Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

The life of a male prostitute (yaoi,shounen ai and normal couples)

#71
[quote='Lithium-angel' pid='37383' dateline='1229892887']
The life of a male prostitute.




First dilemma : Should he stay?




Orasul agitat ca intotdeauna. Miile de persoane alergand dintr-o parte in alta de parca altceva mai bun nu aveau de facut. Soarele se reflecta in geamurile tuturor acelor cladiri mult prea inalte iar fetele zambeau amuzate la fiecare magazin ce le apareau in cale.
Pe cer doar cateva pasari mici zburau iar vantul adia usor. Toti se duceau undeva...numai un baiat nu. Ascuns sub umbra unui pervarz, cu picioarele stranse la corp si capul lasat sa cada pe genunchi, aproape adormit , un baiat de aproximativ 17 ani cu parul brunet. Camasa sa alba era sifonata iar pantalonii negrii murdari insa pe baiat nu il deranja. Era mult prea obosit si prea batut de soarta pentru a acorda atentie unui detaliu atat de nesemnificativ.

In jurul sau se auzeau cateva voci vorbind pe un ton ingrijorat si grabit. Miscandu-se usor se trezi incurcat intr-un material care ii acoperea corpul. Intreg trupul ii era transpirat si nu putea sa respire bine. Se ridica brusc in fund si atunci se facu liniste.
Langa el se afla un baiat cam de 23 de ani cu parul brunet ce il privea mirat, mai departe putin un altul mai mic , cu parul blond si ochii verzi si in coltul camerei se aflau alti doi ce se tineau in brate.
- Haha..te-ai trezit! Zambi fericit brunetul punandu-si mana pe fruntea baiatului pentru a vedea daca mai are temperatura. Ridica compresa de pe fruntea baiatului si i-o inmana unui baiat cu parul argintiu.
Baiatul se ridica in fund si incepu sa observe persoanele din jurul lui. Brunetul si blondul vorbeau despre el si aveau grija sa nu ii creasca temperatura, baiatul cu parul argintiu statea cu spatele la el si nu scotea niciunul sunet iar celalalt blond se ascundea dupa el imbratisandu-l intr-un mod cam ciudat.
- Uhm..ce.ce caut aici?
- Ah... Roro te-a gasit pe strada adormit si parasit..si te-am adus aici, explica brunetul zambind in timp ce aseza o noua compresa pe fruntea baiatului.
- Ro..ro? intreba baiatul curios care dintre ei se numea asa. Blondul de langa se prezenta ca fiind Roro si apoi disparu din camera pe pretext ca ii va aduce ceva de mancare.
- Numele meu e.. Hiroki. Multumesc pentru atentie..dar...
- Niciun dar! Ai temperatura. Ramai macar pana iti trece , ii ordona brunetul impingandu-l inapoi cu capul pe perna. Iesi din camera rapid pentru a il cauta pe Roro si il lasa doar cu cei doi.
Nimeni nu spunea nimic , doar taceau din gura. Baiatul cu parul argintiu nici macar nu se uita la el iar blondul il privea cu niste ochi rautaciosi de parca il ura sau il dorea plecat.
- Uhm...voi sunte..
- Hide, o sa ramana aici?? intreba rapid blondul agatandu-se de bratul celuilalt.
Era ceva mai mica de statura, diferenta dintre cei doi era enorma insa atitudinea lor era lucrul cel mai socant. Baiatul cu parul argintiu isi intoarse privirea spre brunet si il masura din cap pana in picioare dupa care ridica din urmeri nestiutor. Ochii lui erau de un albastru patrunzator , buzele sale rosii ca trandafirul iar parul ii stralucea intr-un mod incantator. Brunetul ramase cateva secunde nemiscat uitandu-se la cei doi . Era straniu ca doua persoane de acelasi sex sa fie atat de apropiate una de alta insa mai era si altceva ce il facea pe Hiro sa se uite cu interes la ei. Sau poate doar la baiatul cu par argintiu care refuza categoric sa vorbeasca si din cand in cand ii arunca cate o privire directa , in timp ce ochii lor se intalneau si cei albastrii ii patrundeau adanc pe cei ai brunetului.
Roro se reintoarse in camera si aduse cu sine o tava pe care se aflau cateva farfurii acoperite si un pahar de lapte cu un altul de suc de portocale.
- Serviciu regal pentru bolnavul nostru! Zambi blondul asezand cu atentie tava in poala baiatului dupa care ii aranja servetul la piept exact cum o mama isi pregateste copilul mic pentru masa.
- Multumesc..dar..chiar nu e nevoie...
- Nu refuza. Kanon se va supara. Poate ca nu poti ramane aici insa trebuie sa te faci bine si nu te vom lasa sa pleci pana cand nu te insanatosesti. Ai auzit, Hideki?
Argintiul isi indrepta privirea spre blond si apoi accepta resemnat ceea ce ii fusese spus. Celalalt blond sari rapid in bratele lui si incepu sa se planga.
- Roro..stii ca Hide nu l-ar da afara...
- Nu..insa tu l-ai putea ruga sa faca asta. Eu am luat doar toate masurile de precautie! Zambi Roro fulgerandu-l cu privirea pe celalalt in timp ce ii facea semn baiatului cu parul argintiu sa se apropie de el.
- Hideki....stiu ca Tomo e alintat..insa..
- Stai linistit. Nu sunt jucaria lui asa ca nu am sa il ascult. Voi avea grija de musafirul vostru, rosti in cele din urma acesta reveland o voce calma si dura insa in acelasi timp misterioasa.
Blondul se razvrati imediat si il trase pe Hideki aproape de el. Isi scoase limba la Roro dupa care ii abandona pe amandoi rapid cand incepu sa ii sune telefonul.
- Hideki...stai tu cu el?
- Nu pot. Am o programare curand. Stii bine.
- La naiba..si eu... Unde e Kanon? Poate reuseste sa stea el..daca se..
- E in regula. Pot sta si singur, zambi brunetul realizand circumstantele in care se afla.
Fusese racolat de pe strada si nu i s-au pus nici macar o singur intrebare legat de cine e sau de ce se afla in acele conditii iar acum acesti baieti se ingrijorau pentru el si ii doreau numai binele. Nu putea sa plece pur si simplu, ce rau ar fi facut daca ar fi ramas putin mai mult?
Roro zambi dupa care le facu cu mana la amandoi si pleca din nou. Hideki s-a asezat pe fotoliul de langa pat si a luat o revista pentru a o citi.
Era imbracat intr-un mod ciudat pentru un baiat de varsta lui. Parea ca nu are mai mult de 20 de ani dar pentru varsta sa se imbraca mult prea rebel. Pantalonii de blug de pe el aveau gauri in cateva zone si pareau sa fi iesit dintr-un incinerator, la spate aveau un fermoar in zona dosului iar bluza sa era neagra lipsita de orice detaliu. Numai o cruciulita mica isi facea aparitia in zona gatului , venea de la lantisorul pe care il purta. Era prinsa de o sforicica mica si alba si nu se prea observa decat daca il priveai cu atentie.
Hiroki ii analiza tot corpul incercand sa scoata cateva informatii despre el insa nu reusi. Chiar si felul in care se imbraca era ciudat si plin de intriga.
- Uhm..sper ca nu deranjez..vreau sa zic..eu sunt Hiro.. voi sunteti prieteni cu totii ? Locuiti aici sau ...- se opri putin cand vazu o fotografie cu cei patru ceva mai sus pe noptiera..
I'm a professional online casinos player. Mostly i play on the phone. My favorite game is blackjack.
Here is the site with selection of the best Android blackjack games.

#72
se pare ca boala ma face cam sadica si dispusa sa distrug lumea...drept urmare am adus un capitol distrugator de trist..mie asa mi se pare. celor care au crezut ca am terminat povestea...sorry...mai am lume de omorat deci inca mai continua:D:D


Amintiri.


Ploaia cade cu greutate pe suprafata cimentata a parcarii din spatele complexului de haine. Luna se inalta mareata pe cer si isi lasa lumina sa patrunda prin ferestrele gigantice ale cladirii. Norii o acopera partial, dar ii dau si un aer misterios.
In parcare, o singura masina stationeaza. Din interior se aud cateva sunete ciudate pe care nimeni nu ar reusi sa le descifreze, dar nu e nimeni sa incerce. Scaunele sunt invelite in piele de culoare neagra, geamurile fumurii si jantele rotilotr de un galben stralucitor. „ Ah...uh” se putea auzi in mod continuu venind din spatele masinii. Intreaga tapiserie era acoperita de transpiratie si o substanta albicioasa. Niste maini mici, tremurande incercau sa se agate de manerul portiere, dar nu putea ajunge pana acolo. Parul blond ii statea ravasit, ochii ii erau rosii si continuau sa lacrimeze. Chipul ii era complet rosu, buzele devenreau albastre iar trupul sau tremura in mod necontrolat. Era dezgolit, cu spatele plin de vanatai. Statea in genunchi cu picioarele indepartate in timp ce o mana mare il atingea aproape de sfarcuri si cobora apoi in zona interzisa. „ Tati...nu..” se auzeau smiorcaielile baiatului ce incerca sa scape.
„ Nu te ingrijora, Hideki. In curand si al tau va fi la fel de mare” a ranjit barbatul, deschizandu-si nasturii de la pantaloni, scotandu-si cureaua si lipind varful barbatiei sale de fundul rozaliu al baiatului. S-a impins cu forta in gaura mica, reusind sa il faca pe baiat sa sangereze. Blondul ura situatia in care se afla, dar ura mai mult sentimentul ce ii invada trupul. La scurt timp, s-a eliberat si barbatul s-a facut un pachet de nervi. Si-a ridicat pumnul si l-a lovit pe baiat cu putere. Mai multe lacrimi i-au inundat chipul si fata lui s-a invinetit. „ Nu te ingrijora, fiule. Am sa te educ” a rostit pe acelasi ton lipsit de iubire, barbatul in timp ce ranjea diabolic. S-a incheiat la fermoar, a deschis portiera si s-a urcat pe locul soferului pentru a porni masina si a iesi din parcare.
Singurul ce suferea dintre ei doi era baiatul. A sperat ca dupa ce tatal sau afla de violul mamei, il va iubi si il va indeparta de ea, dar acum il folosea in acelasi mod. Trupul micutului tremura de frica, dar, in acelasi timp, tremura de placere. Ii placea sa fie iubit si mangaiat, sa isi simta pielea arzand, dar nefericirea lui venea din faptul ca tocmai tatal sau ii oferea aceste lucruri. Erau atingeri interzise, atingeri ce ii faceau scarba si pe care nu le mai dorea sa le simta venind din partea lui.
Dorinta cea mai mare a baiatului era sa gaseasca pe cineva care sa il iubeasca si care sa nu ii fie interzis, dar... asa incepea sirul lung de dureri din viata unui baiat pe nume Hideki.



