picioarele mele, stând în şezut pe marginea patului, mă priveste mama mea. Ochii ei negrii par mai pierduţi ca niciodată. Zâmbetul în care regăsesc mai multă tristeţe decât orice alt sentiment îmi face rău.
- Deci a ta era vocea. Sper că nu te-am speriat prea tare. Îi spun încercând să adopt un ton glumeţ.
- Nu ştiu dacă eu sau cel care te-a cărat în braţe a fost mai speriat. De data asta îmi zambeşte sincer, cu uşurare, lăsând misterul sa ma bruscheze.
Mă ridic din pat frecându-mă la ochi si vreau să ies din cameră.
- Hey, sper ca nu ieşi din bârlog arătând în halul ăsta? Mama se pune în faţa mea blocându-mi accesul spre ieşire. Îşi bagă mâna în capul meu aranjându-mi câteva şuvite rebele după care lăsându-mi cale de trecere cu un aer mulţumit. Întoadeauna era aşa, uneori aveam tendinţa să o pun mai degrabă în rolul unei prietene bune decât a unui părinte responsabil.
Cobor în bucătărie încet, înca simţind oboseala în picioare. Privesc în toată încăperea, ochii mei oprindu-se când se întâlnesc cu a lui. Naruto. Rămân încremenită, senzaţii ciudate se plimbă prin întreg trupul meu. Nu-l privesc în ochi, fără să ştiu de ce nu am puterea să o fac. El doar stă acolo, cu o cană de cafea pe jumătate goală în faţă şi cu o privire îngrozită. Fuse-se chiar atât de îngrijorat? Sau poate doar mă amăgesc singură. Şi până la urmă ce caută el aici? Cuvintele mamei mele îmi revin în cap „Nu ştiu dacă eu sau cel care te-a cărat în braţe a fost mai speriat”. Nu stau să analizez situaţia mai mult, vocea mamei mele sparge o tăcere de cateva secunde.
- Naruto m-a ajutat când te-am găsit aproape leşinată de oboseală în mijlocul străzii... Îmi spune în timp ce-şi aprinde o ţigară, a rămas cu aceleaşi vechi vicii de când eram mică.
- Cum de? Cer detalii, fără să ştiu de ce am nevoie de ele, sau poate îmi e doar frică de linişte.
- Ah, doar o coincidenţă. Scumpul de Naruto a aterizat la fix să mă ajute să te urc într-un taxi şi să te aduc acasă. Mi se adresează din nou mama ciufulindu-l puţin pe Naruto, un mulţumesc în stilul ei aş zice.
Privesc spre ceas, ora doisprezece, prea târziu pentru şcoala. Nu că m-aş putea proclama o adeptă înrăită a unei prezente impecabile.
- Eu am plecat acasă! Vocea blondului îmi trezeşte mintea. Îl privesc în timp ce se ridică şi după ce goleşte cana de cafea dintr-o înghiţitură se îndreaptă spre ieşire.
„Nu pleca!”. Un gând nerostit pe care am să-l regret poate mai târziu. Aud uşa de la casă înghizându-se, zgomotul făcându-mă să tresar uşor. Cât de jalnică sunt. Nici măcar nu i-am multumit...
4

#19
Hello*hug*!
Ma bucur ca ai adus acest capitol, care este cam scurt. Din nou ai descris foarte frumos. De fiecare data cand citesc un capitol de al tau(vostru) simt ca am trait ceva, ca am fost acolo in locul personajului. E un sentimente foarte placut. Revenind la capitol in sine, imi pare rau ca biata Hinata a lesinat... dar in acelasi timp ma bucur ca Naruto a avut alta sansa de a demonstra ca ii pasa de ea. Cred ca s-a simtit destul de neapreciat pentru ca bruneta nu i-a multumit, dar biatad e ea abia isi revenise. Cu siguranta de va revansa cu alta o cazie. Nu cred ca am vazut greseli, sau... A da, a fost una :"Nu-i răspuns" in loc de "Nu-i răspund". Cam atat.
Multumesc mult ca m-ai anuntat, astept ca si Mina sa faca acelasi lucru ^_^
Bafta cu urmatorul capitol :)
[Imagine: eKyCOTm.png]

If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time.
And find a brand new way of seeing,
Your eyes forever glued to mine.




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Prin ochii visatorului ohaio_angel 38 19.050 29-09-2013, 02:02 PM
Ultimul răspuns: Michee
  Pacatul sufletului meu... Lussya 5 3.989 12-11-2011, 12:14 PM
Ultimul răspuns: Lussya
  Note pe portativul sufletului Unia 13 7.642 10-08-2011, 07:34 PM
Ultimul răspuns: Kayla.
  Paralizia sufletului. Abbeh. 18 8.877 14-07-2011, 11:02 PM
Ultimul răspuns: Andrei.
  Chipul din oglinda +Rin+ 4 2.997 11-07-2011, 10:45 AM
Ultimul răspuns: +Rin+
  Cioburile sufletului meu. Trioxide chocolate.۩ 1 2.487 25-05-2011, 05:54 PM
Ultimul răspuns: IceCat
  Muzica sufletului meu ..Chris. 32 16.814 10-05-2011, 09:15 PM
Ultimul răspuns: Rinnie
  Oglinda minciunilor LoloMark 4 4.232 04-03-2011, 10:54 PM
Ultimul răspuns: Too Many Dreams.
  Heroina sufletului - Return to innocence LivingInYourLettersMikela 0 1.764 16-08-2010, 11:59 PM
Ultimul răspuns: LivingInYourLettersMikela
  Eclipsa din ochii săi Flash 2 1.961 16-07-2010, 01:12 PM
Ultimul răspuns: Ash.


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)