Vampire Blood!
#1
Oky, am venit si eu cu un fic, nu e nou, adica nu l-am facut acum. Il am de mai demult dar nu l-am postat pe zup pana acum pt ca, sincer mi-a fost cam teama ca nu va placea... In fine, sper sa-l cititi si sa-mi spuneti parerile.
..o si primul cap e cam lung dar celelante nu vor mai fi asa.
Lectura placuta!

Vampire Blood!
Capitolul 1: O zi din viata ei

Era o zi friguroasa de toamna, frunze imprastiate peste tot, din cand in cand luate te vant si duse departe. In orasul Nipon strazile erau pline de oameni care mergeau fie pe jos, fie cu masina, destinatiile lor fiind diferite. Era dimineata, in jurul orei 11, iar o mare parte din multime, elevii, se grabeau spre scoli. Unul dintre acei elevi era si Kimm, o fata roscata, cu ochii verzi, in varsta de 16 ani, care, cu privirea atintita pe asfalt, se lasa, nepasatoare, impinsa de oamenii grabiti si neatenti.
Afara era un peisaj trist, la fel ca ea. Cerul era innorat si vantul batea destul de tare, obligand pe cei ce ieseau afara sa se imbrace gros. Intr-un sfarsit ajunse in fata liceului: o cladire inalta, vopsita cu un alb stralucitor. Geamurile erau cate 3 la fiecare clasa, spalate si fara nicio pata pe ele. Usa de la intrare era inalta si lata, evitandu-se inghesuiala obisnuita din alte licee. Deasupra usii era o placuta pe care scria “Liceul Yomiko”. Literele erau de un argintiu metalizat, elegant asezate.
Liceul Yomiko era unul din cele mai bune licee din Nipon. Kimm statea izolata deoparte si privea cum mii de elevi intra pe poarta deschisa larg. Adolescenta, desi o eleva foarte buna la invatatura, nu avea prieteni. Cu totii o ocoleau si uneori se purtau de parca nici nu era acolo. Era drept ca era o fata mai retrasa si nu ii placea sa iasa in pauza si sa se distreze, sau sa iasa noaptea in cluburi. Isi petrecea mai tot timpul ei liber in casa.
Stand ingandurata, uitandu-se trista la cladire, simtii neliniste si frica. Astepta pana intrara toti si abia apoi intra si ea.
Desi acel liceu era unul dintre cel mai bun si trebuia sa intri cu o nota destul de mare, se gaseau, ca in orice liceu de altfel, si elevi care nu gaseau altceva mai bun de facut decat sa isi bata joc de altii. Kimm era una de care se luau cel mai des. Si asta doar din cauza ca era mai timida si fricoasa decat alte fete din liceu. Incercase si ea o data sa evite aceste persoane batjocoritoare, cum faceau toti din scoala, dar ei tot o prinsesera si drept pedeapsa ii luasera ghiozdanul si-l aruncasera in noroiul care se formase inainte cu o zi in care plouase cu galeata. De atunci, trebuia sa se lasa prada lor, fiindu-i prea frica sa se apere.
Se sunase de 2 minute. Kimm era inca pe hol, si, tremurand de frica, se uita in stanga si in dreapta, asigurandu-se ca nu sunt prin preajma "mafiotii" liceului. Asa proceda mereu. Dar acestia isi dadura seama si de multe ori riscau sa intarzie doar ca sa se amuze tachinand-o. Se ruga in gand sa nu fie totusi nimeni. Urca scarile pana la etajul doi unde era clasa ei.
Dadu peste directorul scolii:
-Akinari Kimm, de ce nu esti la ora?
Directorul era o persoana caruia ii pasa de elevii din acel liceu, desi unii elevi evitau pe cat posibil sa discute problemele lor scolare cu dansul. El isi dadu seama de acest lucru dar nu intelese nici in in ziua de azi de ce procedau asa. Ii placea sa vorbeasca despre istoria liceului, cat de bun este si ca acesta merita sa fie respectat. Obtinuse cu greu postul de director in acel liceu si jurase ca va avea grija de el.
- Ma scuzati domnule, dar am intarziat!
- Akinari, tu stii ca acest liceu este unul dintre acele mai bune si ca se mandreste cu elevii care invata aici. Iar tu esti una dintre aceia si vreau sa ramai asa, sa nu iti strici buna reputatie din cauza unor intarzieri. Sa sti ca ai inceput sa intarzii foarte des.
- Va rog frumos sa ma scuzati, domnule! Spuse Kimm cu capul in jos.
- Akinari, s-a intamplat ceva? Stiu ca nu e treaba mea dar aceste intarzieri au vreun motiv anume?
Roscata vroia sa-i spuna de mult directorului ca cei din clasele mai mari isi bat joc de ea dar acestia o amenintara incontinuu ca daca va scoate vreun cuvant o sa-si doreasca sa nu fi vorbit niciodata. Din cauza asta, cand un profesor o intreba de ce a intarziat iar, ea inventa ceva cat mai credibil posibil. La intrebarea directorului nu stia sigur ce sa raspunda, vroia din tot sufletul sa-i spuna dar stia ca acest lucru ii va provoca si mai multe necazuri, asa ca isi ridica privirea si spuse:
- Nu, domnule, nu s-a intamplat nimic. Doar ca-mi ia ceva timp pana sa ajung aici.
- Esti sigura? Nu trebuie sa-ti fie frica, daca e ceva spune-mi. Era blocata, nu stia ce sa spuna, directorul ii spunea ca nu trebuie sa-i fie frica, dar daca ar fi fost el in locul ei si ar fi fost amenintat asa cum este si ea nu cred ca ar mai avea curajul sa spuna acele cuvinte.
- Da, asa cum v-am spus, imi ia ceva pana sa ajung aici si de aceea intarzii. Acum, daca nu va suparati, as putea sa intru in clasa?
Directorul se uita in ochii ei verzi ca smaraldul, vazu frica ce-i domina privirea si era sigur ca se intampla ceva cu ea, dar nu putea sa o forteze sa-si descarce sufletul, asa ca o lasa in pace.
Da, sigur, du-te in clasa. Dar, te rog, pe cat posibil, sa nu mai intarzii! Cu aceste ultime cuvinte, Kimm intra in clasa ei. Directorul ramase putin pe ganduri, apoi pleca si el in biroul sau. Orele se scursesera incet pentru Kimm. Trecura aproape toate, iar ea nu facuse altceva decat sa stea in banca si sa se uite pe fereastra afara. Mai avea o ora si pleca acasa. La gandul acesta se cutremura. Ura locul acela mai mult decat orice, de multe ori dorindu-si sa nu se fi nascut si sa nu fi trait viata care o traia acum. Dar stia ca acest lucru era imposibil asa ca renunta sa se mai gandeasca la acel lucru.
Ingandurata cum era, nu constientiza ca cineva e langa banca ei, pana cand acea persoana o trase de par.
- Hei, Kimmy! De ce nu ma bagi in seama? Ce? Nu ai macat de dimineata si nu poti vorbii? Sau mai bine spus, nu ai avut ce sa mananci? Si spunand asta incepu sa rada.