Cladirea stralucea puternic datorita geamurilor imense din sticla. Hainele erau imprastiate peste tot, masini de cusut functionau incontinuu, plansete cu noi modele erau aranjate pe masa de lucru. Intr-un colt, departe de restul lumii ce lucra cu spor, se afla un baiat de 13 ani, destul de inalt si frumusel, cu par argintiu si ochi negrii. Statea cu mainile la spate, drept si privea direct inainte fara o tinta anume. Parul sau era tuns scurt pana la urechi, bretonul ii ajungea pana deasupra ochilor, hainele sale erau calcate si aranjate ca la patru ace.
- „Hei, Hide. Bei un suc?” s-a auzit vocea unui baiat cu putin mai multi ani decat argintiul, un baiat cu parul blond, cu chipul vesel si hainele putin cam sifonate, dar frumos.
- „Imi pare rau, Roro, dar nu pot”, a zambit in cele din urma baiatul, intorcandu-se spre baiatul mereu fericit.
- „Haide, Hide! Fac cinste! „a incercat din nou baiatul. Spera sa reuseasca sa il convinga pe argintiu sa mearga sa bea un suc, dar era constient ca incerca in mod inutil.
Din coltul incapereii si-a facut aparitia tatal baietelului. Privirea s-a l-a fulgerat pe blond, dar l-a inspaimantat pe argintiu.
- „ Hideki, am nevoie de tine. Vino!” a strigat barbatul, apucandu-l cu putere de mana pe argintiu, tarandu-l in biroul sau.
Asa se intampla de fiecare data cand cineva incerca sa vorbeasca cu Hideki, tatal avea sa apara si sa il bruscheze, sa il sperie si sa il faca mai introvertit decat era deja. Zambetul pe care Roro reusea sa il scoata la iveala din cand in cand, disparea complet cand isi facea aparitia acel capcaun si nu mai revenea decat peste foarte mult timp. In biroul tatalui sau, un barbat frumos astepta pe fotoliu. De indata ce argintiul a intrat in incapere, s-a ridicat in picioare si l-a imbratisat. Mainile sale au coborat pe mijlocul baiatului, s-au strecurat sub camasa lui si au inceput sa ii mangaie sfarcurile. Mana dreapta a coborat in pantalonii argintiului si a inceput sa ii maseze zona dintre picioare. Baiatul s-a cutremurat si ar fi dorit sa fuga, dar stia ca nu are voie. S-a lasat pe mana barbatului, i-a acceptat sarutarile si atingerile indiscrete chiar daca le ura.
A fost impins cu spatele spre birou apoi intors si aplecat deasupra hartiilor insirate pe masa. Barbatul si-a scos cureaua si si-a desfacut nasturii de la pantaloni, a dat jos pantalonii baiatului, l-a apucat de fund si l-a penetrat cu putere. Era inutil sa astepte gemete sau alte sunete de placere din partea argintiului. Pentru Hideki era ceva obisnuit, dar stia ca trebuie macar sa se prefaca.





Incaperea era mult prea stralucioare pentru gusturile adolescentului cu par argintiu. Devenise deja insuportabil si culmea, in acelasi timp, nu ii pasa daca mai este tratat asa de cei din jurul sau. Dezbracat, intins pe cearceafurile albe, cu mainile ridicate pe perna, niste buze rosii ii sarutau sfarcurile si apoi urcau aproape de gat si ii lingeau urechea. Corpul slab era acoperit de trupul masiv al unuia dintre clientii tatalui sau, corpul celor carora el trebuia sa se predea pentru ca acele contracte sa fie semnate. Mainile mari si scarboase ii atingeau pieptul apoi abdomenul, coborau pe pulpa piciorului si le indeparta pentru a putea atinge barbatia baiatului. Hideki se uita fara a schita vreo expresie, la barbatul ce se simtea bine lingand zona dintre picioarele sale. Ajunsese deja sa numai simta nimic cand asta se intampla. Trecuse prin acelasi lucru de atatea ori incat devenise ceva normal si nu mai simtea nici macar scarba cand i se intampla asta.
„ Hideki...ma iubesti?” a intrebat pentru prima oara barbatul, facandu-l pe adolescent sa se uite ciudat la el. „ De unde vine asta, Hajiro-san?” s-a auzit si vocea stinsa, copilareasca a argintiului. „ Te lasi mangaiat si atins de mine deci trebuie sa simti ceva si...”
„ Hijiro-san, ca fiu al lui Kyoshi, imi indeplinesc rolul. Scopul meu in viata e sa satisfac intreaga clientele a tatalui meu pentru ca semnarea contractelor sa decurga minunat. Te rog, nu te lasa inselat. „ a mormait incet baiatul dorind sa se ridice de pe pat.
Mainile barbatului le-au prins cu putere pe cele a argintiului, l-au impins in usa si apoi i le-a prins la spate. L-a patruns cu forta in timp ce il lovea cu capul de usa, nu ii pasa ca il loveste. Baiatul merita sa fie si el lovit in aceeasi masura in care barbatul era inselat si dezamagit. Dar ce vina avea baiatul?
Soarele cobora din ce in ce mai repede si se ascundea de ochii lumii. In holul mare al casei de moda Kyoshi, un singur baiat cu parul blond astepta.
„ Hide..” s-a auzit vocea lui stinsa cand l-a observat pe argintiu intrand in cladire. Fata lui era vanata si avea niste semne pe maini si pe gat, dar tot schita un zambet fals cand il vedea pe blond.
„ Roro...”
„Hide! Ce ai patit?” vesnica intrebare pe care Roro o punea cand il vedea pe argintiu in starea asta. Intrebare la care nu primea raspuns niciodata, care ramanea rostita si era replicata cu un alt zambet fals, sau poate un zambet suferind ce cerea salvare.




In interiorul biroului era un intuneric ingrozitor. O singura lampita asigura necesarul de lumina pentru a vedea plansele de pe birou. La masa, pe un scaun, se afla baiatul cu par argintiu. Arata minunat, probabil mult mai frumos decat tatal si mama sa la un loc, mult mai bine decat oricare alt baiat de 17 ani. Parul sau stralucea, dar chipul lui era plin de suferinta, tristete si singuratate. Singura alinare pentru el era baiatul acela ce venea impreuna cu tatal sau, baiatul cu patru ani mai mare decat el ce ii oferea mereu un suc si o inghetata, cel care il astepta de fiecare data sa se intoarca seara, singurul lui prieten, cel caruia ii era rusine sa ii spuna ce a devenit pentru a nu fi urat si a il pierde.
Dar Roro, nu mai venise de zile la rand la atelier si asta l-a distrus si mai tare pe baiat. Considera ca e vina sa, ca l-a speriat cu multiplele sale vanatai si lovituri, cu tacearea permanenta ce il inconjura, probabil deja nu ii mai pasa de el si il abandonase. Singurul care reusea sa il faca sa zambeasca cat de cat, nici macar nu il mai saluta.
Usa incaperii s-a deschis, dar baiatul nu s-a miscat de pe scaun. A presupus ca era tatal sau ce cauta o alta partida de sex, dar vocea ce s-a auzit nu era a lui.
„ Hide, de ce stai pe intuneric?” s-a auzit glasul dulce a blondului. Cand si-a pus mainile pe umerii baiatului, Hideki s-a ridicat in picioare si l-a imbratisat cu putere. „ Stiam eu ca te intorci! Iarta-ma, Roro, daca te-am suparat! a zambit argintiul fericit ca il revede pe blond dupa o luna de zile. Oricat de rau i-ar fi parut lui Roro, a trebuit sa recunoasca ca nu s-a intors.
Baiatul s-a agatat de hainele blondului intocmai cum un copil mic se agata de mana mamei sale.
„ Hideki...eu nu mai lucrez aici. Am venit doar sa vad ce faci.”
Chipul argintiului s-a schimbat de la veselie la nepasare. Parea ca intregul sau trup a inghetat si a ramas incapabil sa exprime vreo emotie. Lacrimile doreau sa isi faca loc printre genele sale, dar baiatul era hotarat sa nu le lase. Ce insemna toate astea? Era cumva abandonat si de Roro?
„ Ce vrei sa zici? Atunci unde lucrezi?”
„Pai..uhm...lucrurile s-au schimbat si...m-am indragostit iar acum...”
„ Roro! De ce nu mai lucrezi aici?”
„ Lucrez cu el acum...”
„ Ca ce lucrezi?
„ Pai...” vocea blondului era stinsa si trista, isi dadea seama ca il raneste pe adolescent cu abandonul sau, simtea ca avea sa il dezamageasca daca ii spune adevarul, dar il considera prieten si trebuia sa ii spuna.
Hideki s-a blocat complet si a inceput sa priveasca podeaua. Ochii stai priveau tinta parchetul, lacrimile isi faceau loc pe chipul sau, mainile ii tremurau fara voia sa. Cum putea Roro sa faca asa ceva? El, a suferit atata timp crezand ca avea sa fie urat si parasit daca revela ca faca asa ceva si acum... cel ce trebuia sa ii ofere o raza de lumina, cel ce ii era cel mai bun prieten si singura sa speranta, Roro devenise si el o c***a?
Respiratia argintiului se intretaia, capul il durea ingrozitor si incepea sa se simta ametit. Nu mai vedea bine in jurul tau si refuza sa il lase pe blond sa il atinga. „ Hide, iarta-ma..” era tot ce auzea baiatul din ceea ce spunea celalalt. Si-a aruncat privirea spre birou, erau doar foi...ba nu, era si o foarfeca. Da!
Nu putea sa il lase pe soarele sau, pe binefacatorul lui sa se transforme in ceea ce ura el cel mai tare, nu putea permite ca Roro sa se autodistruga. Trebuia sa il opreasca.


Usa de la birou s-a deschis din nou si un baiat brunet si-a facut aparitia. Il striga pe Roro pentru ca deja intarziase prea mult. El s-a gandit sa astepte afara pentru a il lasa pe blond sa discute cu baiatul ce ii era apropiat si pe care il considera prieten. A aprins lumina de la birou si a ramas nemiscat.
„ Roro..” a susotit acesta cand l-a vazut pe blond intins la pamant, cu umarul sangerand si o foarfeca iesind din rana. Ceva mai departe, se afla un baiat cu parul argintiu ce plangea si radea in acelasi timp. Plangea pentru ca il durea tot ceea ce se intampla, radea pentru ca ironia a facut ca singurul ce parea a fi cinstit si sincer s-a dovedit a fi un mincinos la fel de mare ca restul.
Deja nu mai avea rost. Daca si Roro era la fel ca tatal sau, ca toti barbatii cu care s-a culcat, la fel ca mama sa....atunci cum mai puteau fi ei prieteni? Lacrimile curgeau in mod necontrolat, chipul sau era impietrit, mainile acoperite de sange, nu se putea misca, se simtea greu ca plumbul.
Brunetul s-a indreptat spre blond si l-a ridicat de la pamant, a dorit sa plece cu el, dar Roro l-a oprit.
„ Kanon...ia-l si pe el...” a rostit baiatul pe un ton lipsit de vlaga, dar mult prea dulce pentru ca brunetul sa il refuze. L-a dus pe blond la masina apoi s-a intors dupa argintiu.
L-a lovit de cateva ori peste ochi, dar argintiul nu schita durere sau regret. Chipul sau era impietrit, doar lacrimile curgeau in voie.
„ Saracul baiat...ce a patit?” a intrebat induiosat brunetul incercand sa il faca pe baiat sa mearga cu el.




