Vis sau realitate

[Daddu]

IV Treazita la realitate

- Nu! striga Misa dintr-o data.
Tanara a simtit o lovitura puternica. Cu ochii pe jumatate inchisi si cu parul zburlit privea in jur incercand sa-si dea seama de ceea ce se petrece. Se trezi pe podeaua alba , ca margelele si rece ca zapada a unei incaperi cu un covor mov ce parka o domina. Cearsaful roz al patului era jos , invelind-o , iar cuvertura de aceeasi culoare era pe partea cealalta, cazuta , aproape de peretele de pe partea dreapta, ce avea un rozaliu deschis. Patul se afla la un metro fata de perete in partea orizontala, un pat din lemn alb , scrijelit la capete.Pe acelasi perete se afla o fereastra mare , ce lasa lumina diminetii sa patrunda.
Misa se uita in jur , o gramada de clone o priveau , era ea in oglinzile ce acopereau peretele de pe partea stanga.Pe un alt perete, unde se afla iesirea, era sezat un dulap imens, la fel de alb si de scrijelit ca patul.
- Ce s-a intamplat ? se privi Misa in oglinzi, era imbracata doar in lenjerie, o lenjerie de un rosu aprins ce semana cu sangele. Nici o data nu si-a mai privit corpul asa, insa parea schimbata, parka nu recunostea tanara fata , frumoasa , cu picoare lungi , talie subtire , forme accentuate, ten alb ca laptele , ochii verzi, par lung rosiatic, ce o intampina acum.
-Sunt chiar schimbata! Eh …Am saisprezece ani ce ma mir, e normal !
“ Totusi , am avut un vis ciudat”
Fata se indrepta spre fereastra , o deschide , iar mireasma florilor o loveste lin , copacii inverziti ,parca impodobiti cu rubine, o salute surazand , iar pasarile o incanta cu concertul diminetii.Soarele o mangaia trimitand razele lui caldute, iar vantul o racorea batand domol.
-WoW, o lume de vis ! Parca cosmarul pe care l-am avut se scurge usor din mintea mea, dar totul parea atat de real! Ma intreb ce face Mi si Sa …
Misa se mai uita o data in jur , darn u-si putea aminti unde se afla, totul parea insa atat de cunoscut.Fara sa mai stea prea mult pe ganduri, ea a deschis dulapul imens , desi hainele pareau cam mici a reusit sa-si gaseasca cateva pe masura ei . Si-a luat un maieu de un roz pal imprimat cu fluturasi argintii, iar de pe un un umeras ce statea in fata ei , scoase o fustita mini ticlam .
“Cred ca daca as face o plimbare mi-as reaminti de toate aceste lucruri”
Ea iesi din incapere si ajunse intr-un hol mare, o lua la dreapta privind peretele de-un albastru deschis , ca ceru si tablourile cu cosplay-uri ce il insoteau.Fata se trezi in fata unei usi , o deschise.
“ Oups… asta e baia !”
Se intoarse chicotind si o lua la stanga.
“Casa asta e ca un labirint! Uf… Unde naiba sunt scarile?... Ah v-am gasit !
Niste scari maronii , dintrun lemn de stejar se aflau in fata ei .Misa coboara fiecare treapta cu grija si intr-un sfarsit ajunge la usa principala deschizand-o vantul ce batea lin ii scurgea grijile tinerei usor, lasand-o calma pentru un moment.
Se hotara sa o ia pe aleea din fata casei , in jos, in stanga si in dreapta ogramada de case de case si frumoase si darapanate o priveau cum trece asa tacuta.Totusi tacearea o facea sa se gandeasca la acel vis ciudat si la alte lucruri care tineau de el . Oricum , cu toate acestea tanara nu-si dadu seama ca iesise deja din oras.
Soarele se pities dupa un nor, iar norul primise o culoare cenusie.
“Oh…Presimt ca va ploua!”
Si asa si era , siruri cristaline se scurgeau din nori pe pamant. Misa se uita in jur, iar o casa mare , darapanata, infricosatoare ii atrase atentia.Intra inauntru pentru a se adaposti de ploaie.Casa parea de mult parasita, usa principala dadea intr-un hol mare cu geamuri immense pe unde se putea observa cursul linistit al ploii.Misa se apropie de geam si se uita afara. Acest lucru ii fulgera prin minte ca o amintire de mult pierduta.
“Intunericul deja lovise pamantul, picaturile transparente inca mai cadeau grabite din nori.Intr-o casa veche, invaluita in mantia noptii rasetele a doi copii incepeau sa o faca vesela.
O fetita de sase ani privea pe fereastra imensa actiunea ploii, ochii versi nu se mai saturau din a o privii, in spatele ei un baiat de opt ani , blond ca spicul de grau si cu ochii albastri ca marea se juca cu parul ei negru , de abanos , parca trist , ingrijorat.
- Misa-chan, am sa plec ! Am sa plec departe! Spune copilul cu o voce tremuranda
Fetita , incocenta , pura , lipsita de ura si neatinsa de rautate incepea sa guste incet , incet din amarul vietii.Ea cu lacrimi in ochii il priveste.
- Nu! De ce ? Te iubesc!
- Stiu , si eu te iubesc , de aceea ma voi intoarce.”

- Usui-kun! sopti Misa cu lacrimi in ochi.
Ceasul mare de langa fereastra se pare ca mai mergea , deoarece acesta , batu ora sase dupamasa
“ E timpul sa plec .“Isi spuse Misa inca gandindu-se la acel baiat , care zambea mereu, care ii dadea o mana de ajutor in orice , pe care il iubea asa de mult.
Tanara pasea afara , inca cu un aer melancholic , hotarata sa ajunga acasa , ca sa uite de tot. Ea uitandu-se in jos nu a observat un blond , grabit ce era gata, gata sa se bage in ea.Insa el fara sa vrea se impiedica si cade pe jos impreuna cu Misa. Tanarul deaspura ei o privea cu niste ochi albastri.Intre timp ploaia incepu din nou sa cada.
Misa tresari :
- Usui-kun!

Chiba Usui
Varsta: 18 ani