Ayumi Yuko, cea mai populara fata din liceu, blonda, cu doi ochi de un albastru care te facea sa crezi ca te pierzi intr-o mare adanca. Nimeni nu indraznea sa se ia de ea si toti o sustineau daca vroia ceva. Era in aceiasi clasa cu Kimm, isi batea joc de ea si o face de ras in fata clasei mai tot timpul, si de fiecare data Kimm tacea si nu spunea nimic preferand sa lase capul in jos. Niciodata nu a avut curajul sa se ia de Ayumi, sa o jigneasca sau sa-i raspunda batjocoritor.
- Ei, Kimmy! Ce e cu tine? Ti-e rusine sa vorbesti stiind ca nu esti in stare nici macar de atat?
- Nu mai imi spune asa, reusi intr-un sfarsit sa spuna aceasta, insa atat de incet, incat credea ca Ayumi nu a auzit-o, dar isi dadu seama dupa privirea ei furioasa ca fusese foarte clar auzita si imediat regreta.
- Cum, Kimmy?
Kimmy era numele de alint al fetei de cand era mica. Ayumi o cunostea de atunci si stia totul despre ea, inclusiv cum o alintau parintii ei. Si avand avantajul acesta il folosea ca sa o batjocoreasca.
Intr-o zi a pus afise cu ea cand era in clasa intai ca nu stia cum sa traga apa la toaleta (Ayumi facandu-i poza pe ascuns). Iar cand a vazut Kimm afisele, putea sa jure ca aceea nu era singura poza pe care o avea iar dupa o luna isi daduse dreptate. Ayumi, din nou din razbunare (Kimm nu a vrut sa-i dea tema iar aceasta a fost nevoita sa inventeze o scuza patetica pe moment) a pus o poza cu roscata la varsta de 4 ani de ziua ei, cand manca tort si s-a murdarit toata, iar dedesubtul pozei scria cu majuscule “cum nu poti numi aceasta fiinta un animal?” Kimm nu avu cuvinte, o luna intreaga toti au ras incontinuu de aceea poza, numind-o animal si scroafa sau o intrebau “hei, cum mai e vremea in lumea porcilor?” iar apoi din nou rasete batjocoritoare.
- Ei, si ce o sa-mi faci? O sa ma iei la bataie, sau nu stii ca tie iti este frica si sa vorbesti, ce sa mai zic de datul in cineva! Esti o proasta Kimm, si sa stii ca prostia se plateste! Spunand acestea pleca chicotind si toata clasa incepu sa rada la cele spuse de Ayumi. Adolescenta isi stergea lacrimile care ii umplusera ochii, nu vroia sa se faca si mai mult de ras cu “bebelusul Kimm a plans dupa ce Ayumi s-a luat de ea”.
Clopotelul anunta sfarsitul pauzei iar Kimm statu pe parcursul ultimei ore numai cu capul in jos. Nu-si dorea altceva decat sa treaca mai repede timpul si sa iasa din scoala. Nu-i pasa unde se va duce dar tot ce vroia in acel moment era sa plece. Dupa o ora lunga si plictisitoare clopotelul anunta momentul final. Kimm si restul clasei iesira afara, bucurandu-se ca au scapat de scoala in ziua aceea. Adolescenta se indrepta spre casa, si desi nu se bucura prea tare, stia ca nu avea unde altundeva sa se duca. Era ora 6 p.m. si pe strada nu era prea multa lume de data aceasta. Cerul era mai innorat si intunecat iar Kimm stia sigur ca urma o ploaie torentiala.
Roscata, stiind ca acasa nu va manca, se hotari sa-si ia ceva de la patiseria din apropiere. Mersul ei era la fel ca in totdeauna, incet si linistit, asa ca ii lua ceva pana ajunse acolo.
Pe drum se tot gandea la ce spusese Ayumi: “Esti o proasta, Kimm, iar prostia se plateste”. Era sigura ca Ayumi va face iar ceva ca sa o umileasca in fata intregului liceu. La gandul acesta lacrimile ii umplura din nou ochii, dar clipi des ca sa le inlature. Dupa putin timp ajunse in fata brutariei. O cladire micuta, cu un gemulet prin care vedeai delicatesele cu care se mandrea, si cu altul unde erai servit. Angajata avea o multime de clienti in timpul zilei, patiseria unde lucra fiind cunoscuta drept cea mai buna pentru marfa delicioasa si proaspata din fiecare zi.
Kimm statea si se uita prin gemulet la delicatesele ce erau, unele foarte scumpe, altele mai ieftine. Baga mana adanc in buzunar si scoase un dolar, destul pentru un rulou cu branza, desi branza nu prea ii placea. De mica ura branza si de fiecare data cand mama ei ii spunea sa manance, ca nu are altceva ce sa-i dea pentru ca nu a avut timp sa se duca la cumparaturi, Kimm prefera sa plece de la masa. Inlatura imediat acea amintire si isi indrepta privirea catre persoanele care asteptau in fata brutariei. Nu erau multe, 3 persoane care asteptau sa-si ia ceva cat mai repede si sa plece acasa, stiind ca va incepe o ploaie care ii va uda din cap pana in picioare. Kimm le studia de la prima la ultima:
Prima persoana era o femeie de vreo 30 de ani, cu parul roscat, ochi caprui, imbracata intr-un costum albastru si cu o geaca pe deasupra, care isi comanda ceva. Imediat Kimm isi dadu seama ca era sefa la o companie sau ceva in genul asta. A doua era un baiat, probabil abia ajuns major, imbracat cu niste pantaloni negri si un palton din stofa, tot de un negru ca noaptea, ce ii venea pana la genunchi. Kimm se gandi daca era un elev. Observa ca acel baiat o studia si el la randul lui, cu o privire interesata. Roscata se gandii de ce o priveste asa, dar vazu ca acea persoana isi intoarse capul privind altundeva asa ca facu si ea la fel si isi indrepta privirea catre a treia persoana. Era un domn mai in varsta, imbracat cu niste pantaloni kaki, un pulovar destul de gros acoperit de o geaca deschisa la fermoar. Kimm se aseza dupa domnul in varsta si isi astepta randul.
Dupa cateva minute, ajunse si Kimm fata in fata cu vanzatoarea, isi comanda ruloul cu branza si apoi plecase spre casa. Afara se intunecase destul de mult de cand se pusese la rand. In timp se se indeparta de patiserie, avu senzatia ca o priveste cineva. Se intoarse ca sa vada cine, dar nu zari pe nimeni, asa ca isi continua drumul. Dar tot nu scapa de senzatia aceea ca era urmarita de cineva asa ca grabi pasul. Se indepartase foarte mult de patiserie si impresia ca o priveste cineva disparu, asa ca isi incetini pasul. Nu mai avea mult si ajungea acasa.
Tocmai trecea pe langa spatiul dintre blocul propriu si un bloc invecinat, loc evitat de mai toata lumea, pentru ca se credea periculos. Adolescenta nu dadea mare importanta, trecand zilnic linistita si nevatamata pe acolo. Ziua aceasta insa o facu sa-si schimbe parerea, cand fusese trasa de doua maini intre acele blocuri. Fata era speriata, nestiind ce se petrece si cine a fost persoana care o izolase in coltul acela intunecat.