„ Roro!! Chiar ai de gand sa il tii cu tine??” s-au auzit tipetele brunetului in intreagul salon de spital.
„ Kanon...Hide nu a vrut sa faca asta...el..”
„ Ce naiba.... Tatal sau o sa il caute. Ce...”
„ Kanon...daca ma iubesti, ma vei ajuta sa il apar pe Hideki. Te rog.”
„ Bine..”
Discutia a fost auzita de baiatul cu par argintiu ce se afla in salonul alaturat. Brunetul a iesit din camera unde se afla Roro si a intrat la baiat pentru a vedea ce mai face. A dat peste un corp inert ce statea ghemuit, lipit de perete, a carui lacrimi deja se secasera si care nu mai putea avea incredere in nimeni.
„ Tu...tu l-ai furat pe Roro...” a soptit argintiul ridicandu-si privirea spre brunet.
„ Eu nu am furat ..”
„ Tu il transformi in ceea ce sunt eu!! Stii oare cat de dezgustator e ca un barbat sa isi puna mainile scarboase pe tine si sa te linga cum ii tuna? Stii cum e sa fii mangaiat de cineva pe care nici macar nu cunosti? Sa fii batut si agresat sexual apoi aruncat ca o papusa!? Daca il iubesti, cum il iubesc eu, de ce nu il aperi de asta si il lasi sa faca aceste lucruri?” a inceput sa tipe baiatul ridicandu-se de pe pat. Pumnii sai nu erau suficient de puternici pentru a il lovi pe Kanon, dar asta nu insemna ca nu poate incerca.
„ Si tu de unde stii asta? Chiar crezi ca am sa las asta sa se intample si..”
„ Stiu...” a rostit baiatul oprindu-se. Si-a deschis nasturii de la camasa si a aruncat-o la pamant. Pe intreg trupul sau se puteau vedea urme de lovituri, urme de saruturi, muscaturi, de bruscari. Pe gat avea cateva zgarieturi, vanataile din apropierea bazinului lasau de inteles ca fusese fortat.
Ochii brunetului au ramas nemiscati. Cum putea un baiat atat de tanar sa fie atat de ranit? Daca trupul lui era terminat, sufletul sau trebuia sa fie distrus.
„ Asta vrei sa fie si Roro? Atunci...vreau si eu.”
„ Poftim?”
„ Lasa-ma si pe mine sa lucrez cu tine. Voi lua eu orice tip care l-ar putea rani pe Roro...atata timp cat nu devine ca mine...nu conteaza...” a rostit incet argintiul, privindu-l direct in ochi pe Kanon.
Brunetul a ramas neclintit o vreme apoi a aprobat. Nu putea intelege gandurile baiatului, dar era evident ca tinea mult la Roro.


Zgomotele deveneau din ce in ce mai reale. Cineva tipa la el, nu stia ce anume tipa, dar incerca din rasputeri sa se faca auzit. Brusc, a simtit cum obrazul ii arde si a clipit din ochi. In incapere era intuneric si rece, dar se simtea sufocat si prins in zeci de haine stranse.
- Hideki!! Esti bine?? s-a auzit vocea baiatului cu par movaliu.
Argintiul se afla acum in fund, intreg corpul ii era acoperit de transpiratie, cateva lacrimi inca mai curgeau pe obrazul sau. Si-a intors privirea spre unde venea vocea si a realizat ca Hiroki il privea ingrozit, nu stia ce sa faca si se agita de zor. Si-a inchis ochii putin apoi l-a imbratisat cu forta pe movaliu. Un zambet relaxant si-a facut aparitia pe chipul sau si trupul nu ii mai era incordat.
- Hiro..., a soptit argintiul continuand sa il imbratiseze pe movaliu.
- Hideki, ai visat urat? s-a auzit vocea dulce a iubitului sau. Acea voce dulce si nevinovata, incapabila sa faca toata lucrirle rele pe care argintiul le-a facut.
- Mda...
- Hideki...eu..
- Ssh....lasa-ma sa te imbratisez, l-a oprit argintiul. A inspirat adanc si a zambit linistit. E atat de bine cand te imbratisez, a continuat schimband total tonul vocii sale. Acum era totul bine, il avea pe Hiroki langa el.
- Bine...
Tacerea s-a lasat intre cei doi. Era ciudat cum putea doar sa il imbratiseze pe Hiroki si toate grijile si suferintele sale sa paleasca. Oare trupul movaliului avea un efect vindecator asupra ranilor inca deschise ale argintiului? Altfel cum putea sa ii readuca pacea sufleteasca si sa il faca sa fie fericit?
- Hideki, vrei sa il sun pe Roro?
- Hm...nu. De ce? A trecut perioada in care Roro era indispensabil pentru mine. Stii, candva el era singurul meu prieten... . M-am simtit distrus si dezamagit cand am aflat ca se va prostituta....cred ca ti-a zis Kanon, l-am injunghiat cu foarfeca. Puteam sa il omor, a rostit ezitand argintiul.
L-a eliberat pe movaliu din imbratisare si l-a privit direct in ochi.
- M-am comportat ca un nebun si l-am atacat intocmai ca o fiara. Puteam sa il omor si...
- Hide, trecutul e trecut. Nu am sa te iubesc mai putin din cauza asta, a zambit movaliul. Zambetul baiatului l-a facut pe Hideki sa zambeasca cu toti dintii, toata suferinta de pe chipul sau a disparut si chiar a inceput sa rada de fericit ce era.
- Adevarat. Acum te am pe tine si nu am sa te las sa pleci. Bine?
- Asta si vreau. Sper sa fiu mai important decat Roro si sa fii in stare si sa omori pentru mine. Stiu ca nu e normal sa zici asta, dar te iubesc mult...
- Ah....deci asta e parfumul iubirii, a oftat argintiul in timp ce l-a luat din nou in brate pe movaliu si a simtit din nou mirosul acela placut de trandafiri.
- Huh? a intrebat confuz movaliul, imbratisandu-l la randul sau pe argintiu.
- Nimic. Hiroki?
- Da?..
- Te iubesc atat de mult, a marturisit argintiul. A prins barbia movaliului cu degetele de la mana sa dreapta si l-a sarutat apasat pe iubitul sau. Limba sa a inceput sa cerceteze gura baiatului, bratele lor s-au agatat cu putere de trupul celuilalt. Chiar daca se iubeau mult asta nu insemna ca greul a trecut. Inca mai aveau de suferit, Hideki poate cel mai mult dintre toti.
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#73
waw cat de mult am asteptat continuare si a venit si m-a dat gata....e superba si astat de trista cat de mult a suferit hideki ...ce copilaria a avut ma mir cum a putut merge mai departe....saracu....sper sa nu mai pateasca atatea rele....si sper k hiroki il va ajuta sa treaca peste tot...ce frumoasa e dragostea:)) sincer este un capitol foarte bun si foarte trist( ma refer la trecutu lui hide)...dar ma bucur k hiro il ajuta pe hide cu prezenta sa si mai ales cu iubirea sa.....sunt curioasa sa vad ce se va mai intampla in continuare....sa aflu ce vor patii...sper ca nimic grav si rau.....bafta si succes in continuare :X
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#74
In sfarsit ai pus continuarea :X si la ce melodii am avut cand am citit capitolul, mai aveam un pic si plangeam. Chiar e trist ce copilarie a avut Hide, si chiar nu as vrea ca nimeni sa aiba asa copilarie. El in loc sa se joace cu copii afara, sau sa iasa prin oras, era folosit ca o ustensila, iar apoi aruncata... si eu sper sa nu mai aiba atatea necazuri, si sa fie fericit, alaturi de Hiro... ;;) Asa da capitol, a meritat asteptarea 8-> sper sa pui cat mai repede capitolul, si sa te insanatosesti :-? gambate *chuu* >:D<
~My dA!
~My twitter account!
My life, my soul, my inspiration --> Korean style
[Imagine: tumblr_lspwr4bMkI1qheiqqo1_400.png]

#75
Hallo!

In sfarsit ai pus continuarea. Am asteptat-o foarte mult.
Mi-a placut foarte mult capitolul asta....trsit dar interesant....Sti, eu sunt mai sadica(putin mai mult) si ador cand scri chestii d-astea triste.
Ma rog....In rest vesnicele laude....Nu prea am fost atenta la greseli...
SPor la scris!

Chuu!

