Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Nu zâmbi, doare .

#1
Heh. M-am gândit să-mi încerc şi eu norocul aici, chiar dacă ştiu că nu va merge, dar încercarea moarte n-are. Sper că o să vă placă, adică. . .nimic, nimic *laughs* .
Lectură plăcută !


Fără comentarii, doar tăcere ~


De ce ? De ce din nou ? Chiar aşa ? Uh, nu se opreşte odată ? Ce crede el, nesimţitul, că eu voi suporta până la sfârşit ? Visează, nimic altceva ! Dar ce tupeu, poftim jignire ! Nu termină o dată, deja mă dor urechile, trupul, absolut tot. M-am ofticat, am să fac urât, că şi ieri seară. S-o creadă el că nu-şi va lua vreo două şi că eu n-am să ţip. Hăh, nesuferitul !

Îmi ridic leneş, lent, capul din perna moale şi cu priviri somnoroase săgetez micul aparat ce scotea un zgomot enervant în dispeare. Îl lovesc, iar acesta face cunoştiinţă cu podeua. Înjur şoptit, frecându-mi ochii. Cu mişcări obosite mă ridic din pat, iar cu paşii aproape târâţi mă duc la baie. După cel mult o jumătate de oră mă întorc ca nou, bretonul negru, întunecat acoperindu-mi o parte a ochiului stâng. Afişez un zâmbet dispreţuitor când îmi zăresc trupul în oglindă. Surâd scurt în timp ce luam un tricou negru şi nişte blugi de aceeaşi culoare pe mine. Mă aplec uşor, ridic ceasul, apoi îl pun la loc. În tot acest timp văd şi cât era ora. N-aveam să întârzii la lucru, chiar şi aşa, nimeni nu avea să-mi reproşeze ceva.
- Jason ! Jason, eÅŸti treaz sau nu ?
Glasul rece, metalic al fetei îmi inundă urechile. Mă face să mă încrunt şi să strig un „da” mai mult în batjocură. Sora mea, o blondă tipică. Intră în cameră cu viteză, ochii de un albastru pur - ca ei mei - măsurându-mă din cap până în picioare.
- Mama e plecată, ştii ? Eu ce mă fac, frate , hăh ?! Nu am bani. Spuse fata sec, începând să bată nervoasă cu piciorul în podea şi cu o mână în şold. Îmi venea să râd. Era sâmbătă, asta însemna ziua ei „specială”, adică zi de cumpărături, adică ziua mea de muncă. O privesc rece, un zâmbet plin de batjocură apărându-mi pe chipul palid.
- Ţi se pare că mă interesează, Anne ? Visezi, iubire, visezi ! Eu trebuie să plec, deci te-aş ruga să faci cale-ntoarsă !
Spun repede, crunt, apoi trec pe lângă ea, lovind-o din-adins în umăr. Îmi bag telefonul în buzunar în timp ce cobor scările, şi căştile în urechii. Aşa măcar nu o mai auzeam pe blondină ţipând şi făcându-şi scena preferată.
Îmi trec limba peste buze pentru a le umezi, un tic de-al meu, apoi ies liniştit din casă. Zi urâtă. Norii pe cer, fără pic de soare, iar vântul bătea puternic, parcă şi el supărat . Îmi dau ochii peste cap, pufnind. O i-au uşor-uşor la pas , trecând neobservat pe lângă zecile de oamenii ce roiau pe strada mea ca nişte furnici în plină muncă. Inspir adânc, regretând faptul că nu luasem jacheta, ci doar simplul hanorac gri. Din când în când îmi mai arunc privirea la câte-o persoană ce trece grăbită pe lângă mine , dar nu dau prea mare atenţie, nici n-am vreun chef să fac asta.
După vreo zece minute de mers ajung în faţa unei clădiri mari, impunătoare, în câteva cuvinte - sediul CIA - . Lucram ca asistent al unui criminalist, ce plăcere pe capul meu să văd în fiecare zi corpuri inerte, sau mutilate. Nici n-aveţi idee !
Deschid uşa şi intru repejor, salutându-i politicos pe cei ce erau la parter. Urc scările, căci liftul era luat. Ajung la etajul trei destul de repede, norocul meu că aveam o condiţie fizică destul de bună. Privesc atent fiecare uşă pe lângă care trec, şi de data aceasta salutând unele persoane de pe coridor. Găsesc fără probleme uşa laboratorului şi a biroului unde lucram eu. În timp ce bat la uşă aud şi vocea calmă, dar rece a criminalistului care mă îndemna să intru. Poate-mi auzise paşii, pe la ora asta ajungeam mai în fiecare weekend.
- Bună ziua, sper că n-am întârziat , ştiţi... Încep pe un ton plăcut, dar ma opresc brusc când îl văd pe roşcat făcându-mi semn să tac. Pe tip îl chema Mikami, avea în jur de douăzeci şi doi de ani, singur, fără iubită. Era înalt, cu un corp zvelt, iar ochii îţi exprimau o inteligenţă rar întâlnită, aceştia erau de culoarea smaraldului. Tenul îi era alb, parcă de marmură, iar părul roşcat, până la umeri, cu un breton puţin lung, ce-i cădea uşor pe ochii.
- Nu ai întârziat, dar avem mult de muncă, atâta tot . Spuse acesta, afişând unul din zâmbetele lui, crude, adică. Îmi întinde nişte mănuşi albe pe care mi le pun repede pe mâini şi-l urmez pe acesta până în laborator. Acolo se pare că tocmai primisem un „nou cadou” . Trupul unei femei decedate, se pare mutilat, ochii scoşi, gura era deschisă, iar pe picioare şi abdomen se puteau obseva răni adânci, vânătăi crunte şi alte chestii scârboase. Mă strâmb, uitându-mă din reflex la Mikami. El n-avea vreo problemă. Fără a scoate un sunet, i-a un bisturiu bine ascuţit şi taie o mică părticică din pielea femeii.
- Ăh, ce s-a întâmplat cu ea ? Întreb în timp ce încercam să-mi fac de lucru şi să nu-i dau prea multă atenţie cadavrului.
- Ucisă în chinuri, mutilată, şi aruncată de la etaj. Nu-i aşa că-i crima perfectă ? Spuse roşcatul în timp ce-mi aruncă o privire.
- Nu, nu ştiu ! Mhm, dar. . . ehm, au fost lăsate urme ? Îl întreb din nou, mai curios de data asta. Răspunsurile lui, şi gesturile, de asemenea, îmi stârneau curiozitatea, mă faceau de fiecare dată să vreau să aflu mai multe.
- Jason, asta e crima perfectă ! Când am menţionat asta trebuia să-ţi dai seama că nu a fost găsit vreun indicu ! Îmi zise el în timp ce mă lovi cu degetul arătător în frunte făcându-mă să-mi pierd echilibrul ca un fraier. Mă încrunt , uitându-mă repede în altă parte. Deja începeam să mă supăr.
- Scuze, scuze ! Auzi, Mikami...crezi că aş putea să devin vreodată un ucigaş ? Îl întreb brusc pe roşcat, lăsându-mi privirea în pământ. Îmi umezesc buzele , aşteptându-i deloc răbdător răspunsul. Îl aud mişcându-se prin încăpere, apoi cum îşi drese glasul, dar fără a scoate vreun cuvânt.
- Ai putea, sigur ! Dacă ai avea alt comportament, altă gândire şi alt stil de viaţă ! Dar ia-ţi gândul de la asta, băiete, nu ai decât optspreze ani ! Îmi răspunse acesta, în timp ce-şi aşezase un deget pe bărbia mea şi-o ridicase uşor-uşor, forţându-mă să-i întâlnesc ochii ce strâluceau a inteligenţă.
The stolen kisses are always the sweetest