- Mai, mai, mai Kimmy. Habar nu ai tu de cand asteptam acest moment! Cand te-am vazut venind incoace ne-am spus ca azi e ziua noastra norocoasa. Era vocea lui Masaki Kazama, si probabil era si insotit de gasca lui nelipsita, formata din inca doi baieti de toata jalea. Ei se luau cel mai des de Kimm la scoala. Erau cu doi ani mai mare decat ea. Msaki era si el roscat, cu ochii verzi si era cel mai popular baiat din liceu. Toate fetele se uitau dupa el si unele chear incercau sa fie cu el, dar el era impreuna cu Ayumi, asa ca nu il mai interesa celelalte.
Kimm se temea cel mai mult de el, iar acum se afla in fata lui si stia ca nu va scapa prea usor. Cerul incepu sa se elibereze de lacrimile reci pe care le tinuse toata ziua in el. Kimm era tot in ghearele prietenilor lui Masaki, inima ii batea sa-i sara din piept si fu cuprinsa si de un fior de gheata pe sira spinari. Incerca sa se elibereze din stransoare dar in zadar, nu reusi decat sa-i faca sa o tina si mai tare provocandu-i dureri la incheieturi. Cei doi o impinsera apoi in perete, facand-o sa scoata un geamat de durere.
- Hei, Kimm, ne-ai ocolit foarte multa vreme acum e timpul sa recuperam. Ce zici? Spuse unul dintre cei doi, batjocoritor.
- Va rog! Dati-mi drumul, va rog! Spuse fata in soapta, incercand sa se ridice. Masaki, dezgustat de vorbele adolescentei, o lua de par si o ridica. Kimm stiu imediat ce o sa urmeze si ca nu va avea cum sa se opuna.. Un moment se gandi ca Ayumi o urmarise, il sunase pe Masaki si ii povestise totul, probabil ca asta vroia sa spuna cu acele vorbe. Fata simti respiratia lui Masaki pe fata. Stia ce va urma. Incerca sa previna, strangandu-si buzele.
Vazand asta Masaki se incrunta si o stranse de barbie in asa fel incat gura fetei sa se deschida. Aceasta deschise gura, neavand incotro, astfel Masaki o saruta salbatic si incepea sa o atinga in locurile mai intime ale corpului ei. Nici ceilalti doi nu se abtinusera si incepeau sa profite si ei de Kimm. Dupa un timp, cei trei ii dadura drumul brusc si plecara, lasand-o singura in ploaie. Nemaiputand sa tina in ea, dadu drumul lacrimilor. Ridicandu-se, avu iar senzatia ca este privita, dar acum nu-i mai pasa si nu mai incerca sa fuga. Desi o durea fiecare parte a corpului si era uda din cap pana in picioare se forta sa mai paseasca putin pana la intrarea blocului si sa urce scarile pana la etajul patru. Deschise usa de la apartamentul ei, rugandu-se in gand ca fratele ei mai mare sa doarma, sa nu o vada in halul acela. Insa ruga nu i-a fost ascultata.
- Kimm, unde ai fost pana la ora asta? O intreba fratele ei, care statea ca pe ace in fotoliul din hol.
- Am fost... am fost pana la o colega. Kimm isi urmari fratele cum se ridica de pe fotoliu si se aproprie de ea. Se opri chiar in fata ei. Sentaro, asta era numele fratelui ei, cu 3 ani mai mare ca ea, cu par brunet si ochi verzi. Era singurul ei frate dar nu se comportase niciodata ca unul. Sentaro o certa mai mereu dar nu facea nimic pentru ea, vroia sa-i arate ca ii pasa de ea dar in realitate nici nu o considera sora lui. Acum se afla in fata ei privind-o furios. Adolescenta stiu imediat ca nu trebuia sa-i dea un astfel de raspuns, dar acum nu mai putea da timpul inapoi.
- Te mai intreb o data: unde ai fost? Ridica Sentaro vocea, accentuand intrebarea.
- La... la o prietena, spuse Kimm, cu vocea tremuranda. Inchise ochii asteptand reactia lui Sentaro. Deschise ochii dupa care acesta acesta o plesni. Speriata, isi atinse urma rosie lasata de palma fratelui sau.
- Cat de prost ma crezi, Kimm? Uite-te la tine, esti uda leoarca, nu te poti tine pe picioare de oboseala si mai ai curajul sa ma si minti in fata? Cat crezi ca mai am de gand sa-ti inghit minciunile? Cat crezi ca mai pot avea grija de tine? De cand parintii au murit pe umerii mei a cazut povara responsabilitatii fata de casa si fata de tine, povara care nu e tocmai usoara. Iti spun cu frumosul, Kimm, maturizeaza-te!
- Imi... imi pare rau... spuse Kimm si lasa lacrimile calde sa-i curga pe obrajii reci.
Sentaro o privi cateva minute dupa care pleca spre camera lui. Adolescenta se indrepta si ea apoi spre camera ei, inchise usa cu cheia si se puse in pat. Tot ce vroia acum era sa se odihneasca, dar intamplarile de azi ii tot apareau in minte. Punandu-si mana pe obrazul lovit, incerca sa stearga din memorie acele amintiri neplacute. Senzatia ca este privita renascu acum cu o intensitate uriasa. Se uita la geamul care era bine inchis: nu zarea decat luna care pazea intreg orasul si intunericul care il inconjura. Inchise ochii si in scurt timp adormi.
#2
wooow ce frumos!!! Imi place.Cand Sentaro a spus ,,Parintii au murit'',poate,poate..au fost ucisi de vampiri? sau poate k, Kimm este printesa vampirilor,iar cel care o urmareste este cineva din societatea vampirilor.Si pe urma Kimm este transformata in vampir si o sa fie cea mai tare din scoala sau o sa plece de acolo pt totdeanuna si o sa traiasca in imparatia vampirilor.:)) ce imaginatie am...
este original ficul,adica eu nu am mai citit un fic de genu' asta.
Succes in continuare si astept nextul,vreau sa ma impresionezi.Si in ce capitol apare vampirul pe care o urmareste pe roscata?
:X :X :X :X bye bye !
#3
ador ficul :X ... este foarte frumos ! Ideea este originala ... ma cam enerveaza pe mine Sentaro pentru felul in care se comporta cu Kimm :-w .. dar neh .. .
Sunt foarte curioasa sa vad care este legatura dintre titlu si poveste .. pentru ca pana acuma nu vad nici o legatura ... sau poate cum a zis si angelinozupxxx , parintii ei au murit din cauza vampirilor sau cine stie :X ... orikum .. succesc in continuare si astept cu nerabdare sa citesc urmatorul capitol :X:X:X
#4
heya, ma bucur ca va place povestea!
Sper ca si urmatorul cap sa va placa la fel ca primul.
si sa nu o mai lungesc...Lecura placuta!