#76
am un singur lucru de spus la faza asta....si anume



Mwahahahaha

Capitolul 13

Viata lui Hideki parea sa reintre pe drumul potrivit, totul mergea neasteptat de bine. inca de cand Harumi si-a facut aparitia, lucrurile au mers din ce in ce mai bine pentru baiatul cu par argintiu. Incet, incet, reusea sa isi puna ideile in practica si sa avanseze pe podiumul designerilor. Lui Hiro ii placea sa il vada pe Hideki fericit asa ca ajuta cat putea el de mult, incerca sa uite ca noaptea doarme in acelasi pat cu el, se chinuia sa nu incurce lumea, totul pentru ca iubitul sau sa aiba suficienta forta si sa fie bine.
Ceea ce il deranja pe movaliu era acel fotograf, fost client al argintiului. Erau mult prea apropiati, vorbeau prea des si radeau impreuna, faceau o echipa grozava si ii dadea lui Hiroki senzatia ca nu este de folos nimanui. Chiar si asa, nu avea loc nici tipica succesiune a evenimentelor: chiar daca se intelegea bine cu Hideki, Harumi nu se comporta deloc urat cu Hiroki, ba din contra.
- Stiti, voi pareti foarte uniti! A exclamat Harumi cu un zambet enorm pe buze.
- Adevarat. Stii, numele noastre incep cu „ Hi” si se termina cu „ Ki”, a ras zgomotos argintiul, dornic sa il ia peste picior pe amicul sau, dar, fara sa vrea, l-a ranit putin pe movaliu.
- Ce amuzant, doar atat? a insistat barbatul afisand o privire jucausa.
- Nu. Ne sarutam, facem schimb de saliva, facem sex si ne imbratisam, locuim in acelasi apartament si...ah..am uitat, da.Si ne iubim. Tu ce crezi? Al doilea raspuns al lui Hideki l-a facut pe Hiroki sa roseasca putin, dar nu suficient de mult incat sa ii para rau ca se simte iubit.
- Bine, bine, scuze! Am vrut doar sa va tachinez putin.
- Harumi-san, stiu ca voi doi sunteti apropiati si impartasiti mai multe decat am eu in comun cu Hideki, dar chiar il iubesc si sunt alaturi de el.
- Ah...
Raspunsul movaliului l-a demolat complet pe barbat. Nu se astepta la un raspuns atat de sincer si de dulce. A afisat un zambet nevinovat si s-a imbujorat putin la fata, apoi si-a cerut scuze si i-a lasat singuri. Argintiul a ridicat din umeri si a ignorat atitudinea prietenului sau. A continuat sa deseneze si l-a lasat pe Hiroki sa faca curatenie. Chiar si asa, ochii argintiului fugeau dupa movaliu si il savurau in totalitate.
Hideki il urmarea cum se intinde pentru a ajunge la raftul de sus, cum se chinuie sa stearga praful din spatele dulapurilor, cum se apleaca si isi afiseaza fundul, fara a sti ca il provoca pe cel ce se chinuia sa se concentreze sa lucreze.
Nu era prima oara cand argintiul il urmarea cu atentie. De o luna nu il mai sarutase cu pasiune si nici nu facusera dragoste, dar incerca sa reziste tentatiei de a lasa totul balta si sa il faca pe Hiroki al lui. Hideki a inghitit in sec, si-a aranjat putin pantalonul, si-a intors scaunul cu spatele spre movaliu, dar tot simtea nevoia sa se uite dupa el.
- Hiroki?
- Da?!
- Poti sa faci curatenie in alta parte? Nu pot sa lucrez cu tine aici.
Cuvintele argintiului l-au ranit pe movaliu. Nu se astepta sa i se spuna ca e o pacoste, un obstacol in calea muncii lui Hideki. A raspuns simplu: bine, si a iesit din camera. Din urma lui, argintiul si-a lins buza inferioara si a incercat sa isi calmeze prietenul ce reactiona chiar si la numai vederea lui Hiroki. Nu si-a imaginat ca l-a ranit pe baiat, credea ca movaliul cunoaste adevaratele motive pentru care i-a cerut sa plece, dar avea sa afle cat de curand. A doua zi, Harumi si Hideki vorbeau in biroul amenajat provizoriu, si Hiroki doarea sa faca curat acolo. A intrat inauntru si a pus niste coli albe pe masa apoi a vrut sa se retraga.
- Ce faci? Pleci deja? a intrebat uimit argintul.
- Munciti, nu?
- Da..., a raspuns acesta foarte derutat. Nu intelegea atitudinea movaliului.
- Atunci plec!
- Hei, nu...
- E in regula. Stiu ca deranjez, a replicat movaliul zambind. Hideki s-a ridicat de pe scaun si a vrut sa il imbratiseze pe movaliu pentru a ii spune ca nu e adevarat, dar Hiroki l-a respins si si-a luat lucrurile pentru a pleca acasa. Argintiul a ramas uimit, Harumi a zambit ca pentru sine. Ceva se intampla intre cei doi si asta ii putea fi de folos.

” Nu pot sa cred. Nu pune mana pe mine o luna, ii dau spatiu sa lucreze si acum imi spune ca nu poate lucra in preajma mea. Chiar atat de repede s-a plictisit de mine? De ce e atat de rece cu mine cand eu il iubesc atat de mult incat sa stau o luna fara nevoile mele satisfacute? Hideki, idiotule!”

Hiroki a bolborosit acest lucruri in timp ce se indrepta spre iesirea din cladire. Nu era nimeni prin preajma asa ca nu putea fi auzit, dar nu stia ca, dupa colt ascultand tot, Harumi zambea bucuros de descoperirea facuta. Era exact ceea ce avea nevoie.
Hideki de abia astepta sa ajunga acasa, chiar daca movaliul dormea, avea sa il trezeasca si sa faca dragoste, dar cand a ajuns acasa a gasit camera lor goala. Hiroki s-a culcat in camera de oaspeti si l-a lasat pe argintiu cu pofta-n gat, fara iubitele atingeri ale adorabilului sau Hiroki.
Dis de dimineata, argintiul l-a vazut pe movaliu plecand cu mult inaintea sa asa ca a facut mai intai dus si de abia apoi s-a pregatit de plecare. Cand a ajuns la birou si a deschis usa, l-a vazut pe movaliu intr-o pozitie nu tocmai normala.
Harumi era la pamant, parea disperat, camasa ii era desfacuta, nasturii de la pantaloni la fel. Parul ii era foarte ravasit si parea cam transpirat, dar nu asta e problema. Hiroki se afla si el la pamant, cu genunchiul drept intre picioarele barbatului, cu o mana pe slitul pantalonilor si alta pe pieptul lui Harumi. Fotograful il tinea strans de incheieturile ambelor maini. Ceea ce era si mai ciudat, era ca movaliul parea mai inspaimantat decat barbatul.
Hideki a facut ochii mari si si-a scapat geanta pe podea. Imediat apoi, Harumi s-a ridicat de pe podea si a alergat aproape de argintiu.
- Hi...Hideki..eu..imi pare rau..! A zis ca e suparat pentru ca nu ati mai facut sex de o luna si ca vrea sa se simta iubit..am..eu...
- Harumi-san. E in regula. Voi vorbi eu cu el.
Barbatul gafaia si parea afectat cu adevarat, singura problema era ca nu tremura. Hideki i-a aruncat movaliului o privire plina de furie ce l-a facut pe Hiroki sa se cutremure si mai tare. Argintiul l-a prins de par si apoi de ambele maini, l-a impins cu fata pe masa si i-a legat mainile la spate.
- Deci asa, te dai la Harumi, a soptit argintiul lingand urechea baiatului.
- Nu, Hideki! Stai, ah...a inceput sa geama movaliul de indata ce mana lui Hideki a inceput sa se strecoare in pantalonii movaliului si sa ii atinga barbatia.
Gemetele baiatului il agasau si mai tare pe argintiu, dar nu putea ceda atat de usor. hiroki trebuia sa plateasca pentru abandonul de azi noapte si de lipsa sarutului de buna dimineata. I-a dat jos pantalonii si boxerii, apoi si-a strecurat degetele in gaura dintre fesele movaliului.
Cele doua degete l-au facut pe Hiroki sa icneasca si sa tremure chiar mai tare decat inainte. Era speriat si nu se putea misca, mainile ii erau prinse, picioarele tepene si privirea incepea sa i se intetoseze din cauza lacrimilor. Hideki l-a oprit pe movaliu inainte ca acesta sa-si poata da drumul.
- Nu ai voie daca nu te las eu! A marait suparat coborand fermoarul de la proprii sai pantaloni. A inceput sa il linga pe fese si apoi intre, i-a scos camasa si a facut acelasi lucru cu spatele lui Hiroki.
L-a patruns cu putere fara a ii pasa ca trupul baiatului tremura din incheieturi. Gemetele il faceau sa roseasca, dar s-a oprit numai cand a vazut lacrimile iubitului sau caznd pe masa.
- Hideki, chiar nu..nu m-am dat la el, nu l-am fortat, nu...eu te iubesc pe tine, a rostit movaliul pe un ton balbait, printre sughituri si gafaieli. Chiar daca argintiul aproape il violase, era Hideki cel ce facuse dragoste cu el.
Daca era Hideki, se lasa si ucis de el. Il iubea prea mult, se simtea mangaiat cand era sarutat si atins, chiar si furia cu care a facut dragoste cu el il facea sa se simta bine tocmai pentru ca era argintiul cel ce o facuse cu el.
- Stiu, Hiroki, a zambit argintiul, suparat pe sine. Movaliul s-a intors in cele din urma cu chipul spre el, cu lacrimile pe obraz si l-a vazut pe iubitul sau suparat.
- Po..poftim?
- Nu sunt atat de prost incat sa cred ca tu l-ai putea dobora la pamant pe Harumi, a explicat argintiul luandu-l pe baiat in brate. S-a lasat la pamant si l-a imbratisat pe Hiroki.
- D..dar..
- Nu stiu ce pune la cale, dar stiu ca nu m-ai trada. De fapt, cred cu tarie ca esti singurul din viata mea ce nu m-ar trada niciodata si care ma iubeste cu adevarat. Stiu ca nu ai accepta atingerile altora si ca nu ai incerca sa te culci cu altcineva, a rostit incet argintiul, saturand buzele movaliului.
Limba argintiului a inceput sa faca cerculete mici pe pielea gatului baiatului, apoi a coborat pana la sfarcuri si le-a dezmierdat putin inainte de a le musca gentil.
- Hide..
- Ssh..motivul pentru care am facut asta tocmai acum a fost ca un pic de razbunare pentru ca nu ai stat in camera ta..nu, la noi in camera si apoi ai plecat fara sa iti iei reams bun. Hiroki, stii ca te iubesc, a inganat argintiul in timp ce il saruta pe baiat.
- Ai zis ca te deranjez..., a susotit acesta pe un ton scazut.
- Cand?
- Ai zis ca nu poti lucra in preajma mea si..
- Ssh. Prostutule, cum as putea lucra? Pentru cineva ca mine, indragostit de tine, e o tortura sa te vada plimbandu-te pe aici toata ziua, inspitindu-ma cand eu ma chinui atat de tare sa nu te atac, a soptit Hideki, strecurandu-si limba in gura lui Hiroki, incepand sa o suga. Bratele sale l-au inconjurat din nou pe baiat iar movaliul a acceptat fiecare atingere, dand replica la fiecare.
- Adica...mi-ai zis sa plec pentru ca te tentez? a rostit rosu la fata.
- Normal.
- Hideki, te iubesc mult, a rostit adolescentul inainte ca argintiul sa il poata opri. Hideki a zambit, l-a ridicat putin pe movaliu si l-a patruns din nou, de data asta mult mai gentil. Fiecare patrundere il facea sa geama si sa transpire pe Hiroki. Ochii sai lacrimati erau alintati de buzele iubitului sau, un firicel de saliva se scurgea pe barbia lui dupa fiecare sarut pasional, simtea inca degetele arigintiului secunde dupa ce acestea paraseau locul dezmierdat.