[Imagine: 15heo49.png]
Thx, MimiÅŸor <3

True love is like ghosts, wich everybody talks and few have seen.







#2
Well well well...>:)
Avem un fic yaoi, cumva? Yup, am citit bine:> Eh, ma simt mai mult decat bine sa asist la inceperea unui yaoi. Si zici ca este primul? Iti pot spune ca ti-a iesit ceva reusit, greseli n-am vazut, de fapt, am fost "absorbita" de citit:)) ; totul e bine deocamdata.
Hmm... Miros ceva in legatura cu Mikami [ roscat:X ], iar gestul din final, imi sustine ideea super`geniala>:)
Astept capitolul urmator sa vad cum evoluezi, sunt sigura ca o sa capeti mai multa experienta. Acestea fiind spuse, te las cu scrierea nextului:*
Bye Bye!

#3
Am trecut si eu pe aici. Ce pot spune, cand citisem ca Jason lucreaza la CIA, prima oara spusesm cah. Sunt deja satula de povesti cu agenti CIA sau FBI super sexy, ineligenti si toate cele. Cand am citit insa ce facea el cu adevarat acolo mi-a sporit curiozitatea.
Deeeci....ideea e suuuuuper.....baietii sunt super....un singur lucru m-a deranjat : timpurile verbale, care in cateva parti sunt amestecate si e chiar deranjant.
Totusi, eu chiar astept nextul caci sunt foarte curioasa ce se va intampla in continuare.
[Imagine: fgdhdr.png]

Tnx Nibbles


Stay by my side . I won\' t let you down . I\' ll never betray you . Call my name and I\' ll save you from the dark . You know I\'m never far .

