Animezup - forum manga si anime

Cu referire la capitolul 10: hai da-o naibii de treaba, cum sa nu ii placa ora de psiho cu bunaciunea aia? Putea sa-mi confiste si I-phone'u, m-as fi dus la ora 14 "sa mi-l iau inapoi vezi Doamne" :> ahem. XD

Oricum. Cred ca Aura are dreptate cand spune "nu toti baietii sunt la fel". Poate ca majoritatea or fi asa, chiar si trei sferturi din populatie.. dar de ce sa uitam totusi acel sfert care inca mai sunt draguti/hot/amabili/inteligenti/the perfect men in fine? Cred ca Mirabela ar trebui sa priceapa asta, doar il are pe unul din ei drept sub nas. Cred ca de asta se si spune ca ce-i sub nasul tau il vezi ultimul. *sigh*
Also, buna faza cu "nu te uita niciodata inapoi". :)) Cred ca e o chestie dovedita lol, baietii isi fac mari sperante cand vad ca te intorci sa te uiti la ei dupa ce v-ati luat la revedere :))

Mi-au placut capitolele <3 abia astept sa vad ce o sa se intample la meci :>
besc. :*

Ola ! ! ! Mulţumesc tuturor pentru comentariiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!!!!!! Mă bucur că vă place şi că citiţi :X . Am venit şi eu cu capitolul următor, iniţial era altfel dar am dus câteva modificări. Hmm şi nu vă faceţi griji cu privire la Mirabela, nu se îndulceşte ea aşa uşor : )) . Deşi în această perioadă are tendinţe de a deveni mai blândă, veţi descoperi cum va evolua personajul ei. Enfin ! sper să vă placă :X

Lectură plăcută!!

[center]Capitolul Doisprezece[/center]

- Of , iar te-ai certat cu Raul? Hai mă că vă împăcaţi voi!
Încercam să o consolez pe Aura. Stăteam în parcul de lângă blocul nostru, în leagăne. Iar avusese un mic conflict cu iubitul ei . Se întâmpla des aşa că nu mă surprindea. Doar că aceasta făcea mereu atâta caz, apoi când se împăca : vaai, nu aş fi crezut! Sau eu mai ştiu ce. Acum probabil urma să îl vorbească de rău şi când se împăcau îl vorbea doar de bine.
Da, cu adevărat aceasta era prietena mea Aura.
- Nu . Nu ştiu ce să zic. A fost urât de tot. Am văzut un mesaj de la nu ştiu ce fată! Nu avea numărul în agendă şi nu ştiu cine era. Dar era un mesaj aiurea Ela! Mă înşeală, sunt sigură de asta. Adică... aşa cred. Şi oricum , e un idiot. Nu îmi vine să cred. Tu ştii cât îl iubesc eu. Cum să îmi facă aşa ceva?
Am oftat , mai mult pentru mine pentru a căpăta toată energia necesară de a o înfrunta. Toamna se făcea uşor simţită, şi începusem oarecum să tremur în adierea vântului. Aceasta îşi ţinea privirea în jos ştergându-şi lacrimile .
- Vă împăcaţi! Ştiu eu că aşa va fi. Nu înţeleg ce fată, dar rezolv eu pentru tine. Vrei să merg să îl iau pe Rualinio la întrebări? Nu mă costă mult. Imediat îl descos, mergem şi o batem pe paraşută şi toată lumea-i fericită.
A început să plângă şi mai tare. Pf , nu acela fusese scopul meu. Mă enerva la culme ideea că Raul o înşela dar trebuia şi să recunosc că ea era 80% din timp paranoică şi îi băga probleme în cârcă. Însă, nici el nu era un sfânt. Pentru mine rămânea un Idiot, cu literă mare bineînţeles. Şi nu avea pic de repsect pentru iubita lui, părerea mea.
- Şi ce zicea mesajul ăla ?
Am întrebat de-a dreptul furioasă. Pentru atitudinea ei, pentru întâmplare, pentru mesaj şi fufa care îl trimisese. Adevărat, nu era vina ei dacă el se dăduse la ea. Însă dacă aceasta îi făcuse avansuri ştiind că el e „ om însurat” atunci urma să şi-o ia. Nu iert persoanele care îi fac rău amicei mele.
- Zicea ceva de genu’ că : eu ţin foarte mult la tine şi nu mă deranjează celelalte lucruri. Bla bla bla. Zicea ceva şi de – a început să plângă şi mai tare – şi de cât de aiurea e că el e cu mine. Şi chestii de genu’. Deci, Ela ! Nu mai pot, a fost oribil. Nu vreau să îl mai văd niciodată în viaţa mea!
Aha, da şi eu sunt Batman. Am oftat şi am luat-o în braţe. Nu a avut nimic împotrivă să continue ritualul smiorcăitului la mine în braţe. Am alintat-o pe cap.
- Las’ pe mine că rezolv.
Nu mi-a mai răspuns şi nu am mai insistat pe faptul că urma să se împace cu el. O ştiam mai bine decât oricine, dar eu nu îl iertam pentru faza asta. O să vadă el, roata e rotundă. Şi se întoarce non stop.