2. Uitandu-te inapoi.

Dimineata se arata trezind intreg orasul. In camera lui Kimm, lumina intra hotarata sa o trezeasca. Fata deschise ochii cu greu si se uita prin camera. Era o camera ingusta, fara prea multe lucruri prin ea. In dreapta patului se afla o noptiera maro, iar chiar langa geam era un birou de aceeasi culoare ca noptiera, pe el fiind un laptop si niste carti. Lipit de perete, se afla un sifonier micut. Fata se dadu jos din pat si se uita la ceasul care era agatat de perete. Era 9:10 asa ca fara sa se mai gandeasca deschise dulapul, isi lua niste schimburi si se indrepta spre baie. Trecand pe langa camera lui Sentaro, vazu ca usa e inchisa, semn ca nu se trezise. Desi nu arata, era mai mult decat fericita sa stie acest lucru. Dupa zece minute, Kimm iesi din baie si intra in camera ei, isi aranja putin parul dupa care se aseza pe scaunul de la birou, deschise niste carti si caiete si incepu sa-si faca temele. Dupa ceva timp, inchise toate caietele si cartile, isi lua ghiozdanul si le puse in el. Se ridica de pe scaun uitandu-se la ceas. Acum arata 10:05 P.m. Se duse la geam privind cerul de un albastru pur, desi stia ca pe parcursul zilei cerul isi va schimba culoarea intr-un gri nu prea placut. Cu toate astea adora sa stea sa-l priveasca, o facea sa se simta libera, ea insasi uitand de toate grijile. Amntindu-si ca mai are si alte treburi se indeparta de geam iesind din camera. Intrand in bucatarie, se uita prin jur cautandu-l pe fratele ei, dar nu-l vazu asa ca se indrepta spre frigider si il deschise sperand sa gaseasca ceva de mancare, dar nu vazu decat niste branza care era cu siguranta expirata, niste legume si vreo 3 sticle de bere. Inchizand frigiderul, se indrepta spre dulap sperand ca va gasi acolo ceva de mancare dar nu gasi nimic. Se intoarse dar inima i se facu cat un purice cand vazu ca Sentaro se afla rezemat de usa, privind-o.
- Cauti ceva? Intreba el pe un ton agresiv.
Adolescenta il privi speriata, incidentul de seara trecuta invadandu-i mintea si facand-o sa tremure, dar incerca sa se calmeze asa ca isi alunga acea amintire. Vru sa vorbeasca, dar parca mintea nu voia sa o asculte si nu lasa cuvintele sa-i iasa din gura. Se gandi bine inainte sa spuna ceva, inghiti in sec si apoi vorbi:
- Pai... voiam sa mananc, dar... nu-i nimic in frigider, spuse Kimm cu vocea tremurandu-i.
- Si ce-i cu asta? Intreba el, privind-o violent.
Fata se sperie, stia ca daca va spune ceva gresit, un singur cuvant care l-ar putea deranja pe Sentaro, ar fi inceput sa tipe la ea si sa se produca o cearta in care numai el ar tipa. Isi dorea sa-l poata ignora si sa plece nepasatoare, insa stia ca acest lucru nu se poate asa ca inceta sa se mai gandeasca la asta. Vazu cum fratele ei asteapta un raspuns din partea ei, cum o priveste nerabdator sa-i auda vorbele, ca si cum ar vrea ca ea sa spuna ceva gresit si sa inceapa sa tipe. Senzatia ca cineva se uita la ea reveni, iar ea, stresata, isi arunca privirea in stanga si in dreapta dupa cineva, vreun prieten de-al fratelui ei care vrea sa rada de cum Sentaro face pe seful in fata ei, insa nu zari pe nimeni. Se opri, privindu-l pe Sentaro, care ridica o spranceana, aruncandu-i priviri uimite.
- S-a intamplat ceva? Spuse el calm.
- Nn... nu, raspunse rapid Kimm. Fata nu stia daca raspunsul pe care l-a dat a fost catusi de putin bun ca sa nu-l enerveze pe fratele ei. Observa ca Sentro pasise in bucatarie, indreptandu-se spre ea si imediat isi dadu seama ca raspunsul nu a fost deloc cel potrivit. Era speriata, inima incepuse sa-i bata cu putere si se astepta la ce era mai rau, asa ca lasa capul in jos si inchise ochii. Dar, auzind scartaitul provocat de picioarele scaunului care erau tarate pe gresie isi dadu seama ca e in siguranta, deschise ochii si ridica capul privindu-l.
- Vreau sa vorbesc ceva cu tine, Kimm. In seara asta vin cu niste prieteni, deci vreau ca toata casa sa fie curata, si daca tot te plangi ca nu-i mancare vreau sa faci si niste cumparaturi. O sa-ti fac o lista cu tot ce trebuie sa cumperi, asa ca dupa scoala te vei duce la piata si apoi vei face curat prin casa, ne-am inteles?
- Da, spuse Kimm rapid.
- Bine. Si ai grija, ca daca vin acasa si nu ai facut nimic din ce ti-am spus, o incurci rau de tot!
Adolescenta dadu din cap ca da, era destul de tarziu asa ca fata se duse in camera ei, se imbraca cu hainele de scoala, isi lua ghiozdanul si se indrepta spre bucatarie. Dupa vro cinci minute iesi si Sen din camera lui, imbracat cu o pereche de pantaloni si o camasa alba cu un dragon pe spate, avand cei trei nasturi de sus deschisi. Desi mergea la facultate, nu era obisnuit cu uniforma pe care o primise cand a inceput primul an. Desi cel care fusese ales pentru a le vorbi noilor studenti spusese de vro opt ori de uniforma pe care trebuie sa o aiba pe ei de fiecare data cand intra in maiestoasa cladire a facultatii. Dar nimeni nu i-a dat ascultare si fiecare isi alesese cu ce sa vina imbracat. Asa ca nici Sen nu avea de gand sa fie mai prejos si se imbraca cu ce vroia el. Roscata lua bani si lista pe care Sen i-o facuse si iesira amandoi din casa, o inchise cu cheia si iesira din bloc. Dar directia in care Sen trebuia sa o ia era opusa de cea a lui Kimm
- Sa nu uiti ce ti-am spus sa faci, si vezi ca ti-am dat mai mult ca sa-ti iei si tu ceva de mancare, zise Sen parca putin deranjat de fapta pe care o facuse, dupa care pleca fara sa mai spuna nimic, la fel facand si Kimm. Pe drum, se gandi la ce zisese fratele ei, la treaba pe care o puse sa o faca. De cand parintii ei au murit ea trebuia sa faca toata treaba prin casa iar Sen doar sa dea ordine. O amintire de cand era mica prinse viata in mintea ei si se intrista. “Nu fi suparata, Kimm. Eu si tata plecam pentru cateva zile. Nu te ingrijora, Sentaro va avea grija de tine, iti va da tot ce ai nevoie, o sa fie mereu langa tine si o sa fiti fericiti. Ne vom gandi la tine tot drumul si o sa-ti trimit ceva frumos de acolo. Bine?” Acestea au fost ultimele cuvinte pe care i le-a spus mama ei. Cand i le-a spus nu a prea inteles ce anume dorea sa transmita. Pana cand, in ziua in care aflase ca a intrat la cea mai buna facultate si era nerabdatoare sa le spuna parintilor, a intrat in casa si l-a vazut pe fratele ei stand in sufragerie si plangand. Se dusese langa el, il imbratisase si-l intrebase ce sa intamplase. Atunci aflase ce voia sa sa spuna mama ei cu acele vorbe, ei murind intr-un accident de masina, dupa spusele fratelui ei. Sentaro nu-i daduse voie sa vada cadavrele parintilor, dar stia o mintise, ii vazuse privirea atunci cand ii spusese, ii ascundea ceva dar nu stia ce. In momentul in care aflase ca parinti ei murisera, isi daduse seama si ce a vrut mama ei sa spuna cu acele vorbe. Presimtea ca vor muri si vroia sa-si ia ramas bun de la ea, dar o mintise. Spusese ca Sentaro va avea grija de ea, ca va fi mereu langa ea si ca vor fi fericiti dar totul era invers. La cateva zile de la inmormantarea parintilor, Sen incepuse sa fie nepasator cu adolescenta, sa se comporte ca un sef, sa nu o ajute cu nimic ci doar sa-i dea ordine, si cat despre faptul ca vor fi fericiti, Kimm nici nu stia ce e aceea fericire. Dar cel mai mult o deranja faptul ca, dupa inmormantarea parintilor lor, tot ce a fost intrei ei doi disparuse, toata dragostea frateasca pe care o impartaseau disparuse, toate jocurile pe care obisnuiau sa le joace impreuna fura uitate, tot ce era legat intrei ei doi se stinsese. Fu trezita din acea amintire cand vazu ca a ajuns in fata liceului, dupa ce toti elevi intrara, se strecura si ea in curtea liceului, incepand sa tremure la gandul ca Masaki si gasca lui o asteapta ca sa-si mai bata joc de ea. Dar se mira cand intra in liceu si nu vazu nici urma de Masaki sau de gasca lui si se gandi ca poate sunt in cladire dupa vrun colt, asteptand-o. La acest gand se cutremura. Mergea incet, uitandu-se in stanga si in dreapta, dar vazu ca ajunsese in fata usii unde era clasa ei si nu daduse peste nici un adolescent, asa ca rasufla usurata si intra in clasa. Isi ceru scuze pentru intarziere si se aseza pe scaun, scotandu-si manualele si deschizandu-le. Se uita prin clasa, fara sa vrea se opri in fata lui Ayumi care o privea amuzata si cu un zambet misterios care iti dadea senzatia ca planuieste ceva. Speriata, isi intoarse capul spre tabla si incepu sa scrie ce era pe ea.
#5
Deci am decis sa citesc si eu acest fic pentru ca am adorat numele, am tras o privire si am fost placut surprinsa. Hmm povestea mi se pare pur si simplu excelenta,chiar geniala. Si cum s'a mai spus si mai sus total originala.Nu imi amintesc sa mai fi intalnit asa ceva pana acum. Dar oricum imi place ^^
Am observat greseli de scriere in ambele capitole dar nimic foarte exagerat. Adica toata lumea are greseli de scriere ( asa ca nu cred ca este cazul sa mentionez aici greselile de scriere )
Apoi am mai vazut pe undeva si cate o greseala de exprimare dar nu prea vizibila asa ca este ok.
Imi place cum scrii,unele propozitii imi par cam scurte si la obiect dar chiar si asa este adorabil ficul. Inca odata tin sa mentionez ca ador ideea ficului. AI o imaginatie foarte faina si creatia ta este superba.
Sunt chiar curioasa sa vad ce se va mai intampla cu Kimm,este atat de timida si chiar daca poate nu se vede in sinea sa cred ca este foarte matura,si poate indura atat de multe lucruri fara a se dezlantui.Oh my God ce personaj. Frat'su este chiar nesimtit sa se poarte asa cu ea, presupun. Dar ascunde el ceva,nu este normal sa aiba o astfel de intorsatura nu? Si inca astept aparitita vampirilor in fic caci pana acum totul a fost intre oameni normali.
Tipa asta Ayumi ma calca pe nervi,este idioata rau de tot. Rautacioasa fara suflet.Dar cine se crede ea sa se comporte asa cu saraca Kimm? Riposteaza fat'o si ucide'o :die:
Eh exagerez :D Oricum imi place tare mult si astept cu nerabdare capitolul. Asa ca succes in continuare.Ador cum scrii :hug:

Ja :bye:
#6
love the fic already :X :X :X . Ce pot sa spun? Sentaro e un sef maniac >:) muhahahaha .....
Am si eu o nedumerire : Sentaro stia de moartea parintilor lor?Adica stia cine i-a omorat si cum s-a petrecut ? :D:D ma fac politista :))
Si Ayumi aia nu se lasa pana nu ii dau una,nu? X-( Imi pare rau de Kimm ca va trebuii sa afle ca e printesa vampirilor,nu? ;;) :D please? :D prea multa imaginatie :D
succes in continuare si ast. nextu' cat mai repede posibil(cand esti inspirata,nuh?) :D
bye bye ! :* :* :* :* .
#7
Capitolul 3: Pedeapsa.

Orele treceau intr-un ritm destul de rapid pentru Kimm, mai ales ca mintea ei era la toata treaba pe care trebuia sa o faca dupa scoala. Stia ca dupa ce termina orele trebuia sa mearga la piata si era putin ingrijorata, nu pentru ca ar putea sa ramana in urma cu treaba, ci se temea in privinta vremii. Cerul era acoperit in intregime de nori grei ce anuntau o ploaie torentiala si acest lucru o facea sa tremure. Clopotelul suna, anuntand ca pauza se sfarsise si ca toti elevii trebuie sa intre in clase. Kimm isi indrepta privirea spre usa uitandu-se la colegi ei cum vin razand si distrati din pauza, incetul cu incetul, din clasa aproape goala acum nu mai vedeai nici o banca libera. Dupa cateva minute veni si profesorul, in clasa se facu o liniste de mormant, astfel profesorul incepandu-si ora. Era ultima ora si adolescenta se hotar sa nu mai scrie, desi era o eleva foarte buna considera ca tehnologia nu era o materie asa de importanta plus ca nu avea nici un chef sa scrie. Ora se termina la fel de repede pe cat incepuse, Kimm isi indeparta privirea de la geam si incepu sa-si stranga lucrurile de pe banca foarte incet. Dupa ce toata clasa pleca si ramase singura, se hotara sa plece si ea, nu se grabea desi stia ca are o groaza de treaba. Cand iesi din scoala isi dadu seama ca asfaltul era acopersit de niste urme ude ceea ce insemna ca ploaia insepuse si ca nu va mai fi mult pana va incepe si mai rau asa ca se grabi sa plece la piata. Ploaia se intetise, iar adolescenta era in drum spre casa. Mergea incet, nepasandu-i ca era uda leoarca, sentimentu ca este privita nu-i dadea pace de cand iesise din curtea scoli. Dar gandindu-se ca in ultima vreme a avut intruna acest sentiment, fata isi dadu seama ca devenise un obicei, astfel nu-i mai dadu atentie. Intr-un sfarsit, ajunse acasa, uda pana la piele, lasa tot ce a cumparat in bucatarie, apoi se duse sa se schimbe, luandu-si pe ea o pereche de pantaloni albastri de casa si o bluza mov. Apoi puse tot ce a cumparat in frigider, dupa care incepu sa faca curat. Dupa 2 ore termina totul iar casa era total curatata, asa ca fata se duse in camera ei si se apuca de teme. Dupa ceva timp, se opri brusc, auzind usa de la casa deschizandu-se. Isi inchise toata cartile si caietele, dupa care se aseza in pat si sitinse lumina. Nu voia ca Sen sa stie ca este teaza, astfel chemand-o jos si facand-o de ras in fata prietenilor lui. Toata noapte fata se chinui sa adoarma, dar fara folos. Tipetele invitatilor si zgomotul facut de muzica nu o lasau de loc sa doarma. Dar, intr-un sfarsit, dupa ce se izolase cu totul in patura, adormi.