I\' ll say it as many time as you need : I love you . You are my superstar <3

Nothing can\' t stop me from loving you

#4
Asa. Am revenit. Sa incep.

Nu mi- au placut de la inceput acele intrebari cu care ai inceput acest prim` capitol. Nu mi se par retorice, mi se pare simple si banale.

Nu mai folosi cuvinte gen: Huh, hah, uh, ah. Nu suna bine si pentru mine sunt iritante. Nu zic sa folosesti: hu, ha,u,a. Dar foloseste- le fara acel H de la sfarsit -.-.

Nu este aerisit capitolul si ma face sa ma doara ochii cand citesc, destul ca am probleme cu ochii. Citesc greu si pot pierde ideea.Incearca sa le mai delimitezi cat de putin, ne- ar ajuta pe toti, cred o.o.

Ai cam mult dialog, pentru mine una este mult. Eu zic sa il scurtezi putin si sa mai lasi loc pentru descriere si naratiune. Imi plac celalalte moduri de expunere dar poti sa bagi la descriere mult mai mult, eu una sunt adepta descrierii xD. Naratiunea este o.k., poti sa o faci mai ampla. Fa- o speciala cu ficuri de stil, incearca, daca nu iti iese cum doresti poti sa lasi acest aspect simplu, uneori poate este mai frumos simplu, dar am zis: Incearca xD.

Cam atat, nu prea mai am timp o.o.
[Imagine: Jun0xCa.png]

#5
Neko's here ! >:D<
Rezerv loc :)) ,and editt laterr :chuu:

EDIT: o la la :X
A new yaoi fic .Boon =p~
Imi plac treburile de criminalistica, deci clar imi place fic'ul.Iar Jason...hmm..e interesant, si observ ca devine agitat in jurul lui Mikami (desi poate asa e firea lui :-? ..mai asteptam, sa vedem what's next >:D<) ,si Mikami 8-> e asa dragut: roscat, ochi verzi, piele alba, si vai mamii am impresia k ii place sa'l tachineze pe Jason :perv:
so imi place fic'ul @-)
si abia astept NEXTUU >:d<

GAMBATE la scris *hugs* ^//^
ja ne! :bye:

#6
Hey !!
Am reusit si eu intr-un final sa ajung si aici, scuze pentru intarzierea mea prea crunta. Insa nu am prea avut timp. Scoala asta ma manaca de vie, ma terorizeaza aproape. :))

In fine sa lasam discutiile despre scoala, liceu si alte bazaconii.. acum ma concentrez pe acest capitol, scurt insa foarte interesant.

Inca de la inceput, titlul a avut ceva ce m-a atras.. continutul este simplu si foarte interesant. Limbajul pe care pers. tau il are, ma amuza, mai ales faptul ca este un limbaj nu prea sofisticat, imbogatit de apelative, sufixuri, prefixuri, fig. de stil si altele. :))
Deci asta chiar mi-a placut.
Roscatul acela e asa de bun, dar nu neaparat ma refer fizic si si psihic. Cred ca are un car de inteligenta acolo in creierasul lui. Si pe langa asta dupa descrierea ta pare chiar atragato, imi plac roscatii la nebunie.. ;))
Pe langa toate acestea ai mai avut cateva greseli de tastare, insa minore, nu le mai enumar, caci daca citesti din nou capitolul ai sa le vezi. Dar sunt 2 sau 3. Mai mult de atat eu nu am vazut.

Pai eu te felicit pentru un fic nou, e chiar frumos, misterios si foarte, foarte interesant. Astept nextul.. :-)
Succes la scris si multa inspiratie !!

Kt.Kat a trecut pe aici. :3 ~ Meow`

#7
Mulţumesc pentru sfaturi şi comentarii, am să încerc să vă fac pe plac. Îmi cer scuze că aduc next`ul aşa de târziu, dar sper că o să vă placă şi că acest capitol va fi mai bun decât anteriourul *smile* .


Sunt sigur că minţi !

„E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei fiinţe sau lucru decât după ce-l pierdem.” - Mihail Drumeş

Parcă doar ieri zâmbeai inocent, parcă pe-atunci râdeai sincer şi băteai mingea de basket în curtea bunicilor. Parcă doar ieri. . . Şi parcă azi ai crescut brusc, te-ai lovit cu capul de realitate, ai descoperit că ai unele responsabilităţi şi ai mai descoperit încă ceva. Acel sentiment ce arde mai bine ca focul, ce loveşte şi fiinţele ireale cu o săgeată dureroasă, dar enorm de plăcută. Sentimentul care te face să zâmbeşti când plângi şi să ai "fluturaşi în stomac" când îl vezi. Cred că îl ştii, cred că l-ai găsit, şi dacă nu. . .
Sunt sigur că minţi !


Poate trecurseră ore, zile, luni şi anii, eram sigur că timpul se oprise, că mă aflam într-un abis ciudat de luminat şi nu mai puteam ieşi de-acolo. Vroiam să spun ceva, să mişc un deget sau măcar să respir, dar nu puteam. Îmi pierdusem glasul, simţul mişcări şi chiar şi respiraţia. Deja începeam să mă întreb cum de mai trăiam. Mă privea în ochi, îmi acaparase privirea albăstruie cu a sa şi nu vroia s-o dezlege din lanţurile în care-o prinsese ca un vânător crud. Verdele său din privirie, frumos acoperit de-o pereche de gene dese şi negre mă vrăjeau. Deveneam doar într-un minut dependet de a sa privire, de al sa lumină din ochii. . . Şi ştiam că mie interzis, dar totuşi îmi doream să nu clipească, altfel. . . altfel tot ce făcuse până acum - mai nimic, de fapt - s-ar fi spart în atâtea cioburi tăiose şi ascuţite . . .

- Ai rămas mut, Jason ? I-am auzit vocea, calmă si formală. I-am zărit zâmbetul dispreţuitor apărându-i pe chip, iar apoi cum a clipit şi-a destrămat vraja. Nenorocitul ! Doar îşi bătuse joc de mine ! Iar eu, ca un prost ce eram, îi câzusem în plasa de păianjen. Va vedea el cine conduce jocul, iar acela voi fi eu, cu siguranţă, nu el. . . un nesuferit cu părul în flăcări.
M-am încruntat instinctiv, clătinând din cap nervos. Am pufnit, întorcându-mi imediat privirea în altă parte, mai exact, o mână a cadavrului. Oh, şi mai bine ! La altceva nu puteam să mă uit şi eu !
- Nu, mă gândeam ! I-am spus tăios, schimbându-mi greutatea de pe-un picior pe altul. Ce palmă i-aş fi dat, ce l-aş fi înjurat, şi n-o făceam.
Dar era ceva neînţeles. De ce mă simţisem aşa de bine când mă privise în ochii ? De ce acum mă ofticasem ? Doar...doar nu simţeam nimic pentru şeful meu, nu puteam să fac o asemenea prostie, nu-mi puteam da o asemenea permisie !

Mikami râse scurt şi dulce în timp ce-şi ridicase priviea asupra mea. Acum ţinea în mână nişte fişe şi-un bisturiu. Oftă prelung, îndreptându-se de spate. Îşi păstră zâmbetul de mai înainte, începând să se plimbe cu paşi eleganţi prin încăpere. Se opri lângă un birou vişiniu, aruncând fişele pe el iar dintr-un sertar scoase un pistol şi câteva gloanţe. Nu ştiam ce-ar trebui să spun, sau daca aveam voie să spun ceva. . . Am înghiţit cu teamă în sec, aşteptând să văd ce avea să facă cu acele obiecte. Nu spunea nimic, îşi mai luase şi privirea de la mine. Lăsă bisturiul lângă corpul femei şi-mi făcu semn să mă apropii de el.
Am clătinat negativ din cap, încrucişându-mi braţele. Nu vroiam să aflu ce vroia să facă, chiar daca munceam în domeniul ăsta îmi era frică de pistoale şi tot ce ţinea de ele.

