Animezup - forum manga si anime

Ajung şi eu într-un târziu pe la noul capitol care începuse foarte frumos !
Relaţia dintre Ela şi Liliana devine tot mai puternică şi mă bucur că s-a întâmplat asta , amintindu-mi ce părere avea despre ea la început .Cred că ea s-a mai maturizat , a demonstrat la sfârşitul capitolui . Mircea şi Will , păcat când vine vorba de primul . Bia a devenit o bună prietenă cu ea , mi-ar plăcea să o cunoască pe Aura , cred că s-ar înţelege foarte bine . Oricum în momentul în care s-a întors acasă , nu mă aşteptam să se întâlnească cu Dani , deşi speram ...
Totuşi l-a văzut ... Atât de trist , mă aşteptam să îl sărute , nu a făcut-o . La început s-a lăsat purtată de sentimente , lucru pe care Ela nu îl face prea des , întotdeauna fiind orgolioasă şi raţional . A dat dovadă de maturitate când i-a spus lui Dani că nu o iubeşte sau poate că nici el nu realizează toate sentimentele pe care le are faţă de ea. Of! Aş vrut să fi mers după ea , să o ia în braţe , să facă ceva .Cred că acum am realizat o asemenare mare a Elei cu o persoană pe care o cunosc .
Am văzut câteva greşeli de tastare : ,, traetz " - tratez
,, îneţelegeam "- înţelegeam
,, dansatz"- dansat .
Aştept următorul capitol .

Uaaaaaaau! :X ce de comentarii şi aprecieri. Mulţumesc mult, vă iubesc. Dar voi deja ştiaţi asta. Merci că aţi continuat să citiţi şi tot restul <3 * hugs everyone as a big big big thanks *
Am venit cu următorul capitol :3 sper că nu am grăbit lucrurile şi că este cât de cât ok. Nu m-am uitat pentru greşeli şi îmi cer scuze pentru ele ( mi-e foarte lene să corectez ) .

Lectură plăcută!!!

[center]Capitolul Douăzeci şi Nouă [/center]