Dimineata, fata se trezi destul de obosita si realiza ca se simtea cam rau, dar nu avea de ce sa se planga. Statu cateva minute in camera, fiindu-i teama ca invitatii nu plecasera, dar isi lua inima in dinti si iesi pe hol. Trecand prin sufragerie, obsera ca nu mai era nimeni si rasufa usurata, desi sufrageria era dezastruasa. Pungi de cipsuri pe jos, sticle de bere, tigari, hartii si multe altele. Fata ofta. � Se pare ca iar o sa am o zi obositoare� isi spuse Kimm in gand. Intra in bucatarie, lua un castron si-si puse niste cereale cu lapte. Manca incet, uitandu-se prin bucatarie, era curata si facea ca totul sa para mai luminat. Fiecare lucru era la locul lui si totul era spalat, ii placea sa vada ca totul a iesit asa de bine. Studiind bucataria, se opri chiar la intrare si-l vazu pe Sen cum intra somnoros, asesandu-se pe un scaun. Instiinctiv, ea se ridica.
-Buna dimineata! spuse baiatul cascand.
-Buna dimineata!? raspunse ea destul de mirata.
-Daca tot esti in picioare, fa-mi si mie o cafea! ordona Sen, uitandu-se aiurea prin bucatarie.
Kimm facu exact se ii spusese. Era destul de surprinsa de prima lui reactie. De cand incepuse sa se poarte urat cu ea, niciodata nu-i adresase un cuvand asa de calm, de bine-dispus. Incerca sa gaseasca un motiv pentru acele cuvinte si singurul lucru ce-i veni in minte este ca se distrase foarte bine seara trecuta.
-Nu te-am mai vazut aseara cand am venit, chiar voiam sa te prezint prietenilor mei. Ne mai amuzam si noi. Desi, chiar si fara tine, a fost o petrecere foarte reusita. Ia zi, cum ai dormit?
-Pai, am adormit� inainte sa vii tu, minti Kimm destul de fals.
-Haa, si eu care speram sa te deranjeze si sa nu poti dormi din cauza zgomoteler, spuse Sen destul de batjocoritor.
Fata isi dadu seama ca nimic din ce credea ea nu era adevarat. Cand a intrat in bucatarie si i-a spus acel �buna dimineata� a crezut ca s-a schimbat, ca a inceput sa se poarte ca un frate adevarat. Parea atat de sigura, vocea lui era asa de schimbata. Desi el i-a dovedit fara sa-i pese ca tot ce a crezut nu era adevarat. Cafeaua se facuse asa ca i-o puse pe masa.
-Sufrageria arata ingrozitor, vreai sa nu pleci din casa pana nu arata normal. Ai inteles? spuse Sen incruntandu-se.
-Dd..da, replica Kimm destul de speriata de tonul cu care a vorbit adolescentul.
Fata se intoarse la castronul cu cereale si continua sa manance, acum mai repede, vrand sa plece cat mai curand din incapere. Dupa ce Sen termina cafeaua, puse cana in ghiuveta si pleca fara sa spuna nimic. Kimm termina si ea, apucandu-se sa spele vasele. Dupa ce sfarsi si aceasta treaba, se duse in sufragerie si stranse tot ce era pe jos, sterse masuta ce era plina de scrum si apoi lua aspiratorul si dadu in toata camera. Ii lua ceva timp sa faca acest lucru si nu-si dadu seama ca trebuie sa plece la scoala, asa ca, atunci cand observa cat era ceasul, fugi in camera ei, se schimba si, vrand sa iasa pe usa, fu oprita de fratele ei:
-Pleci asa devreme?
-Da�e vineri, si�incepem �mai devreme, spuse Kimm speriata.
-Aha, concluziona Sen destul de suspicios. Vezi ca am treaba cu tine dupa scoala asa ca, imediata dupa ce iesi, vii acasa.
-Da, zise fata si iesi din casa.
Pe drum se gandea ce treaba avea Sen cu ea, dar nu credea ca era ceva de care sa se bucure, asa ca nu isi mai batu capul. Afara, ca de obicei, era frig si statea sa ploua, asa ca multi se imbracasera gros si isi luasera umbrelele. De cand incepusera toamna si ploile, Kimm nu avusese niciodata o umbrela la ea. Poate ca ii placea sa simta ploaia cum o uda sau pur si simplu nu considera ca e nevoie. Ajunsa la scoala, isi urma ritualul ei obisnuit, intra si fu inca o data surprinsa ca ajunsese in clasa fara ca Masaki sau unu din cei mai mari sa se ia de ea. Ori si cum, avea de gand ca azi sa-si petreaca ziua putin mai vesela. Orele treceau intr-un ritm obisnuit si, fara sa-si dea seama, Kimm se trezi ca toata lumea isi strange lucrurile, pregatindu-se sa plece. Desi cum se ridica de pe scaun totul incepu sa se invarta in jurul ei, se sprijini de banca si ramase cuteva secunde asa, dupa care isi mai reveni, asa ca isi stranse lucrurile si pleca. Dar cand sa iasa din curtea scolii, fu tarata in spatele ei.
-Da-mi drumu! tipa Kimm speriata.
-Nu mai tipa atat! spuse unu dintre cei care o tarau, enervat.
Cei doi o aruncara intr-un perete, astfel fata cazand ametiata jos. Cineva o lua de par si o ridica, avand un zambet triunfator, ca si cum ar fi prins cea mai imposibila prada. Cei doi au vrut sa profite iar de corpul fetei, dar cel care o luase de par le facuse semn sa se opreasca.
-Stati acolo! ordona el. Am o alta pedeapsa, mult mai durereasa pentru invitata nostra.
Fata isi dadu seama cine era, Masaki. Uneori se intreba de ce nu le poate parea invizibila si cand trece pe langa ei, sau ca tuturor din liceul acela, cineva de care nu ar trebui sa-ti pese si sa-l ignori pur si simplu. Lacrimile fetei curgeau siroaie pe obrajii infrigurati.
-Vezi tu Kimmy, ieri, toata ziua m-am gandit cum sa te fac sa platesti pentru ce i-ai spus printesei mele. Sa sti ca nu accept ca cineva sa-i raspunda cat sunt eu in scoala asta. Ce credeai, ca ai scapat? Ca m-am plictisit sa-mi bat joc de tine si te las in pace? Niciodata! Ayumi pentru mine e totul, ce ti-am facut in acea sera mi s-a parut prea putin. Asa ca pregateste-te, ii spuse baiatul cu un zambet diabolic pe chipul lui contorsionat de ura.
-Nu, te rog� spuse Kimm printre lacrimi. Te rog, nu o sa-i mai spun� nimic niciodata� lui Ayumi..dar, te rog, da-mi drumu, te rog�!