- Vreau să faci ceva pentru mine, Jason ! Îmi spuse acesta pe un ton serios, şi văzând că eu nu mă mişc se apropie el de mine în timp ce încărca arma.
- Ce ? Îl intreb cu glasul tremurat , ochii mei mărindu-se când îl vedeam ce făcea. Îmi lua mână fără vreo greaţă, apoi îmi puse pistolul în palmă. Am rămas fără cuvinte, holbându-mă la roşcatul care mă privea neutru, fără a mă lăsa să-i descopăr adevăratele sentimente.
- Asta , Jason ! Cartierul şaisprezece, sediul FBI şi nu în cele din urmă, Katherine Forbes, agenta la Urmăriri şi Droguri ! Să nu te prin că începi să comentezi, bine ? O omori şi gata , fără resentimente, altfel...Ridică nepăsător din umeri, reluându-şi calm munca de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
- Tu minţi, eu nu pot să omor, Mikami ! Şi un agent FBI ! Nu pot, nu, n-am s-o fac ! Dar când ? Îl întreb brusc, începand să studiez dintr-o dată curios pistolul.
Surâse batjocoritor în timp ce mă privea cu coada ochiului.
- Tu ai vrut să devi ucigaş, acum ai şansa, băiete ! Diseară, la 00:00 ! Vin eu să te i-au ! Îmi spuse, scormonind ceva prin buzunar. Scoase nişte chei cred că ale unei maşini şi mi le aruncă.

Fără să mai spun ceva, am luat cheile şi am ieşit val-vârtej din laborator. Înţelegeam ceva-ceva ! Aveam o maşină, o armă şi o misiune ! Fără să vreau, am zâmbit larg, simţind un val de veselie învăluindu-mă, dar nu uitasem deloc de ce se întâmplse între noi doi, şi ce avea să se întâmple. . .
The stolen kisses are always the sweetest

[Imagine: 15heo49.png]
Thx, MimiÅŸor <3

True love is like ghosts, wich everybody talks and few have seen.







#8
Asa.Deci:

Te rog, nu mai folosi atatea puncte de suspensie, o data sau de doua ori nu le- ai pus corect. In rest imi place. Parca este mult mai bun decat anteriorul. L- am citit de doua ori pentru ca am zis sa ma mai delectez o data. Poti sa mai adaugi niste descriere pentru ca aici tot nu ai cat mi- as fi dorit eu. Naratiunea mi- a placut, dar poti sa mai bagi, chiar daca stiu ca este totusi lung capitolul si ai din belsug daratiune xD. Actiunea este ok, o mai poti incetini umpiculet. Ideea imi place, cred, ca din ce in ce mai mult o.o
[Imagine: Jun0xCa.png]

#9
Oh, in sfarsit capitolul.
:X
Eu am o presimtire rea si faza cu uciderea agentului FBI, imi intareste ideea. Hmm.. Ma intreb totusi, ce e cu Mikami. Am observat ca Jason il dispretuieste pe roscat, si nu inteleg de ce. Cum adica si-a batut joc de el? E posibil sa fi fost ceva intre ei? Hm. :-? POate o aventura de care Mikami a profitat...:-? Multe intrebari si suspiciuni:))
Nici nu stiu la ce sa ma astept, sper ca Jason nu va face ceea ce i-a propus "partenerul" sau. Off, sa iasa bine, te rog:o3
:bye:

#10
Hello, acesta ar fi primul fic din sectiunea Yaoi & Yuri pe care il comentez ( si citesc desigur ). Cum eu sunt mai incepatoare ( cam peste tot in ultima vreme ) nu prea stiu ce as putea sa iti comentez. Este destul de interesant desi habar nu am daca ideea este chiar originala ( cum am mai spus primul Yaoi & Yuri ), descriere ar mai trebui un pic, iar la naratiune te descurgi destul de bine.
Ma gandesc oare Jason v-a face ce i-a spus boss? Adica mi se pare chiar brusc sa ii dea pistolul si "du-te si omoar-o pe aia", nu crezi? Sti ma gandesc ca Mikami si Jason au avut ceva legatura de il displace atat de mult?
Mno probabil voi afla eu in capitolele urmatoare, nu?
Oare ma poti anunta si pe mine cand pui next-ul ;;)?
[Imagine: 2rcpz12.jpg]

Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Zbori fără aripi ÅŸi zâmbeÅŸti plângând. Lust. 4 3.441 13-04-2011, 09:42 AM
Ultimul răspuns: Lust.
  Zâmbetul desparÈ›irii Itsumi 11 5.882 14-11-2010, 04:32 PM
Ultimul răspuns: *ILY Yaoi Maniac*
  Tradarea doare dar o poti uita! akadella 5 4.267 24-08-2010, 01:46 PM
Ultimul răspuns: Paradox 。◕‿◕。
  Imi place felul in care doare hellismine 2 2.778 09-08-2010, 05:32 PM
Ultimul răspuns: Elena.
  Dragostea Doare[SasuSaku Fic] Alexiis 3 5.026 08-07-2010, 04:25 PM
Ultimul răspuns: Elena.
  Indiferenta doare[sasusaku] Kiddo 4 9.444 12-01-2010, 06:29 PM
Ultimul răspuns: Abbeh.


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)