S-ar putea crede că am fost foarte deprimată atunci când am ajuns acasă. Da, aşa numeam eu acum acest loc. Nu am fost, chiar nu . Şi eu m-am mirat de acest fapt , dar s-a întâmplat. Când am ajuns, am găsit o grămadă de căldură ce mă înconjura. Atât cei din casă, cât şi cei din afară m-au înconjurat cu sentimentele lor. Bianca a fost atât de fericită când m-a văzut, mi-a zis că i-am lipsit o grămadă ( asta pentru că ea nu are alţi prieteni în afară de bine ; adică, amici aşa de buni cu care poate vorbi orice ) . Nu eram eu genul de persoană care să povestească prea multe despre viaţa ei personală, dar am discutat cu ea despre ceea ce păţisem. Adică, despre ce se întâmplase. I-am spus pentru prima dată cine era Dani şi tot ceea ce se întâmplase.
Dacă era Aura ar fi început probabil să plângă şi să îmi zică ce rău îi pare. Poate să îi fie milă şi să aibă consideraţie faţă de mine şi toată treaba aceasta.
Însă, era o diferenţă de la cer la pământ între cele două; aşa că nici nu m-am aşteptat ca Bianca să reacţioneze în acelaşi mod în care ar fi reacţionat scumpilici.
A început să râdă dispreţuitor.
- Ha, merita asta. Adică, nu e ca şi cum ar fi trebui să stea cu tine sau altceva. Dar ai dreptate, dacă ţinea la tine mergea după tine. Adică, nu stătea locului când tu te depărtai. Îşi dădea orgoliul la o parte.
Eu i-am răspuns printr-un zâmbet şi am adăugat :
- Da. Şi nu e orgoliu; e de fapt ceea ce noi am numi „ indecizie” . Adică, mai clar , nu ştia nici el ce simţea. Adică eu aşa cred. Oricum nu contează, dă-o dracu de treabă . Trecem la next.
Şi cam asta a fost tot, dar mi-a plăcut de ea; gândeam la fel şi chiar m-a făcut să mă simt mai bine atitudinea ei. Nu m-a lăsat să cad într-o groapă a tristeţii. Nu aveam oricum voie să fac aşa ceva. Viaţa era într-adevăr frumoasă.
Am primit o grămadă de invitaţii pentru a petrece Anul Nou; deşi nu s-ar zice, eram destul de populară în clasa mea – am refuzat tot înafară de una singură. Eu şi Bia am decis să mergem la cineva acasă. Se aduna un grup foarte mare de persoane, şi noi nu puteam lipsi! Era clar acest lucru
Se ţinea la Florin ( care avea o pasiune pentru Brb ) şi ne invitase ( în mod special ) . Nu am putut să îl refuzăm. Era unul dintre cei mai poulari tipi din liceu. Să îl descriu, înalt ( oh da, chiar foarte ) , nu prea slab dar nici plin de muşchi ( avea o faţă de fotomodel, foarte drăguţă ) , brunet şi cu ochii albaştrii ( de fapt erau oarecum spălăciţi, dădeau spre gri dar erau frumoşi ) . Nu am vorbit nu el decât de câteva ori, părea un băiat a-ntâia dar aparenţele înşeală.
Plus că cei liniştiţi nu erau pentru mine. Nici pentru prietena mea dar , să zicem, că îi plăcea de el.
În noaptea de Revelion am decis să mă îmbrac într-o rochie roşie, scurtă şi cu decolteu. În sus avea un model gen tricou cu decolteu în formă de „ V” , şi venea foarte ok. Am luat şi o pereche de dressuri negre, pantofi cu toc de aceaşi culoare ca şi rochia, iar unghiile le-am asortat evident. La păr nu mi-am făcut nimic, arăta bine dat drumul ca de obicei. Eram cu adevărat sexy şi nu mi-era ruşine s-o recunosc.
Da, pentru că eram narcisistă şi îmi plăcea cum se modelau lucrurile pe mine. Acest obiect vestimentar îmi scotea sânii şi fundul în evidenţă. Nu consideram greşit acest fapt, să recunosc faptul că arăt bine.
Bianca îşi luase şi ea o rochie, diferită de a mea şi de culoare neagră. Îi venea foarte bine, şi se potrivea cu înălţimea şi silueta sa. Foarte elegantă şi rafinată, aş fi zis eu. Pentru că tunsoarea aceea de băiat ai zice că nu se potriveşte cu aşa ceva, ei bine oricine ar presupune asta – se înşela. Venea foarte bine pe ea, în modul în care o purta şi se mişca . Avea stil, şi trebuia să o recunosc.
Poate că părea prea mare îngâmfarea, dar când am ajuns eram ultimele. Locul era foarte frumos amenajat ( simţeai că eşti într-un club ) şi primitor. Nu era în planul nostru să ne facem apariţia ultimele, dar aşa s-a întâmplat . Am întârziat, şi nu era aşa mare pagubă pentru asta. Toate privirile se întorseseră asupra noastră ( hei, era evident, nu ? ) şi nu am lăsat privirea în jos nici măcar o secundă. Nu am fost uimită să văd că erau acolo şi Mircea şi Will ( nu ştiu ce căuta colegul meu de clasă aici, dar Will era şi el unul dintre cei mai populari tipi din liceu – era evident că nu putea lipsi ) . Am văzut o blondă care îi ţinea companie şi aproape mi-a venit să râd. Şi Mircea venise cu cineva ( asta mi-a fost mare mirarea, dar am ignorat – aveam eu timp şi pentru el ) . Mai întâi am analizat paraşuta cu care era blondinul , cel ce îmi fusese iubit. Era oarecum drăguţă, dar nu îmi plăcea nasul ei ( cam strâmb ) . Aveam de gând să îi fac figura lui Will, şi poate şi lui Mircea. Dar, cum am mai zis, toate la timpul lor. Pentru început mi-am pus haina şi geanta la loc sigur şi am început să dansez. Florin o luase deja în primire pe Bianca şi o sorbea din priviri. De abia dacă m-a salutat, dar nu mă deranja asta. Idiotul era chiar îndrăgostit de ea.
Când am început să dansez, mai mulţi băieţi m-au înconjurat. La cât de arogantă eram, nici nu le-am dat atenţie. Dar am avut grijă să îi fac să saliveze în ultimul hal.
- Bună.
Am auzit o voce familiară. Am zâmbit şi m-am întors spre acesta.
- Ola Mircea, ce faci?
A dat din umeri. Partenera lui era plecată ( probabil la baie ) . M-am ridicat de pe fotoliu, căci mă aşezasem pentru a mă odihni puţin. I-am atins faţa uşor, în aşa fel încât să îi atrag atenţia.
- Eşti cam palid, ai păţit ceva?
Nu era deloc aşa, însă făceam conversaţie şi vedeam că asta îi făcea o extremă plăcere. Ai venit cu o altă tipă ( era drăguţă; şatenă, înălţime medie, etc. – dar avea sânii prea mici, so she fails ) .
- N-am nimic. Tu, singură?