Harumi credea ca a reusit sa il faca pe Hideki sa se indoiasca de movaliu. Cand l-a observat singur si trist, si-a spus ca e ocazia perfecta pentru a ii indeparta pe cei doi. Cand l-a vazut pe argintiu intrand in cladire, si-a desfacut nasturii de la camasa si pantaloni, l-a tras pe movaliu de mana si l-a trantit la pamant. I-a pus o mana pe abdomen si alta pe slit, l-a strans cu putere de incheieturi pentru a nu putea sa se opuna. Exact la timp, Hideki i-a surprins si a devenit furios.
Curios sa vada daca a reusit, Harumi s-a indreptat pe varfuri spre camera unde se intamplase totul. Prin geamul usii, a crezut ca ii va vedea pe cei doi certandu-se, dar i-a vazut imbratisati, sarutandu-se si facand dragoste cu iubire. Cum puteau sa faca asta dupa ce tocmai se intamplase? Nu ii statea in fire lui Hideki sa lasa lucrurile asa, sau chiar din contra, nu i-ar fi pasat si i-ar fi abandonat pe amandoi.
Pe chipul barbatului a aparut o usoara roseata. Hideki nu mai era ca inainte, chiar il iubea pe baiat si il credea incapabil de tradare. Avea o relatie sincera cu un alt baiat, altul care nu era Harumi, o ducea bine si era fericit. Intr-un mod ciudat, asta nu l-a facut pe fotograf sa se simta prost ci sa zambeasca fericit. Hideri era pe drumul cel bun si avea o viata minunata, in sfarsit cunostea iubirea si era iubit cu adevarat, iar asta il facea pe Harumi fericit.


Tomo batea cu picioarele in scaun si isi rodea unghia de la degetul mare. Statea la bar si se gandea, nu stia ce sa faca cu viata sa. De cand a inceput relatia sexuala cu Kerori, nu a mai simtit deloc placere in a se culca cu altii. Uneori, in timpul partidei, isi atingea cercelul din ureche si incepea sa se gandeasca la baiatul cu parul multicolor, chiar daca se afla in bratele unii client.
Kanon si Roro se plimbau fericiti pe langa el, il intrebau mereu de ce zambeste, de unde are cercelul, de ce Kerori are si el unul la fel si multe altele. Relatia lui cu fratele lui Hideki devenea din ce in ce mai evidenta.
Usa de la intrare s-a deschis si Kerori si-a facut aparitia. Inima cenusiului a ratat o bataie cand l-a vazut pe barbat apropiindu-se de el.
- Tomo, vreau sa mergi cu mine undeva, a soptit pentru a nu fi auzit de restul persoanelor din bar.
- Unde?
- La Hideki si Hiroki, a raspuns Kerori pe acelasi ton, la fel de incet.
Micul baiat s-a uitat urat la barbat, l-a dat la o parte si a iesit din cladire fara a ii acepta sau refuza oferta. Kerori l-a urmat de aproape pana au ajuns la cladire unde se afla apartamentul fratelui sau. Hideki si Hiroki au ramas ca trazniti cand i-au vazut pe cei doi asteptandu-i aproape de usa.
- Kerori, ce cauti aici? a intrebat socat, argintiul.
- Pot vorbi cu tine? Intre doi ochi? A replicat fratele sau, uitandu-se urat la movaliu. Hideki l-a dus pe barbat in camera de oaspeti si i-a lasat pe cei doi adolescenti singuri.
- Tomo! Ce mai faci!? nu ne-am mai vazut de cateva luni bune si...
- Il faci pe Hideki fericit?
Intrebarea cenusiului l-a uimit pe baiat, dar l-a facut sa isi aminteasca si de legatura pe care cei doi o impartaseau. Nu visase atunci cand l-a vazut pe Tomo facandu-i un „serviciu” argintiului, nici cand ii vedea imbratisati sau cand auzea ca dormeau cateodata in acelasi pat. Cu siguranta, Hideki a intretinut o relatie sexuala cu micutul, una de pura satisfacere comuna, lipsita de sentimente, dar totusi o relatie.
- D..Da! Da! Dar...de cand ai cercel? Kerori are si el unul sau mi s-a parut? Cenusiul era de data asta cel uimit. A tresarit si a inceput sa se inroseasca putin, dar era hotarat sa nu para afectat.
- Kerori a cumparat o pereche, nu avea nevoie de unul asa ca l-am luat eu. Mi-am zis, daca tot i-a cumparat, macar sa fie folositi, nu?
Spusele cenusiului l-au facut pe Hiroki sa se gandeasca ca e o atitudine tipica pentru Tomo, dar l-au cam deranjat pe barbatul ce terminase discutia cu Hideki si s-a intors in living.
- Gata? a intrebat movaliul mirat de cat de scurta a fost conversatia.
- Hiro, de acum ... . Stai aici si te uiti pe vizor inainte de a deschide usa. Bine?
- Ce?! De ce? Dar..
- Nici un dar. Te rog. Stai aici si nu pleci nicaieri fara mine.
Pe cei doi adolescenti i-au socat expresiile de pe chipul celor doi frati. Pareau amandoi foarte ingrijorati, chiar daca nu spuneau nimic. Tomo si-a luat la revedere de la Hideki printr-un sarut scurt, numai pentru a vedea pe cine enerveaza. Hiroki a devenit gelos imediat, dar nu a reactionat urat, insa Kerori s-a uitat ciudat la micut si a iesit din apartament. Argintiul s-a oferit sa ii duca pana jos si l-a lasat pe movaliu singur pentru cateva clipe.
In mintea lui inca rasunau cuvintele fratelui sau.
” - Hideki, stiu ca noi doi nu suntem cei mai buni frati din lume, dar, de data asta, simt nevoia sa te avertizes. Hanamoto i-a spus tatei de tine si unde te afli, pana acum cu siguranta te-a gasit...stiu ca nu va fi usor nici pentru Hiroki asa ca...
- De ce ma avertizezi acum?
- Haha...cred ca suntem cam in aceeasi situatie. Tata nu ma va ierta nici pe mine pentru ca te-am ascuns...chiar daca am facut-o pentru interesul tau. Amandoi avem ceva de pierdut, ceva mai mult decat pe noi insine, nu? „

Era prima oara cand reusea sa vorbeasca cu Kerori fara a se face aluzii sexuale sau a se lua la misto. Fratele sau avea dreptate, amandoi puteau pierde mai mult decat propria lor viata. Era vorba atat de Hiroki cat si de Tomo, chiar daca argintiul nu intelegea prea bine cum a ajuns micutul atat de important pentru Kerori.
Cand au ajuns la parter, s-au oprit brusc cand o masina neagra le-a taiat calea. Cei trei au fost luati pe sus si aruncati in masina, apoi vehicului a pornit cu viteza si s-a indepartat de cladire.
In exact acel moment, Hiroki a decis sa se uite pe geam pentru a il vedea pe Hideki. Cand si-a dat seama ca nu era nici o gluma, ca acei barbati mascati chiar ii rapeau pe cei trei, inima lui a inceput sa bata cu putere si picioarele sale si-au pierdut din putere. A simtit negru in fata ochilor si a cazut la podea, abia minute mai apoi s-a dezmeticit si s-a ridicat de pe podea. Nu stia ce sa faca, pe cine sa sune. Hideki i-a spus ca seful politiei nu era de incredere, singurii pe care ii putea ruga sa ajute erau Roro si Kanon.
L-a sunat imediat pe blond si l-a anunat ca Tomo, Hideki si Kerori au fost luati de niste necunoscuti intr-o masina patru ori patru, mare. Nici zece minute nu au trecut pana cand cei doi au ajuns la apartamentul argintiului. L-au gasit pe movaliu pe podea, cu picioarele stranse la piept, cu unghiile roase si tremurand cu putere. Aproape plangea, cand i-a vazut pe cei doi chiar a inceput sa planga si l-a imbratisat cu putere pe Roro.
- Nu stiu ce se intampla! Kerori a venit sa ii spuna ceva..si apoi Hideki mi-a spus sa stau in casa....a coborat sa ii conduca si...
- Hiro! Calmeaza-te! a strigat blondul incercand sa il faca pe movaliu sa se calmeze si sa poata vorbi din nou coerent. Baiatul era mult prea agitat si desi spunea in mare ce s-a intamplat, pentru cei doi intamplarile nu prea se legau. Ce anume a trebuit sa ii spuna Kerori atat de important lui Hideki? De ce Tomo a venit cu fratele argintiului pana acolo si cat din ceea ce a spus multicolorul avea de a face cu rapirea de apoi?
- Sa vorbim cu tatal lui! a sugerat brunetul. Hiroki, tu stai aici si...
- Nu! De data asta nu stau nicaieri! Vin cu voi!! a tipat movaliul hotarat sa nu accepte nici o alta varianta.