Nu mă puteam gândi cine îi făcea asta Aurei. Dar am presupus că era cineva care le ştia relaţia. Şi sunt mii de scoprii prin jur, aşa că ce să faci. Ca să fiu per total dreaptă, era destul de tare fata asta. Adică, şi eu m-aş fi dat la un tip cu o altă gagică. Dacă îl vroiam, hei.. Nu e vina mea! Dar având în vedere că băiatul era iubitul celei mai bune prietene a mele, nu puteam să las treaba asta aşa. Nu , domnule! Asta era sub demnitatea mea. Toată seara mi-am petrecut-o gândindu-mă la asta. Bineînţeles că a trebuit să îmi amintesc şi faptul că a doua zi aveam iar psihologie. Prima oră. Avusesem buna inspiraţie să îmi pun cercelul în gheozdan. Nu aveam chef să iau geanta azi. Şi nici mai mult chef nu aveam să îi văd mutra de comunist idiotului de Mircea. Prof pe dracu. Sper să ardă în...În, în orice. Doar să dispară din liceul ăla.
- Of, schimbă faţa aia măi! M-am adresat Aurei în drum spre liceu. Era frig în această dimineaţă. Şi cred că urma să plouă, cerul era foarte înnorat.
- Cum să fac asta? Mi-a dat un mesaj aseară, mi-a zis că nu are nicio legătură cu nimeni! Dar... Nu îl cred. Cum poate să zică asta? I-am cerut să îmi explice cine e, dar nu vrea . Sincer m-am săturat! Dacă nu îmi spune adevărul, mă despart de el!
De câte ori nu a zis asta? Mereu s-a întâmplat la fel. S-au împăcat şi au rămas „ lovey – dovey” . Am preferat să nu comentez pentru că era într-un stadiu în care putea fi rănită uşor, aşa că am dat din cap.
- O să vedem ce-o să fie. Doar nu mai fi aşa tristă, că mă faci şi pe mine să mă simt aiurea.
Nu am reuşit să o fac să îşi schimbe starea, însă când am ajuns la liceu şi am stat la oră, am văzut că se comporta ceva mai normal. Probabil vroia să fie atentă. Profu’ de psiho a început să ne predea prima lecţie. Ceva neinteresant, am luat notiţe în scârbă. Asta pentru că se uita la mine dacă scriu, eram probabil catalogată drept eleva cu probleme. Mda şi mie îmi păsa la fel de mult cum îi pasă unui hoţ de persoana de la care fură. Adică : DELOC .
După ce s-a terminat ora, care mi s-a părut infernală şi extrem de lungă, idiotul m-a chemat la catedră.
- Andrei, uite-ţi cercelul. Mă bucur că ai înţeles că acesta nu este locul potrivit în care să-l porţi.
Şi nimeni nu i-a zis lu’ mă-ta că asta nu e planeta potrivită în care să te nască? Cum zicea Mircea Badea : Sunt Ok, cu tine nu’s eu Ok ! Am refuzat să mă mai gândesc la toate aceste lucruri, pentru că era clar că nu mai puteam suporta presiunea. Aş fi explodat.
- Mda. Sigur.
Am luat pierce-ul şi am vrut să mă deplasez la locul din bancă . M-a oprit.
- Sper că nu vor mai exista şi alte probleme.
Ah , doar una micuţă! O să îţi îndesc capul ăla direct în.... Bunul simţ m-a oprit să continui. Nu ştiam că am aşa ceva.
- Mă rog.
Am răspuns fără să îi mai dau importanţă şi am văzut că expresia feţei lui zicea : O să am de furcă cu fata asta. Şi era clar că îmi făcusem un duşman. Dar naiba să-l ia de idiot insuportabil.
Am decis să nu mă mai stresez pentru restul zilei, însă urma să avem ora de biologie ( iacs ) . Am decis că cel mai bine ar fi să trag un pic de chiul aşa că am ieşit din clasă şi am dat nas în nas cu profa de bio. Căcat!
- Mergi undeva?
Mi-am dat ochii peste cap, şi m-am mişcat înapoi în bancă. Acum trebuia să o suport şi pe Miss Idioţenie, femeia asta tot ce ştia era biologie! Ba în sus, ba în jos. Era fascinată de materia ei, iar eu puteam zice că mă dezgusta fiecare chestie. Mulţumesc Doamne că aveam doar o oră pe săptămână. Plictisită, mi-am luat căştile şi am decis să ascult muzică la telefon. Atunci am văzut că primisem un mesaj.

[center] 1 – 0 pentru Miki[/center]

Când am zărit mesajul am înţeles ce vroia să zică. L-am citit şi pe următorul, tot de la ea.