L-am pupat pe obraz, având grijă să îi las urme de luciu şi l-am văzut zâmbind.
- Hmm, nu ÅŸtii?
Am plecat înainte de a-i mai da şansa să mă interogheze, pentru că sosise deja iubiţica lui. Şi am auzit-o deja făcându-i crize de isterie pentru micuţa urmă de pe obraz. Ups, nu a fost intenţia mea. Sau da?
Am continuat să dansez, şi timpul trecea destul de repede. S-ar zice că e umilitor să nu ai partener, dar nu era aşa. Atunci când se adunau o grămadă în jurul tău, să te privească şi în speranţa să te atingă, să flirteze cu tine şi să le devi prietenă măcar pentru o seară. Hm, eu aveam alte planuri în această noapte.
L-am zărit pe Will şi era singur. Venea spre mine, dansând evident. Aşa că l-am acceptat pentru tura asta.
- Superbă ca întotdeauna, mi bella.
Mi-a rostit acesta la ureche şi eu am râs.
- Desigur.
După câteva secunde, a adăugat :
- De ce eşti singură?
Ai şi tu o problemă cu asta?
I-am refuzat pe amândoi blonzii, deşi mă invitaseră să vin cu ei. Şi nu , nu fusesem drăguţă în asta. Dar aşa era mult mai amuzant.
- Poate. Ca ÅŸi tine, de altfel.
S-a încruntat şi eu am zâmbit demonic.
- Ai medalionul?
L-am întrebat mecanic şi acesta a rânjit, trăgându-mă lângă el , trupurile noastre erau lipite. O scăpare a inimii mele, care începuse să accelereze.
- Da ÅŸi nu . ÃŽl vrei?
Nu înţelegeam prea bine dar ştiam că îi place să se joace, iar eu nu pierdeam. Nu azi, nu în noaptea asta. Nu împotriva lui.
- Tu ce crezi?
Am şoptit depărtându-mă de el, se terminase melodia şi acesta a făcut câţiva paşi în faţă . Eram la o distanţă destul de redusă.
- Ştii preţul.
A plecat apoi, întorcându-se spre bar pentru a lua ceva de băut. Am văzut-o pe partenera sa că se ducea spre baie, şi era şansa mea să fac o faptă rea. Am intrat după ea .
- Bună piţi, ce faci?
S-a uitat la mine contrariată, întrebându-se dacă eu chiar o bag în seamă. Era o tipă de la clasa a IX –a , ştiam pentru că mi-o arătase Iulia ( era şi aceasta aici cu Alin, iubitul ei ) . Şi ea mă cunoştea, căci aveam şi eu puţină faimă. A roşit şi a lăsat capul în jos; tipul timidei. Ok, prea uşor. Am dat-o la o parte din faţa mea pentru a mă uita în oglindă.
- Ştii că Will nu e pentru tine, nu?
Acum păream genul de tipă geloasă care dădea bătaie tipelor ce se apropiau de prada ei. Nu era aşa, însă aşa mă răzbunam eu pe idiotul ăla. Trebuia să o fac pe această paraşută să îi dea papucii chiar acum şi să plece; apoi era destul de uşor să nu las pe niciuna dintre gagicuţele de aici să se dea la el . Era chiar uşor.
- Ce.. Ce vrei să zici?
Patetică fiinţă. M-am apropiat de ea şi am apucat-o de păr. Şi-l buclase, dar ştiam că de regulă este drept. Şi îi era vopsit; nu era blond natural. Trăgând-o destul de tare, am aruncat-o pe jos.
- Simplu, du-te şi zi că nu vrei să mai fi cu el. Şi după , poţi rămâne la petrecere sau nu, nu mă priveşte.
S-a uitat uimită la mine şi eu am început să râd.
- Asta înseamnă „ nu”?
Ştiu că sunt fată rea, dar nu mă pot abţine. I-am tras o palmă , ridicând-o şi punând-o la perete. După asta mi-am pus degetele peste faţa ei, de parcă aş fi dorit să i-o rănesc cu unghiile.
- Ai cinci secunde.
Nu am stat mult că a început să se zbată speriată.
- De ce?
A răspuns pe un ton scăzut.
- Nu ai tu nevoie de motiv. Du-te acolo şi fă ce ţi-am zis, dacă nu vrei s-o păţeşti pe bune.
A vrut să iasă şi am văzut că se stăpânea cu lacrimile.
- Ah, şi nicio vorbă pentru ce s-a întâmplat. Atunci, n-o să am milă.
Acum chiar începusem să râd, adăugând umătoarele vorbe.
- Will nu ţi-ar pune niciodată partea; cred că de fapt asta i-ar oferi satisfacţie. Am trecut pe lângă ea şi ştiam că urma să iasă, după ce va plânge şi îşi va şterge ochii umbflaţi; când părul ei va fi rearanjat.
Eram aşa o creatură rea! Dar nu mă interesa; trebuia să îl văd părăsit pe cretinul ăla . Şi urma să fie umilitor, căci erau o grămadă de tipi prin zonă ( amici de-ai lui ) . Am prins-o pe Bianca singură şi am decis să urmărim spectacolul împreună. Mă întreba într-una „ ce-ai făcut?” şi eu îi răspundeam cu un zâmbet şi cuvintele : „ O să vezi. ” Era destul de entuziasmată pentru asta.
Am urmărit show-ul cu mare plăcere. Nu ştiu ce i-a zis dar a fugit plângând şi acesta nici măcar nu s-a uitat după ea, s-a dus la o altă tipă din încăpere pentru a flirta. Ha, nu avea şanse. Căci înainte de asta am avut grijă să o fac pe Bia să împrăştie un zvon ciudat . Suna cam aşa „ tipa aia cu care era Will, a bătut-o rău cineva – ai văzut cum arăta? Fosta iubită a lu’ Will sau aşa ceva, e nebună – nu m-aş atinge niciodată de el . ” Ai zice că astfel de cuvinte stupide nu ar funcţiona nici într-o mie de ani, zvonuri de căcat.
Însă, aveau un efect mai mare decât am bănuit. Inconştient, am zâmbit şi am început să dansez . Eram şi eu fericită pentru asta, căci blondul era contrariat şi nervos pentru ce păţise. Îi fusese călcat în picioare orgoliul, şi rămăsese singur. Mircea – altă poveste, că nu uitasem nici de asta – o împăcase pe cretina cu care era. Asta pentru moment, pentru că urma să o trimit şi pe aia dracului. El , săracul ,nu îmi făcuse nimic. Dar era deranjat să ţi se zică „ te plac ” – direct sau indirect, şi apoi să vină cu o altă tipă la o petrecere la care eşti şi tu.
Deşi tu l-ai refuzat înainte.
Hmm, asta îl făcea şi pe el un nemernic. Am adoptat o expresie uşor tristă şi am încercat să îi atrag atenţia – total reuşită. Când m-a văzut a lăsat-o baltă pe fata cu care era ( cine ştie ce i-a zis ) şi a venit să mă întrebe ce am păţit. De fapt, mai era puţin şi bătea ceasul pentru miezul nopţii. Will se apropiase şi el de mine, după cum îl vedea pe „ rivalul” său că făcea paşi spre mine. Exact atunci când ceasul a bătut ora 12 : 00, cei doi erau lângă mine , iar eu am zâmbit.
ÃŽi aveam la degetul mic.

