Ultima picătură de sânge [ Nya & Metal ]

[Me†al.]

Am venit mai repede decât mă așteptam. Vă mulțumim pentru comentarii, Zuza and Ang, și vă așteptăm cu drag părerile. N-o să o mai lungesc.
Lectură plăcută !

Capitolul 3
Nikolas P.O.V.

După ce m-am chinuit minute-n șir să mă trezesc, tot nu am reușit. Era ca și cum creierul mi-ar fi fost dat cu clei ca să funcționeze mai încet, de parcă cineva dorea să-mi inducă starea de somnolență străină mie. Mă simțeam teribil de obosit, deși nu-mi era somn. Trebuie să beau sânge uman, real, mi-am tot repetat întreaga dimineață, dar nu găseam un moment potrivit. De câte ori mă strecuram, aveam o breșă, dar de data asta nu o puteam găsi. Caleb mi-a dat un cot, trezându-mă din starea de reverie.
-Ce-ai pățit ? A întrebat pentru a mia oară în dimineața asta.
Mi-am amestecat cerealele cu sângele destul de prost la gust, alegându-mi cu grijă cuvintele.
-E din cauza sângelui de azi. E prost la gust, ca și ăla de aseară.
Desigur, ar fi fost mai bine dacă-i spuneam că nu dormisem bine fiindcă nu era necesar pentru noi să dormim. Caleb a dat din cap, renunțând să mai spună ceva pentru că știa că n-avea să afle mai multe de la mine. Ca spusele mele să pară convingătoare, am trântit lingura în bol și l-am împins într-o parte. A oftat; nu era convins de proasta mea actorie. Caleb nu și-a mai canalizat atenția asupra mea fiindcă Reen s-a așezat la masă. El i-a zâmbit simplu, iar eu am ridicat ușor degetele, în formă de salut. Amândoi părură surprinși de distanțarea mea, dar n-au spus nimic. Ori își alegeau cuvintele, ori nu aveau de gând să rostească ceva. Le-am analizat pe rând fețele și am observat că energia era întipărită pe ele.
-Și, având în vedere că-i sâmbătă, ce vreți să facem azi, camarazii mei ? A întrebat râzând Caleb.
Brusc, m-am ridicat de la masa din lemn negru, aproape dărâmând scaunul din același material. Au tresărit amândoi, am putut vedea clar asta.
-Am ceva de făcut. Pe mai târziu. Vă găsesc eu.
Apoi, după ce m-am asigurat că nu mă vor urmări, am tulit-o din sala de mese cu o viteză uriașă. Trebuia să vânez. Voiam să fac asta. Fiind convins că asta-mi doream, m-am avântat spre ieșirea din clădire, apoi alergând prin campus, cu gluga pe cap, până ce am trecut granița. Am privit în stânga și-n dreapta, căutând atent o victimă perfectă, dar nu am găsit atât de aproape. Am mai mers puțin în umbra copacilor, cu gluga hanoracului negru pe cap. Atunci am văzut victima: o adolescentă mai tânără ca mine, cu ochii plictisiți, ce plimba un câine mic și gras. M-am strecurat prin spatele ei încet și am privit vena groasă, ce-i pulsa. Ah, ce-mi doream s-o mușc de acolo! Nu, nu pot să o ucid, mi-am spus. Am țintit altă venă, puțin mai mică și, când nu se aștepta, mi-am înfipt colții în ea și i-am acoperit cu mâna gura. A scos un urlet înnăbușit, dar apoi s-a lăsat moale în brațele mele, în ea intrând toate substanțele pe care le conțineau numai vampirii – numite endrofine – și care erau ca niște droguri pentru oameni. Am supt cât mi-a trebuit, dar având grijă să n-o omor, ci să o las leșinată. În alte circumstanțe, aș fi băut doar puțin, dar aveam nevoie de ceva sânge uman pentru a-mi reveni. După ce am terminat, am întins-o pe iarbă și m-am gândit rapid la cum să fi ajuns pe iarbă leșinată și cu două înțepături vizibile pe gât. Nu mi-a luat mult până am găsit ce-mi trebuia și am aranjat accidentul perfect: adolescenta s-a împiedicat de un băț fiindcă fusese trasă de câine, iar animalul ei de companie a întărâtat un șarpe în trecere care, drept răzbunare a mușcat-o și și-a lăsat pielea în urmă – aceasta fiind perioada când reptilele își schimbă pielea. Revigorat, mi-am șters cu mâneca hanoracului sângele de la gură și am pornit spre graniță. Fiind înapoi în campus, am pornit să-l caut pe Caleb, care, desigur, nu a fost greu de găsit din cauză că mulți au preferat să stea în camerele lor pentru că soarele puternic ne făcea rău. Amicul meu stătea alături de Reen pe o bancă sub un copac. El asculta muzică, iar adolescenta sorbea dintr-un suc diluat probabil. În lumea vampirilor, combinat sau diluat însemna ca băutura propriu zisă să conțină și sânge. Nu mai avea gustul original, dar ne revigora corpul. Înainte de a mă așeza lângă ei, am luat și eu o Cola diluată. Când m-au văzut, s-au uitat uimiți, iar Caleb a întrebat :
- Ce a fost cu tine azi dimineață ?
