02-04-2011, 09:43 PM
Hey:*.... imi pare rau pentru intarziere, dar inspiratia ma omoara^^''.
Scumpa mea Roseta stai linistita ca o sa fie mult mai multe palme, pumni si lovituri in urmatoarele capitole:D.... O sa povestesc de acum numai la prezent si imi pare rau ca v-am derutat:(....app imi cer scuze pentru ca acest capitol este un mare esec:((
7
Kurai:
- Nu incerca sa ascunzi prea multe, imi spune pe un ton serios, pentru ca nicio masca nu rezist la nesfarsit, continua lasandu-ma prins in mii de ganduri.
Imi fac ordine in idei sau cel putin asta incerc, nu stiu ce sa spun ca sa o fac sa scape de suspiciuni. Daca inainteaza mai mult spre secretul meu s-ar putea sa nu mai apuc sa pun nimic in practica din tot ce am planuit. Lucru care chiar nu vreau sa se intample, pentru ca am de gand sa ma distrez mult cu micuta preoteasa.
- Nu m-am ascuns niciodata si nici nu o sa ma ascund vreodata dupa o masca, indiferent de ce s-ar intampla, spun indemnand-o sa ma priveasca, daca este un motiv pentru care nu imi termin misiunile imediat, este pentru ca imi place sa vad victimele cum tipa dupa ajutor, imi place sa vad cum spaima le traverseaza corpul neincetat si cum se zbat sa iasa dintr-o panza de paianjeni invizibila creata de frica, continui in timp ce ochii preotesei se mareau cu fiecare cuvant rostit.
- Monstrule, cum poti sa te bucuri atunci cand iei viata unui on nevinovat?! tipa la mine luand pozitia de atac.
Sta la cativa metri in fata mea, are mana dreapta intinsa inainte, mana stanga o tine orizontal, iar genunchii ii sunt usor flexati, data oricand sa porneasca intr-o cursa nebuna. Trebuie sa recunosc ca arata adorabil cand se uita urat la tine. Pe buze imi apare un zambet batjocoritor si intr-o clipa dispar de la locul meu cu o viteza ce nu incredibila. Ma opresc in spatele preotesei. O prind de bratele pe care i le capturez la spate cu mana stanga, iar cu cea dreapta o prind de obraji si ii zambesc rautacios.
- Lucrurile astea oribile se numesc ordine printesa, trebuie respectatesi nu poti face nimic in legatura cu asta, ii spun in timp ce ochii i se umezesc, asta este legea naturi '' traiesti si respecti, te impotrivesti si mori'', continui cu acelasi glas rece.
Ii eliberez mainile si ii cuprind corpul intr-o imbratisare stransa. Tremura usor, in timp ce mai '' evada'' si cate un suspin. Imi pare rau ca a trebuit sa ii spun asemenea lucruri, dar trebuia sa-i distrag atentia de la mine si se pare dca a avut efect. Ma bucur ca nu a sesizat schimbarea brusca a subiectului, nu stiu cum as fi trecut prin alt interogatoriu. Incetul cu incetul incepe sa se linisteasca, cred ca am stat imbratisati mai bine de zece minute. Este placut si cred ca ar fi fost si mai placut daca nu eram in mijlocul drumului si daca fiecare persoana care trecea pe langa noi, nu s-ar mai fi holbat.
- Stii chiar imi pare rau pentru tine, imi spune fara ca eu sa fii inteles semnificatia afirmatiei.
Imediat o aura alba aproape imperceptabila ii cuprinde corpul. Rup imbratisarea si ma dau inapoi. Nu stiu ce e cu aura aceea, dar ma ardeau mainile. Parul si pielea ii straluceau din nou ca luna in apa cristalina, iar ochii i se '' incarca'' din nou cu ura si furie.
- E bine cand lucrurile revin la normal, sopteste mai mult pentru sine in timp ce isi privea palma dreapta, acum sa ne intoarcem, continua pe cel mai autorital glas pe care l-am auzit pana acum. Fata asta ar trebui sa se ia de mana cu tata, dar nu se poate pentru ca ea e a mea.
- Miscate odata! o aud tipand la mine din capatul celalalt al strazi. Se uita la mine cu dispret. Da, lucrurile chiar au revenit la normal.
Yuuki: Mergeam repede si apasat pe straduta prafuita, tocmai mi-au revenit puterile, lucru care ma linisteste. Ma mai intorc din cand in cand sa-l strig pe brunetul care se chinuia sa pastreze acelasi ritm cu mine, dar nu prea ii reusea.
