O echipa,trei fete

[Yoko-sama]

Multimesc pentru comentariu.

Capitolul 3
Tocmai iesisem din spital si aratam ca moartea in persoana.Noaptea trecuta fusese luna plina si era sa omor o asistenta.Norocul ei ca am scapat cutitul.Luna plina ne influenta foarte rau pe noi trei.Cand am ajuns acasa si am deschis usa toti au venit in jurul meu sa ma i-a in brate.Axel era cel mai fericit ca nu murisem.Parintii lui murisera intr-un accident de masina,iar el si Alex isi taiasera venele pntru ca nu vroiau sa fie copii fara parintii.Aveam un regin pe care trebuia sa il respect.Numai legume,fructe si fierturi.Era groaznic.Nu aveam voie lapte de care mancam in fiecare dimineata si fara de care as fi murit.Nu puteam sta fara lapte deci m-am furisat la frigider si am luat cutia s beau o gura.Cand am vrut sa beau Axel mi-a luat cutia si a pus-o pe masa.
-Doctorul a zis ca nu ai voie lapte.a zis el autoritar
-Da si eu nu vreau sa ascult de ce a zis doctorul.Acum da-mi cutia.
-Fac asta pentru binele tau.
M-a luat in brate si m-a dus usor pe canape.Am luat repede un glob de marmura de pe masa mica de langa canapea si l-am aruncat in el.Axel a prins globul si l-a spart strangandu-l in mana.Marmura rece si colorata s-a spart si s-a imprastiat in bucati mici.M-am incruntat la el,iar acesta radea de expresia pe care o aveam.Gaby a coborat scarile auzind pocnetul globului si m-a vazut pe mine suparata asa ca l-a luat la rost pe el:
-Ce i-ai mai facut?intreaba Gaby
-A vrut sa bea lapte si eu am oprit-o din moment ce nu are voie.
-Atunci nu e nimic grav.
-Ce?strig eu
-Cristy tu faci mere ce nu ai voie.Trebuie sa te schimbi.
-Vreti sa mor?
Ma ridic nervoasa de pe canapea si urc scarile bubuind si trasnind.Ajung in camera si i-au telefonul sa ii trimit un mesaj mamei in timp ce ma trantesc in pat.Evident ca a fost deacord cu Gaby ca de Axel nu i-am zis ca ma intreba cine e,cum l-am cunoscut si nu ii puteam spune ceea ce sunt.Am vrut sa arunc telefonul in perete dar din greseala l-am aruncat pe geam.Nu avea rost sa merg dupa el.Usa de la camera se deschide incet si pe ea intra Axel.A intrat destul de prudent ca sa fie sigur ca nu arunc cu ceva in el.
-Ce vrei?intreb eu
-Sa vorbim.
-Despre ce?
-Despre tine.Te cumporti ca un copil de 3 ani desi ai 12.
-Sti ce?Ma comport cum am chef.
-Trebuie sa te maturizezi.Poate ca eu sunt mort si blocat la 14 ani dar gandesc mai mult ca tine care esti vie.
-Asta sa o crezi tu.
-Da asta cred.
-Laso balta si lasama si pe mine in pace.
Am vrut sa plec ar Axel m-a trans in brate la el.Am inceput sa ma zbat dar nu am reusit sa il fac sa ma lase.Am inceput sa plang pentru ca mi-am dat seama ca il suparasem si ma purtasem ca o idioata.El imi mangaia parul si incerca sa ma calmeze.
-Imi pare...rau...ca m-am purtat...asa.spun eu printre suspine
-Nu e nimic.Lasa.
Mi-am sters lacrimile si m-am ridicat usor si am iesit din camera iar Axel in urma mea.Gaby statea pe canapea si parca vroia sa planga si se abtinea.
-Gaby?Esti bine?intreb eu
-Da.
-Scuze ca m-am certat cu voi.
-Nu e nimic.
-Ne impacam?
-Da.
Eu si Gaby ne-am impacat iar Axel mi-a propus sa mergem doar noi doi la o plimbare.Am acceptat.Ne plimbam pe langa un lac.Eu am vorbit prima:
-Vreau sa te intreb ceva.
-Zi.
-Pai...Ma intrebam daca...Tu si eu...Doamne ce ma codesc atata!Vrei sa fim impreuna?
-Ce?striga el uimit
-Raspunde la intrebare.
-Ma mai gandesc.
M-am intristat cand i-am auzit raspunsul.
-Sti ca nu vreau sa te pun in pericol.
-Da.Dar maine imi raspunzi.
-Da.
-Ok.
Ne-am intors si la cina toti au mancat cartofi prajiti,numai eu porumb fiert.M-am culcat nemultumita ca nu am putut manca cartofi si nerabdatoare ca ziua de maine sa vina iar Axel sa imi dea raspunsul.