Nu voiam să-mi mint prietenul, așa că am spus în șoaptă motivul agitației mele. Acesta a făcut ochii mari, iar Reen a tresărit ușor. Caleb tot timpul era ușor de uimit, dar reacția adolescentei m-a surprins destul de mult. De ce a tresărit ? Am încetat să mă întreb astfel de lucruri fiindcă oricum nu aveam să primesc vreun răspuns. Nimeni n-a mai spus nimic, iar eu m-am așezat pe iarbă, în fața lor, sorbind din suc. Avea un gust ciudat, mult mai diferit. Totuși, barmanul mă asigurase mai devreme că sângele era proaspăt, deși nu părea. Am observat-o pe Reen privindu-și ciudat băutura.
- Să nu-mi spui că și a ta are un gust ciudat, am spus întinzându-mă pe spate.
- Ba da, deși mi s-a spus că e proaspăt.
Era puțin distantă, dar pasionată de noua descoperire.
- Cine ar vrea să modifice sângele nostru ? A întrebat Caleb, scoțându-și căștile din urechi și căscând.
Pe de o parte, avea dreptate. Dacă elevii școlii pățeau ceva din cauza lor, atunci instituția avea mult de suferit. Teoretic, n-ar fi deloc interesul celor din administrație. Dar dacă ar fi cineva de afară ? Și totuși, poate ne înșelam noi și primisem sânge vechi accidental. Toate ipotezele mele păreau foarte adevărate. Am oftat zgomotos și mi-am alungat toate gândurile astea. M-am aștezat pe bancă, lângă Caleb și i-am luat o cască, punând-o în ureche. Gusturile lui muzicale îmi plăceau destul de mult și se asemănau cu ale mele.
- The Pretty Reckless ? De când asculți tu ?
- Îmi place titlul și Taylor Momsen arată bine rău.
- Da, Make me wanna die sună chiar mișto, dar ultima dată când te-am verificat, ascultai Slipknot, am spus amuzat.
Da, acum ceva timp chiar mă informase că nu avea niciodată să asculte fete, dar s-a înșelat amarnic. Am vrut să țip, să-i spun că nu avusese dreptate, dar, probabil, nici nu își mai amintea ce spusese. Un avantaj pentru cei cu memoria scurtă: nu trebuiau să-și țină promisiunile. M-am uitat către Reen care părea să ne fi ignorat discuția. I-am dat prietenește un cot încet și am întrebat :
- Ce-i ? Te gândești la sângele uman pur ?
În loc să râdă, m-a privit crispată, aproape speriată. Părea ca gluma mea să o fi terifiat, decât amuzat.
- Glumeam, calmează-te.
I-am pus mâna ușor pe umăr și am observat cum a expirat zgomotos, relaxându-se. Și-a lăsat capul în jos, părul brunet acoperindu-i întreaga față și formând un perete între noi, dar totodată încadrându-i frumos chipul. Mi-am închis ușor ochii și mi-am imaginat-o pe Reen cu ochii săi ca de trifoi privind atenți în jur, cu pomeții pronunțati ridicați într-un zâmbet cu mai multe fețe, cu buzele roșiatice ce contrastau puternic cu paloarea feței. Imaginea unei păpuși, mi-am spus înainte să revin la realitate. Părea să fie atentă la tot ce era în jur, dar nu voia să vadă. De fapt, ce vampir dorea să și privească când celelalte simțuri puteau înlocui văzul ? La noi, văzutul era ca un reflex, pentru a ne intregra mai ușor în lumea oamenilor. Un alt reflex era și clipitul deoarece noi nu aveam nevoie să facem acest gest, numit de toți vampirii, inutil.
Un celular a sunat zgomotos, acordurile unei melodii de la Metallica auzindu-se zgomotos. Caleb a început să vorbească precipitat la el, apoi închizând clapa zgomotos. S-a ridicat de pe bancă și, cu o privire panicată, a spus că trebuie să se ducă să o viziteze pe Aislin, prietena lui, fiindcă se simțea rău din cauza sângelui din școală. Sângele, mi-am spus.
- Se pare că toți de pe aici au iubițică sau iubițel, a constatat Reen calmă.
- Da, cu excepția noastră, am zis amuzat.
- Vrei să insinuezi ceva ?
- Doamne, dacă aș fi vrut un sărut de la tine, m-aș fi întins acum și te-aș fi sărutat, iar dacă aș fi vrut să te am, aș fi făcut-o chiar acum. Dar, nu vezi că nu vreau să grăbesc lucrurile. Totul trebuie să-și urmeze cursul.
Discursul meu a redus-o la tăcere, punându-și pe față tipica mască de indiferență. Totuși, eram mândru de mine fiindcă reușisem, chiar dacă pentru câteva clipe, să i-o scot. Mi-am canalizat atenția asupra penultimei mele propoziții. Să grăbesc lucurile ? Asta ar fi însemnat că aș fi dorit să o am și să o sărut pe Reen. Chiar voiam ?
Am auzit un alt elev tușind după ce a băut dintr-un pahar cu suc. Puteam să miros sângele ce se afla în obiectul de plastic. Apoi altul s-a înnecat și a aruncat conținutul la un coș de gunoi. Ce naiba se întâmpla ? Știam răspunsul la întrebare ascuns pe undeva prin minte, dar el nu voia să apară, ci stătea ascuns acolo așteptând să-l scot la iveală. Când am văzut sângele ce curgea prin coșurile de gunoi ce aveau găuri de la rugină, am știut. Involuntar, am apucat-o pe Reen de mână și i-am strâns-o ușor, ea tresărind. Calmă, de parcă atingerea mea n-ar fi deranjat-o, a întrebat ce se întâmpla.
- Sângele nostru este otrăvit, am spus șoptit, captându-i atenția brunetei.