[center]*[/center]

Fusese o petrecere cu adevărat interesantă. Pentru mine, căci mă distrasem, şi pentru Bia pentru că îşi făcuse un nou prieten ( da, altul ) . Forin, după cum mi-a povestit ea, nu era tipul calm şi drăguţ care părea. Era un fel de sălbatic – nebun şi dulce ( genul ei ) şi i-a propus să fie iubita lui. De fapt, mi-a zis tot ea şi am observat şi eu, nu s-a uitat la nimeni altcineva în afară de ea. Şi asta nu mi se părea total ciudat, câteodată băieţii devin dependenţi şi nu ai ce să le faci.
Zilele au trecut repede după asta, şi şcoala a revenit ( foarte naşpa ) . Însă, nu şi cel de-al doilea semestru. Mai aveam o lună dintr-acesta, apoi urma să mai avem o săptămână de vacanţă; înaintea celui de-al doilea semestru. Ai fi zis că era aiurea să te întorci la idioţenia aia de şcoală, şi chiar aşa era.
Prima luni nu prea am stat la ore pentru că eram cu toţii obosiţi şi dornici de a sta acasă, aşa că ne-am cărat curând. De abia pe la mijlocul primei săptămâni ne-am intrat puţin în ritm ( timp în care Mircea fusese absent pentru că – nu ştiu motivul ) . Joi a venit şi el la liceu, şi drept la mine.
- Ce mai faci?
A fost întrebarea lui simplă.
- Bine.
Răspunsul meu sec şi fără interes.
Aşa a trecut şi acea prima săptămână, şi următoarele trei ce au urmat. Afară era frig ( nu îmi mai plăcea ) . Mi se părea total aiurea acum, era prea multă zăpadă şi ningea într-una , atât de urât. Mă săturasem să merg liniştită pe stradă ( chiar aşa ! ) şi să primesc câte un bulgăre în cap la fiecare pas. Era total aiurea, prima dată mă distram însă după devenea total enervant.
Am fost fericită când am avut acea săptămână liniştită de vacanţă, în care am putut să mă odhinesc şi relaxez. Am mers la cumpărături cu Bianca şi am luat o grămadă de lucruri nefolositoare, doar pentru a ne distra ( a făcut cinste ) .
Nu o mai văzusem pe blondina de la petrecerea de Revelion, mai că aş fi vrut să îmi cer scuze dar nu am făcut-o . Niciodată, pentru ceva atât de stupid. Dacă nu a ştiut să se apere, nu era vina mea. În viaţă trebuie să ştii să spui nu.
Şi oricum nu îl plăcuse cu adevărat pe idiotul şi cretinul de Will, căci altfel nu l-ar fi părăsit şi mi-ar fi înapoiat fie şi o palmă.
Cât despre puicuţa pe care o agăţase Mircea, altă poveste. Mai mult suferea după el ( îi dăduse papucii ) şi îl căuta într-una. El nu îi răspundea la telefon şi când o făcea îi spunea : ce vrei?
Îmi părea rău pentru ea. Nu pentru că se comporta el aşa cu ea ( nu, chiar nu ) ci pentru că era atât de PROASTĂ cât să insiste şi să se umilească. Eu l-aş fi trimis la dracu pe el şi pe oricine altcineva care m-ar fi tratat aşa . Însă, nu toate fetele erau ca mine. Şi pentru asta, îmi părea rău.