Ma simt cuprinsa de dezamagire. De ce? Foarte simplu, pentru ca am plans in fata lui Kurai, nu am vrut sa arat atat de slaba in fata lui, la fel cum nu vreau sa gaseasca nici o slabiciune cu care sa ma poata '' controla''. Totusi trebuie sa recunosc ca mi-a placut mult in bratele lui calde, m-am simtit protejata, ca si cum nu maia veam nevoie de acest scut de ignoranta, nepasare si autoritate, menita sa ma fereasca de toata lumea.
Am ajuns acasa. Toata lumeaare ceva de facut, dar nu prea ma interesa ce. Ma duc in camera lui Mikado si ma asez langa femeie. Citeste o carte scrisa de un mag, de care nu am mai auzit pana acum. Pe coperta scrie ceva de genu '' Magie- ghid de autoaparare'', nu sunt foarte sigura, deoarece este scris in simboluri pe care doar magi le folosesc. Doica mea pare, de fapt nu pare chiar este atat de concentrata la ce citeste incat nici nu mi-a observat prezenta. Chicotesc usor amuzat de fata dadacei mele.
- Daca vroiai sa inveti magia puteai sa ma intrebi pe mine, ii spun incepand iar sa chicotesc de reactia femei.
- Yuuki sa nu ma mai speri niciodata in halul asta, aproape tipa la mine Mika, care incerca sa-si revina din sperietura. Vreau sa fiu si eu de folos cu ceva in calatoria asta, continua ceva mai calma.
- Atunci ce zici de o scurta lectie de magie? o intreb entuziasmata.
Dupa ce primesc incuvintarea mult asteptata, incep sa-i explic si sa-i spun tot ce credeam ca ii este necesar.
- Daca esti incepator cel mai potrivit si indicat lucru de folosit este lucrul magic. Nu necesita multa energie spirituala, este usor de facut si incantatiile sunt la fel de usoare.
Ii arat cum sa faca un cerc magic de foc, cel mai usor cu putinta. Dupa cateva ore de antrenament reuseste sa faca ce si-a propus, ceea ce ma bucura, avand in vedere ca era sa iau foc de trei ori. Mikado era mai mult decat incantata. Imi amintea de mine cand am reusit prima mea vraja.
- Ai vazut asta mi-a iesit din prima, imi spune femeia mai sa nu explodeze de la atata entuziasm. Acum ce urmeaza? continua cu o intrebare care speram sa nu apara.
- Cred ca e de ajuns momentan, zic incercand sa o mai linistesc, desi data viitoare ar fi mai bine sa o facem afara, continui holbandu-ma la gaura din perete si la dezastrul din camera.
- Acum ca ai mentionat asta nu mi se pare o idee rea, spune Mika cand constientizeaza de haosul din jurul ei.
Dupa ce meditez cateva secunde o intrebare ma loveste ca un fulger.
- Mikado, de ce vrei tu mai exact sa inveti magie? o intreb desi imi mai spusese odata asa-zisul motiv.
- Se vede ca nu ma pot ascunde de tine, imi zice femeia zambindu-mi dulce, am primit o scrisoare de la Cosiliu, eu nu am voie sa o citesc, insa nu am putut sa nu simt tensiunea pe care o emana, continua cu un glas cat se poate de serios. O strang de mana incurajator si ii spun ca e bine ca a invatat ceva cu care sa se poata apara. Imi da scrisoarea, iar eu ma retrag in alta camera. Incep sa citesc randurile scrise cu multa indemanare.
Datorita intamplarilor nefavorabile si neplacute din ultima perioada, shoshinsha Yuuki Fujo este rugata sa se prezinte in ziua a opta a acestei luni la Consiliul General din orasul Jad, spre a participala Intrunirea de Urgenta. Principalul motiv este perioada de criza prin care trece lumea magica, de asemenea prezenta fiind obligatorie.
Consiliul Batranilor.
Ce mai vor si mosi asta acum, nu sunt in stare sa rezolve nimic. De parca nu ma si asa destule probleme. Pe data de opt trebuie sa fiu acolo, iar azi suntem in cinci, ceea ce inseamna ca trebuie sa ne grabim. Dupa ce anunt pe toata lumea sa se pregateasca ca maine plecam la prima ora, ma trantesc pe salteaua mea. Uff! cat urasc sa fiu preoteasa.
shoshinsha- incepator
Imi cer inca o data scuze ca v-am dezamagit:(( si totusi sper sa va placa cat de cat:(
Scumpa mea Roseta stai linistita ca o sa fie mult mai multe palme, pumni si lovituri in urmatoarele capitole:D.... O sa povestesc de acum numai la prezent si imi pare rau ca v-am derutat:(....app imi cer scuze pentru ca acest capitol este un mare esec:((
7
Kurai:
- Nu incerca sa ascunzi prea multe, imi spune pe un ton serios, pentru ca nicio masca nu rezist la nesfarsit, continua lasandu-ma prins in mii de ganduri.
Imi fac ordine in idei sau cel putin asta incerc, nu stiu ce sa spun ca sa o fac sa scape de suspiciuni. Daca inainteaza mai mult spre secretul meu s-ar putea sa nu mai apuc sa pun nimic in practica din tot ce am planuit. Lucru care chiar nu vreau sa se intample, pentru ca am de gand sa ma distrez mult cu micuta preoteasa.
- Nu m-am ascuns niciodata si nici nu o sa ma ascund vreodata dupa o masca, indiferent de ce s-ar intampla, spun indemnand-o sa ma priveasca, daca este un motiv pentru care nu imi termin misiunile imediat, este pentru ca imi place sa vad victimele cum tipa dupa ajutor, imi place sa vad cum spaima le traverseaza corpul neincetat si cum se zbat sa iasa dintr-o panza de paianjeni invizibila creata de frica, continui in timp ce ochii preotesei se mareau cu fiecare cuvant rostit.
- Monstrule, cum poti sa te bucuri atunci cand iei viata unui on nevinovat?! tipa la mine luand pozitia de atac.
Sta la cativa metri in fata mea, are mana dreapta intinsa inainte, mana stanga o tine orizontal, iar genunchii ii sunt usor flexati, data oricand sa porneasca intr-o cursa nebuna. Trebuie sa recunosc ca arata adorabil cand se uita urat la tine. Pe buze imi apare un zambet batjocoritor si intr-o clipa dispar de la locul meu cu o viteza ce nu incredibila. Ma opresc in spatele preotesei. O prind de bratele pe care i le capturez la spate cu mana stanga, iar cu cea dreapta o prind de obraji si ii zambesc rautacios.
- Lucrurile astea oribile se numesc ordine printesa, trebuie respectatesi nu poti face nimic in legatura cu asta, ii spun in timp ce ochii i se umezesc, asta este legea naturi '' traiesti si respecti, te impotrivesti si mori'', continui cu acelasi glas rece.
Ii eliberez mainile si ii cuprind corpul intr-o imbratisare stransa. Tremura usor, in timp ce mai '' evada'' si cate un suspin. Imi pare rau ca a trebuit sa ii spun asemenea lucruri, dar trebuia sa-i distrag atentia de la mine si se pare dca a avut efect. Ma bucur ca nu a sesizat schimbarea brusca a subiectului, nu stiu cum as fi trecut prin alt interogatoriu. Incetul cu incetul incepe sa se linisteasca, cred ca am stat imbratisati mai bine de zece minute. Este placut si cred ca ar fi fost si mai placut daca nu eram in mijlocul drumului si daca fiecare persoana care trecea pe langa noi, nu s-ar mai fi holbat.
- Stii chiar imi pare rau pentru tine, imi spune fara ca eu sa fii inteles semnificatia afirmatiei.
Imediat o aura alba aproape imperceptabila ii cuprinde corpul. Rup imbratisarea si ma dau inapoi. Nu stiu ce e cu aura aceea, dar ma ardeau mainile. Parul si pielea ii straluceau din nou ca luna in apa cristalina, iar ochii i se '' incarca'' din nou cu ura si furie.
- E bine cand lucrurile revin la normal, sopteste mai mult pentru sine in timp ce isi privea palma dreapta, acum sa ne intoarcem, continua pe cel mai autorital glas pe care l-am auzit pana acum. Fata asta ar trebui sa se ia de mana cu tata, dar nu se poate pentru ca ea e a mea.
- Miscate odata! o aud tipand la mine din capatul celalalt al strazi. Se uita la mine cu dispret. Da, lucrurile chiar au revenit la normal.
Yuuki: Mergeam repede si apasat pe straduta prafuita, tocmai mi-au revenit puterile, lucru care ma linisteste. Ma mai intorc din cand in cand sa-l strig pe brunetul care se chinuia sa pastreze acelasi ritm cu mine, dar nu prea ii reusea.