Hideki putea vedea in sfarsit. Il vedea pe micutul Tomo cum se agata de haina lui Kerori, pe fratele sau tipand la cineva chiar daca era imediat apoi palmuit si, ceva mai incolo, un barbat matur stand pe scaun.
- Vai, vai, vai! Scumpul meu fiu s-a trezit! s-a auzit vocea barbatului.
Argintiul a facut ochii mari si a incercat sa paseasca inainte, dar si-a dat seama ca e legat de maini si de picioare. Bratele sale erau intoarse la spate si legate dupa un stalp inalt si subtire, dar destul de puternic incat sa il opreasca din incercarea sa de a se dezlega.
- Tata..eu..., a murmurat argintiul foarte derutat. Kerori ii spusese ca Kyoshi il cauta pentru a il distruge si ca va veni dupa el, dar era mult prea devreme. Hideki si-a indreptat privirea spre fratele sau si l-a vazut a fel de speriat, incercand sa il protejeze pe Tomo.
- Kero, daca nu vrei ca adorabilul baiat sa fie al meu, te sfatuiesc sa taci si sa nu ma provoci. Tipul mare de la intrare a zis ca l-ar vrea si el.
Baiatul cu parul multicolor s-a inrosit de furie si a strans cu putere mana baiatul de langa el.
- Am...am inteles, a marait barbatul, evident deranjat de intreaga situatie. Nu a apucat nici bine sa isi anunte fratele, ca tatal lor ii rapea deja si cine stie ce avea sa le faca.
Kyoshi s-a ridicat de pe scaun si s-a apropiat de argintiu. Nu arata deloc urat. Era inalt si slab, avea un trup puternic si o stransoare dureroasa, parul ii era pe jumatate carunt si ochii nu ii mai sclipeau, purta un costum negru ce il facea sa arate respectabil, dar mintea lui era una dintre cele mai perverse din lume.
Mana batranului l-a apucat pe argintiu cu putere de slitul pantalonilor si l-a facut pe Hideki sa scrasneasca din dinti. Trebuia sa se gandeasca ca asta avea sa se intample, doar tatal lui nu dorea altceva de la el.
Nu putea rezista la asta, tatal sau il trata din nou ca pe un obiect, ca pe un nimic, avea sa ii simta din nou atingerile scarboase si sa fie transformat in c***a lui.
Cand limba barbatului a ajuns pe gatul argintiului, Hideki era gata sa il loveasca, sa tipa, sa faca orice pentru a isi opri tatal. Kerori privea dezgustat si lacrima, incerca sa ii acopere ochii lui Tomo pentru ca acesta sa nu vada ce pateste Hideki. Stia ca fratele sau e important pentru cenusiu.
- Ke..., a inceput sa sopteasca cenusiul, dar a fost oprit.
Kyoshi ranjea si il tragea pe argintiu de par. Era gata sa il faca sa ii linga barbatia si profita de fiecare moment in care isi facea fiul sa se simta ca un nimic. Hideki incerca sa se gandeasca doar la Hiroki. Se gandea la cat de mult il iubeste si cat regreta ca nu il va mai putea vedea. Dupa ce era din nou luat de tatal sau, nu avea demnitatea necesara sa se intoarca la movaliu si sa il murdareasca cu trupul si prezenta sa. Numele baiatului era ca o melodie de relaxare pentru argintiu. Il repeta incontinuu sperand ca avea sa se trezeasca si sa realizeze ca viseaza din nou urat, si Hiroki avea sa fie langa el si sa il imbratiseze din nou.
Pana atunci nu isi mai vazuse fratele tratat asa. Stia ca Hideki era folosit asa de tatal lor, ca el a fost doar un locuitor pentru Hideki, ii era frica ca Tomo ar putea deveni un posibil candidat pentru urmatoarea victima a unui demon. Cum putea iesi din asta, mai ales cand un tip armat statea la intrare?
- Ssht. Cum dracu ies din asta?? E..e...diabolic...scarbos... .
Cand gura lui era gata sa atinga pielea tatalui sau, un zgomot s-a auzit venind din directia lui Kerori. Kyoshi a tresarit si s-a uitat urat inspre cei doi, apoi s-a uitat din nou la argintiu.
Putea zgomotul ala sa ii salveze pe Hideki, Tomo si Kerori sau Kyoshi avea sa il ignore?
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#77
Buna am terminat de citit si waw...saracutzu hideki cat de mult poate siferii!!!!! Tasu lui este un dement tampit handicapat..mama firar ce las omora ce ias baga ghiarele in gat ce las sugurm...meritat tot ce e mai rau ...off....si hiroki saracutzu....cred k sa speriat tare :( ...ma bucur k totusi frasu lui hideki sa gandit si la el....eu sper k acel zgomot sa ii salveze pe baietzii......Succes si bafta in continuare!
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#78
Ooo.. e culmea... cum a reusit sa dea de ei? o.O E incredibil ce incepe iar sa ii faca lui Hide. Asa tata, sa ai, cred ca e mai rau ca in Iad, si totusi, eu l-as castra XD serios :)) La inceput faza ca Hide nu se putea abtinea din cauza lui Hiroki era chiar totala, si idiotul ala, nu i-a mers, asa ca tot impreuna au fost >:) Dar oare vor mai fi? :-< si sper ca acel zgomot sa ii salveze, pe toti... doar sa nu fie cu multa durere acea salvare. Adica sa nu pateasca nimeni nimic. Chiar sunt curioasa, cum vor scapa de aici :-?
Gambate si sa scrii cat mai repede >:D< *chuu* :*
~My dA!
~My twitter account!
My life, my soul, my inspiration --> Korean style
[Imagine: tumblr_lspwr4bMkI1qheiqqo1_400.png]

#79
Buna!
Pentru inceput, vreau sa-ti spun ca-mi place mult ideea de la care ai plecat. E foarte dureros sa incerci sa faci pe cineva sa te iubeasca, atunci cand acesta nu stie ce inseamna a iubi.
M-a uimit mult felul in care Hide a realizat ca il iubeste pe Hiro deoarece inainte de amnezie nu dadea semne ca ar simti ceva pentru el... Poate doar acel miros inconfundabil de trandafiri.
Tatal lui Hideki e un mare cretin... Sper ca acel zgomot sa il salveze pe argintiu...
Astept continuarea (^_^)
Bye!

#80
guys...sorry pentru absenta mea....doar ca scoala a fost foarte stresanta in ultima vreme. am incercat si eu sa ma relaxez jumate de vacanta, mai am doar maine si apoi tre sa intru iar in ritm pentru ca am teze pentru care sa ma pregatesc. sper sa va placa acest capitol scris la ora 11:45 noaptea :D cand imaginatia e in floare.

"De multe ori am crezut ca nu stiu mai nimic, de multe ori mi-am dat seama ca stiu foarte putin. Astazi mi-am dat seama ca de fapt nu stiu nimic.”