Semestrul doi a venit proaspăt şi friguros ( încă era ger, bleah! ) şi eu eram somnoroasă încă din prima oră. Mă săturasem de geci, de ghete şi fular şi mânuşi, etc.
- Bună Mirabela!
Au sărit toţi când am intrat în clasă şi eu am ridicat instinctiv din sprâncene.
- Bună.
Am zis ÅŸi am ridicat din umeri.
- S-a întâmplat ceva?
Am zis pe cel mai firesc ton posibil ÅŸi aceÅŸtia se uitau ca dracu la mine.
- Suntem plus unul la numărul clasei!
A strigat cineva . Era vocea Mariei, foarte dulce de altfel. Era o fată de înălţime medie, cu trăsături copilăroase dar simpatice.
- AÅŸa, ÅŸi?
Am zis eu indiferentă şi am plecat spre scaunul meu.
Am vrut să mă aşez, să îmi pun ghiozdanul pe bancă şi toate celelalte DAR cineva stătea pe scaunul meu.
_
*next = următorul. Fac aici referire la faptul că nu treb. Să stea după el [ Dani ] ci poate să meargă la „ următorul ” băiat.
*so she fails = asta înseamnă că pierde ; decade – nu are nicio şansă ( nu e mai bună ca mine ) – la asta m-am referit.

Ok, ti-am promis comm, comm o sa ai :))).

Pf, iti ador povestea, iti ador stilul de a scrie, iti ador ideile, te ador pe tine 8->.
Deci povestea este una super, foarte realista, sa spun asa, adica lol, Ela nu are super-puteri nici nu se face invizibila sau ceva in genu`. E o fata normala, cu mult tupeu ce-i drept, si e foarte draguta. Mi se pare ca a suferit destul de mult cand tatal ei a lasat-o :-? de mica. Si pot sa spun ca poate de la asta i se trage comportamentul.
Pf, Dani, aolo <3 iubirea mea <3 de asta ma plang eu de fiecare data, sa stii ca in cap 28, aproape ca am plans [ stiu, stiu nu ti-am zis =)) ] l-am recitit de cateva ori bune, si de fiecare data mi-a parut raude Dani, nu de Ela, pentru ca ea isi imagineaza niste chesti urate, nu stiu de ce a plecat :((.
Acum, Mircea, mrr, asta-i un armasar da-l dracu :X asta imi place dupa Dani [ pune-i impreuna :> ]. E un tip .. foarte indraznet, si totusi ca orice barbat se lasa dus de val [ consecinta in cap 29 :)) ]. Imi place ca se tine dupa Ela :>.
Pff, Will, broasca testoasa, stii cat il urasc, nu ? Deci, il injur in fiecare minute, il urasc, nu-mi tre sa-i citesc numele sau actiunile =)) e un NESUFERIT !!! :((. Sper sa se loveasca la cap intr-o bordura [ ahahah 8-> ]

Pf, in rest ... e super tare, eu nu ma uit dupa greseli la povestea ta pentru ca sunt prea absorbita <3. Gambate la urmatorul capitol :x.

Un nou capitol :x ! Şi cât l-am aşteptat pe acesta .
A trecut peste întâmplare cu Dani , exact asta speram să facă , nu e genul care stă acasă şi plânge după un băiat . Dacă e indecis , el pierde .
Bia a fost genială cu răspunsul pe care i l-a dat , chiar a încurajat-o . Bravo ei ! Şi ele două devin prietene din ce în ce mai bune şi apropiate . Oricum părea foarte interesantă şi sexy .
Ai făcut-o rea pe Ela , ce mi-a plăcut cum s-a comportat . Poate a fost puţin cam rea cu blonda aia , dar a scăpat-o de un idiot . Chiar ar trebui să îi mulţumească pentru ajutor . M-a dezamăgit Mircea , de ce s-a dus cu alta la bal ? Mai bine se ducea singur , dar orgoliul său .
Păcat că nu a recuperat încă pandativul .
Ok m-ai lăsat cu o întrebare în minte . Cine e noul venit ? Să fie Dani ?:)) Am şi eu speranţe deşarte .
Grăbeşte-te cu următorul capitol . Spor la scris !