Dar Masaki parea ca nici nu o auzise, o trase de par pana in cel mai intunecat colt al scolii, acolo unde nici o raza de lumina nu ajungea. O arunca la pamant, o dezbraca si o viola. Fata tipa, dar degeaba, nimeni nu o auzea, cei doi prieteni radeu in hohote, in timp ce Masaki nu se opri nici o secunda. Dupa ceva timp, baiatul se ridica, se imbraca si pleca alaturi de gasca lui. Kimm ramase la pamant, tot corpul fiindu-i amortit si incapabil de a se misca. Afara se intunecase foarte mult, Kimm iar simti ca e privita, se sperie si incerca sa se ridice. Se uita in jur sa vada daca e cineva, nu voia sa fie vazuta de vreun profesor si sa aiba mai multe necazuri. Cu greu se imbraca si pleca. Era ametita si mai avea putin sa cada, dar rezista si se forta sa ajunga acasa. Trecusera cateva ore de cand trebuia sa fie acasa dar nu-i pasa, voia sa ajunga acasa, sa se spele si sa se culce. Ajunsa acasa, deschise usa si dori sa merga la ea in camera, cand il vazu pe Sen apropindu-se nervos de ea.
-Ce ti-am spus eu? Unde ai fost pana la ora asta? Ti-am spus sa vii acasa cum termini orele? si fara sa se controleze, o lovi. Fata, nemaiputand sa-si tina echilibrul, se lovi de perete si incepu sa planga.
-Da' cata rabdare crezi ca am cu tine? adauga fratele ei.
Fata se ridica ametita de jos si il tintui cu privirea. Il privea cu ura, dispret si greata, ura ca statea cu el in casa, ura faptul ca ii era frate. Ura tot ce tine de el.
-Cand o sa incetezi sa te mai gandesti numai la tine? intreba Kimm cu o voce destul de nervoasa, uimindu-se chiar si ea.
El o privi putin uimit, desi nu avea de gand sa accepte acest lucru de la ea si dori sa o plezneasca, dar ingheta cand fata incepu sa vorbeasca din nou:
-In fata ta am ajuns o papusa, niciodata nu ti-a pasat de mine. M-ai folosit ca o carpa, mereu sa sterg in urma ta. De cand au murit parintii nostri si ai inceput sa te porti ca un rege in casa asta, eu niciodata, niciodata nu am comentat in fata ta, gandindu-ma ca suferi din cauza ca am ramas fara parinti. Dar acum mi-am dat seama ca nu asta era motivul, iti placea sa dai mereu in cineva cand erai nervos, sa pui pe altcineva sa faca toata treaba in locul tau. Stii ce? Mai bine ma lipsesc!
Acestea find ultimile cuvinte ale fetei, pleca, alerga fara o destinatia anume. Voia sa plece din acel loc, sa-l uite, sa nu se mai intoarca niciodata. Era destul de ametita si tot corpul o durea dar se lupta din toata finta ca sa se indeparteze de acel loc. Avu senzatia ca e urmarita, asa ca incerca pe cat posibil ca alerge mai tare dar se impiedica si cazu. Se ridica si-si dadu seama ca se afla in parc, merse langa o banca si se aseza pe ea. Lacrimi reci incepura sa cada din ochii micuti ai fetei, nu stia ce va face in continuare dar la Sen nu mai voia sa se intoarca.
-Hey, de ce plangi?

Poze: Kimm: http://img208.imageshack.us/my.php?image=animex.jpg
Sen: http://i99.photobucket.com/albums/l294/ � jacket.jpg
Ayumi: http://i289.photobucket.com/albums/ll23 � 403273.jpg
Masaki: http://i322.photobucket.com/albums/nn40 � orgess.jpg

Sper sa va placa pozele. :P
Cat despre capitol, astept pareri, critici, comentarii! :D
#8
Povestea este plina de actiune ce te tine in suspans. Imi place partea in care Kimm ia atitudine in fata fratelui ei, iar despre Masaki nici nu stiu ce sa mai spun.mi se pare ca el se crede cel mai tare din parcare si ca sa poate afisa aceasta imagine le face viata amara colegilor lui, mai ales lui Kimm.Ayumi este prea rasfatata si rautacioasa dupa parerea mea. Am si eu cateva povesti pe care am inceput sa le scriu :study: , dar sunt noua pe acest sitte si vreau sa mai lucrez la ela caci inca nu sunt terminate. Pe acest sitte sunt multe povesti scrise de scriitori talantati ce vin cu idei noi si personale, iar acest lucru este de respectat. Esti o buna scriitoare si abia astept urmatoarele capitole! Gambate! :bye:
#9
Wow, în sfârşit a aterizat şi al treilea capitol foarte mult aşteptat. Cât mă bucur că l-ai postat.
Deci Kimm este incredibilă, cum poate rezista atâtor lucruri.. Mi se ăare minunată. God fratele ei este un ipocrit total. Mă eenrvează uneori. Chiar şi eu am crezut că s-a schimbat în acel moment.. Dar de unde, Domnul Sunt Cel Mai Tare nu se poate învăţa minte, poate acum după acestă reactie a lui Kimm îşi va rectifica atitudinea, sau se va purta mai rau :)). Nu poti să ştii.
Well aceste două personaje pot spune că le-ai creat minunat, le ador. Apoi acel Misaki este un nemernic total. Vai de mine Printesa lui şi atitudinea de doi bani pe care o ia. God pot spune că ai creat nişte persnaje exceptionale, ai îmbinat multe lucruri şi ţi-au ieşit minunate. Violul nu a fost descris amanuntit dar s-a putut întelege suferinta prin care tracea saraca Kimm. God, de abia aştept să vad cine este persoana ( dacă este o persoană ) care o tot urmareşte, poate acum apare vreun vampir sau ceva de genul. De abia aştept să citesc continuarea, nu mai pot aştepta. Ficul ăsta este extraordinar.
Descrii foarte interesant şi actiunea este pur şi simplu captivantă, mă face să vreau să citesc mai mult cu fiecare cuvânt. Aşa că eu una aştept cu mai mult decât o nerabdare gravă să citesc capitolul 4, să vad cine era acela, sau aceea. Să vad ce mai face Kimm şi care va fi atitudinea lui Shen.
Hmm am observat nişte greşeli de tastare pe ici colo, dar nu prea am chef să le mentionez, şi au fost şi vreo 2 greşeli de exprimare pe care iar nu am chef să le mentionez. În rest nu am observat nimic deranjat, din contră chiar mi-a placut. Mă facea să citesc mai mult.. mai mult astfel încât atunci când am ajuns la sfîrşit nu mi-a venit să cred că s-a terminat, eram ceva de genul O_O - deja s-a terminat??.
Succes la scris şi sper să vii cât mai curând cu urmatorul capitol. Ganbatte kudasai!!

:bye:
#10
Multumesc pt incurajare si ma bucur ca va place.
Sper ca in acest capitol sa primiti toate informatile si toate raspunsurile pe care le doriti.
Lectura placuta!

4: Un Inger!

Fata se sperie si ridica privirea, o persoana statea in fata ei, cu un zambet prietenos pe fata. Avea un par negru si ochii de aceeasi culoare. Pielea lui alba era straniu de palida si neteda. Totusi, cu aspectele lui putin neobisnuite, baiatul arata frumos, chiar prea frumos ca sa fie adevarat.
Kimm nu-i raspunse, doar se uita la el, il privi uimita, dar in acelasi timp si fascinata de aspectul lui.
-Hmm, vad ca nu esti prea vorbareata..., spuse baiatul in timp ce se aseza langa ea pe banca.