[center] Oh, de fapt cred că e 2 – 0. Sărăcuţa Aura![/center]

Clar, îmi săriseră toţi nervii. Ea era deci fufa care se dădea la Raul. De parcă se putea mai bine. Şi aşa mă gândeam să o fac una cu Pământul, dacă ea vroia să grăbească acţiunea – NU ERA VINA MEA! A trebuit să îmi calmez furia deşi inima mea bătea nebuneşte şi aş fi vrut să mă ridic , să merg în clasa Mihaelei, şi să o bat până nu mai poate respira. Alice mi-a observat starea de nervozitate.
- Fato, mai uÅŸor. Ce-ai?
M-am uitat urât la ea . Aproape că a înghiţit în sec.
- Tu ÅŸtiai ce face Miki?
A dat din umeri.
- Nu am mai vorbit cu ea...
Am răsuflat oarecum uşurată. Nu mi-ar fi plăcut să rup relaţiile cu Ali, dar dacă era necesar nu o treceam cu vederea. Totul până la un punct. Şi idioata asta va trebui să mi-o plătească scump de tot. Mai bine nu îi spun încă Aurei, o să fie devastată, presimt. O rezolv eu şi p-asta, şi Raulinio ar trebui să aibă o explicaţie cât mai bună, că de nu dracu îl mănâncă şi pe el.
I-am trimis mesaj Aurei.
[center] Scumpilici, vezi că m-am îmbolnăvit şi merg la doctor. ( mă plicti! ) Aşa că ştii unde sunt ( săraca de mine ) . Da ? Ai grijă ce faci pe aici şi nu mai plânge. Pup .[/center]
Imediat ce s-a sunat am ieşit din clasă şi l-am sunat pe prostul ăla de gagic al Aurei . Mi-a răspuns atunci când a sunat pentru a treia oară.
- Salutare dragă, ce faci?
Îl surprinsesem. Am zărit asta.
- Ă, bine. Ce s-a întâmplat?
Uite vroiam să văd dacă pot să te ucid prin telefon , însă din păcate nu merge.
- Vreau să vorbim. Acu’. Te găsesc la terasa de lângă şcoala 3, în cinşpe minute.
M-a aprobat şi eu am închis telefonul. Nu era aşa de departe, aşa că am mers pe jos. Când am ajuns acolo, vinovatul mă aştepta. M-am aşezat la masa pe care a ales-o . Îmi luase un suc.
- Frate, ce dracu e în capu’ tău să te încurci cu aia?
I-am zis fără pic de ocolişuri.
- Despre ce vorbeÅŸti?
A încercat să se apere. Am realizat vag că trecuse o perioadă de când îl văzusem. Părul lui şaten părea ceva mai închis azi.
- Despre ce vorbesc? Am izbucnit. Tonul meu era foarte ridicat, dar am zis să nu ţip. Nu vroiam să atrag aşa tare atenţia. Frăţioare, nu te prefă. Ştiu că paraşuta aia e Mihaela. Eu le aflu pe toate, şi Aura nu merită asta. Dacă tu ai chef de distracţii, desparte-te de ea şi gata. Nu te mai juca în halu’ ăsta. Nu ţi-a dat de toate, ce dracu mai vrei?
Începuse iar să se justifice dar eu numai de asta nu aveam chef. L-am oprit.
- Azi mergi frumos şi îi ceri iertare prietenei mele dacă vrei să rămână un secret cine e tipa. Şi cu tot tacâmu’, flori şi scuze. Nu ştiu ce îi îndrugi acolo dar eu dacă o mai văd că suferă te castrez. Şi vorbesc foarte serios.
Înainte să mai poată zice ceva, m-am ridicat şi am vrut să plec. După care m-am întors şi i-am zâmbit.
- Apropo mersi de invitaţie, o să vin să îţi sărbătoresc ziua!
I-am prins privirea uimită şi am fost satisfăcută. Probabil că mă înjura, sau blestema. Sau orice. Şi nu aveam nevoie de confirmare la faptul că urma să se roage de scumpilici să îl ierte. Adevărul era că , oricât de macho o fi fost el, era foarte vulnerabil când venea vorba de blonda mea. Ţinea la ea, şi oricâte „ aventuri ” avea, nu putea s-o lase. Nu că aş fi înţeles ce mai căuta la altele ( din moment ce îi oferea chiar totul ) însă asta nu mai era treaba mea. Ci a lor. Eu aveam alt rol în partea aceasta de poveste.
Am mers până acasă pentru a mă schimba în ceva mai lejer, am mâncat ceva şi am făcut şi un duş. În fine , am ajuns înapoi la liceu repede. Însă am intrat doar până în clădire, am căutat-o pe Aura şi am vorbit puţin cu ea.
- Mi-a dat mesaj! O să vorbim azi, mi-a trimis 10 mesaje cu : scuze . Off ! Nu ştiu ce să mai zic. Să îl iert?
Am oftat.
- Păi vezi ce are de zis şi după cum consideri. Numai tu poţi să îl ierţi sau nu.
I-am zâmbit. Mai aveam o oră dar eu nu aveam de gând să stau. Am mers până în clasa Mihaelei.
Câţiva băieţi m-au privit curioşi.
- Miki sweety, am o treabă cu tine. Crezi că poţi să vi în parc după ora asta?
M-am uitat la ea sfidătoare.
- Oh, sau ţi-e frică? Nu îţi face griji, nu-ţi fac nimic.
Am început să râd ironică, şi aceasta mi-a adresat o privire plină de ură . Îmi venea să o calc în picioare, aici şi acum!
- Sigur că vin , nu mi-e frică de toate târfele.
Insultă, asta a fost una directă. Hei , ştii că te pot da în judecată pentru asta? Am martori ! Am râs în sinea mea. Cât de tare aveam să mă distrez. Ştiam că nu va veni singură, dar nici eu nu eram atât de proastă.
Am ieşit din clasa ei şi am mers până la Dani. S-au uitat ciudat la mine ceilalţi când am apărut, dar nu i-am băgat în seamă.
- Bau!
I-am zis lui Daniel îmbrăţişându-l. Stătea cu spatele, de vorbă cu nişte tipi şi eu îi înconjurasem trupul cu braţele. Era atât de bine... Nu aş fi vrut să îi mai dau drumul. S-a întors şi mi-a zâmbit. Oarecum fericit. Cum de nu realizasem până acum că faţa lui era chiar drăguţă? Culoarea pielii sale era pur şi simplu armonioasă. Nu era nici albă nici prea roşie, sau prea închisă . Şi nu avea coşuri pe faţă , chiar şi dinţii îi avea drepţi.
- Ce faci măi?
Am oftat.
- Am trecut să te salut. Am nişte treabă – de fapt un pic de confruntare. Cu Miki. În parc, după ora asta . Aiurea , nu?
Şi-a dat ochii peste cap însă nu a mai apucat să zică nimic pentru că am fugit din clasă. În drumul meu spre ieşire, s-a întâmplat să aud gura mare a idioatei de Mihaela. Venea din clasa ei.
- Mda. Ela se oftică tare de tot că Raul s-a dat la mine şi eu l-am respins , ştii? Mă rog, ce să zic. Fetele alea două nu pot accepta că sunt cu mult mai drăguţă . Şi e supărată şi că a aflat despre Silviu, ştii? Eu i-am zis că nu vreau să fiu cu el şi după s-a dus la ea.
A început să râdă, dar asta nu avea să o ţină prea mult. Am intrat în sala de clasă, ţipând.
- A dracu de târfă ce eşti, ia mai zi treaba aia odată!