Ieei :x !! Un nou capitol , care m-a lasat in ceata totala , chiar sunt curioasa sa aflu cine este noul coleg :-&gt; . Nu vreau sa imi imaginez , n-am de gand sa imi stric surpriza . Oricum , a fost un capitol foarte tare .
Atitudinea Elei , este " uau " . S-a purtat extrem de interesant cu Mircea si l-a pus la punct pe Will . I hate him , nu e corect sa se tot tina dupa ea . Este prea de tot , nu pot intelege de ce nu baga la cap ... Pur si simplu -____- . Biancaa rocks : ) . Este o tanara sigura pe ea , cu o personalitate extrem de interesanta . I rilly like her way to be !
Of , chiar ca sunt curioasa sa aflu cine este noul veniiiit :x !
Hugs ^___^ .
Astept nerabdatoare nextul !

Vaaaaaaaai !
Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii şi susţinere . Sunteţi grozavi. Vă ador pt că îmi citiţi ficul şi pt. că vă place . Mă faceţi atât de fericită * tries to keep her tears in her eyes * >:d< Sper să vă placă în continuare.
Am venit prea curând cu capitolul 30? :3

Lectură plăcută!

[center] Capitolul Treizeci[/center]

Cineva stătea pe scaunul meu. În banca mea. Şi da, rânjea.
Asta m-a scos din sărite, fără niciun alt avertisment. Inima a început să îmi accelereze ca dracu, pentru că eram nervoasă. Ştiam că trupul meu urma să reacţioneze violent, aşa eram eu. Îmi scânteiau ochii, o simţeam până în măduva oaselor. Cineva dorea să îmi ia locul, căci eram sigură că exista conştiinţa faptului că acela era locul meu. Doar al meu; şi nu aveam eu să îi permit una ca asta.
Nici într-o mie de ani.
- Ridică-te .
Am zis eu fără pic de intonaţie în voce, rece şi indiferentă . Privirea îmi era sfidătoare.
A zâmbit, fără pic de teamă. Regăseam ceva din mine pe chipul acela neînfricat. Putere şi detereminare. Şi asta mă scotea din minţi.
- Nu vreau!
A zis tare şi clar, isteric aproape. Oh, deci existau diferenţe între noi. Am zâmbit şi eu la acest gest, căci altfel nu puteam să îl percep.
- Nu ştiu cine eşti, dar ai face bine să te mişti.
Avea părul lung ( cred că îi venea până la fund ) , ochii îi erau verzi ( mda , bla , bla , bla ) şi era blondă . Natural, am putut realiza asta. Mă enerva deja. Nu era o persoană urâtă , dar nu trebuia să fie pentru ca eu să nu o înghit. Venise aici să mă scoată pe mine din minţi, sau ce? Imediat avea să se ridice de pe scaunul meu căci altfel nu răspundeam de mine. Şi mă enerva faptul că mă sfida. Nu avea voie, nu ? O să o pun eu la punct.
- Dacă nu , ce? Oh, nu ... Lasă-mă să ghicesc : îmi dai cinci secunde?
Avea o voce superioară. Această creatură idioată şi plină de sine, de parcă aveam eu de gând să pierd împotriva ei. Curvuliţă de tot rahatu’, o să vezi tu! Avea trăsături asemănătoare cu o altă persoană pe care o cunoşteam, dar nu erau indentice. Mă enerva acel zâmbet superior.
Şi replica pe care mi-o dăduse... Era legată de ceva. Încă nu ştiam de ce anume, dar aveam să aflu. Mi-a trăznit prin cap seara de revelion, îi dădusem cinci secunde cuiva să se care din baia aia şi să facă ceea ce îi zisesem eu.
Nu . Nu cred că exista legătură.
Mi-am scos acel gând din cap şi am răspuns rapid. Nu prin vorbe, ci mi-ai înfipt mâna în părul ei.
Mi-a fost mare surprinderea atunci când a ripostat. De abia prinsesem acele bucle ( tot naturale, avea părul oarecum creţ ) când aceasta mi-a dat peste palmă împingându-mă. Încă nu se ridicase de pe locul ei şi avea o atitudine batjocoritoare.
Cretina. Idioata. Cine se credea? Fierbeam în mine. Ştiam că sângele îmi pulsa mai tare în vene căci ticăitul inimii era de o mie de ori mai accelerat decât de obicei.
- Sau ce? Ce? O să faci asta? Proasto, eu nu sunt ca Denisa, crezi că mă poţi atinge cum vrei tu? Marş!
HA? Asta a fost reacţia mea şi ştiu că acum se vedea pe chipul meu faptul că eram cu adevărat foarte nervoasă şi gata să explodez. Ea era o nenorocită. Trebuia eu să ştiu cine este Denisa ? Nici nu mă interesa , nici nu îmi păsa! Nimic. Ce curvă de doi bani, vine ea aici să ţipe la mine.
Fără niciun drept. O să îi arăt eu ei.
S-ar zice că acum aş fi sărit peste ea şi aş fi omorât-o în bătaie. Lucru pe care puteam să îl fac, cu sau fără uşurinţă şi pe care îl doream cu ardoare. Dar aveam mai multă minte decât atât şi nu am vrut să mă las pradă impulsurilor. Trebuia să fiu calculată şi clar mai inteligentă decât ea.
Ea era prea bestie, hei – nu că eu nu aş fi fost. Însă , în cazul acesta, trebuia să îi arăt cine e şeful. Aşa că am zâmbit ironic şi ştiu că ochii mei străluceau.
- Denisa ? Despre cine vorbeÅŸti?
Aveam o vagă idee despre cine ar putea fi ( iubiţica lui Will de la Revelion ) dar nu eram sigură. Plus că nu mai ştiu pe cine am bătut. Ah, doar pe tipa care îmi rupsese medalionul ( şi pe care aveam de gând să mă răzbun, curând – o să vadă ea ) . Însă, nu îmi aminteam să îi fi spus aceleia ceva de „ cinci secunde ”. Niciodată nu ştii ce îţi iese din gură când eşti nervoasă.
Revenind la creatura fără pic de minte din faţa mea, se vedea că o înfuriase foarte tare această replică. Faptul că nu o cunoşteam pe idioata pe care o rănisem, sau ce o fi fost asta. S-a ridicat în picioare şi privirea ei m-a ţintuit cu acei ochi necruţători şi sălbatici.
Ce mă stresa!
- Adică, acum nu o mai cunoşti? Tu chiar ai tupeu, nu glumă!
Asta m-a făcut să râd în hohote.
- Vai, dar ce spectacol frumos ai dat. Te faci de râs , scumpete. Aşa că , mişcă odată.
Acesta a fost răspunsul meu la indignarea ei de caca. Hmm, şi a avut o reacţie de aşteptat. M-a luat de haine ( încă nu îmi dădusem jos geaca ) şi m-a împins. Asta a făcut-o să se mişte , şi apoi ( fără ca măcar să îmi dau seama ) mi-a dat o palmă!
Adică , a îndrăznit să facă aşa ceva?! Aproape că tremuram de furie şi ştiu că asta se vedea pe faţa mea.
Dar eram mai deşteaptă ca ea. Am ignorat acceleraţia inimii şi toată durerea provocată ( mă lovise în orgoliu ) am înghiţit de această dată furia şi nu am spus nimic, nu am dat înapoi! Chiar deloc.
Şi probabil toţi m-ar fi întrebat , de ce?
O lacrimă mi-a curs pe obrazul drept. Şi , oh! Cât m-am chinuit să fac asta – ce bine că îmi reuşea. Căci m-am gândit la ceva atât de trist şi dureros încât toate sentimentele mele s-au trezit la realitate şi am devenit vulnerabilă.
Toţi se uitau uimiţi la mine, pentru că se adunaseră colegii în jurul nostru pentru spectacol. Nimeni ( în afară de Ştefan şi mine ) nu îl văzuseră pe profesorul de fizică intrând. De fapt, ar trebui să îi mulţumesc colegului meu de bancă pentru că el mă atenţionase de sosirea prof-ului. Ştiu, era ciudat dar îl văzusem. Pentru că el era cu adevărat un amic grozav, şi nu dormea chiar întotdeauna.
Mi-au mai căzut două lacrimi şi mă mai calmasem, adică nu mai eram atât de nervoasă – acum eram supărată.
Profesorul a sărit repede spre noi şi ne-a întrebat ce s-a întâmplat.
- Nu am făcut nimic!
Am strigat eu foarte tristă şi rivala mea era contrariată. Nu ştia ce se întâmpla. De abia mi-am abţinut un zâmbet.
- Am vrut doar să stau la locul meu, şi ea era acolo.Când... Când i-am zis să se ridice, m-a lovit!
Am strigat eu atât de supărată încât profesorul s-a lăsat profund impresionat şi supărat pe noua noastră colegă.
- Domnişoară, nu e ... Bla , bla. Nu am ascultat ceea ce avea acesta de zis. În timp ce o scotea afară din clasă ( pentru a-i ţine o morală demnă de milă ) m-am uitat la ea zâmbind demonic şi făcându-i cu ochiul. Ştiu că a citit în privirea mea ceea ce gândeam : „ Te-ai dat dracu .”
Ei bine, ora a fost mai calmă. Pentru că a poziţionat-o într-o bancă departe de a mea ( pe rândul de la perete ) şi eu am zâmbit satisfăcută. Deşi, în sufletul meu, eram nervoasă. Cine era aceasta şi ce dorea? Mă făcea la melodie, ca să zic aşa. Nu o puteam suferi, sau înghiţi sau orice altceva. Trebuia să dispară din peisaj, cumva-cumva. Şi ce o adusese la liceul acesta? În clasa aceasta?
Mai bine stătea acolo unde era. Ştiu că toţi cei din clasă mă considerau probabil o nemernică fără suflet ( poate chiar eram una ) dar zâmbetul pe care mi l-a oferit Bianca, mi-a fost de-ajuns să mă facă să mă simt extraordinar. Ştiu că văzuse şi ea spectacolul, dar că ajunsese în urma mea şi nu s-a băgat pentru că nu am zis eu să o facă. Aşa era ea, dacă aveam nevoie neapărat – atunci sărea. Dacă nu , ştia că mă descurc.
I-am mulţumit lui Ştefan. Ştiu, e aiurea. Dar chiar am făcut-o fericită.
- N-ai pentru ce.
Acesta a zis simplu şi după ce l-am întrebat de ce a făcut-o, a adăugat :
- Nu suntem noi prieteni?
Şi eu am dat din cap . Căci era adevărat. De fapt, mi-a zis că i-a plăcut cum am jucat teatru şi că nu se aştepta să fiu atât de bună. Nu i-am mai zis că nu eram o actriţă atât de bună doar că a fost de-ajuns să îmi imaginez lucrurile urâte din viaţa mea, ca să pot deveni în acel hal. Am preferat să creadă că sunt cu adevârat atât de puternică pe cât par.
Mi-a revenit gândul la curvuliţa aceea, al cărui nume încă nu îl cunoşteam . Se băgase în viaţa mea fără niciun drept, avea să o plătească . Ştiam cu siguranţă că şi ea gândea acelaşi lucru. Ar fi vrut să mă taie şi să mă arunce la vreun crocodil, pentru a mă devora. Bine, poate că iar exageram dar aşa îmi zicea expresia feţei sale.
Nu aveam să o las eu să facă aşa ceva, proastă de doi bani.
Mircea nu venise azi la şcoală, neinteresant oricum. Bine, aş fi vrut să văd ce reacţie avea atunci când se întâmplase conflictul acesta cu domnişoara nou venită. Eram foarte curioasă, dar ... Poate se va mai ivi şi altă ocazie. Nu se ştie niciodată.
Acum ştiam că este o oarecare diferenţă între mine şi blondină. Ea era prea onestă. O văzusem atunci când o luase profesorul din clasă. Prea impulsivă şi incapabilă să mintă . Nu că eu aş fi fost o mincinoasă înrăită, şi fusese adevărat că mă lovise. Un picuţ de teatru şi o abatere de la adevăr te poate salva – bine de tot. Trebuie doar să îţi foloseşti creierul.
Ei îi lipsea cu desăvârşire.