Kimm lasa capul in jos si incerca sa-si sterga lacrimile. Nu voia sa o mai intrebe inca o data de ce plangea. Stia ca daca isi mai aminteste, lacrimile iar vor reveni si pana la urma era nevoita sa-i povesteasca totul sau sa-l minta. Si stia ca minciuna nu era punctual ei forte.
-Frumosa seara, nu-i asa? intreba baiatul, ridicandu-si fata spre luna ce domnea pe cer.
Kimm nu spuse nimic, doar aproba din cap. Voia sa vorbeasca cu el, dar ii era teama. Nici ea nu stia de ce, sau poate nu era vorba de teama, ci de rusine. Obisnuinta ei de a nu comunica cu lumea o impiedica mereu. Ridica capul hotarata sa spuna ceva dar totul incepu sa se invarta cu ea, respiratia parca i se oprea in gat si avea impreasia ca totul se va prabusi cu ea.
-Kimm, esti bine? intreba baiatul ingrijorat.
Imediat, Kimm simti cum doua maini o cuprind in imbratisarea lor protectoare. Erau reci, dar poate ca era si din cauza frigului de afara. Fara sa-si dea seama, adormi in bratele baiatului despre care nu stia absolut nimic.
*
Deschise brusc ochi si se trezi intr-un pat, statu cateva secunde dupa care se ridica in sezut. Privi in jurul ei. Era intr-o camera spatiosa, frumos decorata. Isi plimba privirea prin incapere si observa ca statea pe un pat mare, cu baldachin de un rosu sangeriu. Peretii odaii erau de un albastru palid, asemeni cerului senin al unei zile insorite de vara. De-a lungul lor erau agatate diferite tablouri infatisand oameni cu figuri sobre, cu pielea anormal de palida si cu o pereche de ochi aurii adanciti in orbite. Frumusetea lor tulburatoare ii aminti fetei de baiatul in ale carui brate adormise. Un gand fugar ii trecu prin minte si privirea i se incetosa de lacrimi. Nu intelegea de ce mai plangea, de ce insista sa nu uite faptul ca plecase. Odata cu chipul baiatului, in minte ii reveni si prima lui intrebare. Ii mai ramanea inca de facut o alegere: ii va spune sau nu adevarul? In timp ce medita la aceasta problema, un zgomot ii distrase atentia si isi indrepa privirea spre usa. Era baiatul pe care il intalnise in parc, intrase in camera cu o tava in mana. Fata il urmari cum pune tava pe noptiera de langa pat dupa care se aseza pe marginea patului, langa ea. O privea oarecum trist si parca vroia sa ia el toata suferinta care se citea pe fata adolescentei. Se uitau unu la altu fara sa scoata nici unul o vorba desi in privire lui kim se citea admirata, placerea si increderea cu care il privea pe baiatul de langa ea. Nu-l cunostea dar se simtea bine langa el si nu vroia sa plece sau sa intoarca pt o clipa capul de la el. Pana cand baiatul ii zambi si sparse tacerea.
- Ar fi bine sa mananci si sa iei medicamentele care ti le-am adus, se pare ca ai racit. Spuse baiatul zambind.
Kim auzandu-i pentru prima data vocea de cand se trezise, para totul inflorea in ea. Se gandea la ce sa-i spuna, si de data asta nu va mai ezita ca in aceea seara. Trase aer in piept, desi, parca vroia sa renunte si sa faca ce ii spusese fara sa scoata nici o vorba. � Nu� isi spuse Kim in gand.
- Multumesc� Spuse kim timida si lasa capul in jos.
Si-si dadu seama, ca nu va putea niciodata sa fie o persona curajoasa, stapana pe ce spune, sa nu se mai ascunda si sa lupte. Era doar o fata timida, prostuta si care nu putea sa scoata doua vorbe fara sa nu lase capul in joc.
- Nu trebuie sa fi timida., simte-te lejera. Lasa-ti inima sa vorbeasca in locul tau si totul va fi mult mai usor, crede-ma. Ii spune baiatul zambind si privind-o oarecum bucuros ca se afla langa ea.
- Da! Spuse Kim afisand un zambet putin fortat dupa care se intinse sa ia tava, atenta sa nu verse ceva si incepu sa manance cu pofta.
- Scuze dar cred ca nu m-am prezentat, eu sunt Leon.
- Eu sunt Kimm. Spuse fata oprindu-se pt cateva secunde din mancat.
Dupa ce fata termina de mancat si lundu-si medicamentele puse tava inapoi pe noptiera. Observa pe micutul ceas ce statea pe noptiera ca ora e trecuta de 14:00 si pt prima data de cand se trezise observa ca incaperea era cam intunecata. Perdeaua de aceasi culoare cu lenjeria patului interzicea lumina de afara sa domine in camera.
- S-a intamplat ceva? Intreba Leon ingrijorat de privirea putin speriata a adolescentei.
- N�nu! Spuse fata uitandu-se la el zambind. Doar ca, ma gandeam� de ce nu lasi ca lumina sa intre in incapere.
Leon se uita putin ciudat la Kimm, ca si cum i-ar fi pus o intrebare de care el vroia sa ascunda raspunsul. Se ridica de pe suprafata patului si merse catre fereastra acoperita de perdeaua rosiatica si o dadu la o parte. In acel moment fata fu intampliata de picaturi reci ce se scurgeau pe exteriorul ferestrei si-si dadu seama ca ploua. La acest gand se intrista, nu-i placea ploaia desi se gandi ca va trebui sa o suporte pana se va sfarsi toamna.
- Dormeai si am crezut ca te va deranja zgomotul facut de ploaie. E ceva ineregula, de ce esti suparata?
Kimm in privi ciudat. De ce tot o intreba daca se simte bine sau daca e suparata, sau trista? De ce tot vroia sa-i afle sentimentele, cum se simte in acel moment. �O fi doar ingrijorat de starea mea sau e altceva la mijloc?� se intreba adolescenta in gand, dar lua ca raspuns prima varianta si ii raspunde.
- Nu, sunt bine. Spuse fata si se intinse in pat inchizand ochii.
Leon vazand ca vrea sa doarma, lua tava si iesi din camera inchizand foarte incet usa in spatele lui.
Kim vazand ca Leon a plecat desichise ochii si se gandi la tot ce se intamplase. Nu prea intelegea ce era cu aceasta schimbare de situatie. Dintr-o fata aproape devenind a strazi acum se afla intr-o casa cu un baiat care nu-l cunostea deloc. � De ce are acest baiat incredere in mine, in fond sunt o fugara. Cum de tot ce m-a intrebat pana acum a fost doar numele? O fi vrun prieten de-al lui Sentaro? Or fi vorbit si acum Sentaro vrea sa ma faca sa platesc pt ce i-am facut? Dar atunci de ce se poarta asa frumos cu mine si eu ma simt asa de bine langa el?� intrebarile o torturau asa ca lacrimile ii invadara ochii, cazand mai apoi pe obrazul ei fin. Desi prin aceea fuga dovedi ca este mai puternica defapr dovedi ca e o la?a. � Nu am putut sa-l infrunt pe Sentaro, tot ce am facut a fost sa-l jicnesc.� spuse fata lasand alte lacrimi sa se arate. �Sunt doar o fricoasa� si spunad acestea inchise ochii hotarata sa doarma.

Astept pareri, comentari, critici! big_smile




Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)
This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.