Ma bucur ca ai postat azi si nu vineri cum banuiam . Bine ca am vazut capitolul inainte sa plec la scoala si am avut timp sa dau un si un reply .
Nu ma astepta ca Mihaela sa faca asa ceva , avea dreptate Mirabela , e o adevarata scorpie . Sunt sigura ca va avea , insa Ela grija de ea , pentru ca este razbunatoare .
Imi pare rau pentru Aura , ea tine cu adevarat la Raul si el la ea cred . Oricum cei doi au o relatie destul de ciudata , dar isi vor rezolva problemele intr-un final .

Pacat ca nu s-a intamplat inca nimic intre Mirabela si Dani , dar poate in urmatoarele capitole .
Abia astept sa vad ce-i va face Mirabela , sunt sigura ca Miki va regreta tot ce a facut .

hihi, ai venit mai repede cu 12 ^^

well.. ca deobicei un capitol excelent, a avut de toate, actiune din belsug si deloccc plictisitoare, uneori parca as vrea sa faci capitolele mai lungi :"> cu toate ca sunt mai mult decat OK, dar nah! chiar imi place ce citesc.. anyway.. am vazut si cateva greselute de tastare, bine nimic grav ^^":
repsect - respect
scoprii - scorpii

Citat:Am decis să nu mă mai stresez pentru restul zilei, însă urma să avem ora de biologie ( iacs ) . Am decis că cel mai bine ar fi să trag un pic de chiul...

- am decis, am decis; repetita asta m-a deranjat, puteai folosi un alt sinonim :D, altceva nu mai am de obiectat

well.. Miki asta m-a enervat rau de tot X( mincinoasa si parsiva, abia astept sa-si primeasca "portia" de la Mira caci o merita; Cat despre Mirabela o prietena adevarata ce pot sa spun :X si observ ca sentimentele ei pentru Daniel cresc :-" :> uuh!
astept nextu'! spor la scris :*
byeee

scumpilici :X...se pare ca ai avut treaba azi...cat am dormit eu .DEci...o sa incep cu greselutele :D:
"Rualinio"-Raulinio
"repsect"-respect
"scoprii"-scorpii
A mai fost si repetitia aia...dar Minni mi-a luat-o inainte.
"

Citat:Scumpilici, vezi că m-am îmbolnăvit şi merg la doctor. ( mă plicti! ) Aşa că ştii unde sunt ( săraca de mine ) . Da ? Ai grijă ce faci pe aici şi nu mai plânge. Pup .

m-ai dat gata....scumpilici :X:
.
DEci....capitolul mi-a placut la nebunie...chiar daca sarmana Aura sufera in halul asta .Imi place tot mai mult de Ella, e o prietena adevarata. Miki ma enerveaza din ce in ce mai tare....sper sa isi primeasca cat mai repede "lectia"
Astept urmatorul capitol....sa vad cum mai evolueaza "prietenia" dintre Ella si Dani. Baiatul asta cred ca chiar o iubeste. :X:

PAna la nextu....kissulet scumpo :*

deci in primul rand hello!am citit f multe ficuri dar n'am comentat niciunul..ai dreptate..lenea e un pacat..(cel putin pentru mine e...si credema k am citit destule ficuri bune...dar al tau e grozav!..il citesc de mult dar aqm mam gandit si eo sal comentez:D..replicile m-au dat gata!de unde le scoti?) iar actiunea nu face jogging dar nici nu stagneaza:)
cat despre personaje...geniale!mai ales Ela...imi place foarte mult stilul ei de fata rebela:Xsi imi place k ii ia apararea Aurei(se vede k e o prietena f buna)...cat despre Silv...nu imi pare rau de el:P...am observat k a devenit plictisitor...
Oo da...si Dani e f sweet...imi place qm ii poarta Elei de grija:X!!e un amic grozav dar ma intreb dak intre el si Ela se va intampla ceva....hmmm..miar placea k Ela sa ramana cu Dani..cred k ar fi cel mai reusit cuplu:chuu:

"- Mda. Ela se oftică tare de tot că Raul s-a dat la mine şi eu l-am respins , ştii? Mă rog, ce să zic. Fetele alea două nu pot accepta că sunt cu mult mai drăguţă . Şi e supărată şi că a aflat despre Silviu, ştii? Eu i-am zis că nu vreau să fiu cu el şi după s-a dus la ea.
A început să râdă, dar asta nu avea să o ţină prea mult. Am intrat în sala de clasă, ţipând.
- A dracu de târfă ce eşti, ia mai zi treaba aia odată!"
...waw...ce tarfa e Miki aia...dak o prind jur k o strang de gat!!!!:die:

"Azi mergi frumos şi îi ceri iertare prietenei mele dacă vrei să rămână un secret cine e tipa. Şi cu tot tacâmu’, flori şi scuze. Nu ştiu ce îi îndrugi acolo dar eu dacă o mai văd că suferă te castrez. Şi vorbesc foarte serios."
thoame:ha: ce tare e Ela!!!
...la cat de "prinsa"am fost in actiunea ficului tau minunat nu am observat greselile...si nici nu cred de altfel kai avut vreuna;)
Aa...si de'abia astept marea confruntare dintre Miki si Ela...yep..st convinsa k tarfa de Miki o sa si'o ia rau..asa ii trebuie!!!
sa nu ne mai tii atata in suspans si sa postezi continuarea cat mai repede
desi cred k ne pregatesti cv surprinzator
bye...spor la scris si sa nu ne dezamagesti(desi stiu k nu se va intampla asa

In primul rand, bine ai revenit printre noi :)). Si chiar mai repede decat trebuia, deci este minunat.
M-ai facut foarte curioasa.Abia astept sa vad cum va mai evolua Mira si ce-o sa faca cu vaca aia.De fel sunt o persoana pacifista, dar pe bune, daca as cunoaste pe cineva ca Miki aia sau cum o cheama, ar avea chelie de mult.Ah, cat ma pot enerva persoanele rele.Dar are Mira grija de ea...sper s-o calmeze putin, desi fetele de obicei sunt mai dusmanoase ca baietii, si daca i-o trage acum, cu siguranta tot ii va face zile negre..Grr, chiar mi-ar placea sa o cunosc p'aia :)).Ar fi foooarte funny >:)
Si hai, pune mai repede capitolul urmator ( si anunta-ma cand o faci :)) ).
Spor la scris geniu mic ce esti >:D<

BUuuuuuuuuuuuuuună! :X Mulţumesc enorm pentru comentarii! :X şi pentru aprecieri, şi pentru că îmi scoateţi în evidenţă greşelile, mulţumesc mult de tot . Aşa am şi eu şanse să mă corectez D: sper să mai elimin din greşelile de tastare şi din repetiţii, mă voi strădui. Enfin am venit şi cu capitolul următor.
Vă mai mulţumesc încă odată şi vă repet că sunt extrem de fericită că vă place această creaţie şi sper să vă placă în continuare!!! ah şi eu sper să nu vă dezamăgesc ever.
Oh btw : )) replicile le iau , pe unele, din viaţa reală, pe altele .. mi le imaginez. I mean, ce aş fi zis eu în acele momente? şi lucruri de genul ăsta D:

Lectură plăcută! <3

[center]Capitolul Treisprezece[/center]


Încremenise la vederea mea. Chiar şi faptul că îmi auzise vocea părea să o sperie. A făcut câţiva paşi în spate atunci când m-am apropiat de ea. La dracu, programasem să nu fac asta într-o sală de clasă dar mă călca pe nervi. Furia începuse să crească şi deja credeam că o să explodez. Bătăile inimii erau cu mult mai rapide acum, decât fuseseră atunci când doar auzisem vorbele ei.
Proasta. Idioata. Nesimţita. Nu îmi venea să cred că putea să mintă într-atât. Nu doar că se luase de cea mai bună prietenă a mea de atâtea ori ( şi mai vrusese şi să o despartă de iubitul ei ) , dar se luase şi de mine. Şi de puterea mea de a cuceri pe cineva. La care se adăuga faptul că eu cădeam pe locul doi.
Nu. Clar că asta umplea paharul iar eu nu aveam de gând să accept.
A încercat să fie ceva mai curajoasă, parcă amintindu-şi că era în public.
- Repetă ce-ai zis!
Am ţipat iar pentru a o face să îmi răspundă.
- Am zis odată, ce? N-ai auzit?
De data aceasta era rândul ei să ridice tonul. Dar nu a ţinut-o prea mult, pentru că m-am năpustit asupra ei. I-am tras o palmă peste obrazul stâng dar asta nu m-a satisfăcut. Era doar o palmă. Am strâns degetele mâinii drepte într-un pumn şi l-am îndreptat spre faţa ei. Am lovit-o, făcând-o să îşi treacă palma peste suprafaţa lovită.
- Eşti nebună!
A adăugat pentru a se apăra. Violenţa verbală nu mă rănea în această clipă. Am rânjit , simţindu-mi sângele cum îmi pulsa în vene şi cum creştea şi furia. O vroiam zdrobită.
Văzând că vreau să o atac iar, s-a apărat încercând să îmi lovească chipul . Era punctul meu sensibil şi , clar, nu vroiam să am vreo zgârietură pe faţă. Aşa că m-am ferit, unghiile sale imense intrându-mi în pielea gâtului. Le-a tras în jos, iar eu am simţit o durere a dracului de sfâşietoare. De parcă îmi era ruptă pielea de pe gât, ceea ce cred că s-a şi întâmplat pentru că am simţit acea parte umedă. Sângele începea să curgă, şi să nu mai zic cât de tare durea. Am înjurat în gândul meu şi nu am mai fost atentă la detalii, de abia am sesizat că mi-am trecut degetele peste rană, şi am rămas cu nişte lichid roşiatic pe acestea.
- Curva dracului.
Am strigat năpustindu-mă iar deasupra ei. De această dată i-am baricadat braţele, aruncând-o pe o masă. I-am trântit un cap în gură, şi nefiind satisfăcută complet, am repetat acest lucru de două ori. A zis ceva enervată şi eu am pleznit-o iar peste faţă. De abia mai înţelegeam ce spunea. Nu vroiam să ştiu nici măcar nimic.
Am ridicat-o, acum realizând că îi curgea sânge din buze. Iar mie de pe gât, ceea ce nu mi se părea deloc fairplay. Ar fi trebuit să o bag cu capu’ în WC. Data viitoare o să îmi aleg mai cu grijă câmpul de luptă.
Am prins-o de laţe şi am învârtit-o de câteva ori , fără a-i da importanţă expresiei indignate a feţei.
Sau era disperare?
A încercat să se elibereze, ceea ce nu prea i-a ieşit. Nu îmi amintesc dacă am anunţat-o, dar ar trebui să se păzească de furia mea de aici înainte. Am trântit-o pe podea şi încă trăgând-o de păr, am ridicat-o.
Mi-am pregătit genunchiul, şi faţa ei a făcut contact cu acesta. De trei ori la rând , până ce am putut realiza că era un zgomot infernal în jurul meu.
- Scuze...
Am auzit-o pe Miki zbierând, dar era prea târziu pentru iertat.
Lovind-o cu piciorul în spate, i-am zis.
- Data viitoare ţine-ţi pliscu-nchis târfuliţă. Şi nu te relaxa, că n-am terminat cu tine.
Chiar atunci când am vrut să plec, am dat nas în nas cu profesorul de pshiologie. Mi-am trecut inconştientă degetele în jurul gâtului şi am constatat că încă mai curgea sânge. Înghiţind în sec, am vrut să zâmbesc. Nu prea mi-a ieşit.
- Andrei, în biroul directorului. Acum.
Fără să se mai discute altceva, m-a luat de braţ şi m-a târât până la locul respectiv. Am zărit şi alţi profesori ajunşi la faţa locului şi cred că fusese mare zarvă în jurul meu, dar eu nu auzisem nimic . Când m-am uitat înapoi am văzut câteva bănci aruncate pe acolo şi scaune de asemenea. Asta nu îmi aminteam când se întâmplase, poate când o aruncasem pe Mihaela pe masă. Am chicotit în sinea mea.
Oricare va fi pedeapsa, a meritat.