În pauza următoare, pipiţa a plecat fără vreo altă vorbă. Şi pe mine mă durea direct în fund de ceea ce se întâmpla! Oh, oricum decisesem şi eu să mă car spre casă căci deja eram sătulă de atmosfera asta.
- Bia, mergem?
Am strigat spre ea , jumătate furioasă. Una dintre colegele mele m-a privit sifdător. Să înţeleg că o încuraja pe rivala mea, şi credea că de fapt acum o să primesc ceea ce „ merit” . Ştiam că majoritatea nu mă suportă, şi nu prea îmi păsa. Am mers spre aceasta şi am privit-o în ochi.
- Ai vreo problemă?
Tonul îmi era sarcastic. A dat din cap în semn negativ; Era uimită.
Nu mi-am luat privirea.
- No, pe bune? Atunci nu te mai uita aşa, dacă nu vrei să pici pe lista mea neagră.
Am plecat înainte să îi prind reacţia. Mă durea undeva de ea şi tot ceea ce i se întâmpla, doar că nu avea niciun drept să se uite aşa la mine. Vai, de parcă ar fi putut ea să facă ceva cu adevărat. Bianca m-a urmat şi am decis să mergem până la toaletă înainte să plecăm ( voiam să îmi verific faţa ) .
- Cum o cheamă pe târfa aia?
Am spus eu calm . Aceasta a râs.
- Hm, ÅŸtiu doar prenumele.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Scuipă-l!
- Sonia.
Neinteresant. Am urmat cursul nostru , şi după ce m-am aranjat ca lumea, am decis să plecăm spre casă. Am discutat cu prietena mea despre conflictul pe care tocmai îl avusesem şi aceasta a fost destul de indignată. Mi-a spus chiar că o va ciufuli următoarea dată când o va prinde, dar i-am zis că satisfacţia asta e doar a mea. Se vedea că ne potrivim. Între timp, i-a sunat telefonul şi a trebuit să răspundă ( era Florin ).
- Ah, Ela, vrei să ne ducă Florin acasă? S-a oferit atât de drăguţ!
Ştiam eu ce înseamnă asta. Era în limbă după el, şi acesta după ea. Dar nu aveam chef de asta.
- Du-te miel pierdut, că eu mă descurc pe jos . Mă bucur de zăpadă, una-alta. Şi salută-l din partea mea.
A încercat să mă convingă să merg ( adică mi-a mai oferit odată propunerea ) dar am refuzat. Nu aveam chef să mă bag în intimitatea lor ; plus că aveau să se lingă jumate din drum ( chiar dacă Florin era ocupat şi cu condusul ) iar eu nu aveam chef de aşa spectacol.
În cele din urmă, rămăsesem singură pe coridor, îndreptându-mă spre ieşire.
Mă enerva geaca, ghiozdanul şi tot restul.
Am auzit un zgomot în spatele meu, aşa că mi-am întors privirea instinctiv – pentru a afla cauza. Oh, era un grup de cinci fete.
Sper că nu aveau nimic cu mine; eram sătulă de conflicte azi. Aşa că mi-am continuat drumul, fără a mă uita înapoi. Asta până ce mi-am auzit numele strigat. Nu puteam să ignor asta, căci venise cu o jignire.
- Târfă Mirabela, aici – aici!
Asta punea capăt la tot. Ce stresant!
- Oh, pipiţele au atâta creier cât să le permită să vorbească?
Singura replică pe care eram în stare să o scot chiar acum. Le-a iritat puţin. Oh, am recunoscut-o pe tipa cu care mă ciondănisem mai de mult, şi care îmi RUPSESE lănţicul. Tot ea avea de gând să se răzbune, am înţeles acum. Iar eu eram deja un pachet de nervi.
Oricât ai fi gândit asta, cinci contra unu nu era o opţiune bună . Mi-aş fi dorit ca Bianca să fi fost aici cu mine, dar aveam prea mult orgoliu ca să o sun să se întoarcă. Aşa că am lăsat baltă acest plan.
- Oh, ce să zicem!
A scos una dintre ele, sarcastic. Eu am dorit să plec, chiar nu mi se părea corect. Dar nu am reuşit. Una dintre ele a venit spre mine şi m-a lovit. O alta mi-a luat ghiozdanul şi mi-au dat jos şi geaca ( pe care acum le aruncaseră pe jos ) . Oh, minunat!
- Ce vreţi?
Am strigat eu iritată, dar nu mi s-a răspuns. Nu prin voce. Căci am primit un pumn în faţă, şi la naiba – chiar a durut. Era pe nepregătite, nu eram nici lovită sentimental sau altceva ( ca să nu simt durerea fizică ) . Avusese nişte inele pe degete, aşa că asta mi-a făcut faţa aproape să tremure ( metaforic vorbind ) . Acum eram de-a dreptul furioasă. Mă înroşisem probabil şi eram gata de „ luptă” . Am ripostat şi eu. Am luat-o pe una din ele de păr şi am aruncat-o la podea. S-a lovit de perete aşa că am reuşit să îi trag un picior în burtă. Era cea care îmi dăduse pumnul. Nu am reuşit să mă mai mişc pentru că mă prinseseră de braţe. Am dat din picioare dar curând îmi erau şi acelea imobilizate. Ce dracu se întâmpla ? Azi era una din cele mai de rahat zile ever, chiar nu aveam chef de asta. Şi ce naiba!
Continuam să urlu în mine , zbătându-mă pentru a mă elibera din strânsoarea acelor fufe. Nu am reuşit. Era ironic, o simţeam pe pielea mea. Îmi primeam răsplata, oare?
Am primit un pumn în burtă. Şi, oh! A durut. Eram şi în acea perioadă a lunii, şi asta a făcut gestul şi mai oribil. Ştiu că am scâncit de durere. Nu aş fi crezut că exista atâta brutalitate.
Åži eu?
Eh, eu eram altă poveste.
Acum nervii îmi erau întinşi la maxim şi mă durea stomacul îngrozitor. Nu s-au oprit aici, m-au lovit şi peste faţă şi nu închisesem ochii. Deci, zăream cine erau atacatoarele mele. Şi aveau să mi-o plătească.
Dar nu acum. Acum când eram bătută şi umilită. Ele râdeau şi îmi aruncau injurii. M-au lovit şi maltratat, zgâriat şi ocărât prin cuvinte îngrozitoare. Încercam să mă gândesc la altceva în acest timp căci nu mă puteam mişca. Era atât de tragic şi umilitor!
M-au lăsat la podea, căzută şi aproape inconştientă ( ar fi zis ele ) şi au plecat, lăsându-mă acolo să zac.
Şi asta mă durea cel mai tare , mă priviseră de sus şi trupul îmi era amorţit şi plin de răni. M-am ridicat, dezgustată de propria mea persoană şi am observat că îmi curgea sânde din buză, şi din nas. Şi aveam zgârieturi pe gât. Ridicându-mi cămaşa, după ce am deschis sacoul, am zărit că şi stomacul meu era roşu. Şi simţeam acea durere sfâşietoare. Unul dintre ochi îmi era închis, dar am reuşit să îl deschid.
Aveau să mi-o plătească!
Acum furia creştea în mine. Mi-am adunat lucrurile, dar nu m-am îmbrăcat. Am vrut să o sun pe Bianca, dar nu am mai reuşit să fac nimic. Am căzut la podea şi am observat că unul dintre picioare îmi era ceva mai grav rănit. Cu greu mi-am restabilit echilibrul.
- Ce s-a întâmplat?
Am auzit vocea cuiva şi nu am îndrăznit să privesc înapoi. Mergeam spre ieşirea din liceu şi era prea penibil ca să mă vadă cineva aşa. A fugit spre mine şi mi-a luat hainele şi ghiozdanul, a mers înaintea mea şi m-am văzut nevoită să îl urmez. Îmi era teamă să zic ceva, pentru că poate lacrimile ar fi început să curgă. Nu doream asta. Să arăt cât de slabă eram . Îmi abţineam sentimentele şi de abia mă puteam mişca. Nu mi-a zis nimic şi nici nu s-a uitat la mine, parcă citindu-mi gândurile. Era prea aiurea să fiu văzută aşa.
După ce mi-a pus lucrurile în maşină, s-a întors spre mine. Iar eu am căzut, pierzându-mi echilibrul ( dar nu şi conştiinţa). A vrut să mă ajute dar l-am depărtat, ridicându-mă singură. Nu mai puteam gândi clar.
Am intrat în maşină şi acesta mi-a mângâiat obrazul. Acest Mircea, ce căuta aici?
- Ce faci?
Am zis eu schiţând un râs fals.
El mi-a zâmbit.
- Asta ai să mă întrebi? Ce dracu ai păţit?
Asta m-a făcut să oftez într-un mod aiurea . De parcă nu avea rost să îi explic.
M-a tras lângă el, aproape fără voia mea. Ochii lui mă sorbeau, iar eu i-am lăsat să o facă. Eram prea vlăguită de puteri ca să pot protesta. Şi eram şi plină de sânge.
El nu vedea asta?
Şi-a apropiat faţa de a mea, mâinile sale erau calde şi protectoare. Nu că aş fi avut eu nevoie de el acum; căci nu sosise la momentul când chiar aveam nevoie de ceva.
M-a sărutat.
Da , asta a făcut.
Buzele noastre s-au unit încet, limba sa şi-a făcut loc în gura mea începând să exploreze. Saliva lui probabil se amesteca cu sângele meu, creând un nou gust.
Apoi a scos o trusă de prim ajutor din maşină, şi a început să îmi trateze rănile.
Iar eu am tăcut şi l-am lăsat s-o facă.

