O sclipire in intuneric

[Vero]

CAPITOLUL 5

~Tsunade~

Ce amintiri... As vrea sa pot ingropa trecutul. De cand am venit aici, de cand am vazut printesa, amintirile mele sunt din ce in ce mai agitate. Nu mai pot trai asa! Sa ma tot chinui cu aceste amintiri groaznice? Prietenii mei, au plecat unul cate unul, familia mea ,fara space inainte de virgula pierduta pe veci. Dar de ce? Nu pot sa uit acei ochi verzi, acel par, acele buze catifelate si rozalii, identice cu ale mele. Daca e copilul meu? Mii si mii de voci imi bantuie capul si simt cum picioarele nu ma mai tin. Deodata simt podeaua rece, iar parul meu auriu este risipit pe jos. Imaginile din trecut imi provoaca dureri groaznice de cap. Un tipat de durere iese din gura mea. Eram pe hol, in fata camerei printesei. Eu eram aproape moarta, din cauza impactului puternic a capului cu podeaua. Am inceput sa ametesc, ce mi se intampla? Oare asta imi este sfarsitul? Se pare ca nu, pe hol apare Konan, cu bagajele.
-Ajutor, un medic urgent! Ajutor! Va rog un medic! tipa aceasta din toate puterile si varsand lacrimi.
-Konan?! ma mir eu, dar de space abia reusesc sa scot cateva cuvinte printre buze.
Un medic apare, iar Konan se da usor la o parte de langa mine, iar doctorul se uita la starea mea.

Ma trezesc de space abia dupa trei ore. Eram inca inconstienta, fara virgula si nu imi dadeam seama de persoana de langa mine.
-Tsunade! Te-ai trezit, ce usurare! spune printesa cu o voce calda
Nu imi dadeam seama cine e, pana cand imi aduc aminte.
-Printesa? Ce cautati aici? La o simpla servitoare care nici nu merita atentia voastra?
Fata nu imi raspunde, dar in schimb imi ia mana in mana ei si o mangaie cu grija in timp ce imi zambeste calduros. In sfarsit, acum stiu foarte bine, sunt sigura de acest lucru. Dar cum sa ii zic? space Cum sa ii zic ca sunt mama ei?Mai bine ar fi sa vorbesc cu regele. Fata se ridica de pe scaun si pleca din sala, ca sa ma lase singura sa ma odihnesc.

A doua zi o asistenta vine la mine si imi zice ca pot pleca acasa. Bucuria mea! Niciodata nu mi-au placut cabinetele medicale, cat timp eram eu pacienta.Ma ridic si ma duc in camera mea. Acolo vad o fata inalta cam cat mine, cu parul negru ca taciunile si scurt pana pe la umeri , cu ochii negri ca abisul si un zambet pe fata. Ma indrept spre ea, fara virgula si ma asez langa ea pe pat. Se pare ca se numeste Shizune, fara virgula si ea este si noua mea colega de camera, dar si noua mea sefa. Se pare ca bvoi fara ,,b" fi asistenta medicala, fara virgula si nu o sa mai lucrez la cratita. Ma ridic si ma asez in patul meu. Ochii imi sunt relexati si speriati in acelasi timp. Se inchid usor, iar tot corpul meu intra intr-o relaxare completa. Am adormit ca un ingeras...

Incepeam sa visez, ma visam pe mine, Sasori si Sakura. Dintr-o data, il vad pe Sasori scotand o sabie si incercand sa ma omoare, o vad pe Sakura intorcandu-mi spatele cand am incercat sa o imbratisez si spunandu-mi ''Daca ai fi fost o mama mai buna, acum am fi fost o familie! Te urasc!''. Iar o lacrima se scurse din ochii eu , fara space inainte de virgula dupa care disparu ca o umbra, iar in fata mea apare un fel de imagine din viitor, in care sunt imbracata ca o regina, impreuna cu Sakura si ...fara space inainte de punctele de suspensie Regele Kakashi?!

Ma ridic si ma bucur ca este doar un vis. Era ora doua noaptea, iar eu ma imbrac si ma duc pana la baie, unde ma stropesc cu putina apa pe fata. Cred ca iar o sa lesin. Nu! Nu o sa lesin si nici nu o sa mor!

~Kakashi~

Cred ca este timpul ca Sakura sa afle adevarul: ca este adoptata. Da nu sunt sigur daca sa ii spun sau nu. Stiu ca va suferi daca ii spun, dar mai rau sufera in minciuna, ca acum. Dar am o banuiala: cum ca servitoarea aia, Tsunade, ar fi mama ei. Trebuie sa recunosc, parca ar si surori la cat de tare seamana! Amandoua sunt frumoase, ca niste flori de cires. Sper ca Sakura sa inteleaga si sa nu planga prea tare. Mai ales cand va afla ca Tsunade ar putea fi mama ei.


sper sa va placa capitolul 5 :X, si stiu ca este cam scurt. Astept comm-uri de la voi:o3

Well. Sper sa nu te superi ca mi-am permis sa iti iau tot capitolul la corectat. Daca am sarit vreo greseala imi cer scuze. E doispe jumate noapte so... Ce introducere am facut si eu >.>. Hey ^^". Mi-a placut capitolul desi a fost cam scurt. Descrierea a fost oarecum prezenta dar eu as fi vrut mai mult. Puteai sa mai descrii multe in capitolul asta si astfel se marea. Dar nu mai insist pe ideea asta. Naratiunea este ok, actiunea nu mi s'a parut decat putin grabita, dialogul desi a fost cam multicel, nu a fost sec deci e bine. Greselile de tastare le-am corectat mai sus. Ai grija cu semnele de punctuatie si cu spaceurile. Nu se pune virgula inainte de ,,si" decat in diferite cazuri dar nu am chef sa ma bag in detalii acum. Cand folosesti apozitii de asemenea trebuie sa pui virgula inainte si dupa acel cuvant. Exemplu: ,,Dar am o banuiala: cum ca servitoarea aia, Tsunade, ar fi mama ei". So, atat am avut de zis. Astept nextu si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye!

PS:Cineva sa mute ficul asta la locul potrivit va roog.

Bisous, Contagieuse.