Aş vrea să fi putut spune acelaşi lucru şi în clipa în care am ajuns în faţa directorului.
- Domnişoară Andrei Mirabela, ia un loc te rog.
Domnul acesta era un tip de genul : „ moşul comunist dar cu glume bune” . Deci atunci când era vorba de dat pedepse, s-o ia dracului de treabă dacă vroiai să ai de-a face cu el. Mi-am lăsat privirea în jos şi am văzut că a venit infirmiera pentru a-mi inspecta gâtul. Am tăcut, aşteptând să îmi bandajeze rana, după care s-a făcut nevăzută.
Profu de psiho era ÅŸi el prezent.
- Eu... pot să vă explic.
Am încercat să adaug. Aveam tonul domol, nevinovat . „ N-am fost eu!” deşi era clar că eu o făcusem.
- Păi ar fi o idee destul de bună, după modul în care ai lăsat-o pe domnişoara Tudose. Ai observat ce i-ai făcut?
Am dat din umeri, dar am regretat rapid gestul.
- Îmi pare sincer rău.
Da , vezi să nu ! Ha – ha –ha! Sper să stea şi în spital, nenorocita. Aş mai face-o odată , de două ori, şi de câte ori ar fi nevoie până să se-nveţe minte.
Şi încă nu s-a terminat!
- Aş vrea să cred asta, dar nici tu nu o faci. Nu-i aşa? E inexplicabil aşa ceva. Nu te înţeleg. Puteai s-o omori. Nu ai văzut în ce hal arăta, săraca fată? Nu ştiu ce probleme aveţi voi două, dar violenţa nu este un răspuns domnişoară. O voi suna pe mama ta şi voi rezolva rapid asta.
Of moş idiot. Se uita cu ochii lui albaştri-spălăciţi, prin ochelarii mari , rotunzi şi urâţi, la mine. Superioritatea privirii lui mă făcea să o iau razna. Şi de drept , nici nu îmi trecuseră nervii.
Aveam o gură prea mare, şi n-am putut s-o opresc.
- Mama nu e în ţară, şi tata e plecat într-un alt judeţ – ne-a părăsit ştiţi. Iar fratele meu este plecat în Congo în luna de miere cu soţia lui Ana, aşa că nu aveţi pe cine chema, îmi pare rău.
Am vorbit destul de repede şi pe un ton rece şi sfidător. La fel cum o făcea şi el. Am regretat iar vorbele.
- Sunt doar vorbe. M-am întâlnit cu fratele tău chiar ieri. Nu o să scapi de asta. Îl voi suna şi îl voi anunţa de pedeapsa ta.
Am dat din umeri.
- AÅŸa, ÅŸi?
- NU îmi vorbi aşa domnişoară. Aici ne aflăm într-o instituţie, nu pe stradă să vorbim aşa cum ne năzare. Ridică-te şi părăseşte încăperea. Eşti exmatriculată . Îţi voi trimite sentinţa acasă şi îţi voi suna părinţii. Fapta ta nu are iertare.
Am oftat, ridicându-mă şi luptându-mă cu dorinţa de a-i sparge faţa boşorogului ăluia de doi bani. Băgami-aş picioarele în morţii ei de şcoală de tot căcatul şi de toată conducerea ta. Mă piş pe ea de treabă.
Acum nu mai aveam scăpare. Ar fi trebuit să locuiesc cu tata. Brusc am simţit şi durerea provocată de zgârietură. Am înjurat în gândul meu şi am analizat biroul. Arăta naşpa în nuanţa aia maronie predominantă, se potrivea cu comunistul ăla.
Am părăsit încăperea, dar nu am plecat, proptindu-mi urechea de uşă. Mă observau camerele de filmat ,dar cui îi păsa?
Proful de psihologie a vorbit.
- Domnule director, eu cred că ar trebui să o exmatriculaţi pentru o săptămână, să se gândească la ceea ce a făcut şi după aceea să îşi ceară iertare întregului liceu pentru fapta sa. Având în vedere situaţia ei.... Probabil tot ceea ce se întâmplă în familia acesteia este cauza....
Directorul a răspuns.
- Şi ce le vom spune părinţilor fetei?
- Oh, îi ştiu situaţia domnişoarei Tudose. Nu ar vrea să fie implicaţi în aşa ceva ( un scandal ) . Mai degrabă ar vrea să primească o scrisoare cu toate scuzele posibile. Domnul Tudose este un om politic, după cum bine ştiţi...
- Desigur... Ei bine, cred că ai dreptate Mircea. Aşa să fie. Totuşi, îl voi înştiinţa pe fratele ei despre ce este vorba. Având în vedere că este singurul în această zonă.
La dracu. Cui să îi cer eu iertare? Nimănui. N-o să fac asta niciodată. Am vrut să mă deplasez din acel lor, însă uşa s-a deschis prea repede.
Profesorul de psihologie s-a uitat la mine, analizându-mă.
- Andrei, eşti exmatriculată pentru o săptămână. Să te gândeşti bine la ceea ce ai făcut.
- Da. „ Vă mulţumesc enorm domnule”. Am adăugat sarcastic şi am fugit de acolo, înainte să vărs în faţa lui. Ce idiot. Preferam să mă dea afară de tot.
Cum să îmi cer eu scuze? EU? Deşi nu făcusem nimic. Şi pentru asta avea să mi-o plătească idioata aia. O să vadă ea. Dacă are impresia că s-a terminat, atunci chiar nu ştie cu cine se pune.
Ajunsă la ieşirea din clădire, m-am simţit într-adevăr rău. Pentru mama mea. Când avea să afle... Pentru că avusese încredere în mine. Hei, dar ce vroia? Să mă las călcată în picioare? Nu în lumea asta.
Am oftat , căutându-mi telefonul pentru a suna un taxi. Nu aveam chef de mers. Am observat , cu disperare, că pierdusem obiectul respectiv.
- La naiba!
Am ţipat .
Auzind câţiva paşi în spatele meu, m-am întors surprinsă.
- Asta cauţi?
Vocea lui era cunoscută. La fel şi faţa. Şi eu nu am mai ţinut cont de ceea ce se întâmplase.
Aveam nevoie de un prieten .
Am mers spre Dani şi l-am îmbrăţişat, acesta punându-mi telefonul în buzunar , m-a luat în braţe. Am tăcut, neştiind ce să zic.
Eram convinsă că văzuse scena cu bătaia.
Eram sălbatică, nu ? Am crezut că ar fi dezgustat de un astfel de comportament, dar m-a surprins cu vorbele lui.
- O să treacă şi asta, măcar ţi-ai luat revanşa de la Miha, nu?
Am chicotit, deşi credeam că nu aş fi în stare să o fac. Pentru că eram rănită şi nervoasă şi... La dracu. Ce mai conta?
L-am privit în ochi, şi acesta a făcut acelaşi lucru. Am zâmbit, dând din cap şi el mi-a prins bărbia între degetele sale. Căutându-mi faţa, s-a apropiat şi şi-a proptit buzele de ale mele.
Nu fusese deloc un sărut. Nu.
Doar un pupic, nevinovat , peste buze. Şi totuşi, fusese atât de cald. Simţisem pentru prima dată că cineva mă proteja. Şi era o senzaţie ciudată. Era ca atunci când fratele meu avea grijă de mine, şi ceva mai mult de atât . Era şi ... Pasiune?
Poate.
Prietenie?
Poate.
Nu înţelegeam nici eu ce sentimente erau puse în acest joc, dar inima mea bătea foarte tare, trupul meu tânjea să fie mai aproape de al lui, fusese... magie? Nu. Probabil că doar consolare, dar am refuzat să mă retrag. Fie şi pentru câteva secunde cât a durat asta, m-am simţit complet refăcută.
După acest gest niciunul dintre noi nu a comentat nimic. Ce puteam oare spune despre asta ? Căci fusese atât de spontan.
În schimb, mi-a prins mâna într-a sa şi a început să meargă, trăgându-mă după el. În scurt timp am ajuns la acelaşi nivel, paşii noştrii mişcându-se la unison.
Era cald.
Până şi acest gest ce nu avea aşa multă importanţă mă făcea fericită.
Pentru că ştiam că este sincer. Şi ce era mai drăguţ decât un prieten în asemenea momente?
Şi totuşi, ştiam că nu este doar atât pentru mine. Căci buzele noastre se atinseseră. Şi aşa ceva nu faci cu un amic. Nu? Dar nici mai mult nu putea fi. Pentru că niciodată nu îl văzusem ca un potenţial iubit.
Poate un camarad?
Nu. Era prea puţin.
Probabil o parte din mine.
Înţelegeam, într-un mod atât de ciudat, faptul că el făcea parte din mine. Da. Era acea jumătate bună a mea. Blândă şi protectoare. Nu un frate. Iar eu nu eram o soră. Eram două persoane diferite ce împreună compuneau una singură.

Însă, magneţii ce aveau aceiaşi poli, nu se atrăgeau niciodată.

VAaaaaaaaaaaiiiii.Deci, huh, incerc sa-mi revin dar mi se pare dificil.Foooarte dificil.
Pur si simplu n-am cuvinte pentru cat de minunat este ficul.Ma sochezi intr-una si intr-un mod extrem de placut.
M-a dat gata ultima fraza.E geniala, e perfecta prin ceea ce semnifica.Nu vreau sa ii dezvolt intelesul acum, sa spun ce parere am eu despre asta, sa imi imaginez scenarii.Pur si simplu o las asa, dar iti spun ca mi-a placut.
Si bine i-a facut puicutei aleia.Desi cred ca a desfigurat-o destul de mult.Merita in orice caz.Iar la partea cu exmatricularea...e destul de riscant :)).Oricum, ce conteaza.Are o saptamana de vacanta gratuita :))
Sper ca pui urmatorul capitol tot azi (te rooog...gata am ajuns la faza in care ma voi milogi de tine pana vei face asta ).Abia astept sa mai citesc :X:X
Spor la scris :*:*:

Wow nu ma asteptam ca Mirabela sa o bata pe Miki , desi cred ca stiam ca o sa se razbune . Ela este foarte impulsiva , pacat ca a fost exmatriculata , dar asta e , caci nu putea sa scape prea usor . Sper ca parintii ei sa nu se supere prea tare si sa o mai lasa sa stea singura , desi nu cred ca vor mai face asta .
Miki a merita fiecare lovitura pentru ca s-a pus cu cine nu trebuie .

Relatia cu Dani devine din ce in ce mai complicata , mai ales pentru ca nu e sigura de sentimentele ei . Are nevoie de el si in acelasi timp nu crede ca il iubeste . Sper ca intr-un final va reusi sa isi puna ordine in ganduri , sentimente , pentru a nu il rani pe Daniel .

Ultima fraza a fost superba , toate relatia lor surprinsa in cateva cuvinte . Totusi as vrea ca cei doi sa fie impreuna , mai ales pentru ca stiu ca se potrivesc , dar totul depinde de sentimentele fiecaruia .