Hideki incerca din rasputeri sa se elibereze din stransoare. Avea mainile la spate, prinse dupa stalp si de abia apoi incatusate, i-ar fi fost mult mai usor daca doar catusele s-ar fi aflat in spatele stalpului, dar nu putea sa se dea batut. Plecarea tatalui sau i-a castigat cateva minute, poate cateva ore bune, barbatul de la intrarea din depozit parea ocupat sa scrie mesaje pe telefon, Kerori nu l-ar fi dat de gol pentru ca isi dorea la fel de mult ca si el sa plece. Fratele sau era preocupat cu protejarea lui Tomo, care continua sa se uite la amandoi fara a intelege mai nimic.
- Kerore..., a inceput dorind sa spuna ceva, dar a fost imediat intrerupt de barbatul ce l-a tras in bratele lui.
- Fa liniste, a murmurat Kerori, mangaind usor parul baiatului. Cenusiul si-a ridicat privirea spre el si l-a vazut nelinistit, era in mod evident agitat si dornic sa plece de acolo la fel de mult ca ceilalti doi, insa nu putea intelege de ce nu facea ceva pentru a scapa din incurcatura.
- Dar, Ke..
- Tomo, asculta-l, a intervenit si argintiul zambind calm catre amandoi. Hideki stia ca probabil si fratele sau se simte la fel de prost ca si el, amandoi stiau ca indiferent de faptele lor, chiar daca scapau de aceasta data, tatal lor avea sa se intoarca dupa ei si poate si dupa Tomo si Hiroki.
- Bine, a susotit baiatul in timp ce si-a strans bratele dupa gatul barbatului. L-a pupat pe multicolor pe obraz si apoi si-a lasat capul pe pieptul lui si a tacut din gura.
- Mersi, Hideki, a zambit Kerori facand semn din cap. Celalalt a zambit si a continuat sa incerce sa se elibereze. Barbatul de la intrare s-a indepartat de usa si a inceput sa vorbeasca la telefon, lasandu-le o portita de iesire celor trei.
- Kero, daca..., a dorit sa spuna din nou baiatul, dar, de data asta, a fost intrerupt de Hideki.
- Hei, frate, a inceput sa vorbeasca argintiul. A trecut mult timp de cand nu am mai petrecut ceva tip impreuna, nu? a glumit acesta incercand sa smulga un zambet de pe chipul trist al barbatului din fata lui.
- Daca situatia nu ar fi atat de bolnava, as indrazni sa ii zic reuniune de familie. Hideki, vreau sa imi cer scuze, a bolborosit multicolorul lasand un zambet fals sa isi faca aparitia.
- Pentru ce? a intrebat cu adevarat nestiutor, argintiul. Expresia de pe chipul lui dovedea ca e sincer si ca nu stie sincer de ce fratele sau isi cere scuze. Pentru el, nimic din ceea ce a facut Kerori nu l-a durut atat de tare incat sa necesite scuze sau iertare.
- Stii, mereu am crezut ca ma urasti. Cand eram mici, credeam ca ai sa fii ca si fratele meu mai mic, ca ai sa te comporti ca atare, dar pe zi ce trecea, erai si mai distant, vorbeai mai putin cu mine. In timp am ajuns sa cred ca ma detesti, apoi tata devenea din ce in ce mai rece cu mine si mai apropiat de tine, am vrut ce aveati si voi asa ca am fost fericit sa te ajut sa te dai disparut, dar imediat am aflat ce insemna sa am ce aveati voi si nu mi-a mai placut. Evident, nu puteam renunta la niciuna. Nu aveam variante. Daca te aduceam inapoi, tata avea sa continue, daca nu, avea sa ma chinuie pe mine. Sufereai tu, eu eram din nou ignorat, sufeream eu...dar macar primeam atentie, a zambit fals barbatul ridicandu-si privirea spre cel legat de stalp. Hideki, stiu ca am ales gresit, dar...
- Nu e nimic, a spus brusc argintiul. Zambea fericit, nu mintea si nici nu se prefacea, chiar se bucura si asta se vedea si in ochii lui. La inceput am vrut sa iti spun, apoi m-am gandit ca ma gasesti dezgustator, daca iti ziceam puteai sa te indepartezi tu de mine. Eu am ales calea izolarii si am primit ce am ales. Nu e nici o problema, a spus Hideki facandu-i cu ochiul fratelui sau.
Kerori a ramas usor socat, apoi s-a inrosit la fata din cauza rusinii si a inceput sa zambeasca din nou. Tomo ascultase totul cu atentie si acum incepea sa inteleaga obsesia lui Kerori pentru argintiu. Nu era vorba de o iubire pasionala ci de una ca de la frate la frate. Adolescentul inca mai avea o sansa de a castiga inima lui, chiar daca nu era sigur ca e cea mai buna alegere.
- Hideki, legat de...pai..uhm, a inceput sa se balbaie acesta in timp ce incerca sa isi ceara scuze pentru faptul ca au facut sex o data.
- Daca e legat de noi doi si sexul..., e ok. Probabil ai vrut sa demonstrezi ca poti fi egalul meu sau sa ma depasesti. E ok, Kero. Eu sunt fratele tau, nu e nevoie sa imi arati nimic. Hiroki a fost mai marcat de asta decat eu.
Kerori a inceput sa rada mult mai zgomotos decat si-ar fi dorit. Barbatul de la intrare a auzit galagia si a pasit inauntru depozitului pentru a vedea ce se intampla. L-a observat pe baiatul mai mare al sefului incercand sa se abtina din a nu rade si pe celalalt uitandu-se destul de ciudat la cei doi, a banuit ca fiul cel mare face caterinca de fratele sau si si s-a intors la locul lui pentru a isi continua conversatia prin telefon.
Tomo le-a facut semn amandorura si i-a mustrat, apoi l-a obligat pe multicolor sa taca oferindu-i un sarut ce l-a facut pe argintiu sa zambeasca si sa se uite curios la fratele sau.
Intre ei lucrurile mergeau bine. Hideki si Kerori isi reparau relatia destul de zdruncinata, Tomo invata lucruri noi despre amandoi, cum ca nu sunt reci la suflet ci chiar foarte iubitori cu cei din jur. Atmosfera nu putea fi prezenta printre ceilalti trei prieteni. Argintiul se gandea ca Hiroki trebuie sa fie ingrozitor de ingrijorat si asa si era.
Movaliu se afla impreuna cu Roro si Kanon in cladirea unde muncea tatal lui Hideki si Kerori. Pentru un tip pervers ca el, serviciul se afla intr-un loc ordonat si respectat. Oamenii salutau cand ii vedeau, toti se tratau politicos, cu siguranta singurul demon de acolo era Kyoshi.
Kanon se astepta la ce se putea mai rau. Cand au ajuns acolo si au rugat-o pe secretara sa il anunte pe barbat ca sunt acolo, nu se astepta ca numele sau sa rasune atat de puternic si sa o convinga sa il sune cat mai degraba pe batran. Roro era preocupat sa incerce sa il calmeze pe Hiroki. Inca de cand au plecat de la apartament, baiatul nu a incetat sa isi roada unghiile si sa mai lase cate o lacrima sa se prelinga pe chipul lui. Chiar si in sala de asteptare, Hiroki statea cu picioarele pe scaun, genunchi apropiati de piept si inconjurati de ambele brate, cu unul din degete in gura pentru a ii putea roade unghia si, din cand in cand, se bataia cand fata cand spate, exact cum fac si nebunii internati in ospicii. Trecusera cateva zeci de minute bune si nu se asteptau ca barbatul sa mai apara, dar tocmai atunci si-a facut aparitia Kyoshi. Atat el cat si Kanon s-au oprit in mijlocul holului si au inceput sa se priveasca uimiti, niciunuia nu ii venea sa creada ca celalalt e exact acea persoana. Batranul a inceput sa zambeasca si sa il priveasca cu superioritate pe brunet, apoi a trecut pe langa el si a intrat in biroul lui. Roro l-a observat pe Kanon bulversat si prins cu garda jos, dar nu a apucat sa intrebe nimic pentru ca acesta a intrat in birou dupa barbat si l-a prins cu furie pe acesta de gulerul de la camasa.
- Trebuia sa imi dau seama. Numai tu ai o minte atat de perversa! a marait brunetul gata sa il loveasca in orice moment pe cel ce inca ranjea la el si il privea cu sictir.
- Kana-chan, calmeaza-te, a zambit barbatul intr-un mod foarte meschin reusind sa il faca pe brunet sa simta fiori pe intreaga coloana vertebrala. Roro de abia intrase in birou cand a auzit „Kana-chan” si si-a amintit de momentul cand Kanon i-a spus ca numai tatal ii spunea asa, ca o forma de alint.
- Taci naibii. Unde e Hideki?
- Ooo...chiar vrei sa stii? a intrebat batjocoritor barbatul reusind sa il loveasca pe brunet si sa il indeparteze. Din cate am aflat eu, il cam dispretuiesti, nu? Brusc te-a lovit iubirea de familie?
Intrebarea l-a paralizat un moment pe Kanon. Daca Kyoshi era tatal lui Hideki, asta inseamna ca el si argintiul au mult mai multe in comun decat isi imaginase vreodata. Muschii fetei i s-au incordat, umerii s-au dat in spate, dintii i-au scrasnit usor, toate semnele cum ca iubitul lui Roro era gata sa il ia la bataie pe mod pentru orice alt atac la persoana.
- Unde e Hideki?? s-a auzit, in cele din urma, vocea baiatului cu par movaliu. Hiroki inca avea ochii lacrimati, dar parea mult mai sigur pe sine si gata sa afle unde ii este iubitul. Convingerea din glasul baiatului l-a facut pe Kanon sa tresara si sa revina la realitate. Indiferent cine era Kyoshi sau Hideki, argintiu si Kerori, chiar si Tomo, erau prietenii lor si aveau nevoie de ajutor.
- Ultima sansa. Unde e? a intrebat hotarat, scotand din buzunarul interior al gecii un pistol. Blondul a ramas pe loc, stia ca brunetul nu ar fi facut asta daca nu era sigur ca e solutia cea mai potrivita.
- Ma impusti? a intrebat ironic Kyoshi asezandu-se pe scaunul din spatele biroului sau.
- Nu ar fi prima oara cand am probleme cu politia. Intru la inchisoare. Si ce? Noua mea afacere imi permite sa ma descurc daca se intampla asta, a raspuns la fel de sigur pe sine si Kanon.
Tatal lui Hideki s-a gandit cateva momente, apoi a zambit brusc. O idee numai buna i-a trecut prin cap si singurul mod de a o duce pana la capat era daca ii spunea unde se afla cei trei.
Spre surprinderea baietilor, barbatul chiar le-a spus unde este argintiul si le-a oferit pana si cheile de la catusile lui. Kanon nu a mai asteptat nici macar un moment. L-a luat pe Hiroki pe sus si s-a grabit spre iesirea din cladire. Roro a urcat in fata, pe scaunul de langa sofer, si brunetul a pornit masina cu viteza maxima pentru a putea ajunge la destinatie. Kyoshi a omis sa ii spuna despre gardianul celor trei, insa a sunat la securitate si a cerut ca alti doi sa il insoteasca.
- Hide, inceteaza, a susotit adolescentul observand incheieturile argintiului devenind din ce in ce mai rosii. Kerori s-a asezat mai bine pe scaun apoi a inceput sa atinga fiecare particica a acestuia pentru a vedea daca gaseste ceva cat de putin folositor pentru a il putea elibera pe Hideki de catuse.
Nu si-a dat seama ca face asta prea insistent pana cand barbatul de la usa s-a apropiat si l-a lovit cu tocul armei direct in ceafa. Tomo s-a apropiat de Kerori imediat si a observat dara de sange ce incepuse sa se prelinga pe sub hainele barbatului. Altii ar fi lesinat cu siguranta, dar multicolorul trecuse deja prin destule pentru a nu se mai lasa afectat de o astfel de lovitura.
- Hei, amice, leaga-te de cineva pe masura ta! a tipat argintiul pentru a ii atrage atentia barbatului fioros.
- O, da? De tine? Poate taticul tau ma va lasa sa te incerc o data, a raspuns hidosenia, lingandu-se pe buze.
Stia si el ca daca facea ceva fara acordul sefului sau, risca sa ajunga la fel ca baiatul acela, numai ca in mainile altora, asa ca s-a intors la locul lui continuand sa se uite inspre cei trei. Pe Hideki l-a bufnit din nou rasul, stia motivul pentru care uraciosul s-a indepartat, si, imediat apoi, a inceput si Kerori sa faca acelasi lucru. Nu a mai durat mult pana cand s-au auzit rotile unei masini si barbatul de la intrare s-a dat din calea masinii ce a intrat in depozit. Rotile au scartait pe asfalt, apoi masina a facut dreapta si s-a oprit. Din ea au coborat Kanon, Roro si Hiroki si au alergat rapid spre captivi. Kanon a inceput sa ii deschida catusele argintiului in timp ce movaliul inghitea in sec si se uita cu niste ochi pierduti spre cel pe jumatate dezbracat, usor sangerand, dar aparent in siguranta.
- Hide.., a murmurat movaliul, uitandu-se speriat la Hideki. Nu indraznea sa se apropie de el, dar nici sa spuna ceva cu voce tare pentru a fi auzit de el.
Nasturii de la pantaloni ii erau deschisi, era evident ca barbatul a umblat la hainele argintiului si a vrut sa il dezbrace. Camasa ii era scoasa din pantaloni si stalcita, dar restul hainelor erau intregi. Avea o mica julitura la cap, insa incheieturile mainilor erau rosii si usor inflamate, sangerau inca si incepeau sa faca crusta.