Ce repede ai postat un nou capitol ! Normal că nu prea curând .
Sonia m-a enervat , îşi permite cam multe cu Mirabela . Cred că este o prietenă sau rudă ( ceva asemănător ) cu blondă pe care a ameninţat-o Ela la bal . Mai mult că sigur asta . Păcat că ele nu ştiu ce idiot e William . Mi-a plăcut că a analizat situaţia şi a profitat de apariţia profesorului în clasă .
Săraca Mira , chiar îmi părea rău să o văd bătută de alea , mai ales că era cinci . Ce naiba ? Nu avea cum să le învingă . Of ! Dar sunt sigură că vor plăti pentru fiecare lovitură . Am ajuns să o cunosc pe Ela şi ştiu că este răzbunătoare . Şi oricum alea merită multă bătaie .
Ştiam eu de ce îmi plăcea de Mircea , totuşi dacă ar fi apărut mai devreme l-aş fi considerat un erou :)) Trecea înainte lui Dani în topul meu .Oricum a fost drăguţ că a sărutat-o .
Acum mă întreb ce se va întâmpla cu cei doi ...
Aştept foarte nerăbdătoare următorul capitol . Spor la scris !

Bau
Stiu ca aici nu am mai postat, rusine sa-mi fie, dar am citit. Adica cum sa nu citesti ceva scris de tine.
Imi place foarte mult, cred ca deja te-ai saturat sa tot citesti ca imi place il ador etc.. dar ata ete:]]
E un fic minunat iar personajul pe care ai reusit tu sa il creezi este si mai si. O ador si totodata ma si enerveaza:]] Este exact genul de fata care nu se da batuta niciodata si mereu obtine ce vrea, ceea ce imi place foarte mult, insa pe mine ma cam enerveaza cateodata... Adica mie mi se pare foarte imfumurata, eu inteleg ca cica.. ea vrea sa-l faca pe ex-ul ei sa sufere un pic, dar asta nu inseamna ca are dreptul sa se ia de oricine... Intr-un fel a meritat bataia aia...
Nvm trecand peste acest aspect este minunata si imi place felul ei de a fi. Imi pare rau pentru bietul Dani era atat de bun cu ea... De ce a trebuit sa se desparta? De ce nu s-a dus atunci dupa ea:[[ Ser ca se vor impaca ca de nu plang... Oricum mie astia doi imi plac foarte mult. Sti ce imi place si mai mult? Felul in care scri tu, de fiecare data reusesti sa faci capitole magnifice si interesante. Tine-o tot asa:*:*
Spor la scris
:bye: