26-04-2008, 05:08 PM
Mda...cam bate vantul da nah..sa zicem ca postez si aici continuarea...
Cateva zile au trecut si lucrurile au ramas neschimbate.Kurama era ocupat cu scoala iar Hiei inca pierdea vremea prin imprejurimi fara vreun scop anume.Cel putin asta ii spunea mintea pentru ca inima ii spunea cu totul altceva.Desi se incapatana cu desavarisre sa nu recunoasca,dorea sa il revada pe roscat.Se simtea bine in preajma lui.In orice caz mai bine decat sa bantui singur orasul la infinit...Noaptea,se aseza in fata fostei locuinte a baiatului care acum era doar casa lui Shiori si a sotului ei.Se culca pe creanga lui preferata si confortabila de copac si incerca sa atipeasca.Doar ca,surpriza,de fiecare data cand incerca sa inchida ochii ii aparea in minte scena sarutului sau cu Kurama.Dintr-un motiv inca necunoscut sarutul ii venea in minte mereu si mereu..Daca nu l-ar fi vazut zilnic in drumul lui spre scoala s-ar fi putut spune ca era chiar ingijorat pentru roscat..
Multe erau lucrurile pe care Hiei nu dorea sa le asimileze.Desi nega,era constient ca,cu fiecare secunda ce trecea ceva se schimba.El se schimba,dar nici in ruptul capului nu ar fi recunoscut ca ii era teama.Teama ca privirea aceea senina si plina de viata va pune stapanire pe inima sa..Dar nu,acest lucru nu era posibil.Inima sa era ighetata,si nimeni nu putea sa patrunda dincolo de straturile de gheata.Insa ar fi fost posibil ca,caldura roscatului sa reuseasca?Tocmai de asta ii era teama demonului.Vantul ii incurca si mai mult suvitele de par rebele,imprastiindu-le peste fata iar crengile copacului se aninau vesele intr-o simfonie aparte.Dupa multe incercari nereusite,brunetul a reusit in sfarsit sa adoarma.In cealalta parte a orasului,Kurama isi despletea privirea pe geam...Insa,spre suprinderea tuturor,nu era deloc trist.Nu stia de ce,dar avea certitudinea ca totul va fi bine.
Noaptea a trecut in zbor,lasand in urma ei doar lacrimi cristaline pe petalele florilor.Picaturile de roua se scaldau in razele caldute ale soarelui.Pasii rocatului rasunau ca un ecou pe asfaltul prafuit.Era multa liniste,poate prea multa...Se plimba linistit pe aleile parcului.Nu avea nici cea mai mica grija,insa la orizont,ghici pe cine intrezareste? Nimeni altul decat brunetul.Kurama era foarte distrat in acea dimineata asa ca avea de gand sa se joace putin cu Hiei.In timp ce Hiei se apropia din ce in ce mai mult de el,acesta afisa un zambet jucaus.
-Buna dimineata,Hiei!E o zi frumoasa nu-i asa?
-Neatza....Spuse brunetul uimit de fericirea care parea sa-l inconjoare pe baiatul din fata sa.
Kurama nu mai astepta nici o secunda,si il lua pe Hiei de mana in vazul tuturor.
-Ce zici de o plimbare?Il intreba roscatul foarte distrat.
-Ai inebunit?Lasa-ma de mana.O sa ne creada toti.......
-Hiei,trezirea la realitate!Tocmai ai sarutat un baiat,tu ce crezi ca ar trebuii sa fi?Cu asta roscatul l-a lasat fara replica.
Hiei incearca sa-si elibereze mana insa nu reuseste.
-Sa crezi tu ca scapi asa de usor de mine!Poti sa incerci ce vrei,dar astazi nu o sa-mi scapi ii soptii roscatul la ureche.
-Ahem,Kurama..nu ar trebuii sa fi la scoala?Incearca Hiei sa evadeze.
-Fac o exceptie pentru tine,nu esti fericit?Ii replica roscatul pe un ton senzual.
Cu pasi mici,cei doi se indepartau de ochii lumi.Au ajuns intr-o parte mai putin umblata a parcului.Kurama se aseaza pe iarba moale,tragandu-l la randul lui si pe Hiei.Amandoi priveau spre cerul albastru si infinit ca intr-o oglinda.Mainile celor doi erau inca unite.Intr-o clipa de neatentie din partea lui Hiei,roscatul isi sprijina tot corpul in maini,bineinteles,peste corpul brunetului.Cu o mana il prinde usor de barbie,cuprinzandu-i buzele intr-un sarut.Cu cealalta mana il mangaia usor,mai intai pe gat,apoi coborand incet spre piept si spre abdomen.Hiei ar fi vrut sa se opuna,insa nu avea nici o sansa.Kurama detinea controlul.Nu i-a mai ramas altceva de facut decat sa se lase purtat de pasiune..Da,chiar daca nu arata acest lucru,pasiunea punea stapanire pe el minut cu minut.Era si normal,nimeni nu i-ar fi putut rezista roscatului..Minutele treceau in sir,fara ca buzele fine ale celor doi sa se departe vreo secunda.Hiei nu se mai poate controla,roscatul facuse o treaba prea buna.Nu isi mai putea tine mainile locului,asa ca cedeaza.isi strecoara intr-o clipita mana dreapta sub tricoul lui Kurama,mangaindu-i usor abdomenul.Atmosfera se incingea din ce in ce mai tare,iar dorinta roscatului crestea.La inceput,o luase ca un joc,insa lucrurile deveneau serioase.
-Sa o crezi tu,Hiei ca o sa-ti las manutele acelea neastamparate libere!Acum eu fac regulile,si spunand asta ii ia mana demonului si i le pune intr-o stransoare deasupra capului.Kurama isi strecoara mana ramasa libera pe sub bluza brunetului,fancand acelasi lucru pe care acesta il facuse lui.Hiei lasase,neintentionat un mic scancet de placere la iveala.O incantare pentru auzul roscatului care isi apropie din ce in ce mai mult corpul de cel al demonului.Si-ar fi dorit mai mult,insa s-a hotarat ca nu vrea sa mearga mai departe.Doar nu vroia sa-l sperie pe brunet..
Pe cand Hiei se afla in al 9-lea cer,Kurama se ridica,eliberandu-i mainile.
-Asta se vrea a fi o mica lectie pentru tine.Daca tu vrei sa te joci cu sentimentele mele,ma pot juca si eu cu tine,crezi ca mi-e greu?II spuse baiatului,insa pe un ton vesel.Spunand acestea se indeparteaza,lasandu-l pe brunet cu ochii in soare.
Se pare ca temerile lui Hiei se adeveresc.Era mult prea greu de rezistat roscatului,dar in acelasi timp era mirat de gestul pe care tocmai il facuse acesta.Cu siguranta,roscatul se schimbase si stia forte bine ce vrea...
La cateva strazi distanta,in drum spre scoala,Kurama se intreba acelasi lucru.Cum a fost in stare sa faca asta?Nici macar lui nu ii venea sa creada..
"Ma intreb ce crede Hiei despre mine acum....Sper ca nu l-am speriat..A fost putin cam nebunesc ceea ce tocmai am facut..."
Cateva zile au trecut si lucrurile au ramas neschimbate.Kurama era ocupat cu scoala iar Hiei inca pierdea vremea prin imprejurimi fara vreun scop anume.Cel putin asta ii spunea mintea pentru ca inima ii spunea cu totul altceva.Desi se incapatana cu desavarisre sa nu recunoasca,dorea sa il revada pe roscat.Se simtea bine in preajma lui.In orice caz mai bine decat sa bantui singur orasul la infinit...Noaptea,se aseza in fata fostei locuinte a baiatului care acum era doar casa lui Shiori si a sotului ei.Se culca pe creanga lui preferata si confortabila de copac si incerca sa atipeasca.Doar ca,surpriza,de fiecare data cand incerca sa inchida ochii ii aparea in minte scena sarutului sau cu Kurama.Dintr-un motiv inca necunoscut sarutul ii venea in minte mereu si mereu..Daca nu l-ar fi vazut zilnic in drumul lui spre scoala s-ar fi putut spune ca era chiar ingijorat pentru roscat..
Multe erau lucrurile pe care Hiei nu dorea sa le asimileze.Desi nega,era constient ca,cu fiecare secunda ce trecea ceva se schimba.El se schimba,dar nici in ruptul capului nu ar fi recunoscut ca ii era teama.Teama ca privirea aceea senina si plina de viata va pune stapanire pe inima sa..Dar nu,acest lucru nu era posibil.Inima sa era ighetata,si nimeni nu putea sa patrunda dincolo de straturile de gheata.Insa ar fi fost posibil ca,caldura roscatului sa reuseasca?Tocmai de asta ii era teama demonului.Vantul ii incurca si mai mult suvitele de par rebele,imprastiindu-le peste fata iar crengile copacului se aninau vesele intr-o simfonie aparte.Dupa multe incercari nereusite,brunetul a reusit in sfarsit sa adoarma.In cealalta parte a orasului,Kurama isi despletea privirea pe geam...Insa,spre suprinderea tuturor,nu era deloc trist.Nu stia de ce,dar avea certitudinea ca totul va fi bine.
Noaptea a trecut in zbor,lasand in urma ei doar lacrimi cristaline pe petalele florilor.Picaturile de roua se scaldau in razele caldute ale soarelui.Pasii rocatului rasunau ca un ecou pe asfaltul prafuit.Era multa liniste,poate prea multa...Se plimba linistit pe aleile parcului.Nu avea nici cea mai mica grija,insa la orizont,ghici pe cine intrezareste? Nimeni altul decat brunetul.Kurama era foarte distrat in acea dimineata asa ca avea de gand sa se joace putin cu Hiei.In timp ce Hiei se apropia din ce in ce mai mult de el,acesta afisa un zambet jucaus.
-Buna dimineata,Hiei!E o zi frumoasa nu-i asa?
-Neatza....Spuse brunetul uimit de fericirea care parea sa-l inconjoare pe baiatul din fata sa.
Kurama nu mai astepta nici o secunda,si il lua pe Hiei de mana in vazul tuturor.
-Ce zici de o plimbare?Il intreba roscatul foarte distrat.
-Ai inebunit?Lasa-ma de mana.O sa ne creada toti.......
-Hiei,trezirea la realitate!Tocmai ai sarutat un baiat,tu ce crezi ca ar trebuii sa fi?Cu asta roscatul l-a lasat fara replica.
Hiei incearca sa-si elibereze mana insa nu reuseste.
-Sa crezi tu ca scapi asa de usor de mine!Poti sa incerci ce vrei,dar astazi nu o sa-mi scapi ii soptii roscatul la ureche.
-Ahem,Kurama..nu ar trebuii sa fi la scoala?Incearca Hiei sa evadeze.
-Fac o exceptie pentru tine,nu esti fericit?Ii replica roscatul pe un ton senzual.
Cu pasi mici,cei doi se indepartau de ochii lumi.Au ajuns intr-o parte mai putin umblata a parcului.Kurama se aseaza pe iarba moale,tragandu-l la randul lui si pe Hiei.Amandoi priveau spre cerul albastru si infinit ca intr-o oglinda.Mainile celor doi erau inca unite.Intr-o clipa de neatentie din partea lui Hiei,roscatul isi sprijina tot corpul in maini,bineinteles,peste corpul brunetului.Cu o mana il prinde usor de barbie,cuprinzandu-i buzele intr-un sarut.Cu cealalta mana il mangaia usor,mai intai pe gat,apoi coborand incet spre piept si spre abdomen.Hiei ar fi vrut sa se opuna,insa nu avea nici o sansa.Kurama detinea controlul.Nu i-a mai ramas altceva de facut decat sa se lase purtat de pasiune..Da,chiar daca nu arata acest lucru,pasiunea punea stapanire pe el minut cu minut.Era si normal,nimeni nu i-ar fi putut rezista roscatului..Minutele treceau in sir,fara ca buzele fine ale celor doi sa se departe vreo secunda.Hiei nu se mai poate controla,roscatul facuse o treaba prea buna.Nu isi mai putea tine mainile locului,asa ca cedeaza.isi strecoara intr-o clipita mana dreapta sub tricoul lui Kurama,mangaindu-i usor abdomenul.Atmosfera se incingea din ce in ce mai tare,iar dorinta roscatului crestea.La inceput,o luase ca un joc,insa lucrurile deveneau serioase.
-Sa o crezi tu,Hiei ca o sa-ti las manutele acelea neastamparate libere!Acum eu fac regulile,si spunand asta ii ia mana demonului si i le pune intr-o stransoare deasupra capului.Kurama isi strecoara mana ramasa libera pe sub bluza brunetului,fancand acelasi lucru pe care acesta il facuse lui.Hiei lasase,neintentionat un mic scancet de placere la iveala.O incantare pentru auzul roscatului care isi apropie din ce in ce mai mult corpul de cel al demonului.Si-ar fi dorit mai mult,insa s-a hotarat ca nu vrea sa mearga mai departe.Doar nu vroia sa-l sperie pe brunet..
Pe cand Hiei se afla in al 9-lea cer,Kurama se ridica,eliberandu-i mainile.
-Asta se vrea a fi o mica lectie pentru tine.Daca tu vrei sa te joci cu sentimentele mele,ma pot juca si eu cu tine,crezi ca mi-e greu?II spuse baiatului,insa pe un ton vesel.Spunand acestea se indeparteaza,lasandu-l pe brunet cu ochii in soare.
Se pare ca temerile lui Hiei se adeveresc.Era mult prea greu de rezistat roscatului,dar in acelasi timp era mirat de gestul pe care tocmai il facuse acesta.Cu siguranta,roscatul se schimbase si stia forte bine ce vrea...
La cateva strazi distanta,in drum spre scoala,Kurama se intreba acelasi lucru.Cum a fost in stare sa faca asta?Nici macar lui nu ii venea sa creada..
"Ma intreb ce crede Hiei despre mine acum....Sper ca nu l-am speriat..A fost putin cam nebunesc ceea ce tocmai am facut..."