Ma simt cuprinsa de dezamagire. De ce? Foarte simplu, pentru ca am plans in fata lui Kurai, nu am vrut sa arat atat de slaba in fata lui, la fel cum nu vreau sa gaseasca nici o slabiciune cu care sa ma poata '' controla''. Totusi trebuie sa recunosc ca mi-a placut mult in bratele lui calde, m-am simtit protejata, ca si cum nu maia veam nevoie de acest scut de ignoranta, nepasare si autoritate, menita sa ma fereasca de toata lumea.
Am ajuns acasa. Toata lumeaare ceva de facut, dar nu prea ma interesa ce. Ma duc in camera lui Mikado si ma asez langa femeie. Citeste o carte scrisa de un mag, de care nu am mai auzit pana acum. Pe coperta scrie ceva de genu '' Magie- ghid de autoaparare'', nu sunt foarte sigura, deoarece este scris in simboluri pe care doar magi le folosesc. Doica mea pare, de fapt nu pare chiar este atat de concentrata la ce citeste incat nici nu mi-a observat prezenta. Chicotesc usor amuzat de fata dadacei mele.
- Daca vroiai sa inveti magia puteai sa ma intrebi pe mine, ii spun incepand iar sa chicotesc de reactia femei.
- Yuuki sa nu ma mai speri niciodata in halul asta, aproape tipa la mine Mika, care incerca sa-si revina din sperietura. Vreau sa fiu si eu de folos cu ceva in calatoria asta, continua ceva mai calma.
- Atunci ce zici de o scurta lectie de magie? o intreb entuziasmata.
Dupa ce primesc incuvintarea mult asteptata, incep sa-i explic si sa-i spun tot ce credeam ca ii este necesar.
- Daca esti incepator cel mai potrivit si indicat lucru de folosit este lucrul magic. Nu necesita multa energie spirituala, este usor de facut si incantatiile sunt la fel de usoare.
Ii arat cum sa faca un cerc magic de foc, cel mai usor cu putinta. Dupa cateva ore de antrenament reuseste sa faca ce si-a propus, ceea ce ma bucura, avand in vedere ca era sa iau foc de trei ori. Mikado era mai mult decat incantata. Imi amintea de mine cand am reusit prima mea vraja.
- Ai vazut asta mi-a iesit din prima, imi spune femeia mai sa nu explodeze de la atata entuziasm. Acum ce urmeaza? continua cu o intrebare care speram sa nu apara.
- Cred ca e de ajuns momentan, zic incercand sa o mai linistesc, desi data viitoare ar fi mai bine sa o facem afara, continui holbandu-ma la gaura din perete si la dezastrul din camera.
- Acum ca ai mentionat asta nu mi se pare o idee rea, spune Mika cand constientizeaza de haosul din jurul ei.
Dupa ce meditez cateva secunde o intrebare ma loveste ca un fulger.
- Mikado, de ce vrei tu mai exact sa inveti magie? o intreb desi imi mai spusese odata asa-zisul motiv.
- Se vede ca nu ma pot ascunde de tine, imi zice femeia zambindu-mi dulce, am primit o scrisoare de la Cosiliu, eu nu am voie sa o citesc, insa nu am putut sa nu simt tensiunea pe care o emana, continua cu un glas cat se poate de serios. O strang de mana incurajator si ii spun ca e bine ca a invatat ceva cu care sa se poata apara. Imi da scrisoarea, iar eu ma retrag in alta camera. Incep sa citesc randurile scrise cu multa indemanare.
Datorita intamplarilor nefavorabile si neplacute din ultima perioada, shoshinsha Yuuki Fujo este rugata sa se prezinte in ziua a opta a acestei luni la Consiliul General din orasul Jad, spre a participala Intrunirea de Urgenta. Principalul motiv este perioada de criza prin care trece lumea magica, de asemenea prezenta fiind obligatorie.
Consiliul Batranilor.
Ce mai vor si mosi asta acum, nu sunt in stare sa rezolve nimic. De parca nu ma si asa destule probleme. Pe data de opt trebuie sa fiu acolo, iar azi suntem in cinci, ceea ce inseamna ca trebuie sa ne grabim. Dupa ce anunt pe toata lumea sa se pregateasca ca maine plecam la prima ora, ma trantesc pe salteaua mea. Uff! cat urasc sa fiu preoteasa.
shoshinsha- incepator
Imi cer inca o data scuze ca v-am dezamagit:(( si totusi sper sa va placa cat de cat:(