- Hiro! a zambit Hideki in timp ce l-a strans cu putere pe baiat in bratele lui. Hiroki si-a dat drumul la lacrimi si l-a imbratisat pe argintiu cu putere. Stia ca trebuia sa fie puternic pentru a il ajuta sa iasa din probleme, dar simtea nevoia sa planga cat se poate de mult pentru a putea fi alaturi de el mai incolo. Avea nevoie sa planga pentru a spala toate frustrarile sale, toata teama ca fericirea lui avea sa se termina, ca avea sa il piarda pe argintiu, ca nu ii va mai spune niciodata ca totul e bine si ca nu va mai avea pe cine sa iubeasca,da, era egoist, dar obiectul egoismului lui era Hideki, deci era permis.
- Esti bine? a indraznit sa spuna baiatul dupa ce l-a strans cu putere in bratele sale pe iubitul sau. Vocea ii era stinsa si blanda, plina de iubire, dar inca se facea simtita o oarecare frica.
- E bine, sunt bine, nu am patit nimic, l-a asigurat argintiul, strangandu-l din ce in ce mai puternic in brate. Mainile sale l-au ridicat pe sus pe movaliu si l-au invartit putin apoi s-au oprit si l-au strans din nou in brate.
Era atat de bine sa il poata simtit din nou printre degetele sale pe cel pe care il iubeste atat de mult. Toate prin cate putea trece din nou din cauza tatalui sau parea sa se evapore acum cand alaturi de el era Hiroki. Nu conta ca Roro era si el acolo, chiar daca blondul a fost cel ce i-a stat alaturi inca de cand era mai mic, cel mai important era movaliul si nimeni altcineva. Parea ireal de bine.
- Se pare ca ati facut o mica reuniune. De ce nu m-ati invitat? s-a auzit vocea lui Kyoshi venind dinspre intrarea in depozit. Barbatul a decis sa se intoarca la cladire si sa aduca cu sine inca alti doi tipi, ce tineau spre Kanon si Kerori.
- Tata, e ...
- Hideki! Taci, a tipat batranul uitandu-se direct in ochii fiului sau cel mic. Mereu ai fost fiul meu preferat si tu asa ma rasplatesti? Te-am salvat si de mata si tu asa ma platesti??
- Tu ai abuzat de el!! Cretinule!! a tipat in timp ce plangea, movaliul. Nu a vrut sa atraga atentia asupra sa, dar se simtea atat de ingrozitor incat daca ar fi avut el o arma in mana, cu siguranta l-ar fi impuscat deja pe barbat.
Kerori l-a luat pe Tomo intre brate si apoi l-a ascuns in spatele sau. Daca Kyoshi se decidea sa traga, atunci adolescentul putea fi ferit de propriul sau trup. Multicolorul era dispus sa isi sacrifice viata pentru a face un lucru bun pentru prima oara in viata lui, pentru a il apara pe baiat. Kanon nu era de aceasi parere, el avea pistolul in buzunar si putea decide oricand sa impuste pe unul dintre ei, daca facea asta devenea tinta lor primara si Roro ar fi avut numai de suferit daca se afla prin preajma lui. Hideki, nici daca ar fi vrut, nu ar mai fi putut sa indeparteze atentia tatalui sau de la cel ce l-a provocat.
- Eh, tu esti iubitelul fiului meu cel mic. Destul de mult curaj. Am auzit ca tu l-ai convins sa paraseasca minunata lume a curviei, a inceput sa rada barbatul incepand sa se apropie din ce in ce mai mult de ei. Cum e fiul meu la pat? Bun, nu? Desi nu as avea de unde sa stiu pentru ca eu l-am incercat din alta perspectiva decat a ta, insa cred ca e la fel de bun si ca una si ca alta. Seamana cu mine, nu? Kyoshi parea mandru, intr-un mod bolnav si ingrozitor de scarbitor, dar mandru de fiul sau.
- Nu seamana deloc cu tine, a raspuns movaliul plin de ura.
- Hiro, nu...
- Taci! a tipat din nou barbatul cand Hideki a incercat sa il opreasca pe Hiroki din a il provoca pe tatal sau. Deci, tanc, zici ca nu e ca mine? Dar cum e?
- Nu stiu cum esti tu, dar Hideki e grozav in orice face, are un ochi format, o minte geniala, o vointa puternica si sentimente pure. Hideki iubeste.
- Tata, lasa-i sa plece, a vorbit incet Kerori pentru a nu il enerva pe Kyoshi.
- Plece? Cine?
- Ramanem doar noi, doar familia, bine?
Batranul a dat din cap in semn ca accepta si le-a dat ordine barbatilor sa nu ii opreasca pe cei ce aveau sa plece. Hiroki l-a luat de mana pe Tomo si ii asteptau pe Kanon si Roro sa se indeparteze si ei. Movaliul nu ar fi vrut sa il paraseasca pe argintiu, dar daca se aflau in spatele barbatilor, atunci ii puteau pune la pamant.
- Cred ca asta inseamna ca ramai, Kana-chan, a zambit din nou batjocoritor barbatul in momentul in care blondul l-a luat de mana pe brunet pentru a se indeparta.
- Esti un gunoi, stiai asta?
- Da. Ti-a fost dor de mine, nepoate?
Intrebarea i-a uimit pe toti din incapere mai putin pe brunet. Kanon se infuria din ce in ce mai mult si era gata sa puna in folosinta pistolul pe care il avea chiar daca asta insemna ca avea sa fie ranit, merita daca reusea sa il nimereasca pe acel barbat.
- Stii, dupa ce mi-am cerut mostenirea, am crezut ca nu am sa te mai revad, a inceput sa vorbeasca pe un ton normal de parca vorbea despre nimicuri, despre fleacuri in familie.
- Nu ti-ai cerut mostenirea, ai furat-o. Ai furat banii tatalui meu.
- E haide, zi macar ca i-am luat cu imprumut. Ii inapoiam.
- Cui? Pe tata l-ai ucis, ai uitat, unchiule? a intrebat brunetul pe acelasi ton pe care si Kyoshi l-a folosit cand i-a spus nepoate. Batranul a ras usor si apoi a revenit la fata lui serioasa si nevinovata.
- Niciodata. Imi iubeam fratele. A fost un accident.
- Da, lumea mai cade pe scari, niciodata accidental cu un cutit in piept. Ti-ai ucis propriul frate, pe tatal meu, apoi ti-ai schimbat numele. Am crezut ca te-ai evaporat, dar tot aici ai ramas. Nu pot sa cred, ai fost aici atatia ani la rand si...
- Uite ce e. Facem pace. Promit sa te ajut financiar si...
- N-am nevoie de ajutorul tau!!
Kanon stia ca este provocat, dar nu se putea abtine. Avea doar trei ani cand tatal sau a murit, mama lui murise deja cand i-a dat nastere, a fost plasat intr-un orfelinat si a trebuit sa se descurce singur prin viata. Pentru a ajunge sa se ocupe de afacerea aia, a trebuit mai intai sa faca parte din ea. A fost si el, la inceput ca Tomo, apoi ca Hideki, probabil din cauza asta nu l-a placut niciodata prea mult pe argintiu. Ii amintea de el fara sentimente, de el inainte de a il cunoaste pe Roro, pur si simplu de el. Toti acei ani a crezut ca unchiul sau a plecat din oras, dar de abia acum realiza ca a fost aproape de el in tot timpul asta.
Remuscarile fata de Hideki incepusera inca de cand acesta incepea sa se imbuneze si sa accepte dragostea ca parte naturala a vietii, dar acum se simtea si mai vinovat cand stia ca atat argintiul cat si Kerori erau verisorii lui.
Kanon le-a facut semn celor trei sa plece, dar niciunul nu parea dornic sa faca asta. Hiroki si Tomo se uitau la cei doi frati, ce erau la fel de uimiti ca si ei, in timp ce Roro il privea pe brunet cu dragoste si se simtea trist pentru ca nu stiuse niciodata ca tatal lui a fost ucis de propriul frate. Intelegea acum de ce Kanon s-a blocat atunci sau de ce avea reflexul de a actiona agresiv impotriva lui Kyoshi.
Intr-o sclipire de moment, blondul impreuna cu Hiroki i-au lovit pe cei doi tipi si i-au facut sa isi scape pistoalele, Tomo l-a muscat de picior pe al treilea, facandu-l pe Kyoshi sa isi scoata propiul pistol si sa il indrepte spre cenusiu. Cateva gloante au fost trase fara tinta si au nimerit rezervorul masinii, ultimul glonte tras de barbat pute sa il raneasca grav pe cenusiu daca Kerori nu s-ar fi pus in fata lui exact la timp. Unul dintre barbati l-a lovit pe Hiroki cu putere si l-a trantit la pamant, dar Hideki nu a suportat asta si l-a lovit la randul sau pe individ. Roro stia ceva karate pentru ca tatal sau il inscrisese la o tabara pe perioada liceului, iar celalalt timp fusese impuscat de Kyoshi in timp ce incercase sa il omoare pe Tomo.
Singurul stand in picioare, amenintator, era tatal celor doi. In toata zarva din depozit, toti s-au oprit din miscare si s-au uitat inspre barbat cand s-a auzit zgomotul unei ultime impuscaturi. Hideki i-a acoperit ochii lui Tomo si Hiroki si-a ascuns chipul in hainele argintiului, blondul s-a speriat ingrozitor si s-a ridicat in picioare, parea gata sa tipe.
La cativa metrii de cosmarul de ani de zile a trei persoane nevinovate, se afla Kanon, cu bratul intins si cu pistolul in mana. Imediat apoi, batranul a cazut la pamant cu putere si a incetat sa respire. Brunetul isi scosese arma, a tras si l-a impuscat pe barbat exact in frunte, intre ochi. O tinta inspaimantator de perfecta. – N-aveti de ce sa mai luptati daca seful e mort, nu? a intrebat oarecum relaxat impuscandu-i si pe ceilalti doi barbati inca in viata.
Roro ar fi vrut sa spuna ceva, dar parca buzele nu doreau sa i se miste. Inima ii batea cu putere si inca mai auzea zgomotul produs de arma, insa era bucuros ca brunetul era in siguranta si ca nu a fost el cel ochit de glonte. Kanon l-a ridicat pe Kerori de la pamant si a inceput sa ii cerceteze ranile. Avea o singura rana, dar una destul de mare, glontele parea al naibii de aproape de inima si nu putea risca sa incerce sa il scoata. L-a luat in brate si a vrut sa il care pana la masina, s-a oprit cand un miros ciudat s-a facut simtit si le-a spus celor patru sa alerge spre iesire. La aproximativ douazeci si ceva de metri de la intrareain depou, s-a auzit un bum si intreg locul a fost inghitit de flacari. Toti au cazut la pamant atunci, Tomo chiar a fost ars pe mana de o bucata de metal ce a zburat in aer, insa restul erau in siguranta, toti...infara de Kerori.
In curtea exterioara au gasit masina cu care Kyoshi probabil venise la depozit si au decis sa o foloseasca. Multicolorul pierdea prea mult sange pentru a isi permite sa fie incapatanati si sa mearga pe jos. Hideki si-a folosit camasa drept bandaj si a inceput sa apase pe rana lui pentru a opri sangerarea, movaliul il ajuta cu ce putea, Roro se afla in fata langa Kanon care conducea iar Tomo.....Tomo privea ingrozit. Zambetul lui de mai inainte, cand aflase ca nu exista mai mult decat o iubire frateasca intre Kerori si Hideki, se transforma acum intr-un cosmar. Acelasi barbat care ii oferise cercelusul din urechea lui, acelasi care i-a spus ca totul va fi bine, fusese impuscat in locul lui si putea muri. In acel moment, nici macar arsura de pe mana lui nu conta in comparatie cu ceea prin ce trecea Kerori. Fara sa vrea, chipul i-a fost inundat de zeci de lacrimi, lacrimi pe care nu le-a mai varsat de ani de zile, lacrimi plini de tristete, dar care nu puteau ajuta cu nimic.
Au ajuns la spital, l-au dus pe Kerorero al lui inautru si doctorii l-au pus pe o targa si l-au dus spre sala de urgente, insa ramanea Kanon ce trebuia sa clarifice situatia, Roro ce risca sa il piarda pe brunet daca acesta intra la inchisoare, Hideki ce isi pierdea fratele de abia regasit cu adevarat, chiar si Hiroki, ce in bunatatea lui, avea sa sufere pentru fiecare in parte si pentru toti la un loc.
Ce mai conta ca simtea ca intreaga mana ii va lua foc si ca se va desprinde de la incheietura incolo, ca lacrimile i-au curs atat de multe incat capul ii suna ceva mai tare decat exploxia de dinainte din cauza durerii, nu mai conta nici ca obisnuita lui viata trebuia sa se incheie atunci, tot ceea ce stia era ca totul parea a fi terminat. Era chiar finalul.
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Moments of Life - kame.'s Yaoi OneShots kame. 1 2.097 13-04-2013, 02:46 PM
Ultimul răspuns: yaoi maniac
  Invata-ma sa fiu normal [yaoi +16] Liar 1 2.275 03-09-2011, 10:32 PM
Ultimul răspuns: Liar
  The best damn thing [shounen-ai/yaoi] Michyio 2 2.925 09-07-2010, 03:48 PM
Ultimul răspuns: Alixa
  Seven Lights ~Shounen-ai/Yaoi~ Yaku-chin 33 16.473 26-05-2010, 11:36 PM
Ultimul răspuns: Aliss_anime
  My life is a huge disaster [yaoi] Yaku-chin 33 20.851 18-12-2009, 01:13 AM
Ultimul răspuns: Aliss_anime
  Flames of passion [+16] [shounen-ai / yaoi] Hetalia 3 3.487 04-11-2009, 01:08 AM
Ultimul răspuns: Sukisyo
  Sweet Satisfaction [yaoi-shounen-ai] Aliss_anime 22 13.040 31-10-2009, 11:06 PM
Ultimul răspuns: Aliss_anime
  Fructul interzis [+18] [ shounen-ai / yaoi ] Lithium-Angel 44 22.837 05-08-2009, 10:57 AM
Ultimul răspuns: I hate maths.
  Once upon a time- Gravitation [Yaoi and normal couples] aoixtenshi 36 23.405 24-07-2009, 06:39 PM
Ultimul răspuns: love_anime
  Iubire cumparata [shounen-ai / yaoi] Ice_angel_234 32 25.603 23-07-2009, 11:08 PM
Ultimul răspuns: Aiumy


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)